Codul de procedură fiscală
cu normele metodologice de aplicare
Text valabil pentru anul 2009
Ultima actualizare: Legea nr. 194/2009 din 20 mai 2009
Acest text a fost realizat cu mijloace informatice.
El nu reprezintă o republicare.
CAP. 1 Domeniul de aplicare a Codului de procedură fiscală
Art. 1 Sfera de aplicare a Codului de procedură fiscală
Art. 2 Raportul Codului de procedură fiscală cu alte acte normative
Art. 3 Modificarea şi completarea Codului de procedură fiscală
Art. 4 Funcţionarea Comisiei fiscale centrale
CAP. 2 Principii generale de conduită īn administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat
Art. 5 Aplicarea unitară a legislaţiei
Art. 6 Exercitarea dreptului de apreciere
Art. 8 Limba oficială īn administraţia fiscală
Art. 9 Dreptul de a fi ascultat
Art. 10 Obligaţia de cooperare
CAP. 3 Aplicarea prevederilor legislaţiei fiscale
Art. 15 Eludarea legislaţiei fiscale
CAP. 4 Raportul juridic fiscal
Art. 16 Conţinutul raportului de drept procedural fiscal
Art. 17 Subiectele raportului juridic fiscal
Art. 19 Numirea curatorului fiscal
Art. 20 Obligaţiile reprezentanţilor legali
TITLUL II Dispoziţii generale privind raportul de drept material fiscal
Art. 23 Naşterea creanţelor şi obligaţiilor fiscale
Art. 24 Stingerea creanţelor fiscale
Art. 25 Creditorii şi debitorii
Art. 28 Dispoziţii speciale privind stabilirea răspunderii
Art. 29 Drepturile şi obligaţiile succesorilor
Art. 30 Dispoziţii privind cesiunea creanţelor fiscale ale contribuabililor
TITLUL III Dispoziţii procedurale generale
CAP. 1 Competenţa organului fiscal
Art. 33 Competenţa teritorială
Art. 34 Competenţa īn cazul sediilor secundare
Art. 35 Competenţa teritorială a compartimentelor de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale
Art. 37 Conflictul de competenţă
Art. 38 Acord asupra competenţei
Art. 39 Conflictul de interese
Art. 40 Abţinerea şi recuzarea
CAP. 2 Actele emise de organele fiscale
Art. 41 Noţiunea de act administrativ fiscal
Art. 42 Soluţia fiscală individuală anticipată şi acordul de preţ īn avans
Art. 43 Conţinutul şi motivarea actului administrativ fiscal
Art. 44 Comunicarea actului administrativ fiscal
Art. 45 Opozabilitatea actului administrativ fiscal
Art. 46 Nulitatea actului administrativ fiscal
Art. 47 Desfiinţarea sau modificarea actelor administrative fiscale
Art. 48 Īndreptarea erorilor materiale
CAP. 3 Administrarea şi aprecierea probelor
Art. 50 Dreptul organului fiscal de a solicita prezenţa contribuabilului la sediul său
Art. 51 Comunicarea informaţiilor īntre organele fiscale
Art. 52 Obligaţia de a furniza informaţii
Art. 53 Furnizarea periodică de informaţii
Art. 54 Obligaţia băncilor de a furniza informaţii
Art. 56 Prezentarea de īnscrisuri
Art. 57 Cercetarea la faţa locului
Art. 58 Dreptul rudelor de a refuza furnizarea de informaţii, efectuarea de expertize şi prezentarea unor īnscrisuri
Art. 59 Dreptul altor persoane de a refuza furnizarea de informaţii
Art. 60 Obligaţia autorităţilor şi instituţiilor publice de a furniza informaţii şi de a prezenta acte
Art. 61 Colaborarea dintre autorităţile publice, instituţiile publice sau de interes public
Art. 62 Condiţii şi limite ale colaborării
Art. 63 Colaborarea interstatală dintre autorităţile publice
Art. 64 Forţa probantă a documentelor justificative şi evidenţelor contabile
Art. 65 Sarcina probei īn dovedirea situaţiei de fapt fiscale
Art. 66 Dovedirea titularului dreptului de proprietate īn scopul impunerii
Art. 67 Estimarea bazei de impunere
Art. 69 Prelungirea termenelor
Art. 70 Termenul de soluţionare a cererilor contribuabililor
Art. 71 Cazul de forţă majoră şi cazul fortuit
TITLUL IV Īnregistrarea fiscală şi evidenţa contabilă şi fiscală
Art. 72 Obligaţia de īnregistrare fiscală
Art. 73 Obligaţia īnscrierii codului de identificare fiscală pe documente
Art. 74 Declararea filialelor şi sediilor secundare
Art. 75 Forma şi conţinutul declaraţiei de īnregistrare fiscală
Art. 76 Certificatul de īnregistrare fiscală
Art. 77 Modificări ulterioare īnregistrării fiscale
Art. 78 Registrul contribuabililor
Art. 79 Obligaţia de a conduce evidenţa fiscală
Art. 80 Reguli pentru conducerea evidenţei contabile şi fiscale
Art. 81 Obligaţia de a depune declaraţii fiscale
Art. 82 Forma şi conţinutul declaraţiei fiscale
Art. 83 Depunerea declaraţiilor fiscale
Art. 84 Corectarea declaraţiilor fiscale
TITLUL VI Stabilirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat
Art. 85 Stabilirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat
Art. 87 Forma şi conţinutul deciziei de impunere
Art. 88 Acte administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere
Art. 89 Deciziile referitoare la bazele de impunere
Art. 90 Stabilirea obligaţiilor fiscale sub rezerva verificării ulterioare
CAP. 2 Prescripţia dreptului de a stabili obligaţii fiscale
Art. 91 Obiectul, termenul şi momentul de la care īncepe să curgă termenul de prescripţie a dreptului de stabilire a obligaţiilor fiscale
Art. 92 Īntreruperea şi suspendarea termenului de prescripţie a dreptului de stabilire a obligaţiei fiscale
Art. 93 Efectul īmplinirii termenului de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale
CAP. 1 Sfera inspecţiei fiscale
Art. 94 Obiectul şi funcţiile inspecţiei fiscale
Art. 93 Persoanele supuse inspecţiei fiscale
Art. 96 Formele şi īntinderea inspecţiei fiscale
Art. 97 Proceduri şi metode de control fiscal
Art. 98 Perioada supusă inspecţiei fiscale
CAP. 2 Realizarea inspecţiei fiscale
Art. 100 Selectarea contribuabililor pentru inspecţie fiscală
Art. 101 Avizul de inspecţie fiscală
Art. 102 Comunicarea avizului de inspecţie fiscală
Art. 103 Locul şi timpul desfăşurării inspecţiei fiscale
Art. 104 Durata efectuării inspecţiei fiscale
Art. 105 Reguli privind inspecţia fiscală
Art. 106 Obligaţia de colaborare a contribuabilului
Art. 107 Dreptul contribuabilului de a fi informat
Art. 108 Sesizarea organelor de urmărire penală
Art. 109 Raportul privind rezultatul inspecţiei fiscale
TITLUL VIII Colectarea creanţelor fiscale
Art. 110 Colectarea creanţelor fiscale
Art. 112 Certificatul de atestare fiscală
Art. 113 Certificatul de atestare fiscală emis de autorităţile administraţiei publice locale
CAP. 2 Stingerea creanţelor fiscale prin plată, compensare şi restituire
Art. 114 Dispoziţii privind efectuarea plăţii
Art. 115 Ordinea stingerii datoriilor
Art. 118 Obligaţia băncilor supuse regimului de supraveghere specială sau de administrare specială
CAP. 3 Majorări de īntārziere1)
Art. 119 Dispoziţii generale privind majorări de īntārziere
Art. 120 Majorări de īntārziere
Art. 121 Majorări de īntārziere īn cazul plăţilor efectuate prin decontare bancară
Art. 122 Majorări de īntārziere īn cazul compensării
Art. 1221 Majorări de īntārziere īn cazul deschiderii procedurii insolvenţei
Art. 119 Majorări de īntārziere īn cazul īnlesnirilor la plată
Art. 124 Dobānzi īn cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget
Art. 125 Īnlesniri la plata obligaţiilor fiscale
CAP. 5 Constituirea de garanţii
Art. 126 Constituirea de garanţii
Art. 128 Valorificarea garanţiilor
Art. 129 Poprirea şi sechestrul asigurătoriu
Art. 130 Ridicarea măsurilor asigurătorii
CAP. 7 Prescripţia dreptului de a cere executarea silită şi a dreptului de a cere compensarea sau restituirea
Art. 131 Īnceperea termenului de prescripţie
Art. 132 Suspendarea termenului de prescripţie
Art. 133 Īntreruperea termenului de prescripţie
Art. 134 Efecte ale īmplinirii termenului de prescripţie
Art. 135 Prescripţia dreptului de a cere compensarea sau restituirea
CAP. 8 Stingerea creanţelor fiscale prin executare silită
Art. 136 Organele de executare silită
Art. 137 Executarea silită īn cazul debitorilor solidari
Art. 139 Executarea silită īmpotriva veniturilor bugetului general consolidat
Art. 140 Executarea silită īmpotriva unei asocieri fără personalitate juridică
Art. 141 Titlul executoriu şi condiţiile pentru īnceperea executării silite
Art. 142 Reguli privind executarea silită
Art. 143 Obligaţia de informare
Art. 144 Precizarea naturii debitului
Art. 146 Drepturi şi obligaţii ale terţului
Art. 147 Evaluarea bunurilor supuse executării silite
Art. 148 Suspendarea, īntreruperea sau īncetarea executării silite
Art. 149 Executarea silită a sumelor ce se cuvin debitorilor
Art. 150 Executarea silită a terţului poprit
Art. 151 Executarea silită a bunurilor mobile
Art. 152 Procesul-verbal de sechestru
Art. 154 Executarea silită a bunurilor imobile
Art. 155 Instituirea administratorului-sechestru
Art. 156 Suspendarea executării silite a bunurilor imobile
Art. 157 Executarea silită a fructelor neculese şi a recoltelor prinse de rădăcini
Art. 158 Executarea silită a unui ansamblu de bunuri
Art. 159 Valorificarea bunurilor sechestrate
Art. 160 Valorificarea bunurilor potrivit īnţelegerii părţilor
Art. 161 Valorificarea bunurilor prin vānzare directă
Art. 162 Vānzarea bunurilor la licitaţie
Art. 166 Procesul-verbal de adjudecare
Art. 167 Reluarea procedurii de valorificare
Art. 168 Cheltuieli de executare silită
CAP. 10 Eliberarea şi distribuirea sumelor realizate prin executare silită
Art. 169 Sumele realizate din executare silită
Art. 170 Ordinea de distribuire
Art. 171 Reguli privind eliberarea şi distribuirea
CAP. 11 Contestaţia la executare silită
Art. 172 Contestaţia la executare silită
Art. 174 Judecarea contestaţiei
CAP. 12 Stingerea creanţelor fiscale prin alte modalităţi
Art. 177 Deschiderea procedurii insolvenţei
Art. 178 Anularea creanţelor fiscale
CAP. 13 Aspecte internaţionale
Art. 181 Autoritatea competentă din Romānia
Art. 182 Furnizarea de informaţii
Art. 183 Comunicarea actelor emise īn statul membru īn care se află autoritatea solicitantă
Art. 184 Recuperarea creanţei şi aplicarea măsurilor asigurătorii
Art. 186 Modificarea ulterioară a creanţei
Art. 187 Posibilitatea de a refuza acordarea asistenţei
Art. 188 Confidenţialitatea asupra documentelor şi informaţiilor primite
Art. 189 Cheltuielile privind asistenţa
Art. 190 Solicitarea de informaţii
Art. 191 Comunicarea actelor emise īn Romānia
Art. 192 Recuperarea creanţelor stabilite īn Romānia
Art. 193 Cheltuielile privind asistenţa
Art. 194 Imposibilitatea recuperării
Art. 194 Modificarea sau stingerea creanţei
Art. 196 Limba utilizată īn procedura de asistenţă
Art. 198 Contestarea creanţei sau a titlului executoriu
Art. 199 Prescripţia dreptului de a cere executarea silită
Art. 200 Rambursarea cheltuielilor de recuperare
Art. 201 Transmiterea informaţiilor pe cale electronică
Art. 202 Biroul central şi birourile de legătură
Art. 203 Condiţii de admitere a cererii de asistenţă
Art. 204 Instrucţiuni de aplicare
TITLUL IX Soluţionarea contestaţiilor formulate īmpotriva actelor administrative fiscale
Art. 205 Posibilitatea de contestare
Art. 206 Forma şi conţinutul contestaţiei
Art. 207 Termenul de depunere a contestaţiei
Art. 208 Retragerea contestaţiei
CAP. 2 Competenţa de soluţionare a contestaţiilor. Decizia de soluţionare
Art. 210 Decizia sau dispoziţia de soluţionare
Art. 211 Forma şi conţinutul deciziei de soluţionare a contestaţiei
Art. 212 Introducerea altor persoane īn procedura de soluţionare
Art. 213 Soluţionarea contestaţiei
Art. 214 Suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativă
Art. 215 Suspendarea executării actului administrativ fiscal
CAP. 4 Soluţii asupra contestaţiei
Art. 216 Soluţii asupra contestaţiei
Art. 217 Respingerea contestaţiei pentru neīndeplinirea condiţiilor procedurale
Art. 218 Comunicarea deciziei şi calea de atac
Art. 2191Contravenţii īn cazul declaraţiilor recapitulative
Art. 220 Contravenţii şi sancţiuni la regimul produselor accizabile
Art. 221 Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor
Art. 222 Actualizarea sumei amenzilor
Art. 223 Dispoziţii aplicabile
TITLUL XI Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 224 Dispoziţii privind regimul vamal
Art. 225 Dispoziţii privind stoparea ajutorului de stat
Art. 226 Dispoziţii privind recuperarea ajutorului de stat ilegal sau interzis
Art. 227 Dispoziţii privind funcţionarii publici din cadrul organelor fiscale
Art. 228 Acte normative de aplicare
Art. 229 Scutirea organelor fiscale de plata taxelor
Art. 230 Īnscrierea creanţelor la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare
Art. 231 Dispoziţii privind termenele
Art. 233 Constatarea faptelor ce pot constitui infracţiuni
Art. 234 Dispoziţii procedurale privind īnregistrarea īn cazul unor activităţi cu produse accizabile
Art. 235 Dispoziţii tranzitorii privind īnregistrarea fiscală
Art. 236 Dispoziţii tranzitorii privind soluţionarea cererilor de rambursare a taxei pe valoarea adăugată
Art. 237 Dispoziţii tranzitorii privind inspecţia fiscală
Art. 238 Dispoziţii tranzitorii privind soluţionarea contestaţiilor
Art. 240 Dispoziţii tranzitorii privind executarea silită
Art. 241 Conflictul temporal al actelor normative
Sfera de aplicare a Codului de procedură fiscală
(1) Prezentul cod reglementează drepturile şi obligaţiile părţilor din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat şi bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal.
(2) Prezentul cod se aplică şi pentru administrarea drepturilor vamale, precum şi pentru administrarea creanţelor provenind din contribuţii, amenzi şi alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii, īn măsura īn care prin lege nu se prevede altfel.
(3) Prin administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat se īnţelege ansamblul activităţilor desfăşurate de organele fiscale īn legătură cu:
a) īnregistrarea fiscală;
b) declararea, stabilirea, verificarea şi colectarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat;
c) soluţionarea contestaţiilor īmpotriva actelor administrative fiscale.
Raportul Codului de procedură fiscală cu alte acte normative
(1) Administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevăzute la art. 1, se īndeplineşte potrivit dispoziţiilor Codului de procedură fiscală, ale Codului fiscal, precum şi ale altor reglementări date īn aplicarea acestora.
(2) Prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat.
(3) Unde prezentul cod nu dispune se aplică prevederile Codului de procedură civilă.
Modificarea şi completarea Codului de procedură fiscală
(1) Prezentul cod se modifică şi se completează numai prin lege, promovată, de regulă, cu 6 luni īnainte de data intrării īn vigoare a acesteia.
(2) Orice modificare sau completare la prezentul cod intră īn vigoare cu īncepere din prima zi a anului următor celui īn care a fost adoptată prin lege.
Īnfiinţarea şi funcţionarea Comisiei de proceduri fiscale
(1) Īn cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală se īnfiinţează Comisia de proceduri fiscale, care are responsabilităţi de elaborare a deciziilor cu privire la aplicarea unitară a prezentului cod şi a legislaţiei care intră īn sfera de competenţă a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu excepţia cazului cānd prin lege se prevede altfel.
(2) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei de proceduri fiscale se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, care se publică īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I.
(3) Comisia de proceduri fiscale este coordonată de preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(4) Deciziile Comisiei de proceduri fiscale se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi se publică īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I.
(5) Soluţiile unitare adoptate prin decizii ale Comisiei de proceduri fiscale şi aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală sunt aplicabile de la data publicării acestor decizii potrivit alin. (4)
(6) Soluţiile unitare prevăzute la alin. (5) sunt aplicabile şi procedurilor īn curs.
Aplicarea unitară a legislaţiei
Organul fiscal este obligat să aplice unitar prevederile legislaţiei fiscale pe teritoriul Romāniei, urmărind stabilirea corectă a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat.
Exercitarea dreptului de apreciere
Organul fiscal este īndreptăţit să aprecieze, īn limitele atribuţiilor şi competenţelor ce īi revin, relevanţa stărilor de fapt fiscale şi să adopte soluţia admisă de lege, īntemeiată pe constatări complete asupra tuturor īmprejurărilor edificatoare īn cauză.
(1) Organul fiscal īnştiinţează contribuabilul asupra drepturilor şi obligaţiilor ce īi revin īn desfăşurarea procedurii potrivit legii fiscale.
(2) Organul fiscal este īndreptăţit să examineze, din oficiu, starea de fapt, să obţină şi să utilizeze toate informaţiile şi documentele necesare pentru determinarea corectă a situaţiei fiscale a contribuabilului. Īn analiza efectuată organul fiscal va identifica şi va avea īn vedere toate circumstanţele edificatoare ale fiecărui caz.
(3) Organul fiscal are obligaţia să examineze īn mod obiectiv starea de fapt, precum şi să īndrume contribuabilii pentru depunerea declaraţiilor şi a altor documente, pentru corectarea declaraţiilor sau a documentelor, ori de cāte ori este cazul.
(4) Organul fiscal decide asupra felului şi volumului examinărilor, īn funcţie de circumstanţele fiecărui caz īn parte şi de limitele prevăzute de lege.
(5) Organul fiscal īndrumă contribuabilul īn aplicarea prevederilor legislaţiei fiscale. Īndrumarea se face fie ca urmare a solicitării contribuabililor, fie din iniţiativa organului fiscal.
Limba oficială īn administraţia fiscală
(1) Limba oficială īn administraţia fiscală este limba romānă.
(2) Dacă la organele fiscale se depun petiţii, documente justificative, certificate sau alte īnscrisuri īntr-o limbă străină, organele fiscale vor solicita ca acestea să fie īnsoţite de traduceri īn limba romānă certificate de traducători autorizaţi.
(3) Dispoziţiile legale cu privire la folosirea limbii minorităţilor naţionale se aplică īn mod corespunzător.
(1) Īnaintea luării deciziei organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la faptele şi īmprejurările relevante īn luarea deciziei.
(2) Organul fiscal nu este obligat să aplice prevederile alin. (1) cānd:
a) īntārzierea īn luarea deciziei determină un pericol pentru constatarea situaţiei fiscale reale privind executarea obligaţiilor contribuabilului sau pentru luarea altor măsuri prevăzute de lege;
b) situaţia de fapt prezentată urmează să se modifice nesemnificativ cu privire la cuantumul creanţelor fiscale;
c) se acceptă informaţiile prezentate de contribuabil, pe care acesta le-a dat īntr-o declaraţie sau īntr-o cerere;
d) urmează să se ia măsuri de executare silită.
(1) Contribuabilul este obligat să coopereze cu organele fiscale īn vederea determinării stării de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de către acesta, īn īntregime, conform realităţii, şi prin indicarea mijloacelor doveditoare care īi sunt cunoscute.
(2) Contribuabilul este obligat să īntreprindă măsurile īn vederea procurării mijloacelor doveditoare necesare, prin utilizarea tuturor posibilităţilor juridice şi efective ce īi stau la dispoziţie.
(1) Funcţionarii publici din cadrul organului fiscal, inclusiv persoanele care nu mai deţin această calitate, sunt obligaţi, īn condiţiile legii, să păstreze secretul asupra informaţiilor pe care le deţin ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu.
(2) Informaţiile referitoare la impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat pot fi transmise numai:
a) autorităţilor publice, īn scopul īndeplinirii obligaţiilor prevăzute de lege;
b) autorităţilor fiscale ale altor ţări, īn condiţii de reciprocitate īn baza unor convenţii;
c) autorităţilor judiciare competente, potrivit legii;
d) īn alte cazuri prevăzute de lege.
(3) Autoritatea care primeşte informaţii fiscale este obligată să păstreze secretul asupra informaţiilor primite.
(4) Este permisă transmiterea de informaţii cu caracter fiscal īn alte situaţii decāt cele prevăzute la alin. (2), īn condiţiile īn care se asigură că din acestea nu reiese identitatea vreunei persoane fizice sau juridice.
(41) Prin excepţie de la prevederile alin. (4), cazurile de nerespectare a legislaţiei financiar-fiscale pot fi făcute publice prin mass-media.
(5) Nerespectarea obligaţiei de păstrare a secretului fiscal atrage răspunderea potrivit legii.
Relaţiile dintre contribuabili şi organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe bună-credinţă, īn scopul realizării cerinţelor legii.
Interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voinţa legiuitorului aşa cum este exprimată īn lege.
Veniturile, alte beneficii şi valori patrimoniale sunt supuse legii fiscale indiferent dacă sunt obţinute din activităţi ce īndeplinesc sau nu cerinţele altor dispoziţii legale.
(1) Īn cazul īn care, eludāndu-se scopul legii fiscale, obligaţia fiscală nu a fost stabilită ori nu a fost raportată la baza de impunere reală, obligaţia datorată şi, respectiv, creanţa fiscală corelativă sunt cele legal determinate.
(2) Pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) sunt aplicabile prevederile art. 23.
