Potrivit art. 187 din Legea 571/2003 şi pct. 14 al.4 din H.G. 1861/2006, în România antrepozitarii autorizaţi întocmesc documentul administrativ de însoţite (DAI) în 5 exemplare, din care exemplarul 5 este transmis în format electronic şi pe suport hârtie către autoritatea fiscală teritorială a locului de livrare. Exemplarul 5 al DAI constituie instrumentul de verificare al livrării produselor. În statele comunitare unde DAI se întocmeşte de regulă în 4 exemplare, la livrarea produselor autorizate DAI sunt vizate de autoritatea teritorială, vizarea constituind instrumentul de verificare al livrării produselor şi element al constituirii bazei de date necesare pentru urmăriea ulterioară a calculului corect şi virării în termen a accizelor, obligaţii ce revin antrepozitarului.

Instrucţiunile de completare a DAI (model prevăzut în HG 1861/2006) prevăd că, în căsuţa 8 din formular se înscriu numele şi adresa autorităţii fiscale teritoriale a locului de expediţie (fără nici o menţiune privind vizarea), legislaţia prevăzând expres că se face vizarea în situaţiile când DAI se întocmeşte în 4 exemplare (pct.14 al.3).

Titlul VIII din Codul Fiscal stabileşte clar modul de supraveghere fiscală – prin reprezentanţi desemnaţi de autoritatea fiscală – în cazul produselor energetice stabilindu-se măsuri speciale, dar nu şi desemnarea de supraveghetori fiscali.

Din cele prezentate mai sus, considerăm că rezultă suficient de clar inutilitatea vizării exemplarelor 2, 3, 4 cu ştampila prevăzută de OMFP 1075/2006 în momentul livrării produselor energetice.