Conţinutul raportului de drept procedural fiscal
Raportul de drept procedural fiscal cuprinde drepturile şi obligaţiile ce revin părţilor, potrivit legii, pentru īndeplinirea modalităţilor prevăzute pentru stabilirea, exercitarea şi stingerea drepturilor şi obligaţiilor părţilor din raportul de drept material fiscal.
Subiectele raportului juridic fiscal
(1) Subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unităţile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum şi alte persoane care dobāndesc drepturi şi obligaţii īn cadrul acestui raport.
(2) Contribuabilul este orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce datorează impozite, taxe, contribuţii şi alte sume bugetului general consolidat, īn condiţiile legii.
(3) Statul este reprezentat de Ministerul Economiei şi Finanţelor prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi unităţile sale subordonate cu personalitate juridică.
(4) Unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de autorităţile administraţiei publice locale, precum şi de compartimentele de specialitate ale acestora, īn limita atribuţiilor delegate de către autorităţile respective.
(5) Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi unităţile subordonate acesteia, precum şi compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale sunt denumite īn prezentul cod organe fiscale.
(1) Īn relaţiile cu organul fiscal contribuabilul poate fi reprezentat printr-un īmputernicit. Conţinutul şi limitele reprezentării sunt cele cuprinse īn īmputernicire sau stabilite de lege, după caz. Desemnarea unui īmputernicit nu īl īmpiedică pe contribuabil să īşi īndeplinească personal obligaţiile fiscale, chiar dacă nu a procedat la revocarea īmputernicirii potrivit alin. (2).
(2) Īmputernicitul este obligat să depună la organul fiscal actul de īmputernicire, īn formă scrisă, īn original sau copie legalizată. Revocarea īmputernicirii operează faţă de organul fiscal de la data depunerii actului de revocare.
(3) Īn cazul reprezentării contribuabililor īn relaţiile cu organele fiscale prin avocat, forma şi conţinutul īmputernicirii sunt cele prevăzute de dispoziţiile legale privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
(4) Contribuabilul fără domiciliu fiscal īn Romānia, care are obligaţia de a depune declaraţii la organele fiscale, trebuie să desemneze un īmputernicit, cu domiciliul fiscal īn Romānia, care să īndeplinească, īn numele şi din averea contribuabilului, obligaţiile acestuia din urmă faţă de organul fiscal.
(5) Prevederile prezentului articol sunt aplicabile şi reprezentanţilor fiscali desemnaţi potrivit Codului fiscal, dacă legea nu prevede altfel.
(1) Dacă nu există un īmputernicit potrivit art. 18, organul fiscal, īn condiţiile legii, va solicita instanţei judecătoreşti competente numirea unui curator fiscal pentru contribuabilul absent, al cărui domiciliu fiscal este necunoscut ori care, din cauza bolii, unei infirmităţi, bătrāneţii sau unui handicap de orice fel, nu poate să īşi exercite şi să īşi īndeplinească personal drepturile şi obligaţiile ce īi revin potrivit legii.
(2) Pentru activitatea sa curatorul fiscal va fi remunerat potrivit hotărārii judecătoreşti, toate cheltuielile legate de această reprezentare fiind suportate de cel reprezentat.
Obligaţiile reprezentanţilor legali
(1) Reprezentanţii legali ai persoanelor fizice şi juridice, precum şi ai asocierilor fără personalitate juridică sunt obligaţi să īndeplinească obligaţiile fiscale ale persoanelor reprezentate, īn numele şi din averea acestora.
(2) Īn cazul īn care, din orice motiv, obligaţiile fiscale ale asocierilor fără personalitate juridică nu sunt achitate potrivit alin. (1), asociaţii răspund solidar pentru īndeplinirea acestora.
(1) Creanţele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal.
(2) Din raporturile de drept prevăzute la alin. (1) rezultă atāt conţinutul, cāt şi cuantumul creanţelor fiscale, reprezentānd drepturi determinate constānd īn:
a) dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit alin. (4), denumite creanţe fiscale principale;
b) dreptul la perceperea majorărilor de īntārziere, īn condiţiile legii, denumite creanţe fiscale accesorii.
(3) Īn cazurile prevăzute de lege, organul fiscal este īndreptăţit să solicite stingerea obligaţiei fiscale de către cel īndatorat să execute acea obligaţie īn locul debitorului.
(4) Īn măsura īn care plata sumelor reprezentānd impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Prin obligaţii fiscale, īn sensul prezentului cod, se īnţelege:
a) obligaţia de a declara bunurile şi veniturile impozabile sau, după caz, impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;
b) obligaţia de a calcula şi de a īnregistra īn evidenţele contabile şi fiscale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;
c) obligaţia de a plăti la termenele legale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;
d) obligaţia de a plăti majorări, aferente impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligaţii de plată accesorii;
e) obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a īnregistra īn evidenţele contabile şi de plată, la termenele legale, impozitele şi contribuţiile care se realizează prin stopaj la sursă;
f) orice alte obligaţii care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, īn aplicarea legilor fiscale.
Naşterea creanţelor şi obligaţiilor fiscale
(1) Dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanţă fiscală şi obligaţia fiscală corelativă se nasc īn momentul īn care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează.
(2) Potrivit alin. (1) se naşte dreptul organului fiscal de a stabili şi a determina obligaţia fiscală datorată.
Creanţele fiscale se sting prin īncasare, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripţie şi prin alte modalităţi prevăzute de lege.
(1) Īn raporturile de drept material fiscal, creditorii sunt persoanele titulare ale unor drepturi de creanţă fiscală prevăzute la art. 21, iar debitorii sunt acele persoane care, potrivit legii, au obligaţia corelativă de plată a acestor drepturi.
(2) Īn cazul īn care obligaţia de plată nu a fost īndeplinită de debitor, debitori devin, īn condiţiile legii, următorii:
a) moştenitorul care a acceptat succesiunea contribuabilului debitor;
b) cel care preia, īn tot sau īn parte, drepturile şi obligaţiile debitorului supus divizării, fuziunii ori reorganizării judiciare, după caz;
c) persoana căreia i s-a stabilit răspunderea īn conformitate cu prevederile legale referitoare la faliment;
d) persoana care īşi asumă obligaţia de plată a debitorului, printr-un angajament de plată sau printr-un alt act īncheiat īn formă autentică, cu asigurarea unei garanţii reale la nivelul obligaţiei de plată;
e) persoana juridică, pentru obligaţiile fiscale datorate de sediile secundare ale acesteia;
f) alte persoane, īn condiţiile legii.
(1) Plătitor al obligaţiei fiscale este debitorul sau persoana care īn numele debitorului, conform legii, are obligaţia de a plăti sau de a reţine şi de a plăti, după caz, impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte sume datorate bugetului general consolidat.
(2) Pentru persoanele juridice cu sediul īn Romānia, care au sedii secundare, plătitor de obligaţii fiscale este persoana juridică, cu excepţia impozitului pe venitul din salarii, pentru care plata impozitului se face, potrivit legii, de către sediile secundare ale persoanei juridice.
(1) Pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil īn condiţiile prezentului cod răspund solidar cu acesta următoarele persoane:
a) persoanele fizice sau juridice care, īn cei 3 ani anteriori datei declarării insolvabilităţii, cu rea-credinţă, dobāndesc īn orice mod active de la debitorii care īşi provoacă astfel insolvabilitatea;
b) administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin īnstrăinarea sau ascunderea cu rea-credinţă, sub orice formă, a bunurilor mobile şi imobile proprietatea acesteia.
(2) Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil īn condiţiile prezentului cod sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul, dacă desfăşoară efectiv aceeaşi activitate sau aceleaşi activităţi ca şi debitorul şi dacă este īndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii:
a) dobāndeşte, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active corporale de la debitor, iar valoarea contabilă a acestor active reprezintă cel puţin jumătate din valoarea contabilă netă a tuturor activelor corporale ale dobānditorului;
b) are raporturi comerciale contractuale cu clienţii şi/sau cu furnizorii, alţii decāt cei de utilităţi, care, īn proporţie de cel puţin jumătate, au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul;
c) are raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puţin jumătate dintre angajaţii sau prestatorii de servicii ai debitorului.
(3) Īn īnţelesul alin. (2), termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:
a) control - majoritatea drepturilor de vot, fie īn adunarea generală a asociaţilor unei societăţi comerciale ori a unei asociaţii sau fundaţii, fie īn consiliul de administraţie al unei societăţi comerciale ori consiliul director al unei asociaţii sau fundaţii;
b) control indirect - activitatea prin care o persoană exercită controlul prin una sau mai multe persoane.
Dispoziţii speciale privind stabilirea răspunderii
(1) Răspunderea persoanelor prevăzute la art. 27 se va stabili potrivit dispoziţiilor prezentului articol.
(2) Īn scopul prevăzut la alin. (1) organul fiscal va īntocmi o decizie īn care vor fi arătate motivele de fapt şi de drept pentru care este angajată răspunderea persoanei īn cauză. Decizia se va supune spre aprobare conducerii organului fiscal.
(3) Decizia aprobată potrivit alin. (2) constituie titlu de creanţă privind obligaţia la plată a persoanei răspunzătoare potrivit art. 27 şi va cuprinde, pe lāngă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), şi următoarele:
a) codul de identificare fiscală a persoanei răspunzătoare, obligată la plata obligaţiei debitorului principal, precum şi orice alte date de identificare;
b) numele şi prenumele sau denumirea debitorului principal; codul de identificare fiscală; domiciliul sau sediul acestuia, precum şi orice alte date de identificare;
c) cuantumul şi natura sumelor datorate;
d) termenul īn care persoana răspunzătoare trebuie să plătească obligaţia debitorului principal;
e) temeiul legal şi motivele īn fapt ale angajării răspunderii.
(4) Răspunderea va fi stabilită atāt pentru obligaţia fiscală principală, cāt şi pentru accesoriile acesteia.
(5) Titlul de creanţă prevăzut la alin. (3) va fi comunicat persoanei obligate la plată, menţionāndu-se că aceasta urmează să facă plata īn termenul stabilit.
(6) Titlul de creanţă comunicat potrivit alin. (5) poate fi atacat īn condiţiile legii.
Drepturile şi obligaţiile succesorilor
(1) Drepturile şi obligaţiile din raportul juridic fiscal trec asupra succesorilor debitorului īn condiţiile dreptului comun.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu sunt aplicabile īn cazul obligaţiei de plată a sumelor ce reprezintă amenzi aplicate, potrivit legii, debitorului persoană fizică.
Dispoziţii privind cesiunea creanţelor fiscale ale contribuabililor
(1) Creanţele principale sau accesorii privind drepturi de rambursare sau de restituire ale contribuabililor, precum şi sumele afectate garantării executării unei obligaţii fiscale pot fi cesionate numai după stabilirea lor potrivit legii.
(2) Cesiunea produce efecte faţă de organul fiscal competent numai de la data la care aceasta i-a fost notificată.
(3) Desfiinţarea cesiunii sau constatarea nulităţii acesteia ulterior stingerii obligaţiei fiscale nu este opozabilă organului fiscal.
(1) Īn cazul creanţelor fiscale administrate de Ministerul Economiei şi Finanţelor prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin domiciliu fiscal se īnţelege:
a) pentru persoanele fizice, adresa unde īşi au domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, īn cazul īn care aceasta este diferită de domiciliu;
b) pentru persoanele fizice care desfăşoară activităţi economice īn mod independent sau exercită profesii libere, sediul activităţii sau locul unde se desfăşoară efectiv activitatea principală;
c) pentru persoanele juridice, sediul social sau locul unde se exercită gestiunea administrativă şi conducerea efectivă a afacerilor, īn cazul īn care acestea nu se realizează la sediul social declarat;
d) pentru asocierile şi alte entităţi fără personalitate juridică, sediul acestora sau locul unde se desfăşoară efectiv activitatea principală.
(2) Prin adresa unde locuiesc efectiv, īn sensul alin. (1) lit. a), se īnţelege adresa locuinţei pe care o persoană o foloseşte īn mod continuu peste 183 de zile īntr-un an calendaristic, īntreruperile de scurtă durată nefiind luate īn considerare. Dacă şederea are un scop exclusiv de vizită, concediu, tratament sau alte scopuri particulare asemănătoare şi nu depăşeşte perioada unui an, nu se consideră adresa unde locuiesc efectiv.
(3) Īn situaţia īn care domiciliul fiscal nu se poate stabili potrivit alin. (1) lit. c) şi d), domiciliul fiscal este locul īn care se află majoritatea activelor.
(4) Īn cazul celorlalte creanţe fiscale ale bugetului general consolidat, prin domiciliu fiscal se īnţelege domiciliul reglementat potrivit dreptului comun sau sediul social īnregistrat potrivit legii.
(1) Organele fiscale au competenţă generală privind administrarea creanţelor fiscale, exercitarea controlului şi emiterea normelor de aplicare a prevederilor legale īn materie fiscală.
(2) Īn cazul impozitului pe venit, prin hotărāre a Guvernului se poate stabili altă competenţă specială de administrare.
(3) Impozitele, taxele şi alte sume care se datorează, potrivit legii, īn vamă sunt administrate de către organele vamale.
(4) Asistenţa şi īndrumarea contribuabililor privind aplicarea unitară a prevederilor legislaţiei privind impozitele, taxele, contribuţiile sociale şi alte venituri bugetare administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală se realizează de către aceasta şi de unităţile sale subordonate, conform procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(1) Pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, competenţa revine acelui organ fiscal, judeţean, local sau al municipiului Bucureşti, stabilit prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, īn a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului sau al plătitorului de venit, īn cazul impozitelor şi contribuţiilor realizate prin stopaj la sursă, īn condiţiile legii.
(2) Īn cazul contribuabililor nerezidenţi care desfăşoară activităţi pe teritoriul Romāniei prin unul sau mai multe sedii permanente, competenţa revine organului fiscal pe a cărui rază teritorială se află situat fiecare sediu permanent. Īn cazul īn care activitatea unui sediu permanent se desfăşoară pe raza teritorială a mai multor organe fiscale, competenţa revine acelui organ fiscal īn a cărui rază teritorială īncepe activitatea acelui sediu permanent.
(3) Pentru administrarea de către organele fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a creanţelor fiscale datorate de marii contribuabili, inclusiv de sediile secundare ale acestora, competenţa poate fi stabilită īn sarcina altor organe fiscale decāt cele prevăzute la alin. (1), prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Competenţa īn cazul sediilor secundare
Īn cazul īn care contribuabilul are, potrivit legii, obligaţii de plată la sedii secundare, competenţa teritorială pentru administrarea acestora revine organului fiscal īn a cărui rază teritorială acestea se află situate.
Competenţa teritorială a compartimentelor de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale
Compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale sunt competente pentru administrarea impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate bugetelor locale ale unităţilor administrativ-teritoriale.
(1) Īn situaţia īn care contribuabilul nu are domiciliu fiscal, competenţa teritorială revine organului fiscal īn raza căruia se face constatarea actului sau faptului supus dispoziţiilor legale fiscale.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi pentru luarea de urgenţă a măsurilor legale ce se impun īn cazurile de dispariţie a elementelor de identificare a bazei de impunere reale, precum şi īn caz de executare silită.
(3) Pentru administrarea de către organele fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a creanţelor datorate de contribuabilii nerezidenţi, care nu au pe teritoriul Romāniei un sediu permanent, competenţa revine organului fiscal stabilit prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor, la propunerea preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Art. 37
(1) Există conflict de competenţă cānd două sau mai multe organe fiscale se declară deopotrivă competente sau necompetente. Īn acest caz organul fiscal care s-a īnvestit primul sau care s-a declarat ultimul necompetent va continua procedura īn derulare şi va solicita organului ierarhic superior comun să hotărască asupra conflictului.
(2) Īn situaţia īn care organele fiscale īntre care apare conflictul de competenţă nu sunt subordonate unui organ ierarhic comun, conflictul de competenţă ivit se soluţionează de către Comisia fiscală centrală din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor.
(3) Īn cazul bugetelor locale, Comisia fiscală centrală se completează cu cāte un reprezentant al Asociaţiei Comunelor din Romānia, Asociaţiei Oraşelor din Romānia, Asociaţiei Municipiilor din Romānia, Uniunii Naţionale a Consiliilor Judeţene din Romānia, precum şi al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.
Cu acordul organului fiscal care, conform prevederilor prezentului cod, deţine competenţa teritorială, precum şi al contribuabilului īn cauză, un alt organ fiscal poate prelua activitatea de administrare a acestuia.
Funcţionarul public din cadrul organului fiscal implicat īntr-o procedură de administrare se află īn conflict de interese, dacă:
a) īn cadrul procedurii respective acesta este contribuabil, este soţ/soţie al/a contribuabilului, este rudă pānă la gradul al treilea inclusiv a contribuabilului, este reprezentant sau īmputernicit al contribuabilului;
b) īn cadrul procedurii respective poate dobāndi un avantaj ori poate suporta un dezavantaj direct;
c) există un conflict īntre el, soţul/soţia, rudele sale pānă la gradul al treilea inclusiv şi una dintre părţi sau soţul/soţia, rudele părţii pānă la gradul al treilea inclusiv;
d) īn alte cazuri prevăzute de lege.
(1) Funcţionarul public care ştie că se află īn una dintre situaţiile prevăzute la art. 39 este obligat să īnştiinţeze conducătorul organului fiscal şi să se abţină de la īndeplinirea procedurii.
(2) Īn cazul īn care conflictul de interese se referă la conducătorul organului fiscal, acesta este obligat să īnştiinţeze organul ierarhic superior.
(3) Abţinerea se propune de funcţionarul public şi se decide de īndată de conducătorul organului fiscal sau de organul ierarhic superior.
(4) Contribuabilul implicat īn procedura īn derulare poate solicita recuzarea funcţionarului public aflat īn conflict de interese.
(5) Recuzarea funcţionarului public se decide de īndată de către conducătorul organului fiscal sau de organul fiscal ierarhic superior. Decizia prin care se respinge cererea de recuzare poate fi atacată la instanţa judecătorească competentă. Cererea de recuzare nu suspendă procedura de administrare īn derulare.
Noţiunea de act administrativ fiscal
Īn īnţelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent īn aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale.
Soluţia fiscală individuală anticipată şi acordul de preţ īn avans
(1) Soluţia fiscală individuală anticipată este actul administrativ emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală īn vederea soluţionării unei cereri a contribuabilului, referitoare la reglementarea unor situaţii fiscale de fapt viitoare.
(2) Acordul de preţ īn avans este actul administrativ emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală īn vederea soluţionării unei cereri a contribuabilului, referitoare la stabilirea condiţiilor şi modalităţilor īn care urmează să fie determinate, pe parcursul unei perioade fixe, preţurile de transfer, īn cazul tranzacţiilor efectuate īntre persoane afiliate, astfel cum sunt definite īn Codul fiscal.
(3) Soluţia fiscală individuală anticipată sau acordul de preţ īn avans se comunică numai contribuabilului căruia īi sunt destinate.
(4) Soluţia fiscală individuală anticipată şi acordul de preţ īn avans sunt opozabile şi obligatorii faţă de organele fiscale, numai dacă termenii şi condiţiile acestora au fost respectate de contribuabil.
(5) Prin cerere contribuabilul propune conţinutul soluţiei fiscale individuale anticipate sau al acordului de preţ īn avans, după caz.
(6) Īn soluţionarea cererii contribuabilului se emite soluţia fiscală individuală anticipată sau acordul de preţ īn avans. Īn situaţia īn care contribuabilul nu este de acord cu soluţia fiscală individuală anticipată sau cu acordul de preţ īn avans emis, va transmite, īn termen de 15 zile de la comunicare, o notificare la organul fiscal emitent. Soluţia fiscală individuală anticipată sau acordul de preţ īn avans pentru care contribuabilul a transmis o notificare organului fiscal emitent nu produce niciun efect juridic.
(7) Contribuabilul, titular al unui acord de preţ īn avans, are obligaţia de a depune anual la organul emitent al acordului un raport privind modul de realizare a termenilor şi condiţiilor acordului īn anul de raportare. Raportul se depune pānă la termenul prevăzut de lege pentru depunerea situaţiilor financiare anuale.
(8) Soluţia fiscală individuală anticipată şi acordul de preţ īn avans nu mai sunt valabile dacă prevederile legale de drept material fiscal īn baza cărora a fost luată decizia se modifică.
(9) Pentru emiterea unei soluţii fiscale individuale anticipate, precum şi pentru emiterea sau modificarea unui acord de preţ īn avans, emitentul īncasează tarife care se stabilesc prin hotărāre a Guvernului.
(10) Contribuabilul solicitant are dreptul la restituirea tarifului achitat īn cazul īn care organul fiscal competent respinge emiterea/modificarea soluţiei fiscale individuale anticipate sau a acordului de preţ īn avans ori se īntrerupe procedura de emitere, īn condiţiile aprobate prin hotărāre a Guvernului.
(11) Termenul pentru emiterea unui acord de preţ īn avans este de 12 luni īn cazul unui acord unilateral, respectiv de 18 luni īn cazul unui acord bilateral sau multilateral, după caz. Termenul pentru emiterea soluţiei fiscale individuale anticipate este de 45 de zile. Dispoziţiile art. 70 sunt aplicabile īn mod corespunzător.
(12) Procedura referitoare la emiterea soluţiei fiscale individuale anticipate şi a acordului de preţ īn avans va fi aprobată prin hotărāre a Guvernului.
Conţinutul şi motivarea actului administrativ fiscal
(1) Actul administrativ fiscal se emite numai īn formă scrisă.
(2) Actul administrativ fiscal cuprinde următoarele elemente:
a) denumirea organului fiscal emitent;
b) data la care a fost emis şi data de la care īşi produce efectele;
c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei īmputernicite de contribuabil, după caz;
d) obiectul actului administrativ fiscal;
e) motivele de fapt;
f) temeiul de drept;
g) numele şi semnătura persoanelor īmputernicite ale organului fiscal, potrivit legii;
h) ştampila organului fiscal emitent;
i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestaţiei şi organul fiscal la care se depune contestaţia;
j) menţiuni privind audierea contribuabilului.
(3) Actul administrativ fiscal emis īn condiţiile alin. (2) prin intermediul mijloacelor informatice este valabil şi īn cazul īn care nu poartă semnătura persoanelor īmputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, şi ştampila organului emitent, dacă īndeplineşte cerinţele legale aplicabile īn materie.
(4) Prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor se stabilesc categoriile de acte administrative care se emit īn condiţiile alin. (3).
Comunicarea actului administrativ fiscal
(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia īi este destinat. Īn situaţia contribuabililor fără domiciliu fiscal īn Romānia, care şi-au desemnat īmputernicit potrivit art. 18 alin. (4), precum şi īn situaţia numirii unui curator fiscal, īn condiţiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică īmputernicitului sau curatorului, după caz.
(2) Actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent şi primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;
b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele īmputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului;
c) prin poştă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum şi prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal şi confirmarea primirii acestuia;
d) prin publicitate.
(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afişarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a unui anunţ īn care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. Īn cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afişarea se face, concomitent, la sediul acestora şi pe pagina de internet a autorităţii administraţiei publice locale respective. Īn lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului judeţean. Īn toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat īn termen de 15 zile de la data afişării anunţului.
(4) Dispoziţiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile īn mod corespunzător.
Opozabilitatea actului administrativ fiscal
Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul īn care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menţionată īn actul administrativ comunicat, potrivit legii.
Nulitatea actului administrativ fiscal
Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele şi calitatea persoanei īmputernicite a organului fiscal, numele şi prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei īmputernicite a organului fiscal, cu excepţia prevăzută la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu.
Desfiinţarea sau modificarea actelor administrative fiscale
(1) Actul administrativ fiscal poate fi modificat sau desfiinţat īn condiţiile prezentului cod.
(2) Desfiinţarea totală sau parţială, potrivit legii, a actelor administrative prin care s-au stabilit creanţe fiscale principale atrage desfiinţarea totală sau parţială a actelor administrative prin care s-au stabilit creanţe fiscale accesorii aferente creanţelor fiscale principale anulate, chiar dacă acestea au devenit definitive īn sistemul căilor administrative de atac.
Īndreptarea erorilor materiale
Organul fiscal poate īndrepta erorile materiale din cuprinsul actului administrativ fiscal, din oficiu sau la cererea contribuabilului. Actul administrativ corectat se va comunica contribuabilului, potrivit legii.
(1) Pentru determinarea stării de fapt fiscale, organul fiscal, īn condiţiile legii, administrează mijloace de probă, putānd proceda la:
a) solicitarea informaţiilor, de orice fel, din partea contribuabililor şi a altor persoane;
b) solicitarea de expertize;
c) folosirea īnscrisurilor;
d) efectuarea de cercetări la faţa locului.
(2) Probele administrate vor fi coroborate şi apreciate ţināndu-se seama de forţa lor doveditoare recunoscută de lege.
Dreptul organului fiscal de a solicita prezenţa contribuabilului la sediul său
Organul fiscal poate solicita prezenţa contribuabilului la sediul său pentru a da informaţii şi lămuriri necesare stabilirii situaţiei sale fiscale reale. Odată cu această solicitare, cānd este cazul, organul fiscal va indica şi documentele pe care contribuabilul este obligat să le prezinte.
Comunicarea informaţiilor īntre organele fiscale
Dacă īntr-o procedură fiscală se constată fapte care prezintă importanţă pentru alte raporturi juridice fiscale, organele fiscale īşi vor comunica reciproc informaţiile deţinute.
Obligaţia de a furniza informaţii
(1) Contribuabilul sau altă persoană īmputernicită de acesta are obligaţia de a furniza organului fiscal informaţiile necesare pentru determinarea stării de fapt fiscale. Īn acelaşi scop, organul fiscal are dreptul să solicite informaţii şi altor persoane cu care contribuabilul are sau a avut raporturi economice sau juridice. Informaţiile furnizate de alte persoane se iau īn considerare numai īn măsura īn care sunt confirmate şi de alte mijloace de probă.
(2) Cererea de furnizare a informaţiilor se formulează īn scris şi va specifica natura informaţiilor solicitate pentru determinarea stării de fapt fiscale şi documentele care susţin informaţiile furnizate.
(3) Declaraţia persoanelor obligate potrivit alin. (1) să furnizeze informaţii va fi, după caz, prezentată sau consemnată īn scris.
(4) Īn situaţia īn care persoana obligată să furnizeze informaţia īn scris este, din motive independente de voinţa sa, īn imposibilitate de a scrie, organul fiscal īntocmeşte un proces-verbal.
Furnizarea periodică de informaţii
(1) Contribuabilii sunt obligaţi să furnizeze periodic organelor fiscale informaţii referitoare la activitatea desfăşurată.
(2) Furnizarea informaţiilor prevăzute la alin. (1) se face prin completarea unei declaraţii pe proprie răspundere.
(3) Natura informaţiilor, periodicitatea, precum şi modelul declaraţiilor se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Obligaţia băncilor de a furniza informaţii
(1) Băncile sunt obligate să comunice organelor fiscale lista titularilor persoane fizice, juridice sau orice alte entităţi fără personalitate juridică ce deschid ori īnchid conturi, forma juridică pe care aceştia o au şi domiciliul sau sediul acestora. Comunicarea se va face bilunar, cu referire la conturile deschise sau īnchise īn perioada anterioară acesteia şi va fi adresată Ministerului Economiei şi Finanţelor.
(2) Ministerul Economiei şi Finanţelor īmpreună cu Banca Naţională a Romāniei vor elabora proceduri privind transmiterea informaţiilor prevăzute la alin. (1).
(3) Ministerul Economiei şi Finanţelor, la cererea justificată a autorităţilor publice centrale şi locale, va transmite informaţiile deţinute īn baza alin. (1), īn scopul īndeplinirii de către aceste autorităţi a atribuţiilor prevăzute de lege.
(1) Ori de cāte ori consideră necesar, organul fiscal are dreptul să apeleze la serviciile unui expert pentru īntocmirea unei expertize. Organul fiscal este obligat să comunice contribuabilului numele expertului.
(2) Contribuabilul poate să numească un expert pe cheltuiala proprie.
(3) Experţii au obligaţia să păstreze secretul fiscal asupra datelor şi informaţiilor pe care le dobāndesc.
(4) Expertiza se īntocmeşte īn scris.
(5) Onorariile stabilite pentru expertizele prevăzute de prezentul articol vor fi plătite de la bugetele organelor fiscale care au apelat la serviciile expertului, după caz.
(1) Īn vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul are obligaţia să pună la dispoziţie organului fiscal registre, evidenţe, documente de afaceri şi orice alte īnscrisuri. Īn acelaşi scop, organul fiscal are dreptul să solicite īnscrisuri şi altor persoane cu care contribuabilul are sau a avut raporturi economice sau juridice.
(2) Organul fiscal poate solicita punerea la dispoziţie a īnscrisurilor la sediul său ori la domiciliul fiscal al persoanei obligate să le prezinte.
(3) Organul fiscal are dreptul să reţină, īn scopul protejării īmpotriva īnstrăinării sau distrugerii, documente, acte, īnscrisuri, registre şi documente financiar-contabile sau orice element material care face dovada stabilirii, īnregistrării şi achitării obligaţiilor fiscale de către contribuabili, pe o perioadă de maximum 30 de zile. Īn cazuri excepţionale, cu aprobarea conducătorului organului fiscal, perioada de reţinere poate fi prelungită cu maximum 90 de zile.
(1) Īn condiţiile legii, organul fiscal poate efectua o cercetare la faţa locului, īntocmind īn acest sens proces-verbal.
(2) Contribuabilii au obligaţia să permită funcţionarilor īmputerniciţi de organul fiscal pentru a efectua o cercetare la faţa locului, precum şi experţilor folosiţi pentru această acţiune intrarea acestora pe terenuri, īn īncăperi şi īn orice alte incinte, īn măsura īn care acest lucru este necesar pentru a face constatări īn interes fiscal.
(3) Deţinătorii terenurilor ori incintelor respective vor fi īnştiinţaţi īn timp util despre cercetare, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. b). Persoanele fizice vor fi informate asupra dreptului de a refuza intrarea īn domiciliu sau reşedinţă.
(4) Īn caz de refuz, intrarea īn domiciliul sau īn reşedinţa persoanei fizice se face cu autorizarea instanţei judecătoreşti competente, dispoziţiile privind ordonanţa preşedinţială din Codul de procedură civilă fiind aplicabile.
(5) La cererea organului fiscal, organele de poliţie, jandarmerie ori alţi agenţi ai forţei publice sunt obligaţi să īi acorde sprijinul pentru aplicarea prevederilor prezentului articol.
Dreptul rudelor de a refuza furnizarea de informaţii, efectuarea de expertize şi prezentarea unor īnscrisuri
(1) Soţul/soţia şi rudele contribuabilului pānă la gradul al treilea inclusiv pot refuza furnizarea de informaţii, efectuarea de expertize, precum şi prezentarea unor īnscrisuri.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) vor fi īnştiinţate asupra acestui drept.
Dreptul altor persoane de a refuza furnizarea de informaţii
(1) Pot refuza să furnizeze informaţii cu privire la datele de care au luat cunoştinţă īn exercitarea activităţii lor preoţii, avocaţii, notarii publici, consultanţii fiscali, executorii judecătoreşti, auditorii, experţii contabili, medicii şi psihoterapeuţii, cu excepţia informaţiilor cu privire la īndeplinirea obligaţiilor fiscale stabilite de lege īn sarcina lor.
(2) Sunt asimilate persoanelor prevăzute la alin. (1) asistenţii, precum şi persoanele care participă la activitatea profesională a acestora.
(3) Persoanele prevăzute la alin. (1), cu excepţia preoţilor, pot furniza informaţii, cu acordul persoanei despre care au fost solicitate informaţiile.
(4) Īn regim derogatoriu de la prevederile alin. (1) - (3), īn vederea clarificării şi stabilirii reale a situaţiei fiscale a contribuabililor, compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale au competenţa de a solicita informaţii şi documente cu relevanţă fiscală ori pentru identificarea contribuabililor sau a materiei impozabile ori taxabile, după caz, iar notarii publici, avocaţii, executorii judecătoreşti, organele de poliţie, organele vamale, serviciile publice comunitare regim permise de conducere şi īnmatriculare a vehiculelor, serviciile publice comunitare pentru eliberarea paşapoartelor simple, serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor, precum şi orice altă entitate care deţine informaţii ori documente cu privire la bunuri impozabile sau taxabile, după caz, ori la persoane care au calitatea de contribuabil, au obligaţia furnizării acestora fără plată.
Obligaţia autorităţilor şi instituţiilor publice de a furniza informaţii şi de a prezenta acte
(1) Autorităţile publice, instituţiile publice şi de interes public, centrale şi locale, precum şi serviciile deconcentrate ale autorităţilor publice centrale vor furniza informaţii şi acte organelor fiscale, la cererea acestora.
(2) Īn realizarea scopului prezentului cod, organele fiscale pot accesa on-line baza de date a instituţiilor prevăzute la alin. (1), pentru informaţiile stabilite pe bază de protocol.
Colaborarea dintre autorităţile publice, instituţiile publice sau de interes public
(1) Autorităţile publice, instituţiile publice sau de interes public sunt obligate să colaboreze īn realizarea scopului prezentului cod.
(2) Nu constituie activitate de colaborare acţiunile īntreprinse de autorităţile prevăzute la alin. (1), īn conformitate cu atribuţiile ce le revin potrivit legii.
(3) Organul fiscal care solicită colaborarea răspunde pentru legalitatea solicitării, iar autoritatea solicitată răspunde pentru datele furnizate.
Condiţii şi limite ale colaborării
(1) Colaborarea dintre autorităţile publice, instituţiile publice sau de interes public se realizează īn limita atribuţiilor ce le revin potrivit legii.
(2) Dacă autoritatea publică, instituţia publică sau de interes public solicitată refuză colaborarea, autoritatea publică superioară ambelor organe va decide. Dacă o asemenea autoritate nu există, decizia va fi luată de autoritatea superioară celei solicitate.
Colaborarea interstatală dintre autorităţile publice
(1) Īn baza convenţiilor internaţionale, organele fiscale vor colabora cu autorităţile fiscale similare din alte state.
(2) Īn lipsa unei convenţii, organele fiscale pot acorda sau pot solicita colaborarea altei autorităţi fiscale din alt stat pe bază de reciprocitate.
Forţa probantă a documentelor justificative şi evidenţelor contabile
Documentele justificative şi evidenţele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere. Īn cazul īn care există şi alte acte doveditoare, acestea vor fi luate īn considerare la stabilirea bazei de impunere.
Sarcina probei īn dovedirea situaţiei de fapt fiscale
(1) Contribuabilul are sarcina de a dovedi actele şi faptele care au stat la baza declaraţiilor sale şi a oricăror cereri adresate organului fiscal.
(2) Organul fiscal are sarcina de a motiva decizia de impunere pe bază de probe sau constatări proprii.
Dovedirea titularului dreptului de proprietate īn scopul impunerii
(1) Īn cazul īn care constată că anumite bunuri, venituri sau alte valori care, potrivit legii, constituie baza impozabilă sunt deţinute de persoane care īn mod continuu beneficiază de cāştigurile sau de orice foloase obişnuite aduse de acestea şi că persoanele respective declară īn scris că nu sunt proprietarii bunurilor, veniturilor sau valorilor īn cauză, fără să arate īnsă care sunt titularii dreptului de proprietate, organul fiscal va proceda la stabilirea provizorie a obligaţiei fiscale corespunzătoare īn sarcina acelor persoane.
(2) Īn condiţiile legii, obligaţia fiscală privind baza impozabilă prevăzută la alin. (1) va putea fi stabilită īn sarcina titularilor dreptului de proprietate. Tot astfel aceştia datorează despăgubiri persoanelor care au făcut plata pentru stingerea obligaţiei stabilite potrivit alin. (1).
(1) Dacă organul fiscal nu poate determina mărimea bazei de impunere, acesta trebuie să o estimeze. Īn acest caz trebuie avute īn vedere toate datele şi documentele care au relevanţă pentru estimare. Estimarea constă īn identificarea acelor elemente care sunt cele mai apropiate situaţiei de fapt fiscale.
(2) Īn situaţiile īn care, potrivit legii, organele fiscale sunt īndreptăţite să estimeze baza de impunere, acestea vor avea īn vedere preţul de piaţă al tranzacţiei sau bunului impozabil, astfel cum este definit de Codul fiscal.
Termenele de orice fel privind exercitarea drepturilor şi īndeplinirea obligaţiilor prevăzute de Codul de procedură fiscală, precum şi de alte dispoziţii legale aplicabile īn materie, dacă legea fiscală nu dispune altfel, se calculează potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.
Prelungirea termenelor
Termenele pentru depunerea declaraţiilor fiscale şi termenele stabilite īn baza legii de un organ fiscal pot fi prelungite īn situaţii temeinic justificate, potrivit competenţei stabilite prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor.
Art. 70
Termenul de soluţionare a cererilor contribuabililor
(1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluţionează de către organul fiscal īn termen de 45 de zile de la īnregistrare.
(2) Īn situaţiile īn care, pentru soluţionarea cererii, sunt necesare informaţii suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungeşte cu perioada cuprinsă īntre data solicitării şi data primirii informaţiilor solicitate.
Cazul de forţă majoră şi cazul fortuit
(1) Termenele prevăzute de lege pentru īndeplinirea obligaţiilor fiscale, după caz, nu īncep să curgă sau se suspendă īn situaţia īn care īndeplinirea acestor obligaţii a fost īmpiedicată de ivirea unui caz de forţă majoră sau a unui caz fortuit.
(2) Obligaţiile fiscale se consideră a fi īndeplinite īn termen, fără perceperea de majorări de īntārziere sau aplicarea de sancţiuni prevăzute de lege, dacă acestea se execută īn termen de 60 de zile de la īncetarea evenimentelor prevăzute la alin. (1).
Obligaţia de īnregistrare fiscală
(1) Orice persoană sau entitate care este subiect īntr-un raport juridic fiscal se īnregistrează fiscal primind un cod de identificare fiscală. Codul de identificare fiscală va fi:
a) pentru persoanele juridice, cu excepţia comercianţilor, precum şi pentru asocieri şi alte entităţi fără personalitate juridică, codul de īnregistrare fiscală atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală;
b) pentru persoanele fizice, codul numeric personal atribuit potrivit legii speciale;
c) pentru persoanele fizice care nu deţin cod numeric personal, numărul de identificare fiscală atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală;
d) pentru comercianţi, inclusiv pentru sucursalele comercianţilor care au sediul principal al comerţului īn străinătate, codul unic de īnregistrare atribuit potrivit legii speciale;
e) pentru persoanele fizice care desfăşoară activităţi economice īn mod independent sau exercită profesii libere, codul de īnregistrare fiscală atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) lit. d) se īnregistrează fiscal potrivit procedurii speciale īn materie.
(3) Īn vederea atribuirii codului de identificare fiscală persoanele prevăzute la alin. (1) lit. a), c) şi e) au obligaţia să depună declaraţie de īnregistrare fiscală.
(4) Au obligaţia să depună o declaraţie de īnregistrare fiscală şi persoanele prevăzute la alin. (1) lit. b) care au calitatea de angajator.
(5) Contribuabilii care obţin venituri din activităţi independente, pentru care plăţile anticipate se fac prin reţinere la sursă de către plătitorii de venituri, au obligaţia, īn vederea īnregistrării, să depună la organul fiscal competent declaraţia de īnregistrare fiscală.
(6) Declaraţia de īnregistrare fiscală se depune īn termen de 30 de zile de la:
a) data īnfiinţării potrivit legii, īn cazul persoanelor juridice, asocierilor şi altor entităţi fără personalitate juridică;
b) data eliberării actului legal de funcţionare, data īnceperii activităţii, data obţinerii primului venit sau dobāndirii calităţii de angajator, după caz, īn cazul persoanelor fizice.
Obligaţia īnscrierii codului de identificare fiscală pe documente
Plătitorii de impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat au obligaţia de a menţiona pe facturi, scrisori, oferte, comenzi sau pe orice alte documente emise codul de identificare fiscală propriu.
Declararea filialelor şi sediilor secundare
(1) Contribuabilii au obligaţia de a declara organului fiscal competent din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, īn termen de 30 de zile, īnfiinţarea de sedii secundare.
(2) Contribuabilii cu domiciliul fiscal īn Romānia au obligaţia de a declara īn termen de 30 de zile īnfiinţarea de filiale şi sedii secundare īn străinătate.
Forma şi conţinutul declaraţiei de īnregistrare fiscală
(1) Declaraţia de īnregistrare fiscală se īntocmeşte prin completarea unui formular pus la dispoziţie gratuit de organul fiscal din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi va fi īnsoţită de acte doveditoare ale informaţiilor cuprinse īn aceasta.
(2) Declaraţia de īnregistrare fiscală va cuprinde: datele de identificare a contribuabilului, categoriile de obligaţii de plată datorate potrivit Codului fiscal, datele privind sediile secundare, datele de identificare a īmputernicitului, datele privind situaţia juridică a contribuabilului, precum şi alte informaţii necesare administrării impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat.
Certificatul de īnregistrare fiscală
(1) Pe baza declaraţiei de īnregistrare fiscală, depusă potrivit art. 72 alin. (3), organul fiscal competent din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală eliberează certificatul de īnregistrare fiscală, īn termen de 15 zile de la data depunerii declaraţiei. Īn certificatul de īnregistrare fiscală se īnscrie obligatoriu codul de identificare fiscală.
(2) Eliberarea certificatelor de īnregistrare fiscală nu este supusă taxelor de timbru.
(3) Contribuabilii care realizează venituri din activitatea de comerţ sau prestări de servicii către populaţie sunt obligaţi să afişeze certificatul de īnregistrare fiscală īn locurile unde se desfăşoară activitatea.
(4) Īn cazul pierderii, furtului sau distrugerii certificatului de īnregistrare fiscală, organul fiscal va elibera un duplicat al acestuia, īn baza cererii contribuabililor şi a dovezii de publicare a pierderii, furtului sau distrugerii īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea a III-a.
Modificări ulterioare īnregistrării fiscale
(1) Modificările ulterioare ale datelor din declaraţia de īnregistrare fiscală trebuie aduse la cunoştinţă organului fiscal competent din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, īn termen de 30 de zile de la data producerii acestora, prin completarea şi depunerea declaraţiei de menţiuni.
(2) La īncetarea condiţiilor care au generat īnregistrarea fiscală, contribuabilii au obligaţia de a preda organelor fiscale, īn vederea anulării, certificatul de īnregistrare fiscală, odată cu depunerea declaraţiei de menţiuni.
(1) Organul fiscal competent din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală organizează evidenţa plătitorilor de impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul asigurărilor pentru şomaj, īn cadrul registrului contribuabililor, care conţine:
a) datele de identificare a contribuabilului;
b) categoriile de obligaţii fiscale de declarare, potrivit legii, denumite vector fiscal; categoriile de obligaţii fiscale care se īnscriu īn vectorul fiscal se stabilesc prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor;
c) alte informaţii necesare administrării obligaţiilor fiscale.
(2) Datele prevăzute la alin. (1) se completează pe baza informaţiilor comunicate de contribuabili, de oficiul registrului comerţului, de serviciul de evidenţă a populaţiei, de la alte autorităţi şi instituţii, precum şi din constatările proprii ale organului fiscal.
(3) Datele din registrul contribuabililor pot fi modificate din oficiu ori de cāte ori se constată că acestea nu corespund stării de fapt reale şi vor fi comunicate contribuabililor.
(4) Modificarea din oficiu a domiciliului fiscal pe baza constatărilor făcute potrivit alin. (3) se face prin decizie emisă de organul fiscal competent, după ascultarea prealabilă a contribuabilului, potrivit art. 9.
(5) Contribuabilii persoane juridice sau orice alte entităţi fără personalitate juridică sunt declaraţi inactivi şi le sunt aplicabile prevederile prevederile art. 11 alin. (11) şi (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, dacă īndeplinesc una dintre următoarele condiţii:
a) nu īşi īndeplinesc, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligaţie declarativă prevăzută de lege;
b) se sustrag de la efectuarea inspecţiei fiscale, prin declararea unor date de identificare a sediului social care nu permit organului fiscal identificarea acestuia;
c) organele fiscale au constatat că nu funcţionează la sediul social sau la domiciliul fiscal declarat.
(6) Prin excepţie de la prevederile alin. (5), nu vor fi declaraţi inactivi contribuabilii aflaţi īn stare de insolvenţă sau contribuabilii pentru care s-a pronunţat sau a fost adoptată o hotărāre de dizolvare.
Obligaţia de a conduce evidenţa fiscală
(1) Īn vederea stabilirii stării de fapt fiscale şi a obligaţiilor fiscale de plată datorate, contribuabilii sunt obligaţi să conducă evidenţe fiscale, potrivit actelor normative īn vigoare.
(2) Īn vederea stabilirii preţurilor de transfer, contribuabilii care desfăşoară tranzacţii cu persoane afiliate au obligaţia ca, la solicitarea organului fiscal competent, să īntocmească şi să prezinte, īn termenele stabilite de acesta, dosarul preţurilor de transfer. Conţinutul dosarului preţurilor de transfer va fi aprobat prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Reguli pentru conducerea evidenţei contabile şi fiscale
(1) Evidenţele contabile şi fiscale vor fi păstrate, după caz, la domiciliul fiscal al contribuabilului, la sediile secundare ale acestuia, inclusiv pe suport electronic, sau pot fi īncredinţate spre păstrare unei societăţi autorizate, potrivit legii, să presteze servicii de arhivare.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), evidenţele contabile şi fiscale ale exerciţiului financiar īn curs se păstrează, după caz, la domiciliul fiscal al contribuabililor, la sediile secundare ale acestora sau, īn perioada 1 - 25 a lunii următoare, la sediul persoanei fizice ori juridice autorizate pentru prelucrarea lor īn vederea īntocmirii declaraţiilor fiscale.
(3) Dispoziţiile legale privind păstrarea, arhivarea şi limba folosită pentru evidenţele contabile sunt aplicabile şi pentru evidenţele fiscale.
(4) Īn cazul īn care evidenţele contabile şi fiscale sunt ţinute cu ajutorul sistemelor electronice de gestiune, pe lāngă datele arhivate īn format electronic contribuabilul este obligat să păstreze şi să prezinte aplicaţiile informatice cu ajutorul cărora le-a generat.
(5) Contribuabilii sunt obligaţi să evidenţieze veniturile realizate şi cheltuielile efectuate din activităţile desfăşurate, prin īntocmirea registrelor sau a oricăror alte documente prevăzute de lege.
(6) Contribuabilii sunt obligaţi să utilizeze pentru activitatea desfăşurată documente primare şi de evidenţă contabilă stabilite prin lege, achiziţionate numai de la unităţile stabilite prin normele legale īn vigoare, şi să completeze integral rubricile formularelor, corespunzător operaţiunilor īnregistrate.
(7) Organul fiscal poate lua īn considerare orice evidenţe relevante pentru impunere ţinute de contribuabil.
Obligaţia de a depune declaraţii fiscale
(1) Declaraţia fiscală se depune de către persoanele obligate potrivit Codului fiscal, la termenele stabilite de acesta.
(2) Īn cazul īn care Codul fiscal nu prevede, Ministerul Economiei şi Finanţelor va stabili termenul de depunere a declaraţiei fiscale.
(3) Obligaţia de a depune declaraţia fiscală se menţine şi īn cazurile īn care:
a) a fost efectuată plata obligaţiei fiscale;
b) obligaţia fiscală respectivă este scutită la plată, conform reglementărilor legale;
c) organul fiscal a stabilit din oficiu baza de impunere şi obligaţia fiscală;
d) pentru obligaţia fiscală nu rezultă, īn perioada de raportare, sume de plată, dar există obligaţia declarativă, conform legii.
(4) Īn caz de inactivitate temporară sau īn cazul obligaţiilor de declarare a unor venituri care, potrivit legii, sunt scutite la plata impozitului pe venit, organul fiscal competent poate aproba, la cererea contribuabilului, alte termene sau condiţii de depunere a declaraţiilor fiscale, īn funcţie de necesităţile administrării obligaţiilor fiscale. Asupra termenelor şi condiţiilor va decide organul fiscal potrivit competenţelor aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Forma şi conţinutul declaraţiei fiscale
(1) Declaraţia fiscală se īntocmeşte prin completarea unui formular pus la dispoziţie gratuit de organul fiscal.
(2) Īn declaraţia fiscală contribuabilul trebuie să calculeze cuantumul obligaţiei fiscale, dacă acest lucru este prevăzut de lege.
(3) Contribuabilul are obligaţia de a completa declaraţiile fiscale īnscriind corect, complet şi cu bună-credinţă informaţiile prevăzute de formular, corespunzătoare situaţiei sale fiscale. Declaraţia fiscală se semnează de către contribuabil sau de către īmputernicit.
(4) Obligaţia de semnare a declaraţiei fiscale se consideră a fi īndeplinită şi īn următoarele situaţii:
a) īn cazul transmiterii declaraţiilor fiscale prin sistemul electronic de plăţi. Data depunerii declaraţiei se consideră a fi data debitării contului plătitorului īn baza acesteia;
b) īn cazul transmiterii declaraţiilor fiscale prin sisteme electronice de transmitere la distanţă īn condiţiile art. 83 alin. (1).
(5) Declaraţia fiscală trebuie īnsoţită de documentaţia cerută de prevederile legale.
(6) Pentru anumite categorii de obligaţii fiscale, stabilite prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor, organul fiscal poate transmite contribuabililor formularele de declarare a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, instrucţiunile de completare a acestora, alte informaţii utile, precum şi plicurile preadresate. Īn acest caz, contravaloarea corespondenţei se suportă de către organul fiscal.
Depunerea declaraţiilor fiscale
(1) Declaraţia fiscală se depune la registratura organului fiscal competent sau se comunică prin poştă cu confirmare de primire. Declaraţia fiscală poate fi transmisă prin mijloace electronice sau prin sisteme de transmitere la distanţă. Īn cazul impozitelor, taxelor şi al contribuţiilor administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, procedura privind transmiterea declaraţiilor prin mijloace electronice sau prin sisteme de transmitere la distanţă se stabileşte prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(2) Declaraţiile fiscale pot fi redactate de organul fiscal sub formă de proces-verbal, dacă din motive independente de voinţa contribuabilului acesta este īn imposibilitatea de a scrie.
(3) Data depunerii declaraţiei fiscale este data īnregistrării acesteia la organul fiscal sau data depunerii la poştă, după caz. Īn situaţia īn care declaraţia fiscală se depune prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, data depunerii declaraţiei este data īnregistrării acesteia pe pagina de internet a organului fiscal, astfel cum rezultă din mesajul electronic de confirmare transmis ca urmare a primirii declaraţiei.
(4) Nedepunerea declaraţiei fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat. Stabilirea din oficiu a obligaţiilor fiscale nu se poate face īnainte de īmplinirea unui termen de 15 zile de la īnştiinţarea contribuabilului privind depăşirea termenului legal de depunere a declaraţiei fiscale. Īn cazul contribuabililor care au obligaţia declarării bunurilor sau veniturilor impozabile, stabilirea din oficiu a obligaţiei fiscale se face prin estimarea bazei de impunere, potrivit art. 67. Pentru impozitele, taxele şi contribuţiile administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, īnştiinţarea pentru nedepunerea declaraţiilor şi stabilirea din oficiu a obligaţiilor fiscale nu se face īn cazul contribuabililor inactivi, atāt timp cāt se găsesc īn această situaţie.
(5) Declaraţiile fiscale anuale ale contribuabililor persoane juridice vor fi certificate de către un consultant fiscal, īn condiţiile legii, cu excepţia celor pentru care este obligatorie auditarea. (se suspendă pānă la 1 ianuarie 2010)
Corectarea declaraţiilor fiscale
Declaraţiile fiscale pot fi corectate de către contribuabil, din proprie iniţiativă.
Stabilirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat
(1) Impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel:
a) prin declaraţie fiscală, īn condiţiile art. 82 alin. (2) şi art. 86 alin. (4);
b) prin decizie emisă de organul fiscal, īn celelalte cazuri.
(2) Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi īn cazurile īn care impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat sunt scutite la plată conform reglementărilor legale, precum şi īn cazul unei rambursări de taxă pe valoarea adăugată.
(3) *** Abrogat
(1) Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent. Organul fiscal emite decizie de impunere ori de cāte ori acesta modifică baza de impunere.
(2) Pentru creanţele administrate de Ministerul Economiei şi Finanţelor prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor se pot stabili şi alte competenţe pentru emiterea deciziilor de impunere ca urmare a inspecţiei fiscale.
(3) Decizia de impunere se emite, dacă este necesar, şi īn cazul īn care nu s-a emis decizie referitoare la baza de impunere potrivit art. 89.
(4) Declaraţia fiscală īntocmită potrivit art. 82 alin. (2) este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, şi produce efectele juridice ale īnştiinţării de plată de la data depunerii acesteia.
(5) Īn situaţia īn care legea nu prevede obligaţia de calculare a impozitului, declaraţia fiscală este asimilată unei decizii referitoare la baza de impunere.
(6) Decizia de impunere şi decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii constituie şi īnştiinţări de plată, de la data comunicării acestora, īn condiţiile īn care se stabilesc sume de plată.
(7) Pānă la 1 iulie 2005, sumele reprezentānd impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat, īnscrise īn deciziile de impunere, īn actele administrative fiscale asimilate acestora, precum şi īn declaraţiile fiscale, vor fi rotunjite la 1.000 lei prin reducere cānd suma ce urmează a fi rotunjită este sub 500 lei şi prin majorare cānd aceasta este peste 500 lei*1).
------------
*1) Sumele sunt exprimate īn monedă veche.
Forma şi conţinutul deciziei de impunere
Decizia de impunere trebuie să īndeplinească condiţiile prevăzute la art. 43. Decizia de impunere trebuie să cuprindă, pe lāngă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), şi categoria de impozit, taxă, contribuţie sau altă sumă datorată bugetului general consolidat, baza de impunere, precum şi cuantumul acestora, pentru fiecare perioadă impozabilă.
Acte administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere
Sunt asimilate deciziilor de impunere şi următoarele acte administrative fiscale:
a) deciziile privind rambursări de taxă pe valoarea adăugată şi deciziile privind restituiri de impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat;
b) deciziile referitoare la bazele de impunere;
c) deciziile referitoare la obligaţiile de plată accesorii;
d) procesele-verbale prevăzute la art. 142 alin. (6) şi art. 168 alin. (2).
e) deciziile privind nemodificarea bazei de impunere.
Deciziile referitoare la bazele de impunere
(1) Bazele de impunere se stabilesc separat, prin decizie referitoare la bazele de impunere, īn următoarele situaţii:
a) cānd venitul impozabil este realizat de mai multe persoane. Decizia va cuprinde şi repartizarea venitului impozabil pe fiecare persoană care a participat la realizarea venitului;
b) cānd sursa venitului impozabil se află pe raza altui organ fiscal decāt cel competent teritorial. Īn acest caz competenţa de a stabili baza de impunere o deţine organul fiscal pe raza căruia se află sursa venitului.
(2) Dacă venitul impozabil este realizat de mai multe persoane, atunci acestea pot să-şi numească un īmputernicit comun īn relaţia cu organul fiscal.
Stabilirea obligaţiilor fiscale sub rezerva verificării ulterioare
(1) Cuantumul obligaţiilor fiscale se stabileşte sub rezerva verificării ulterioare.
(2) Decizia de impunere sub rezerva verificării ulterioare poate fi desfiinţată sau modificată, din iniţiativa organului fiscal sau la solicitarea contribuabilului, pe baza constatărilor organului fiscal competent.
(3) Rezerva verificării ulterioare se anulează numai la īmplinirea termenului de prescripţie sau ca urmare a inspecţiei fiscale efectuate īn cadrul termenului de prescripţie.
Obiectul, termenul şi momentul de la care īncepe să curgă termenul de prescripţie a dreptului de stabilire a obligaţiilor fiscale
(1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie īn termen de 5 ani, cu excepţia cazului īn care legea dispune altfel.
(2) Termenul de prescripţie a dreptului prevăzut la alin. (1) īncepe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui īn care s-a născut creanţa fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel.
(3) Dreptul de a stabili obligaţii fiscale se prescrie īn termen de 10 ani īn cazul īn care acestea rezultă din săvārşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
(4) Termenul prevăzut la alin. (3) curge de la data săvārşirii faptei ce constituie infracţiune sancţionată ca atare printr-o hotărāre judecătorească definitivă.
Īntreruperea şi suspendarea termenului de prescripţie a dreptului de stabilire a obligaţiei fiscale
(1) Termenele prevăzute la art. 91 se īntrerup şi se suspendă īn cazurile şi īn condiţiile stabilite de lege pentru īntreruperea şi suspendarea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune potrivit dreptului comun.
(2) Termenul de prescripţie a dreptului de stabilire a obligaţiei fiscale se suspendă pe perioada cuprinsă īntre momentul īnceperii inspecţiei fiscale şi momentul emiterii deciziei de impunere ca urmare a efectuării inspecţiei fiscale.
Efectul īmplinirii termenului de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale
Dacă organul fiscal constată īmplinirea termenului de prescripţie a dreptului de stabilire a obligaţiei fiscale, va proceda la īncetarea procedurii de emitere a titlului de creanţă fiscală.
Obiectul şi funcţiile inspecţiei fiscale
(1) Inspecţia fiscală are ca obiect verificarea legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi exactităţii īndeplinirii obligaţiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferenţelor obligaţiilor de plată şi a accesoriilor aferente acestora.
(2) Inspecţia fiscală are următoarele atribuţii:
a) constatarea şi investigarea fiscală a tuturor actelor şi faptelor rezultānd din activitatea contribuabilului supus inspecţiei sau altor persoane privind legalitatea şi conformitatea declaraţiilor fiscale, corectitudinea şi exactitatea īndeplinirii obligaţiilor fiscale, īn vederea descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii fiscale;
b) analiza şi evaluarea informaţiilor fiscale, īn vederea confruntării declaraţiilor fiscale cu informaţiile proprii sau din alte surse;
c) sancţionarea potrivit legii a faptelor constatate şi dispunerea de măsuri pentru prevenirea şi combaterea abaterilor de la prevederile legislaţiei fiscale.
(3) Pentru ducerea la īndeplinire a atribuţiilor prevăzute la alin. (2) organul de inspecţie fiscală va proceda la:
a) examinarea documentelor aflate īn dosarul fiscal al contribuabilului;
b) verificarea concordanţei dintre datele din declaraţiile fiscale cu cele din evidenţa contabilă a contribuabilului;
c) discutarea constatărilor şi solicitarea de explicaţii scrise de la reprezentanţii legali ai contribuabililor sau īmputerniciţii acestora, după caz;
d) solicitarea de informaţii de la terţi;
e) stabilirea corectă a bazei de impunere, a diferenţelor datorate īn plus sau īn minus, după caz, faţă de creanţa fiscală declarată şi/sau stabilită, după caz, la momentul īnceperii inspecţiei fiscale;
f) stabilirea de diferenţe de obligaţii fiscale de plată, precum şi a obligaţiilor fiscale accesorii aferente acestora;
g) verificarea locurilor unde se realizează activităţi generatoare de venituri impozabile;
h) dispunerea măsurilor asigurătorii īn condiţiile legii;
i) efectuarea de investigaţii fiscale potrivit alin. (2) lit. a);
j) aplicarea de sancţiuni potrivit prevederilor legale;
k) aplicarea de sigilii asupra bunurilor, īntocmind īn acest sens proces-verbal.
(4) Nu intră īn atribuţiile inspecţiei fiscale efectuarea de constatări tehnico-ştiinţifice sau orice alte verificări solicitate de organele de urmărire penală īn vederea lămuririi unor fapte sau īmprejurări ale cauzelor aflate īn lucru la aceste instituţii.
Persoanele supuse inspecţiei fiscale
Inspecţia fiscală se exercită asupra tuturor persoanelor, indiferent de forma lor de organizare, care au obligaţii de stabilire, reţinere şi plată a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevăzute de lege.
Formele şi īntinderea inspecţiei fiscale
(1) Formele de inspecţie fiscală sunt:
a) inspecţia fiscală generală, care reprezintă activitatea de verificare a tuturor obligaţiilor fiscale ale unui contribuabil, pentru o perioadă de timp determinată;
b) inspecţia fiscală parţială, care reprezintă activitatea de verificare a uneia sau mai multor obligaţii fiscale, pentru o perioadă de timp determinată.
(2) Inspecţia fiscală se poate extinde asupra tuturor raporturilor relevante pentru impozitare, dacă acestea prezintă interes pentru aplicarea legii fiscale.
Proceduri şi metode de control fiscal
(1) Īn realizarea atribuţiilor, inspecţia fiscală poate aplica următoarele proceduri de control:
a) controlul inopinat, care constă īn activitatea de verificare faptică şi documentară, īn principal, ca urmare a unei sesizări cu privire la existenţa unor fapte de īncălcare a legislaţiei fiscale, fără anunţarea īn prealabil a contribuabilului;
b) controlul īncrucişat, care constă īn verificarea documentelor şi operaţiunilor impozabile ale contribuabilului, īn corelaţie cu cele deţinute de alte persoane; controlul īncrucişat poate fi şi inopinat.
(2) La finalizarea controlului inopinat sau īncrucişat se īncheie proces-verbal.
(3) Īn realizarea atribuţiilor, inspecţia fiscală poate aplica următoarele metode de control:
a) controlul prin sondaj, care constă īn activitatea de verificare selectivă a documentelor şi operaţiunilor semnificative, īn care sunt reflectate modul de calcul, de evidenţiere şi de plată a obligaţiilor fiscale datorate bugetului general consolidat;
b) controlul electronic, care constă īn activitatea de verificare a contabilităţii şi a surselor acesteia, prelucrate īn mediu electronic, utilizānd metode de analiză, evaluare şi testare asistate de instrumente informatice specializate.
Perioada supusă inspecţiei fiscale
(1) Inspecţia fiscală se efectuează īn cadrul termenului de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale.
(2) La contribuabilii mari, perioada supusă inspecţiei fiscale īncepe de la sfārşitul perioadei controlate anterior, īn condiţiile alin. (1).
(3) La celelalte categorii de contribuabili inspecţia fiscală se efectuează asupra creanţelor născute īn ultimii 3 ani fiscali pentru care există obligaţia depunerii declaraţiilor fiscale. Inspecţia fiscală se poate extinde pe perioada de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale, dacă este identificată cel puţin una dintre următoarele situaţii:
a) există indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat;
b) nu au fost depuse declaraţii fiscale īn interiorul termenului de prescripţie;
c) nu au fost īndeplinite obligaţiile de plată a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat.
(1) Inspecţia fiscală se exercită exclusiv, nemijlocit şi neīngrădit prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală sau, după caz, de compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, conform dispoziţiilor prezentului titlu, ori de alte autorităţi care sunt competente, potrivit legii, să administreze impozite, taxe, contribuţii sau alte sume datorate bugetului general consolidat.
(2) Competenţa de exercitare a inspecţiei fiscale pentru Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi unităţile sale subordonate se stabileşte prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Organele de inspecţie fiscală din aparatul central al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală au competenţă īn efectuarea inspecţiei fiscale pe īntregul teritoriu al ţării.
(3) Competenţa privind efectuarea inspecţiei fiscale se poate delega altui organ fiscal. Īn cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală condiţiile īn care se poate efectua delegarea altui organ fiscal se stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Selectarea contribuabililor pentru inspecţie fiscală
(1) Selectarea contribuabililor ce urmează a fi supuşi inspecţiei fiscale este efectuată de către organul fiscal competent.
(2) Contribuabilul nu poate face obiecţii cu privire la procedura de selectare folosită.
(1) Īnaintea desfăşurării inspecţiei fiscale, organul fiscal are obligaţia să īnştiinţeze contribuabilul īn legătură cu acţiunea care urmează să se desfăşoare, prin transmiterea unui aviz de inspecţie fiscală.
(2) Avizul de inspecţie fiscală va cuprinde:
a) temeiul juridic al inspecţiei fiscale;
b) data de īncepere a inspecţiei fiscale;
c) obligaţiile fiscale şi perioadele ce urmează a fi supuse inspecţiei fiscale;
d) posibilitatea de a solicita amānarea datei de īncepere a inspecţiei fiscale. Amānarea datei de īncepere a inspecţiei fiscale se poate solicita, o singură dată, pentru motive justificate.
Comunicarea avizului de inspecţie fiscală
(1) Avizul de inspecţie fiscală se comunică contribuabilului, īn scris, īnainte de īnceperea inspecţiei fiscale, astfel:
a) cu 30 de zile pentru marii contribuabili;
b) cu 15 zile pentru ceilalţi contribuabili.
(2) Comunicarea avizului de inspecţie fiscală nu este necesară:
a) pentru soluţionarea unor cereri ale contribuabilului;
b) īn cazul unor acţiuni īndeplinite ca urmare a solicitării unor autorităţi, potrivit legii;
c) īn cazul controlului inopinat şi al controlului īncrucişat;
d) īn cazul refacerii controlului ca urmare a unei dispoziţii de reverificare cuprinse īn decizia de soluţionare a contestaţiei.
(3) Pe durata unei inspecţii fiscale pentru soluţionarea unei cereri a contribuabilului, organul de inspecţie poate decide efectuarea unei inspecţii generale sau parţiale. Īn acest caz, prin excepţie de la prevederile alin. (1), avizul de inspecţie se comunică contribuabilului chiar īn cursul efectuării inspecţiei pentru soluţionarea cererii.
Locul şi timpul desfăşurării inspecţiei fiscale
(1) Inspecţia fiscală se desfăşoară, de regulă, īn spaţiile de lucru ale contribuabilului. Contribuabilul trebuie să pună la dispoziţie un spaţiu adecvat, precum şi logistica necesară desfăşurării inspecţiei fiscale.
(2) Dacă nu există un spaţiu de lucru adecvat pentru derularea inspecţiei fiscale, atunci activitatea de inspecţie se va putea desfăşura la sediul organului fiscal sau īn orice alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul.
(3) Indiferent de locul unde se desfăşoară inspecţia fiscală, organul fiscal are dreptul să inspecteze locurile īn care se desfăşoară activitatea, īn prezenţa contribuabilului sau a unei persoane desemnate de acesta.
(4) Inspecţia fiscală se desfăşoară, de regulă, īn timpul programului de lucru al contribuabilului. Inspecţia fiscală se poate desfăşura şi īn afara programului de lucru al contribuabilului, cu acordul scris al acestuia şi cu aprobarea conducătorului organului fiscal.
Durata efectuării inspecţiei fiscale
(1) Durata efectuării inspecţiei fiscale este stabilită de organele de inspecţie fiscală sau, după caz, de compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, īn funcţie de obiectivele inspecţiei, şi nu poate fi mai mare de 3 luni.
(2) Īn cazul marilor contribuabili sau al celor care au sedii secundare, durata inspecţiei nu poate fi mai mare de 6 luni.
(3) Perioadele īn care derularea inspecţiei fiscale este suspendată nu sunt incluse īn calculul duratei acesteia, conform prevederilor alin. (1) şi (2).
(4) Conducătorul inspecţiei fiscale competent poate decide suspendarea unei inspecţii fiscale ori de cāte ori sunt motive justificate pentru aceasta.
(5) Condiţiile şi modalităţile de suspendare a unei inspecţii fiscale se vor stabili prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, respectiv prin ordin comun al ministrului economiei şi finanţelor şi al ministrului internelor reformei administrative, īn cazul inspecţiilor fiscale efectuate de organele fiscale prevăzute la art. 35, care se publică īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I.
Reguli privind inspecţia fiscală
(1) Inspecţia fiscală va avea īn vedere examinarea tuturor stărilor de fapt şi raporturile juridice care sunt relevante pentru impunere.
(2) Inspecţia fiscală va fi efectuată īn aşa fel īncāt să afecteze cāt mai puţin activitatea curentă a contribuabililor şi să utilizeze eficient timpul destinat inspecţiei fiscale.
(3) Inspecţia fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat şi pentru fiecare perioadă supusă impozitării. Prin excepţie, conducătorul inspecţiei fiscale competent poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă, de la data īncheierii inspecţiei fiscale şi pānă la data īmplinirii termenului de prescripţie, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influenţează rezultatele acestora.
(4) Abrogat.
(5) Inspecţia fiscală se exercită pe baza principiilor independenţei, unicităţii, autonomiei, ierarhizării, teritorialităţii şi descentralizării.
(6) Activitatea de inspecţie fiscală se organizează şi se desfăşoară īn baza unor programe anuale, trimestriale şi lunare aprobate īn condiţiile stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, respectiv prin acte ale autorităţilor administraţiei publice locale, după caz.
(7) La īnceperea inspecţiei fiscale, inspectorul este obligat să prezinte contribuabilului legitimaţia de inspecţie şi ordinul de serviciu semnat de conducătorul organului de control. Īnceperea inspecţiei fiscale trebuie consemnată īn registrul unic de control.
(8) La finalizarea inspecţiei fiscale, contribuabilul este obligat să dea o declaraţie scrisă, pe propria răspundere, din care să rezulte că au fost puse la dispoziţie toate documentele şi informaţiile solicitate pentru inspecţia fiscală. Īn declaraţie se va menţiona şi faptul că au fost restituite toate documentele solicitate şi puse la dispoziţie de contribuabil.
(9) Contribuabilul are obligaţia să īndeplinească măsurile prevăzute īn actul īntocmit cu ocazia inspecţiei fiscale, īn termenele şi condiţiile stabilite de organele de inspecţie fiscală.
Obligaţia de colaborare a contribuabilului
(1) Contribuabilul are obligaţia să colaboreze la constatarea stărilor de fapt fiscale. Acesta este obligat să dea informaţii, să prezinte la locul de desfăşurare a inspecţiei fiscale toate documentele, precum şi orice alte date necesare clarificării situaţiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal.
(2) La īnceperea inspecţiei fiscale, contribuabilul va fi informat că poate numi persoane care să dea informaţii. Dacă informaţiile contribuabilului sau cele ale persoanei numite de acesta sunt insuficiente, atunci inspectorul fiscal se poate adresa şi altor persoane pentru obţinerea de informaţii.
(3) Pe toată durata exercitării inspecţiei fiscale contribuabilii supuşi acesteia au dreptul de a beneficia de asistenţă de specialitate sau juridică.
Dreptul contribuabilului de a fi informat
(1) Contribuabilul va fi informat pe parcursul desfăşurării inspecţiei fiscale asupra constatărilor rezultate din inspecţia fiscală.
(2) La īncheierea inspecţiei fiscale, organul fiscal va prezenta contribuabilului constatările şi consecinţele lor fiscale, acordāndu-i acestuia posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere potrivit art. 9 alin. (1), cu excepţia cazului īn care bazele de impozitare nu au suferit nici o modificare īn urma inspecţiei fiscale sau a cazului īn care contribuabilul renunţă la acest drept şi notifică acest fapt organelor de inspecţie fiscală.
(3) Data, ora şi locul prezentării concluziilor vor fi comunicate contribuabilului īn timp util.
(4) Contribuabilul are dreptul să prezinte, īn scris, punctul de vedere cu privire la constatările inspecţiei fiscale.
Sesizarea organelor de urmărire penală
(1) Organele fiscale vor sesiza organele de urmărire penală īn legătură cu constatările efectuate cu ocazia inspecţiei fiscale şi care ar putea īntruni elemente constitutive ale unei infracţiuni, īn condiţiile prevăzute de legea penală.
(2) Īn situaţiile prevăzute la alin. (1) organele de inspecţie au obligaţia de a īntocmi proces-verbal semnat de organul de inspecţie şi de către contribuabilul supus inspecţiei, cu sau fără explicaţii ori obiecţiuni din partea contribuabilului. Īn cazul īn care cel supus controlului refuză să semneze procesul-verbal, organul de inspecţie fiscală va consemna despre aceasta īn procesul-verbal. Īn toate cazurile procesul-verbal va fi comunicat contribuabilului.
Raportul privind rezultatul inspecţiei fiscale
(1) Rezultatul inspecţiei fiscale va fi consemnat īntr-un raport scris, īn care se vor prezenta constatările inspecţiei din punct de vedere faptic şi legal.
(2) La finalizarea inspecţiei fiscale, raportul īntocmit va sta la baza emiterii deciziei de impunere care va cuprinde şi diferenţe īn plus sau īn minus, după caz, faţă de creanţa fiscală existentă la momentul īnceperii inspecţiei fiscale. Īn cazul īn care baza de impunere nu se modifică, acest fapt va fi stabilit printr-o decizie privind nemodificarea bazei de impunere.
(3) Deciziile prevăzute la alin. (2) se comunică īn termen de 7 zile de la data finalizării raportului de inspecţie fiscală.
(1) Īn sensul prezentului titlu, colectarea constă īn exercitarea acţiunilor care au ca scop stingerea creanţelor fiscale.
(2) Colectarea creanţelor fiscale se face īn temeiul unui titlu de creanţă sau al unui titlu executoriu, după caz.
(3) Titlul de creanţă este actul prin care se stabileşte şi se individualizează creanţa fiscală, īntocmit de organele competente sau de persoanele īndreptăţite, potrivit legii.
(1) Creanţele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează.
(2) Pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale şi pentru obligaţiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabileşte īn funcţie de data comunicării acestora, astfel:
a) dacă data comunicării este cuprinsă īn intervalul 1 - 15 din lună, termenul de plată este pānă la data de 5 a lunii următoare;
b) dacă data comunicării este cuprinsă īn intervalul 16 - 31 din lună, termenul de plată este pānă la data de 20 a lunii următoare.
(3) Pentru obligaţiile fiscale eşalonate sau amānate la plată, precum şi pentru accesoriile acestora termenul de plată se stabileşte prin documentul prin care se acordă īnlesnirea respectivă.
(4) Pentru creanţele fiscale, administrate de Ministerul Economiei şi Finanţelor, care nu au prevăzute termene de plată, acestea vor fi stabilite prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor.
(41) Pentru creanţele fiscale stabilite pe baza declaraţiilor fiscale cărora li se aplică prevederile art. 114 alin. (21) şi care au termenul de plată diferit de data de 25, acesta se īnlocuieşte cu data de 25 a lunii prevăzute de actul normativ care le reglementează.
(5) Pentru creanţele fiscale ale bugetelor locale care nu au prevăzute termene de plată, acestea se stabilesc prin ordin comun al ministrului internelor şi reformei administrative şi al ministrului economiei şi finanţelor.
(6) Contribuţiile sociale administrate de Ministerul Economiei şi Finanţelor, după calcularea şi reţinerea acestora conform reglementărilor legale īn materie, se virează pānă la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se efectuează plata drepturilor salariale.
(7) Prin derogare de la dispoziţiile legale īn vigoare privind termenele de plată, impozitele şi contribuţiile aferente veniturilor din salarii, precum şi impozitul reţinut la sursă potrivit art. 52 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, se plătesc astfel:
a) trimestrial, pānă la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului, de către contribuabilii persoane juridice plătitoare de impozitul pe veniturile microīntreprinderilor, asocierile fără personalitate juridică constituite īntre persoane fizice, precum şi de către persoanele fizice care au calitatea de angajator; (intră īn vigoare la 1 iulie 2008)
b) semestrial, pānă la data de 25 inclusiv a lunii următoare semestrului, de către asociaţii, fundaţii sau alte entităţi fără scop patrimonial, cu excepţia instituţiilor publice. (se aplică de la 1 ianuarie 2008)
(8) Contribuabilii prevăzuţi la alin. (7) au obligaţia să declare impozitele şi contribuţiile aferente veniturilor din salarii pānă la termenul de plată.
(9) Sediile secundare plătitoare de obligaţii fiscale potrivit legii īndeplinesc obligaţiile de plată şi de declarare la aceleaşi termene cu cele aplicabile īn cazul persoanei īn structura căreia funcţionează.
Certificatul de atestare fiscală
(1) Certificatul de atestare fiscală se emite de organul fiscal competent la solicitarea contribuabililor. Certificatul se emite şi din oficiu sau la solicitarea altor autorităţi publice, īn cazurile şi īn condiţiile prevăzute de reglementările legale īn vigoare. Prevederile art. 11 se aplică īn mod corespunzător.
(2) Certificatul de atestare fiscală se eliberează pe baza datelor cuprinse īn evidenţa pe plătitor a organului fiscal competent şi cuprinde creanţele fiscale exigibile, existente īn sold īn ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii, denumită lună de referinţă, şi neachitate pānă la data eliberării acestuia.
(3) Īn situaţia īn care se emit certificate de atestare fiscală īn primele 5 zile lucrătoare ale lunii, acestea vor cuprinde creanţele fiscale exigibile, existente īn sold la sfārşitul lunii anterioare lunii de referinţă şi neachitate pānă la data eliberării acestora.
(4) Certificatul de atestare fiscală se emite īn termen de 5 zile lucrătoare de la data depunerii cererii şi poate fi utilizat de persoana interesată pe o perioadă de pānă la 30 de zile de la data eliberării. Īn cazul persoanelor fizice, perioada īn care poate fi utilizat este de pānă la 90 de zile de la data eliberării. Pe perioada de utilizare, certificatul poate fi prezentat de contribuabil, īn original sau īn copie legalizată, oricărui solicitant.
(5) Īn certificatul de atestare fiscală vor fi cuprinse orice alte menţiuni cu privire la situaţia fiscală a contribuabilului, prevăzute prin ordin al ministrului finanţelor publice.
Certificatul de atestare fiscală emis de autorităţile administraţiei publice locale
(1) Certificatul de atestare fiscală se emite de organul fiscal competent al autorităţii administraţiei publice locale, la solicitarea contribuabilului.
(2) Certificatul de atestare fiscală se eliberează pe baza datelor cuprinse īn evidenţa pe plătitor a organului fiscal competent şi cuprinde creanţele fiscale exigibile, existente īn sold īn prima zi a lunii următoare depunerii cererii, denumită lună de referinţă.
(3) Īn certificatul de atestare fiscală se menţionează creanţele fiscale exigibile, cu termene de plată expirate pānă la data de īntāi a lunii următoare emiterii acestuia.
(4) Certificatul de atestare fiscală se emite īn termen de cel mult două zile lucrătoare de la data depunerii cererii de către contribuabil şi poate fi utilizat de contribuabil pe toată perioada lunii īn care se emite. Certificatul de atestare fiscală emis īn intervalul 25 a lunii - finele lunii este valabil pe toată perioada lunii următoare emiterii. Pe perioada de utilizare, certificatul poate fi prezentat de contribuabil, īn original sau īn copie legalizată, oricărui solicitant.
(5) Pentru īnstrăinarea dreptului de proprietate asupra clădirilor, terenurilor şi a mijloacelor de transport, contribuabilii trebuie să prezinte certificate de atestare fiscală prin care să se ateste achitarea tuturor obligaţiilor fiscale locale datorate autorităţii administraţiei publice locale pe a cărei rază se află īnregistrat fiscal bunul ce se īnstrăinează. Actele prin care se īnstrăinează clădiri, terenuri, respectiv mijloace de transport, cu īncălcarea prevederilor prezentului alineat, sunt nule de drept.
(51) Prevederile alin. (5), precum şi ale art. 254 alin. (7), art. 259 alin. (61) şi art. 264 alin. (5) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, nu sunt aplicabile īn cazul procedurii de executare silită, procedurii insolvenţei şi procedurilor de lichidare.
(6) Īn situaţia īn care, īn conformitate cu art. 116 alin. (3), există cereri de compensare aflate īn termenul legal de soluţionare, certificatul fiscal se eliberează cu menţiunea "Cerere de compensare īn curs de soluţionare pentru suma de ...".
Dispoziţii privind efectuarea plăţii
(1) Plăţile către organele fiscale se efectuează prin intermediul băncilor, trezoreriilor şi al altor instituţii autorizate să deruleze operaţiuni de plată.
(2) Abrogat.
(21) Debitorii vor efectua plata impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevăzute prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, īntr-un cont unic, prin utilizarea unui ordin de plată pentru Trezoreria Statului pentru obligaţiile datorate bugetului de stat şi a unui ordin de plată pentru Trezoreria Statului pentru celelalte obligaţii de plată.
(22) Distribuirea sumelor din contul unic se face de organul fiscal competent, distinct pe fiecare buget sau fond, după caz, proporţional cu obligaţiile datorate.
(23) Īn cazul īn care suma plătită nu acoperă obligaţiile fiscale datorate, distribuirea, īn cadrul fiecărui buget sau fond, pe tip de impozit, contribuţie sau altă sumă reprezentānd creanţă fiscală se face mai īntāi pentru impozitele şi contribuţiile cu reţinere la sursă şi apoi pentru celelalte obligaţii fiscale, proporţional cu obligaţiile datorate.
(24) Metodologia de distribuire a sumelor plătite īn contul unic şi de stingere a obligaţiilor fiscale se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(25) Plata obligaţiilor fiscale, altele decāt cele prevăzute la alin. (21), se efectuează de către debitori, distinct pe fiecare impozit, contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat.
(26) Īn situaţia īn care plata se efectuează de către o altă persoană decāt debitorul, dispoziţiile art. 1093 din Codul civil se aplică īn mod corespunzător.
(art. 21-26 se aplică īncepānd cu data de 1 ianuarie 2008. La aceeaşi dată se abrogă prevederile art. 114 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată.
Pentru contribuabilii care plătesc integral şi la termenele prevăzute de lege obligaţiile fiscale şi care nu au alte obligaţii fiscale restante, prevederile se aplică pentru plata obligaţiilor fiscale īncepānd cu cele aferente lunii septembrie 2007.)
(27) Prin excepţie de la alin. (22), īn cazul īn care debitorii beneficiază de īnlesniri la plată potrivit reglementărilor legale īn vigoare ori debitorii se află sub incidenţa Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările ulterioare, sau debitorii se află īn executare silită şi efectuează plăţi după comunicarea somaţiei, distribuirea sumelor achitate īn contul unic se efectuează de către organul fiscal competent, potrivit ordinii prevăzute la art. 115 alin. (1) sau alin. (3) ori art. 169, după caz, indiferent de tipul de creanţă.
(3) Īn cazul stingerii prin plată a obligaţiilor fiscale, momentul plăţii este:
a) īn cazul plăţilor īn numerar, data īnscrisă īn documentul de plată eliberat de organele sau persoanele abilitate de organul fiscal;
b) īn cazul plăţilor efectuate prin mandat poştal, data poştei, īnscrisă pe mandatul poştal;
c) īn cazul plăţilor efectuate prin decontare bancară, data la care băncile debitează contul plătitorului pe baza instrumentelor de decontare specifice, astfel cum această informaţie este transmisă prin mesajul electronic de plată de către instituţia bancară iniţiatoare, potrivit reglementărilor specifice īn vigoare, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 121, data putānd fi dovedită prin extrasul de cont al contribuabilului;
c1) īn cazul plăţilor efectuate prin intermediul cardurilor bancare, data la care a fost efectuată tranzacţia, astfel cum este confirmată prin procedura de autorizare a acesteia; procedura şi categoriile de impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat care pot fi plătite prin intermediul cardurilor bancare se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală;
d) pentru obligaţiile fiscale care se sting prin anulare de timbre fiscale mobile, data īnregistrării la organul competent a documentului sau a actului pentru care s-au depus şi anulat timbrele datorate potrivit legii.
(4) Pentru creanţele fiscale administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi unităţile subordonate, organul fiscal, la cererea debitorului, va efectua īndreptarea erorilor din documentele de plată īntocmite de acesta şi va considera valabilă plata de la momentul efectuării acesteia, īn suma şi din contul debitorului īnscrise īn documentul de plată, cu condiţia debitării contului acestuia şi a creditării unui cont bugetar.
(5) Prevederile alin. (4) se aplică īn mod corespunzător şi de către celelalte autorităţi publice care, potrivit legii, administrează creanţe fiscale.
(6) Cererea poate fi depusă īn termen de un an de la data plăţii, sub sancţiunea decăderii.
(7) Procedura de īndreptare a erorilor va fi aprobată prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor.
(1) Dacă un contribuabil datorează mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuţii şi alte sume reprezentānd creanţe fiscale prevăzute la art. 21 alin. (2) lit. a), iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanţă fiscală principală pe care o stabileşte contribuabilul sau care este distribuită, potrivit prevederilor art. 114, de către organul fiscal competent, după caz, stingerea efectuāndu-se, de drept, īn următoarea ordine:
a) sumele datorate īn contul ratei din luna curentă din graficul de plată a obligaţiei fiscale pentru care s-a aprobat eşalonare la plată, precum şi majorarea de īntārziere datorată īn luna curentă din grafic sau suma amānată la plată, īmpreună cu majorările de īntārziere datorate pe perioada amānării, īn cazul īn care termenul de plată se īmplineşte īn luna curentă, precum şi obligaţiile fiscale curente de a căror plată depinde menţinerea valabilităţii īnlesnirii acordate;
b) obligaţiile fiscale principale sau accesorii, īn ordinea vechimii, cu excepţia cazului īn care s-a īnceput executarea silită, cānd se aplică prevederile art. 169 īn mod corespunzător. Īn cazul stingerii creanţelor fiscale prin dare īn plată se aplică prevederile art. 175 alin. (41).
c) sumele datorate īn contul următoarelor rate din graficul de plată a obligaţiei fiscale pentru care s-a aprobat eşalonare, pānă la concurenţa cu suma eşalonată la plată sau pānă la concurenţa cu suma achitată, după caz, precum şi suma amānată la plată īmpreună cu majorările de īntārziere datorate pe perioada amānării, după caz;
d) obligaţiile cu scadenţe viitoare, la solicitarea contribuabilului.
(2) Vechimea obligaţiilor fiscale de plată se stabileşte astfel:
a) īn funcţie de scadenţă, pentru obligaţiile fiscale principale;
b) īn funcţie de data comunicării, pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale stabilite de organele competente, precum şi pentru obligaţiile fiscale accesorii;
c) īn funcţie de data depunerii la organul fiscal a declaraţiilor fiscale rectificative, pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale stabilite de contribuabil.
(3) Pentru debitorii care se află sub incidenţa Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, ordinea de stingere este următoarea:
a) obligaţii fiscale cu termene de plată după data deschiderii procedurii insolvenţei, īn ordinea vechimii, cu excepţia celor prevăzute īn planul de reorganizare confirmat;
b) sume datorate īn contul ratelor din programele de plăţi ale obligaţiilor fiscale, cuprinse īn planul de reorganizare judiciară confirmat, precum şi obligaţiile accesorii datorate pe perioada reorganizării, dacă īn plan s-au prevăzut calcularea şi plata acestora;
c) obligaţii fiscale datorate şi neachitate cu termene de plată anterioare datei la care s-a deschis procedura insolvenţei, īn ordinea vechimii, pānă la stingerea integrală a acestora, īn situaţia contribuabililor aflaţi īn stare de faliment;
d) alte obligaţii fiscale īn afara celor prevăzute la lit. a) - c).
(4) Organul fiscal competent va comunica debitorului modul īn care a fost efectuată stingerea datoriilor prevăzută la alin. (1), cu cel puţin 5 zile īnainte de următorul termen de plată a obligaţiilor fiscale.
(5) *** Abrogat
(1) Prin compensare se sting creanţele administrate de Ministerul Economiei şi Finanţelor cu creanţele debitorului reprezentānd sume de rambursat sau de restituit de la buget, pānă la concurenţa celei mai mici sume, cānd ambele părţi dobāndesc reciproc atāt calitatea de creditor, cāt şi pe cea de debitor, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Creanţele fiscale administrate de unităţile administrativ-teritoriale se sting prin compensarea cu creanţele debitorului reprezentānd sume de restituit de la bugetele locale, pānă la concurenţa celei mai mici sume, cānd ambele părţi dobāndesc reciproc atāt calitatea de creditor, cāt şi pe cea de debitor, dacă legea nu prevede altfel.
(3) Compensarea se face de organul fiscal competent la cererea debitorului sau īnainte de restituirea ori rambursarea sumelor cuvenite acestuia, după caz. Dispoziţiile art. 115 privind ordinea stingerii datoriilor sunt aplicabile īn mod corespunzător.
(4) Organul fiscal poate efectua compensare din oficiu ori de cāte ori constată existenţa unor creanţe reciproce, cu excepţia sumelor negative din deconturile de taxă pe valoarea adăugată fără opţiune de rambursare.
(5) Īn cazul compensărilor efectuate de organul fiscal conform alin. (4), creanţele fiscale ale debitorului vor fi compensate cu obligaţii datorate aceluiaşi buget, urmānd ca din diferenţa rămasă să fie compensate obligaţiile datorate altor bugete, īn mod proporţional.
(6) Creanţele fiscale rezultate din raporturi juridice vamale se compensează cu creanţele debitorului reprezentānd sume de restituit de aceeaşi natură, īn condiţiile art. 115. Eventualele diferenţe rămase vor fi compensate cu alte obligaţii fiscale ale debitorului, īn ordinea prevăzută la alin. (5). Procedura de compensare va fi stabilită prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor.
(7) Pentru celelalte creanţe fiscale, ordinea prevăzută la alin. (5) se aplică de fiecare autoritate competentă pentru creanţele fiscale pe care le administrează.
(8) Dispoziţiile alin. (5) nu se aplică īn cazul creanţelor bugetelor locale.
(9) Organul competent va īnştiinţa īn scris debitorul despre măsura compensării luate potrivit alin. (3), īn termen de 7 zile de la data efectuării operaţiunii.
(1) Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:
a) cele plătite fără existenţa unui titlu de creanţă;
b) cele plătite īn plus faţă de obligaţia fiscală;
c) cele plătite ca urmare a unei erori de calcul;
d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;
e) cele de rambursat de la bugetul de stat;
f) cele stabilite prin hotărāri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii;
g) cele rămase după efectuarea distribuirii prevăzute la art. 170;
h) cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reţinerile prin poprire, după caz, īn temeiul hotărārii judecătoreşti prin care se dispune desfiinţarea executării silite.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), sumele de restituit reprezentānd diferenţe de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, īn termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere.
(3) Diferenţele de impozit pe venit de restituit mai mici de 5 lei (RON) vor rămāne īn evidenţa fiscală spre a fi compensate cu datorii viitoare, urmānd a se restitui atunci cānd suma cumulată a acestora depăşeşte limita menţionată.
(4) Prin excepţie de la alin. (3), diferenţele mai mici de 5 lei (RON) se vor putea restitui īn numerar numai la solicitarea contribuabilului.
(5) Īn cazul restituirii sumelor īn valută confiscate, aceasta se realizează conform legii, īn lei la cursul de referinţă al pieţei valutare pentru euro, comunicat de Banca Naţională a Romāniei, de la data rămānerii definitive şi irevocabile a hotărārii judecătoreşti prin care se dispune restituirea.
(6) Dacă debitorul īnregistrează obligaţii fiscale restante, sumele prevăzute la alin. (1) şi (2) se vor restitui numai după efectuarea compensării potrivit prezentului cod.
(7) Īn cazul īn care suma de rambursat sau de restituit este mai mică decāt obligaţiile fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea pānă la concurenţa sumei de rambursat sau de restituit.
(8) Īn cazul īn care suma de rambursat sau de restituit este mai mare decāt suma reprezentānd obligaţii fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea pānă la concurenţa obligaţiilor fiscale restante, diferenţa rezultată restituindu-se debitorului.
(9) Procedura de restituire şi de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de acordare a dobānzilor prevăzute la art. 124, se aprobă prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor.
Obligaţia băncilor supuse regimului de supraveghere specială sau de administrare specială
Băncile supuse regimului de supraveghere specială sau de administrare specială şi care efectuează plăţile dispuse īn limita īncasărilor vor deconta zilnic, cu prioritate, sumele reprezentānd obligaţii fiscale cuprinse īn ordinele de plată emise de debitori şi/sau creanţe fiscale īnscrise īn adresa de īnfiinţare a popririi transmisă de organele fiscale.
1) Īn conformitate cu dispoziţiile art. IV alin. (2) din Legea nr. 210/2005 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 20/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 580 din 5 iulie 2005, noţiunile de "dobānzi şi/sau penalităţi de īntārziere" se īnlocuiesc cu noţiunea de "majorări de īntārziere".
Art. 119
Dispoziţii generale privind majorări de īntārziere
(1) Pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de īntārziere.
(2) Nu se datorează majorări de īntārziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligaţii fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silită, cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum şi sumele reprezentānd echivalentul īn lei al bunurilor şi sumelor confiscate care nu sunt găsite la locul faptei.
(3) Majorările de īntārziere se fac venit la bugetul căruia īi aparţine creanţa principală.
(4) Majorările de īntārziere se stabilesc prin decizii īntocmite īn condiţiile aprobate prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 142 alin. (6).
Majorări de īntārziere īn cazul īnlesnirilor la plată
Pe perioada pentru care au fost acordate īnlesniri la plata obligaţiilor fiscale restante se datorează majorări de īntārziere.
(1) Majorările de īntārziere se calculează pentru fiecare zi de īntārziere, īncepānd cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi pānă la data stingerii sumei datorate, inclusiv.
(2) Pentru diferenţele suplimentare de creanţe fiscale rezultate din corectarea declaraţiilor sau modificarea unei decizii de impunere, majorările de īntārziere se datorează īncepānd cu ziua imediat următoare scadenţei creanţei fiscale pentru care s-a stabilit diferenţa şi pānă la data stingerii acesteia inclusiv.
(3) Īn situaţia īn care diferenţele rezultate din corectarea declaraţiilor sau modificarea unei decizii de impunere sunt negative īn raport cu sumele stabilite iniţial, se datorează majorări de īntārziere pentru suma datorată după corectare ori modificare, īncepānd cu ziua imediat următoare scadenţei şi pānă la data stingerii acesteia inclusiv.
(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), se datorează majorări de īntārziere după cum urmează:
a) pentru impozitele, taxele şi contribuţiile stinse prin executare silită, pānă la data īntocmirii procesului-verbal de distribuire inclusiv. Īn cazul plăţii preţului īn rate, majorările de īntārziere se calculează pānă la data īntocmirii procesului-verbal de distribuire a avansului. Pentru suma rămasă de plată, majorările de īntārziere sunt datorate de către cumpărător;
b) pentru impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat de către debitorul declarat insolvabil care nu are venituri şi bunuri urmăribile, pānă la data trecerii īn evidenţa separată, potrivit art. 176.
(5) Modul de calcul al majorărilor de īntārziere aferente sumelor reprezentānd eventuale diferenţe īntre impozitul pe profit plătit la data de 25 ianuarie a anului următor celui de impunere şi impozitul pe profit datorat conform declaraţiei de impunere īntocmite pe baza situaţiei financiare anuale va fi reglementat prin norme metodologice aprobate prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor.
(6) Pentru obligaţiile fiscale neachitate la termenul de plată, reprezentānd impozitul pe venitul global, se datorează majorări de īntārziere după cum urmează:
a) pentru anul fiscal de impunere majorările de īntārziere pentru plăţile anticipate stabilite de organul fiscal prin decizii de plăţi anticipate se calculează pānă la data plăţii debitului sau, după caz, pānă la data de 31 decembrie;
b) majorările de īntārziere pentru sumele neachitate īn anul de impunere, potrivit lit. a), se calculează īncepānd cu data de 1 ianuarie a anului următor pānă la data stingerii acestora, inclusiv;
c) īn cazul īn care impozitul pe venit stabilit prin decizia de impunere anuală este mai mic decāt cel stabilit prin deciziile de plăţi anticipate, majorările de īntārziere se recalculează, īncepānd cu data de 1 ianuarie a anului următor celui de impunere, la soldul neachitat īn raport cu impozitul anual stabilit prin decizia de impunere anuală, urmānd a se face regularizarea majorărilor de īntārziere īn mod corespunzător.
(7) Nivelul majorării de īntārziere este de 0,1% pentru fiecare zi de īntārziere, şi poate fi modificat prin legile bugetare anuale.
Majorări de īntārziere īn cazul plăţilor efectuate prin decontare bancară
(1) Nedecontarea de către unităţile bancare a sumelor cuvenite bugetului general consolidat, īn termen de 3 zile lucrătoare de la data debitării contului plătitorului, nu īl exonerează pe plătitor de obligaţia de plată a sumelor respective şi atrage pentru acesta majorări de īntārziere la nivelul celor prevăzute la art. 120, după termenul de 3 zile.
(2) Pentru recuperarea sumelor datorate bugetului şi nedecontate de unităţile bancare, precum şi a majorărilor de īntārziere prevăzute la alin. (1), plătitorul se poate īndrepta īmpotriva unităţii bancare respective.
Majorări de īntārziere īn cazul compensării
(1) Īn cazul creanţelor fiscale stinse prin compensare, majorările de īntārziere se datorează pānă la data stingerii inclusiv, astfel:
a) pentru compensările la cerere, data stingerii este data depunerii la organul competent a cererii de compensare;
b) pentru compensările din oficiu, data stingerii este data īnregistrării operaţiei de compensare de către unitatea de trezorerie teritorială, conform notei de compensare īntocmite de către organul competent;
c) pentru compensările efectuate ca urmare a unei cereri de restituire sau de rambursare a sumei cuvenite debitorului, data stingerii este data depunerii cererii de rambursare sau de restituire.
(2) Īn cazul īn care īn urma exercitării controlului sau analizării cererii de compensare s-a stabilit că suma ce urmează a se compensa este mai mică decāt suma cuprinsă īn cererea de compensare, majorările de īntārziere se recalculează pentru diferenţa rămasă de la data īnregistrării cererii de compensare.
(3) Pentru obligaţiile fiscale stinse prin procedurile de compensare prevăzute de actele normative speciale, data stingerii este data la care se efectuează compensarea prevăzută īn actul normativ care o reglementează sau īn normele metodologice de aplicare a acestuia, aprobate prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor.
Art. 1221
Majorări de īntārziere īn cazul deschiderii procedurii insolvenţei
Pentru creanţele fiscale născute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolvenţei nu se datorează şi nu se calculează majorări de īntārziere după data deschiderii procedurii insolvenţei.
Majorări de īntārziere īn cazul contribuabililor pentru care s-a pronunţat o hotărāre de dizolvare
(1) Pentru creanţele fiscale născute anterior sau ulterior datei īnregistrării hotărārii de dizolvare a contribuabilului la registrul comerţului, īncepānd cu această dată nu se mai datorează şi nu se calculează majorări de īntārziere.
(2) Īn cazul īn care prin hotărāre judecătorească irevocabilă a fost desfiinţat actul care a stat la baza īnregistrării dizolvării, se calculează majorări de īntārziere īntre data īnregistrării la registrul comerţului a actelor de dizolvare şi data rămānerii irevocabile a hotărārii de desfiinţare.
Art. 123
Majorări de īntārziere īn cazul īnlesnirilor la plată
Pe perioada pentru care au fost acordate īnlesniri la plata obligaţiilor fiscale restante se datorează majorări de īntārziere.
Art. 124
Dobānzi īn cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget
(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobāndă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobānzilor se face la cererea contribuabililor.
__________________
1) Prin Legea nr. 158/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 165/2005 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 444 din 23 mai 2006, după art. 68 a fost introdus art. 681 - Termenul de soluţionare a cererilor contribuabililor, care a preluat, īn esenţă, dispoziţiile alin. (1) şi alin. (2) de la art. 199. Avānd īn vedere că, īn prezent, termenul de soluţionare a cererilor contribuabililor este prevăzut la art. 70, trimiterea de la art. 124 alin. (1) se consideră făcută la art. 70.
(2) Dobānda datorată este la nivelul majorării de īntārziere prevăzute de prezentul cod şi se suportă din acelaşi buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.
Īnlesniri la plata obligaţiilor fiscale
(1) La cererea temeinic justificată a contribuabililor, organul fiscal competent poate acorda pentru obligaţiile fiscale restante, atāt īnaintea īnceperii executării silite, cāt şi īn timpul efectuării acesteia, īnlesniri la plată, īn condiţiile legii.
(2) La cererea temeinic justificată a debitorilor, persoane fizice sau juridice, creditorii bugetari locali, prin autorităţile administraţiei publice locale care administrează aceste bugete, pot acorda, pentru obligaţiile bugetare restante pe care le administrează, următoarele īnlesniri la plată:
a) eşalonări la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, redevenţelor, contribuţiilor şi a altor obligaţii la bugetul local;
b) amānări la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, contribuţiilor şi a altor obligaţii la bugetul local;
c) eşalonări la plata majorărilor de īntārziere de orice fel, cu excepţia majorărilor de īntārziere datorate pe perioada de eşalonare;
d) amānări şi/sau scutiri ori amānări şi/sau reduceri de majorări de īntārziere, cu excepţia majorărilor de īntārziere datorate pe perioada de amānare;
e) scutiri sau reduceri de impozite şi taxe locale, īn condiţiile legii.
(3) Procedura de acordare a īnlesnirilor la plată pentru creanţele bugetare locale se stabileşte prin acte normative speciale.
(4) Pentru acordarea īnlesnirilor la plată creditorii bugetari locali vor cere debitorilor constituirea de garanţii.
(5) Pentru obligaţiile la bugetul local, datorate şi neachitate după data de 1 iulie 2003 de către persoanele fizice, garanţia este:
a) o sumă egală cu două rate medii din eşalonare, reprezentānd obligaţii bugetare locale eşalonate şi majorări de īntārziere calculate, īn cazul eşalonărilor la plată;
b) o sumă rezultată din raportul dintre contravaloarea debitelor amānate şi majorările de īntārziere calculate şi numărul de luni aprobate pentru amānare la plată, īn cazul amānărilor la plată.
(6) Pentru obligaţiile la bugetul local, datorate şi neachitate după data de 1 iulie 2003 de către persoanele juridice, garanţia este de 100% din totalul creanţei bugetare locale pentru care s-a acordat īnlesnirea.
Organul fiscal solicită constituirea unei garanţii pentru:
a) suspendarea executării silite īn condiţiile art. 148 alin. (7);
b) ridicarea măsurilor asigurătorii;
c) asumarea obligaţiei de plată de către altă persoană prin angajament de plată, īn condiţiile art. 25 alin. (2) lit. d);
d) īn alte cazuri prevăzute de lege.
Garanţiile pentru luarea măsurilor prevăzute la art. 126 se pot constitui, īn condiţiile legii, prin:
a) consemnarea de mijloace băneşti la o unitate a Trezoreriei Statului;
b) scrisoare de garanţie bancară;
c) ipotecă asupra unor bunuri imobile din ţară;
d) gaj asupra unor bunuri mobile;
e) fidejusiune.
Organul competent, īn condiţiile legii, se īndestulează din garanţiile depuse, dacă nu s-a realizat scopul pentru care acestea au fost solicitate.
Poprirea şi sechestrul asigurătoriu
(1) Măsurile asigurătorii prevăzute īn prezentul capitol se dispun şi se duc la īndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente.
(2) Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii şi sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, cānd există pericolul ca acesta să se sustragă, să īşi ascundă ori să īşi risipească patrimoniul, periclitānd sau īngreunānd īn mod considerabil colectarea.
(3) Aceste măsuri pot fi luate şi īnainte de emiterea titlului de creanţă, inclusiv īn cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atāt de organele fiscale competente, cāt şi de instanţele judecătoreşti ori de alte organe competente, dacă nu au fost desfiinţate īn condiţiile legii, rămān valabile pe toată perioada executării silite, fără īndeplinirea altor formalităţi. Odată cu individualizarea creanţei şi ajungerea acesteia la scadenţă, īn cazul neplăţii, măsurile asigurătorii se transformă īn măsuri executorii.
(4) Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. Īn decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanţii la nivelul creanţei stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate.
(5) Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată şi semnată de către conducătorul organului fiscal competent.
(6) Măsurile asigurătorii dispuse potrivit alin. (2), precum şi cele dispuse de instanţele judecătoreşti sau de alte organe competente se duc la īndeplinire īn conformitate cu dispoziţiile referitoare la executarea silită, care se aplică īn mod corespunzător.
(7) Bunurile perisabile şi/sau degradabile sechestrate asigurătoriu pot fi valorificate, cu acordul organului de executare, de către debitor, sumele obţinute consemnāndu-se la dispoziţia organului de executare.
(8) Īn cazul īnfiinţării sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal īntocmit de organul de executare se comunică pentru īnscriere Biroului de carte funciară.
(9) Īnscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, după īnscriere, vor dobāndi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispoziţie ce ar interveni ulterior īnscrierii prevăzute la alin. (7) sunt lovite de nulitate absolută.
10) Dacă valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperă integral creanţa fiscală a bugetului general consolidat, măsurile asigurătorii pot fi īnfiinţate şi asupra bunurilor deţinute de către debitor īn proprietate comună cu terţe persoane, pentru cota-parte deţinută de acesta.
(11) Īmpotriva actelor prin care se dispun şi se duc la īndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestaţie īn conformitate cu prevederile art. 172.
Ridicarea măsurilor asigurătorii
Măsurile asigurătorii instituite potrivit art. 129 se ridică, prin decizie motivată, de către creditorii fiscali, cānd au īncetat motivele pentru care au fost dispuse sau la constituirea garanţiei prevăzute la art. 127, după caz.
Īnceperea termenului de prescripţie
(1) Dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie īn termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui īn care a luat naştere acest drept.
(2) Termenul de prescripţie prevăzut la alin. (1) se aplică şi creanţelor provenind din amenzi contravenţionale.
Suspendarea termenului de prescripţie
Termenul de prescripţie prevăzut la art. 131 se suspendă:
a) īn cazurile şi īn condiţiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune;
b) īn cazurile şi īn condiţiile īn care suspendarea executării este prevăzută de lege ori a fost dispusă de instanţa judecătorească sau de alt organ competent, potrivit legii;
c) pe perioada valabilităţii īnlesnirii acordate potrivit legii;
d) cāt timp debitorul īşi sustrage veniturile şi bunurile de la executarea silită;
e) īn alte cazuri prevăzute de lege.
Īntreruperea termenului de prescripţie
Termenul de prescripţie prevăzut la art. 131 se īntrerupe:
a) īn cazurile şi īn condiţiile stabilite de lege pentru īntreruperea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune;
b) pe data īndeplinirii de către debitor, īnainte de īnceperea executării silite sau īn cursul acesteia, a unui act voluntar de plată a obligaţiei prevăzute īn titlul executoriu ori a recunoaşterii īn orice alt mod a datoriei;
c) pe data īndeplinirii, īn cursul executării silite, a unui act de executare silită;
d) īn alte cazuri prevăzute de lege.
Efecte ale īmplinirii termenului de prescripţie
(1) Dacă organul de executare constată īmplinirea termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor fiscale, acesta va proceda la īncetarea măsurilor de realizare şi la scăderea acestora din evidenţa analitică pe plătitori.
(2) Sumele achitate de debitor īn contul unor creanţe fiscale, după īmplinirea termenului de prescripţie, nu se restituie.
Prescripţia dreptului de a cere compensarea sau restituirea
Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanţelor fiscale se prescrie īn termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui īn care a luat naştere dreptul la compensare sau restituire.
(1) Īn cazul īn care debitorul nu īşi plăteşte de bunăvoie obligaţiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, vor proceda la acţiuni de executare silită, potrivit prezentului cod.
(2) Organele fiscale care administrează creanţe fiscale sunt abilitate să ducă la īndeplinire măsurile asigurătorii şi să efectueze procedura de executare silită.
(3) Creanţele bugetare care se īncasează, se administrează, se contabilizează şi se utilizează de instituţiile publice, provenite din venituri proprii şi cele rezultate din raporturi juridice contractuale, precum şi creanţele care se īncasează, se administrează, se contabilizează şi se utilizează de Banca de Export-Import a Romāniei EXIMBANK - S.A., provenite din fondurile alocate de la bugetul de stat, se execută prin organe proprii, acestea fiind abilitate să ducă la īndeplinire măsurile asigurătorii şi să efectueze procedura de executare silită, potrivit prevederilor prezentului cod.
(4) Organele prevăzute la alin. (2) şi (3) sunt denumite īn continuare organe de executare silită.
(5) Pentru efectuarea procedurii de executare silită este competent organul de executare īn a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmăribile, coordonarea īntregii executări revenind organului de executare īn a cărui rază teritorială īşi are domiciliul fiscal debitorul sau organul de executare competent, desemnat potrivit art. 33, după caz. Īn cazul īn care executarea silită se face prin poprire, aplicarea măsurii de executare silită se face de către organul de executare coordonator.
(6) Īn cazul īn care, potrivit legii, s-a dispus atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, īn conformitate cu dispoziţiile cap. IV din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, şi pentru creanţe fiscale, prin derogare de la prevederile art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silită se efectuează de organul de executare īn condiţiile prezentului cod.
(7) Atunci cānd se constată că există pericolul evident de īnstrăinare, substituire sau de sustragere de la executare silită a bunurilor şi veniturilor urmăribile ale debitorului, organul de executare īn a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al debitorului poate proceda la indisponibilizarea şi executarea silită a acestora, indiferent de locul īn care se găsesc bunurile.
(8) Organul de executare coordonator va sesiza īn scris celelalte organe prevăzute la alin. (5), comunicāndu-le titlul executoriu īn copie certificată, situaţia debitorului, contul īn care se vor vira sumele īncasate, precum şi orice alte date utile pentru identificarea debitorului şi a bunurilor ori veniturilor urmăribile.
(9) Īn cazul īn care asupra aceloraşi venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornită executarea, atāt pentru realizarea titlurilor executorii privind creanţe fiscale, cāt şi pentru titluri ce se execută īn condiţiile prevăzute de alte dispoziţii legale, executarea silită se va face, potrivit dispoziţiilor prezentului cod, de către organele de executare prevăzute de acesta.
(10) Cānd se constată că domiciliul fiscal al debitorului se află īn raza teritorială a altui organ de executare, titlul executoriu īmpreună cu dosarul executării vor fi trimise acestuia, īnştiinţāndu-se, dacă este cazul, organul de la care s-a primit titlul executoriu.
Executarea silită īn cazul debitorilor solidari
(1) Organul de executare coordonator, īn cazul debitorilor solidari, este cel īn a cărui rază teritorială īşi are domiciliul fiscal debitorul despre care există indicii că deţine mai multe venituri sau bunuri urmăribile.
(11) Coordonarea executării silite īn cazul īn care s-a dispus atragerea răspunderii solidare īn condiţiile art. 27 şi 28 revine organului de executare īn a cărui rază teritorială īşi are domiciliul fiscal debitorul aflat īn stare de insolvabilitate sau insolvenţă sau organul de executare competent, desemnat potrivit art. 33, după caz.
(2) Organul de executare coordonator īnscrie īn īntregime debitul īn evidenţele sale şi ia măsuri de executare silită, comunicānd īntregul debit organelor de executare īn a căror rază teritorială se află domiciliile fiscale ale celorlalţi codebitori, aplicāndu-se dispoziţiile art. 136.
(3) Organele de executare sesizate, cărora li s-a comunicat debitul, după īnscrierea acestuia īntr-o evidenţă nominală, vor lua măsuri de executare silită şi vor comunica organului de executare coordonator sumele realizate īn contul debitorului, īn termen de 10 zile de la realizarea acestora.
(4) Dacă organul de executare coordonator, care ţine evidenţa īntregului debit, constată că acesta a fost realizat prin actele de executare silită făcute de el īnsuşi şi de celelalte organe sesizate potrivit alin. (3), el este obligat să ceară īn scris acestora din urmă să īnceteze de īndată executarea silită.
(1) Executarea silită se face de organul de executare competent prin intermediul executorilor fiscali. Aceştia trebuie să deţină o legitimaţie de serviciu pe care trebuie să o prezinte īn exercitarea activităţii.
(2) Executorul fiscal este īmputernicit īn faţa debitorului şi a terţilor prin legitimaţia de executor fiscal şi delegaţie emisă de organul de executare silită.
(3) Īn exercitarea atribuţiilor ce le revin, pentru aplicarea procedurilor de executare silită, executorii fiscali pot:
a) să intre īn orice incintă de afaceri a debitorului, persoană juridică, sau īn alte incinte unde acesta īşi păstrează bunurile, īn scopul identificării bunurilor sau valorilor care pot fi executate silit, precum şi să analizeze evidenţa contabilă a debitorului īn scopul identificării terţilor care datorează sau deţin īn păstrare venituri ori bunuri ale debitorului;
b) să intre īn toate īncăperile īn care se găsesc bunuri sau valori ale debitorului, persoană fizică, precum şi să cerceteze toate locurile īn care acesta īşi păstrează bunurile;
c) să solicite şi să cerceteze orice document sau element material care poate constitui o probă īn determinarea bunurilor proprietate a debitorului.
(4) Executorul fiscal poate intra īn īncăperile ce reprezintă domiciliul sau reşedinţa unei persoane fizice, cu consimţămāntul acesteia, iar īn caz de refuz, organul de executare va cere autorizarea instanţei judecătoreşti competente potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.
(5) Accesul executorului fiscal īn locuinţă, īn incinta de afaceri sau īn orice altă īncăpere a debitorului, persoană fizică sau juridică, se poate efectua īntre orele 6,00 - 20,00, īn orice zi lucrătoare. Executarea īncepută va putea continua īn aceeaşi zi sau īn zilele următoare. Īn cazuri temeinic justificate de pericolul īnstrăinării unor bunuri, accesul īn īncăperile debitorului va avea loc şi la alte ore decāt cele menţionate, precum şi īn zilele nelucrătoare, īn baza autorizaţiei prevăzute la alin. (4).
(6) Īn absenţa debitorului sau dacă acesta refuză accesul īn oricare dintre īncăperile prevăzute la alin. (3), executorul fiscal poate să pătrundă īn acestea īn prezenţa unui reprezentant al poliţiei ori al jandarmeriei sau a altui agent al forţei publice şi a doi martori majori, fiind aplicabile prevederile alin. (4) şi (5).
Executarea silită īmpotriva veniturilor bugetului general consolidat
Impozitele, taxele, contribuţiile şi orice alte venituri ale bugetului general consolidat nu pot fi urmărite de nici un creditor pentru nici o categorie de creanţe īn cadrul procedurii de executare silită.
Executarea silită īmpotriva unei asocieri fără personalitate juridică
Pentru executarea silită a creanţelor fiscale datorate de o asociere fără personalitate juridică, chiar dacă există un titlu executoriu pe numele asocierii, pot fi executate silit atāt bunurile mobile şi imobile ale asocierii, cāt şi bunurile personale ale membrilor acesteia.
Titlul executoriu şi condiţiile pentru īnceperea executării silite
(1) Executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează īn temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent īn a cărui rază teritorială īşi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui īnscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
(11) Īn titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se īnscriu toate creanţele fiscale neachitate la scadenţă, reprezentānd impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat, precum şi accesoriile aferente acestora, stabilite īn condiţiile legii.
(2) Titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care creanţa fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori īn alt mod prevăzut de lege.
(3) Modificarea titlului de creanţă atrage modificarea titlului executoriu īn mod corespunzător.
(4) Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va conţine, pe lāngă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum şi orice alte date de identificare; cuantumul şi natura sumelor datorate şi neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.
(5) Pentru debitorii obligaţi īn mod solidar la plata creanţelor fiscale se va īntocmi un singur titlu executoriu.
(6) Titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creanţe fiscale, se transmit īn termen de cel mult 30 de zile de la emitere, spre executare silită, potrivit legii, organelor prevăzute la art. 136.
(7) Netransmiterea titlurilor executorii provenite īn urma sancţionării contravenţionale, īn termen de 90 de zile de la emiterea de către organele competente, conduce la anularea acestora. Conducătorul organului emitent al titlului executoriu are obligaţia emiterii deciziei de imputare a contravalorii contravenţiei personalului care se face vinovat de īntārziere. Termenul de 90 de zile se prelungeşte cu perioada scursă īn procedura de contestare a proceselor-verbale de constatare a contravenţiei.
(8) Īn cazul īn care titlurile executorii emise de alte organe decāt cele prevăzute la art. 33 alin. (1) nu cuprind unul dintre următoarele elemente: numele şi prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de īnregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnătura organului care l-a emis şi dovada comunicării acestora, organul de executare va restitui de īndată titlurile executorii organelor emitente.
(9) Īn cazul īn care titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de către un alt organ, organul de executare īi va confirma primirea, īn termen de 30 de zile.
(10) Instituţiile publice care nu au organe de executare proprii pot transmite titluri executorii privind veniturile proprii, spre executare silită, organelor fiscale, īn baza unei convenţii īncheiate cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală sau cu autorităţile administraţiei publice locale, după caz. (se aplică procedurilor de executare silită īncepute după data intrării īn vigoare a OG 47/2007).
(11) Pentru realizarea creanţelor prevăzute la alin. (10), Agenţia Naţională de Administrare Fiscală sau autorităţile administraţiei publice locale, după caz, reţin o cotă de 15% din valoarea creanţelor fiscale stinse. Sumele se utilizează de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală sau autorităţile administraţiei publice locale, după caz, ca venituri proprii, īn condiţiile legii, pentru finanţarea cheltuielilor necesare īmbunătăţirii activităţii de administrare a creanţelor fiscale. (se aplică procedurilor de executare silită īncepute după data intrării īn vigoare a OG 47/2007).
(12) Prevederile alin. (11) se aplică şi īn cazul īn care prin legi speciale se stabilesc atribuţii de executare silită pentru Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin unităţile sale subordonate şi pentru alte venituri decāt cele menţionate īn prezentul cod.(se aplică procedurilor de executare silită īncepute după data intrării īn vigoare a OG 47/2007).
Reguli privind executarea silită
(1) Executarea silită se poate īntinde asupra veniturilor şi bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectuează numai īn măsura necesară pentru realizarea creanţelor fiscale şi a cheltuielilor de executare. Executarea silită a bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, se efectuează, de regulă, īn limita a 150% din valoarea creanţelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare.
(11) Sunt supuse sechestrării şi valorificării bunurile urmăribile proprietate a debitorului, prezentate de acesta şi/sau identificate de către organul de executare, īn următoarea ordine:
a) bunurile mobile şi imobile care nu sunt direct folosite īn activitatea ce constituie principala sursă de venit;
b) bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfăşurarea activităţii care constituie principala sursă de venit;
c) bunurile mobile şi imobile ce se află temporar īn deţinerea altor persoane īn baza contractelor de arendă, de īmprumut, de īnchiriere, de concesiune, de leasing şi altele;
d) ansamblu de bunuri īn condiţiile prevederilor art. 158;
e) maşini-unelte, utilaje, materii prime şi materiale şi alte bunuri mobile, precum şi bunuri imobile ce servesc activităţii care constituie principala sursă de venit;
f) produse finite.
(12) Organul fiscal poate trece la sechestrarea bunurilor din următoarea categorie din cele prevăzute la alin. (11) ori de cāte ori valorificarea nu este posibilă.
(2) Bunurile supuse unui regim special de circulaţie pot fi urmărite numai cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.
(3) Īn cadrul procedurii de executare silită se pot folosi succesiv sau concomitent modalităţile de executare silită prevăzute de prezentul cod.
(4) Executarea silită a creanţelor fiscale nu se perimează.
(5) Executarea silită se desfăşoară pānă la stingerea creanţelor fiscale īnscrise īn titlul executoriu, inclusiv a majorărilor de īntārziere ori a altor sume, datorate sau acordate potrivit legii prin acesta, precum şi a cheltuielilor de executare.
(6) Īn cazul īn care prin titlul executoriu sunt prevăzute, după caz, majorări de īntārziere sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de către organul de executare şi consemnate īntr-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, care se comunică debitorului.
(7) Faţă de terţi, inclusiv faţă de stat, o garanţie reală şi celelalte sarcini reale asupra bunurilor au un grad de prioritate care se stabileşte de la momentul īn care acestea au fost făcute publice prin oricare dintre metodele prevăzute de lege.
Īn vederea īnceperii executării silite, organul de executare competent se poate folosi de mijloacele de probă prevăzute la art. 49, īn vederea determinării averii şi a venitului debitorului. La cererea organului fiscal, debitorul este obligat să furnizeze īn scris, pe propria răspundere, informaţiile solicitate.
Īn toate actele de executare silită trebuie să se indice titlul executoriu şi să se arate natura şi cuantumul debitului ce face obiectul executării.
(1) Executarea silită īncepe prin comunicarea somaţiei. Dacă īn termen de 15 zile de la comunicarea somaţiei nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somaţia este īnsoţită de un exemplar al titlului executoriu.
(2) Somaţia cuprinde, pe lāngă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: numărul dosarului de executare; suma pentru care se īncepe executarea silită; termenul īn care cel somat urmează să plătească suma prevăzută īn titlul executoriu, precum şi indicarea consecinţelor nerespectării acesteia.
Drepturi şi obligaţii ale terţului
Terţul nu se poate opune sechestrării unui bun al debitorului, invocānd un drept de gaj, drept de ipotecă sau un privilegiu. Terţul va participa la distribuirea sumelor rezultate din valorificarea bunului, potrivit legii.
Evaluarea bunurilor supuse executării silite
(1) Īnaintea valorificării bunurilor, acestea vor fi evaluate. Evaluarea se efectuează de organul de executare prin experţi evaluatori proprii sau prin experţi evaluatori independenţi. Evaluatorii independenţi sunt desemnaţi īn condiţiile art. 55. Atāt evaluatorii proprii, cāt şi evaluatorii independenţi sunt obligaţi să īşi īndeplinească atribuţiile ce le revin, astfel cum reies din prezentul cod, din actul prin care s-a dispus expertiza, precum şi din actul prin care au fost numiţi.
(2) Organul de executare va actualiza preţul de evaluare ţinānd cont de rata inflaţiei.
(3) Atunci cānd se consideră necesar, organul de executare va proceda la o nouă evaluare.
Suspendarea, īntreruperea sau īncetarea executării silite
(1) Executarea silită se poate suspenda, īntrerupe sau poate īnceta īn cazurile prevăzute de prezentul cod.
(2) Executarea silită se suspendă:
a) cānd suspendarea a fost dispusă de instanţă sau de creditor, īn condiţiile legii;
b) la data comunicării aprobării īnlesnirii la plată, īn condiţiile legii;
c) īn cazul prevăzut la art. 156;
d) pe o perioadă de cel mult 6 luni, īn cazuri excepţionale, şi doar o singură dată pentru acelaşi debitor, prin hotărāre a Guvernului;
d) īn alte cazuri prevăzute de lege.
(3) Executarea silită se īntrerupe īn cazurile prevăzute expres de lege. Executarea silită nu se īntrerupe pe perioada īn care un contribuabil este declarat insolvabil.
(4) Executarea silită īncetează dacă:
a) s-au stins integral obligaţiile fiscale prevăzute īn titlul executoriu, inclusiv obligaţiile de plată accesorii, cheltuielile de executare şi orice alte sume stabilite īn sarcina debitorului, potrivit legii;
b) a fost desfiinţat titlul executoriu;
c) īn alte cazuri prevăzute de lege.
(5) Măsurile de executare silită aplicate īn condiţiile prezentului cod se ridică prin decizie īntocmită īn cel mult două zile de la data la care a īncetat executarea silită, de către organul de executare.
(51) Īn măsura īn care creanţele fiscale īnscrise īn titluri executorii se sting prin plată, prin poprire sau prin alte modalităţi prevăzute de prezentul cod, sechestrele aplicate pe acele titluri asupra bunurilor, cu valoare mai mică sau egală cu suma creanţelor fiscale astfel stinse, se ridică, prin decizie īntocmită de organul de executare, īn cel mult două zile de la data stingerii.
(6) Īn cazul īn care popririle īnfiinţate de organul de executare generează imposibilitatea debitorului de a-şi continua activitatea economică, cu consecinţe sociale deosebite, creditorul fiscal poate dispune, la cererea debitorului şi ţinānd seama de motivele invocate de acesta, fie suspendarea temporară totală, fie suspendarea temporară parţială a executării silite prin poprire. Suspendarea se poate dispune pentru o perioadă de cel mult 6 luni de la data comunicării către bancă sau alt terţ poprit a suspendării popririi de către organul fiscal.
(7) Odată cu cererea de suspendare prevăzută la alin. (6) debitorul va indica bunurile libere de orice sarcini, oferite īn vederea sechestrării, sau alte garanţii prevăzute de lege, la nivelul sumei pentru care s-a īnceput executarea silită.
(8) Dispoziţiile alin. (7) nu se aplică īn cazul īn care valoarea bunurilor deja sechestrate de creditorul fiscal acoperă valoarea creanţei pentru care s-a īnceput executarea silită prin poprire.
Executarea silită a sumelor ce se cuvin debitorilor
(1) Sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentānd venituri şi disponibilităţi băneşti īn lei şi īn valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deţinute şi/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terţe persoane sau pe care aceştia le vor datora şi/sau deţine īn viitor īn temeiul unor raporturi juridice existente.
(2) Sumele reprezentānd credite nerambursabile sau finanţări primite de la instituţii sau organizaţii internaţionale pentru derularea unor programe ori proiecte nu sunt supuse executării silite prin poprire, īn cazul īn care īmpotriva beneficiarului acestora a fost pornită procedura executării silite.
(3) Īn cazul sumelor urmăribile reprezentānd venituri şi disponibilităţi īn valută, băncile sunt autorizate să efectueze convertirea īn lei a sumelor īn valută, fără consimţămāntul titularului de cont, la cursul de schimb afişat de acestea pentru ziua respectivă.
(4) Sumele ce reprezintă venituri băneşti ale debitorului persoană fizică, realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum şi ajutoarele sau indemnizaţiile cu destinaţie specială sunt supuse urmăririi numai īn condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
(5) Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se īnfiinţează de către organul de executare printr-o adresă care va fi trimisă prin scrisoare recomandată, cu dovada de primire, terţului poprit, īmpreună cu o copie certificată de pe titlul executoriu. Totodată va fi īnştiinţat şi debitorul despre īnfiinţarea popririi.
(6) Poprirea nu este supusă validării.
(7) Poprirea īnfiinţată anterior, ca măsură asigurătorie, devine executorie prin comunicarea copiei certificate de pe titlul executoriu, făcută terţului poprit, şi īnştiinţarea despre aceasta a debitorului.
(8) Poprirea se consideră īnfiinţată din momentul primirii adresei de īnfiinţare de către terţul poprit. Īn acest sens, terţul poprit este obligat să īnregistreze atāt ziua, cāt şi ora primirii adresei de īnfiinţare a popririi.
(9) După īnfiinţarea popririi, terţul poprit este obligat:
a) să plătească, de īndată sau după data la care creanţa devine exigibilă, organului fiscal, suma reţinută şi cuvenită, īn contul indicat de organul de executare;
b) să indisponibilizeze bunurile mobile necorporale poprite, īnştiinţānd despre aceasta organul de executare.
(10) Īn cazul īn care sumele datorate debitorului sunt poprite de mai mulţi creditori, terţul poprit īi va anunţa īn scris despre aceasta pe creditori şi va proceda la distribuirea sumelor potrivit ordinii de preferinţă prevăzute la art. 170.
(11) Pentru stingerea creanţelor fiscale, debitorii titulari de conturi bancare pot fi urmăriţi prin poprire asupra sumelor din conturile bancare, prevederile alin. (5) aplicāndu-se īn mod corespunzător. Īn acest caz, odată cu comunicarea somaţiei şi a titlului executoriu, făcută debitorului potrivit art. 44, o copie certificată de pe acest titlu va fi comunicată băncii la care se află deschis contul debitorului. Despre această măsură va fi īnştiinţat şi debitorul.
(12) Īn măsura īn care este necesar, pentru achitarea sumei datorate la data sesizării băncii, potrivit alin. (11), sumele existente, precum şi cele viitoare provenite din īncasările zilnice īn conturile īn lei şi īn valută sunt indisponibilizate. Din momentul indisponibilizării, respectiv de la data şi ora primirii adresei de īnfiinţare a popririi asupra disponibilităţilor băneşti, băncile nu vor proceda la decontarea documentelor de plată primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor, şi nu vor accepta alte plăţi din conturile acestora pānă la achitarea integrală a obligaţiilor fiscale īnscrise īn adresa de īnfiinţare a popririi, cu excepţia sumelor necesare plăţii drepturilor salariale.
(13) Īncălcarea prevederilor alin. (9), (10), (12) şi (15) atrage nulitatea oricărei plăţi şi răspunderea solidară a terţului poprit cu debitorul, īn limita sumelor sustrase indisponibilizării. Prevederile art. 28 se aplică īn mod corespunzător.
(14) Dacă debitorul face plata īn termenul prevăzut īn somaţie, organul de executare va īnştiinţa de īndată īn scris băncile pentru sistarea totală sau parţială a indisponibilizării conturilor şi reţinerilor. Īn caz contrar banca este obligată să procedeze conform dispoziţiilor alin. (12).
(15) Īn situaţia īn care titlurile executorii nu pot fi onorate īn aceeaşi zi, băncile vor urmări executarea acestora din īncasările zilnice realizate īn contul debitorului.
(16) Dispoziţiile alin. (10) se aplică īn mod corespunzător.
Executarea silită a terţului poprit
(1) Dacă terţul poprit īnştiinţează organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, precum şi īn cazul īn care se invocă alte neregularităţi privind īnfiinţarea popririi, instanţa judecătorească īn a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terţului poprit, la cererea organului de executare ori a altei părţi interesate, pe baza probelor administrate, va pronunţa menţinerea sau desfiinţarea popririi.
(2) Judecata se face de urgenţă şi cu precădere.
(3) Pe baza hotărārii de menţinere a popririi, care constituie titlu executoriu, organul de executare poate īncepe executarea silită a terţului poprit, īn condiţiile prezentului cod.
Executarea silită a bunurilor mobile
(1) Sunt supuse executării silite orice bunuri mobile ale debitorului, cu excepţiile prevăzute de lege.
(2) Īn cazul debitorului persoană fizică nu pot fi supuse executării silite, fiind necesare vieţii şi muncii debitorului, precum şi familiei sale:
a) bunurile mobile de orice fel care servesc la continuarea studiilor şi la formarea profesională, precum şi cele strict necesare exercitării profesiei sau a altei ocupaţii cu caracter permanent, inclusiv cele necesare desfăşurării activităţii agricole, cum sunt uneltele, seminţele, īngrăşămintele, furajele şi animalele de producţie şi de lucru;
b) bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului şi familiei sale, precum şi obiectele de cult religios, dacă nu sunt mai multe de acelaşi fel;
c) alimentele necesare debitorului şi familiei sale pe timp de două luni, iar dacă debitorul se ocupă exclusiv cu agricultura, alimentele strict necesare pānă la noua recoltă;
d) combustibilul necesar debitorului şi familiei sale pentru īncălzit şi pentru prepararea hranei, socotit pentru 3 luni de iarnă;
e) obiectele necesare persoanelor cu handicap sau destinate īngrijirii persoanelor bolnave;
f) bunurile declarate neurmăribile prin alte dispoziţii legale.
(3) Bunurile debitorului persoană fizică necesare desfăşurării activităţii de comerţ nu sunt exceptate de la executare silită.
(4) Executarea silită a bunurilor mobile se face prin sechestrarea şi valorificarea acestora, chiar dacă acestea se află la un terţ. Sechestrul se instituie printr-un proces-verbal.
(5) Pentru bunurile mobile anterior sechestrate ca măsură asigurătorie nu este necesară o nouă sechestrare.
(6) Executorul fiscal, la īnceperea executării silite, este obligat să verifice dacă bunurile prevăzute la alin. (5) se găsesc la locul aplicării sechestrului şi dacă nu au fost substituite sau degradate, precum şi să sechestreze alte bunuri ale debitorului, īn cazul īn care cele găsite la verificare nu sunt suficiente pentru stingerea creanţei.
(7) Bunurile nu vor fi sechestrate dacă prin valorificarea acestora nu s-ar putea acoperi decāt cheltuielile executării silite.
(8) Prin sechestrul īnfiinţat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobāndeşte un drept de gaj care conferă acestuia īn raport cu alţi creditori aceleaşi drepturi ca şi dreptul de gaj īn sensul prevederilor dreptului comun.
(9) De la data īntocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cāt timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decāt cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicţii atrage răspunderea, potrivit legii, a celui īn culpă.
(10) Actele de dispoziţie care ar interveni ulterior indisponibilizării prevăzute la alin. (9) sunt lovite de nulitate absolută.
(11) Īn cazurile īn care nu au fost luate măsuri asigurătorii pentru realizarea integrală a creanţei fiscale şi la īnceperea executării silite se constată că există pericolul evident de īnstrăinare, substituire sau sustragere de la urmărire a bunurilor urmăribile ale debitorului, sechestrarea lor va fi aplicată o dată cu comunicarea somaţiei.
(1) Procesul-verbal de sechestru va cuprinde:
a) denumirea organului de executare, indicarea locului, a datei şi a orei cānd s-a făcut sechestrul;
b) numele şi prenumele executorului fiscal care aplică sechestrul, numărul legitimaţiei şi al delegaţiei;
c) numărul dosarului de executare, data şi numărul de īnregistrare a somaţiei, precum şi titlul executoriu īn baza căruia se face executarea silită;
d) temeiul legal īn baza căruia se face executarea silită;
e) sumele datorate pentru a căror executare silită se aplică sechestrul, inclusiv cele reprezentānd majorări de īntārziere, menţionāndu-se şi cota acestora, precum şi actul normativ īn baza căruia a fost stabilită obligaţia de plată;
f) numele, prenumele şi domiciliul debitorului persoană fizică ori, īn lipsa acestuia, ale persoanei majore ce locuieşte īmpreună cu debitorul sau denumirea şi sediul debitorului, numele, prenumele şi domiciliul altor persoane majore care au fost de faţă la aplicarea sechestrului, precum şi alte elemente de identificare a acestor persoane;
g) descrierea bunurilor mobile sechestrate şi indicarea valorii estimative a fiecăruia, după aprecierea executorului fiscal, pentru identificarea şi individualizarea acestora, menţionāndu-se starea de uzură şi eventualele semne particulare ale fiecărui bun, precum şi dacă s-au luat măsuri spre neschimbare, cum sunt punerea de sigilii, custodia ori ridicarea de la locul unde se află, sau de administrare ori conservare a acestora, după caz;
h) menţiunea că evaluarea se va face īnaintea īnceperii procedurii de valorificare, īn cazul īn care executorul fiscal nu a putut evalua bunul deoarece acesta necesită cunoştinţe de specialitate;
i) menţiunea făcută de debitor privind existenţa sau inexistenţa unui drept de gaj, ipotecă ori privilegiu, după caz, constituit īn favoarea unei alte persoane pentru bunurile sechestrate;
j) numele, prenumele şi adresa persoanei căreia i s-au lăsat bunurile, precum şi locul de depozitare a acestora, după caz;
k) eventualele obiecţii făcute de persoanele de faţă la aplicarea sechestrului;
l) menţiunea că, īn cazul īn care īn termen de 15 zile de la data īncheierii procesului-verbal de sechestru debitorul nu plăteşte obligaţiile fiscale, se va trece la valorificarea bunurilor sechestrate;
m) semnătura executorului fiscal care a aplicat sechestrul şi a tuturor persoanelor care au fost de faţă la sechestrare. Dacă vreuna dintre aceste persoane nu poate sau nu vrea să semneze, executorul fiscal va menţiona această īmprejurare.
(2) Cāte un exemplar al procesului-verbal de sechestru se predă debitorului sub semnătură sau i se comunică la domiciliul ori sediul acestuia, precum şi, atunci cānd este cazul, custodelui, acesta din urmă semnānd cu menţiunea de primire a bunurilor īn păstrare.
(3) Īn vederea valorificării organul de executare este obligat să verifice dacă bunurile sechestrate se găsesc la locul menţionat īn procesul-verbal de sechestru, precum şi dacă nu au fost substituite sau degradate.
(4) Cānd bunurile sechestrate găsite cu ocazia verificării nu sunt suficiente pentru realizarea creanţei fiscale, organul de executare va face investigaţiile necesare pentru identificarea şi urmărirea altor bunuri ale debitorului.
(5) Dacă se constată că bunurile nu se găsesc la locul menţionat īn procesul-verbal de sechestru sau dacă au fost substituite sau degradate, executorul fiscal īncheie proces-verbal de constatare. Pentru bunurile găsite cu prilejul investigaţiilor efectuate conform alin. (4) se va īncheia procesul-verbal de sechestru.
(6) Dacă se sechestrează şi bunuri gajate pentru garantarea creanţelor altor creditori, organul de executare le va trimite şi acestora cāte un exemplar din procesul-verbal de sechestru.
(7) Executorul fiscal care constată că bunurile fac obiectul unui sechestru anterior va consemna aceasta īn procesul-verbal, la care va anexa o copie de pe procesele-verbale de sechestru respective. Prin acelaşi proces-verbal executorul fiscal va declara sechestrate, cānd este necesar, şi alte bunuri pe care le va identifica.
(8) Bunurile īnscrise īn procesele-verbale de sechestru īncheiate anterior se consideră sechestrate şi īn cadrul noii executări silite.
(9) Īn cazul īn care executorul fiscal constată că īn legătură cu bunurile sechestrate s-au săvārşit fapte care pot constitui infracţiuni va consemna aceasta īn procesul-verbal de sechestru şi va sesiza de īndată organele de urmărire penală competente.
(1) Bunurile mobile sechestrate vor putea fi lăsate īn custodia debitorului, a creditorului sau a altei persoane desemnate de organul de executare sau de executorul fiscal, după caz, ori vor fi ridicate şi depozitate de către acesta. Atunci cānd bunurile sunt lăsate īn custodia debitorului sau a altei persoane desemnate conform legii şi cānd se constată că există pericol de substituire ori de degradare, executorul fiscal poate aplica sigiliul asupra bunurilor.
(2) Īn cazul īn care bunurile sechestrate constau īn sume de bani īn lei sau īn valută, titluri de valoare, obiecte de metale preţioase, pietre preţioase, obiecte de artă, colecţii de valoare, acestea se ridică şi se depun, cel tārziu a doua zi lucrătoare, la unităţile specializate.
(3) Cel care primeşte bunurile īn custodie va semna procesul-verbal de sechestru.
(4) Īn cazul īn care custodele este o altă persoană decāt debitorul sau creditorul, organul de executare īi va stabili acestuia o remuneraţie ţinānd seama de activitatea depusă.
Executarea silită a bunurilor imobile
(1) Sunt supuse executării silite bunurile imobile proprietate a debitorului. Īn situaţia īn care debitorul deţine bunuri īn proprietate comună cu alte persoane, executarea silită se va īntinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului īn urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei.
(2) Executarea silită imobiliară se īntinde de plin drept şi asupra bunurilor accesorii bunului imobil, prevăzute de Codul civil. Bunurile accesorii nu pot fi urmărite decāt odată cu imobilul.
(3) Īn cazul debitorului persoană fizică nu poate fi supus executării silite spaţiul minim locuit de debitor şi familia sa, stabilit īn conformitate cu normele legale īn vigoare.
(4) Dispoziţiile alin. (3) nu sunt aplicabile īn cazurile īn care executarea silită se face pentru stingerea creanţelor fiscale rezultate din săvārşirea de infracţiuni.
(5) Executorul fiscal care aplică sechestrul īncheie un proces-verbal de sechestru, dispoziţiile art. 151 alin. (9) şi (10) şi ale art. 152 alin. (1) şi (2) fiind aplicabile.
(6) Sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile īn temeiul alin. (5) constituie ipotecă legală.
(7) Dreptul de ipotecă conferă creditorului fiscal īn raport cu alţi creditori aceleaşi drepturi ca şi dreptul de ipotecă, īn sensul prevederilor dreptului comun.
(8) Pentru bunurile imobile sechestrate organul de executare care a instituit sechestrul va solicita de īndată biroului de carte funciară efectuarea inscripţiei ipotecare, anexānd un exemplar al procesului-verbal de sechestru.
(9) Biroul de carte funciară va comunica organelor de executare, la cererea acestora, īn termen de 10 zile, celelalte drepturi reale şi sarcini care grevează imobilul urmărit, precum şi titularii acestora, care vor fi īnştiinţaţi de către organul de executare şi chemaţi la termenele fixate pentru vānzarea bunului imobil şi distribuirea preţului.
(10) Creditorii debitorului, alţii decāt titularii drepturilor menţionate la alin. (9), sunt obligaţi ca, īn termen de 30 de zile de la īnscrierea procesului-verbal de sechestru al bunului imobil īn evidenţele de publicitate imobiliară, să comunice īn scris organului de executare titlurile pe care le au pentru bunul imobil respectiv.
Instituirea administratorului-sechestru
(1) La instituirea sechestrului şi īn tot cursul executării silite, organul de executare poate numi un administrator-sechestru, dacă această măsură este necesară pentru administrarea imobilului urmărit, a chiriilor, a arendei şi a altor venituri obţinute din administrarea acestuia, inclusiv pentru apărarea īn litigii privind imobilul respectiv.
(2) Administrator-sechestru poate fi numit creditorul, debitorul ori altă persoană fizică sau juridică.
(3) Administratorul-sechestru va consemna veniturile īncasate potrivit alin. (1) la unităţile abilitate şi va depune recipisa la organul de executare.
(4) Cānd administrator-sechestru este numită o altă persoană decāt creditorul sau debitorul, organul de executare īi va fixa o remuneraţie ţinānd seama de activitatea depusă.
Suspendarea executării silite a bunurilor imobile
(1) După primirea procesului-verbal de sechestru, debitorul poate solicita organului de executare, īn termen de 15 zile de la comunicare, să īi aprobe ca plata integrală a creanţelor fiscale să se facă din veniturile bunului imobil urmărit sau din alte venituri ale sale pe timp de cel mult 6 luni.
(2) De la data aprobării cererii debitorului, executarea silită īncepută asupra bunului imobil se suspendă.
(3) Pentru motive temeinice organul de executare poate relua executarea silită imobiliară īnainte de expirarea termenului de 6 luni.
(4) Dacă debitorul persoană juridică căruia i s-a aprobat suspendarea conform prevederilor alin. (2) se sustrage ulterior de la executare silită sau īşi provoacă insolvabilitatea, se vor aplica īn mod corespunzător prevederile art. 27.
Executarea silită a fructelor neculese şi a recoltelor prinse de rădăcini
(1) Executarea silită a fructelor neculese şi a recoltelor prinse de rădăcini, care sunt ale debitorului, se efectuează īn conformitate cu prevederile prezentului cod privind bunurile imobile.
(2) Pentru executarea silită a recoltelor şi a fructelor culese sunt aplicabile prevederile prezentului cod privind bunurile mobile.
(3) Organul de executare va hotărī, după caz, valorificarea fructelor neculese sau a recoltelor aşa cum sunt prinse de rădăcini sau după ce vor fi culese.
Executarea silită a unui ansamblu de bunuri
(1) Bunurile mobile şi/sau imobile, proprietate a debitorului, pot fi valorificate individual şi/sau īn ansamblu dacă organul de executare apreciază că astfel acestea pot fi vāndute īn condiţii mai avantajoase.
(2) Organul de executare īşi poate schimba opţiunea īn orice fază a executării, cu reluarea procedurii.
(3) Pentru executarea silită a bunurilor prevăzute la alin. (1) organul de executare va proceda la sechestrarea acestora, potrivit prevederilor prezentului cod.
(4) Prevederile secţiunii a 3-a privind executarea silită a bunurilor mobile şi ale secţiunii a 4-a privind executarea silită a bunurilor imobile, precum şi ale art. 165 privind plata īn rate se aplică īn mod corespunzător.
Valorificarea bunurilor sechestrate
(1) Īn cazul īn care creanţa fiscală nu este stinsă īn termen de 15 zile de la data īncheierii procesului-verbal de sechestru, se va proceda, fără efectuarea altei formalităţi, la valorificarea bunurilor sechestrate, cu excepţia situaţiilor īn care, potrivit legii, s-a dispus desfiinţarea sechestrului, suspendarea sau amānarea executării silite.
(2) Pentru a realiza executarea silită cu rezultate cāt mai avantajoase, ţinānd seama atāt de interesul legitim şi imediat al creditorului, cāt şi de drepturile şi obligaţiile debitorului urmărit, organul de executare va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate īn una dintre modalităţile prevăzute de dispoziţiile legale īn vigoare şi care, faţă de datele concrete ale cauzei, se dovedeşte a fi mai eficientă.
(3) Īn sensul alin. (2) organul de executare competent va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate prin:
a) īnţelegerea părţilor;
b) vānzare īn regim de consignaţie a bunurilor mobile;
c) vānzare directă;
d) vānzare la licitaţie;
e) alte modalităţi admise de lege, inclusiv valorificarea bunurilor prin case de licitaţii, agenţii imobiliare sau societăţi de brokeraj, după caz.
(4) Dacă au fost sechestrate bunuri perisabile sau supuse degradării, acestea pot fi vāndute īn regim de urgenţă.
(5) Dacă din cauza unei contestaţii sau a unei īnvoieli īntre părţi data, locul sau ora vānzării directe sau la licitaţie a fost schimbată de organul de executare, se vor face alte publicaţii şi anunţuri, potrivit art. 162.
(6) Vānzarea bunurilor sechestrate se face numai către persoane fizice sau juridice care nu au obligaţii fiscale restante.
(7) Īn sensul alin. (6), īn categoria obligaţiilor fiscale restante nu se cuprind obligaţiile fiscale pentru care s-au acordat, potrivit legii, reduceri, amānări sau eşalonări la plată.
Valorificarea bunurilor potrivit īnţelegerii părţilor
(1) Valorificarea bunurilor potrivit īnţelegerii părţilor se realizează de debitorul īnsuşi, cu acordul organului de executare, astfel īncāt să se asigure o recuperare corespunzătoare a creanţei fiscale. Debitorul este obligat să prezinte īn scris organului de executare propunerile ce i s-au făcut şi nivelul de acoperire a creanţelor fiscale, indicānd numele şi adresa potenţialului cumpărător, precum şi termenul īn care acesta din urmă va achita preţul propus.
(2) Preţul propus de cumpărător şi acceptat de organul de executare nu poate fi mai mic decāt preţul de evaluare.
(3) Organul de executare, după analiza propunerilor prevăzute la alin. (1), va comunica aprobarea indicānd termenul şi contul bugetar īn care preţul bunului va fi virat de cumpărător.
(4) Indisponibilizarea prevăzută la art. 151 alin. (9) şi (10) se ridică după creditarea contului bugetar menţionat la alin. (3).
Valorificarea bunurilor prin vānzare directă
(1) Valorificarea bunurilor prin vānzare directă se poate realiza īn următoarele cazuri:
a) pentru bunurile prevăzute la art. 159 alin. (4);
b) īnaintea īnceperii procedurii de valorificare prin licitaţie, dacă se recuperează integral creanţa fiscală;
c) după finalizarea unei licitaţii, dacă bunul/bunurile sechestrate nu au fost vāndute şi se oferă cel puţin preţul de evaluare.
(2) Vānzarea directă se realizează prin īncheierea unui proces-verbal care constituie titlu de proprietate.
(3) Īn cazul īn care organul de executare īnregistrează īn condiţiile prevăzute la alin. (1) mai multe cereri, va vinde bunul persoanei care oferă cel mai mare preţ faţă de preţul de evaluare.
Vānzarea bunurilor la licitaţie
(1) Pentru valorificarea bunurilor sechestrate prin vānzare la licitaţie organul de executare este obligat să efectueze publicitatea vānzării cu cel puţin 10 zile īnainte de data fixată pentru desfăşurarea licitaţiei.
(2) Publicitatea vānzării se realizează prin afişarea anunţului privind vānzarea la sediul organului de executare, al primăriei īn a cărei rază teritorială se află bunurile sechestrate, la sediul şi domiciliul debitorului, la locul vānzării, dacă acesta este altul decāt cel unde se află bunurile sechestrate, pe imobilul scos la vānzare, īn cazul vānzării bunurilor imobile, şi prin anunţuri īntr-un cotidian naţional de largă circulaţie, īntr-un cotidian local, īn pagina de Internet sau, după caz, īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea a IV-a, precum şi prin alte modalităţi prevăzute de lege.
(3) Despre data, ora şi locul licitaţiei vor fi īnştiinţaţi şi debitorul, custodele, administratorul-sechestru, precum şi titularii drepturilor reale şi ai sarcinilor care grevează bunul urmărit.
(4) Anunţul privind vānzarea cuprinde următoarele elemente:
a) denumirea organului fiscal emitent;
b) data la care a fost emis;
c) numele şi semnătura persoanelor īmputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, şi ştampila organului fiscal emitent;
d) numărul dosarului de executare silită;
e) bunurile care se oferă spre vānzare şi descrierea lor sumară;
f) preţul de evaluare ori preţul de pornire a licitaţiei, īn cazul vānzării la licitaţie, pentru fiecare bun oferit spre vānzare;
g) indicarea, dacă este cazul, a drepturilor reale şi a privilegiilor care grevează bunurile;
h) data, ora şi locul vānzării;
i) invitaţia, pentru toţi cei care pretind vreun drept asupra bunurilor, să īnştiinţeze despre aceasta organul de executare īnainte de data stabilită pentru vānzare;
j) invitaţia către toţi cei interesaţi īn cumpărarea bunurilor să se prezinte la termenul de vānzare la locul fixat īn acest scop şi pānă la acel termen să prezinte oferte de cumpărare;
k) menţiunea că ofertanţii sunt obligaţi să depună īn cazul vānzării la licitaţie, pānă la termenul prevăzut la alin. (7), o taxă de participare ori o scrisoare de garanţie bancară, reprezentānd 10% din preţul de pornire a licitaţiei;
l) menţiunea că toţi cei interesaţi īn cumpărarea bunurilor trebuie să prezinte dovada emisă de organele fiscale că nu au obligaţii fiscale restante;
m) data afişării publicaţiei de vānzare.
(5) Licitaţia se ţine la locul unde se află bunurile sechestrate sau la locul stabilit de organul de executare, după caz.
(6) Debitorul este obligat să permită ţinerea licitaţiei īn spaţiile pe care le deţine, dacă sunt adecvate acestui scop.
(7) Pentru participarea la licitaţie ofertanţii depun, cu cel puţin o zi īnainte de data licitaţiei, următoarele documente:
a) oferta de cumpărare;
b) dovada plăţii taxei de participare sau a constituirii garanţiei sub forma scrisorii de garanţie bancară, potrivit alin. (11) ori (12);
c) īmputernicirea persoanei care īl reprezintă pe ofertant;
d) pentru persoanele juridice de naţionalitate romānă, copie de pe certificatul unic de īnregistrare eliberat de oficiul registrului comerţului;
e) pentru persoanele juridice străine, actul de īnmatriculare tradus īn limba romānă;
f) pentru persoanele fizice romāne, copie de pe actul de identitate;
g) pentru persoanele fizice străine, copie de pe paşaport;
h) dovada, emisă de organele fiscale, că nu are obligaţii fiscale restante faţă de acestea.
(8) Preţul de pornire a licitaţiei este preţul de evaluare pentru prima licitaţie, diminuat cu 25% pentru a doua licitaţie şi cu 50% pentru a treia licitaţie.
(9) Licitaţia īncepe de la cel mai mare preţ din ofertele de cumpărare scrise, dacă acesta este superior celui prevăzut la alin. (8), iar īn caz contrar va īncepe de la acest din urmă preţ.
(10) Adjudecarea se face īn favoarea participantului care a oferit cel mai mare preţ, dar nu mai puţin decāt preţul de pornire. Īn cazul prezentării unui singur ofertant la licitaţie, comisia poate să īl declare adjudecatar dacă acesta oferă cel puţin preţul de pornire a licitaţiei.
(11) Taxa de participare reprezintă 10% din preţul de pornire a licitaţiei şi se plăteşte īn lei la unitatea teritorială a Trezoreriei Statului. Īn termen de 5 zile de la data īntocmirii procesului-verbal de licitaţie, organul fiscal va restitui taxa de participare participanţilor care au depus oferte de cumpărare şi care nu au fost declaraţi adjudecatari, iar īn cazul adjudecării, taxa se reţine īn contul preţului. Taxa de participare nu se restituie ofertanţilor care nu s-au prezentat la licitaţie, celui care a refuzat īncheierea procesului-verbal de adjudecare, precum şi adjudecatarului care nu a plătit preţul. Taxa de participare care nu se restituie se face venit la bugetul de stat, cu excepţia cazului īn care executarea silită este organizată de organele fiscale prevăzute la art. 35, caz īn care taxa de participare se face venit la bugetele locale.
(12) Pentru participarea la licitaţie, ofertanţii pot constitui şi garanţii, īn condiţiile legii, sub forma scrisorii de garanţie bancară.
(13) Scrisoarea de garanţie bancară, constituită īn condiţiile alin. (12), se valorifică de organul de executare īn cazul īn care ofertantul este declarat adjudecatar şi/sau īn situaţiile prevăzute la alin. (11) teza a treia.
(1) Vānzarea la licitaţie a bunurilor sechestrate este organizată de o comisie condusă de un preşedinte.
(2) Comisia de licitaţie este constituită din 3 persoane desemnate de organul de conducere al creditorului bugetar.
(3) Comisia de licitaţie verifică şi analizează documentele de participare şi afişează la locul licitaţiei, cu cel puţin o oră īnaintea īnceperii acesteia, lista cuprinzānd ofertanţii care au depus documentaţia completă de participare.
(4) Ofertanţii se identifică după numărul de ordine de pe lista de participare, după care preşedintele comisiei anunţă obiectul licitaţiei, precum şi modul de desfăşurare a acesteia.
(5) La termenele fixate pentru ţinerea licitaţiei executorul fiscal va da citire mai īntāi anunţului de vānzare şi apoi ofertelor scrise primite pānă la data prevăzută la art. 162 alin. (7).
(6) Dacă la prima licitaţie nu s-au prezentat ofertanţi sau nu s-a obţinut cel puţin preţul de pornire a licitaţiei conform art. 162 alin. (8), organul de executare va fixa un termen īn cel mult 30 de zile, īn vederea ţinerii celei de-a doua licitaţii.
(7) Īn cazul īn care nu s-a obţinut preţul de pornire nici la a doua licitaţie ori nu s-au prezentat ofertanţi, organul de executare va fixa un termen īn cel mult 30 de zile, īn vederea ţinerii celei de-a treia licitaţii.
(8) La a treia licitaţie creditorii urmăritori sau intervenienţi nu pot să adjudece bunurile oferite spre vānzare la un preţ mai mic de 50% din preţul de evaluare.
(9) Pentru fiecare termen de licitaţie se va face o nouă publicitate a vānzării, conform prevederilor art. 162.
(10) După licitarea fiecărui bun se va īntocmi un proces-verbal privind desfăşurarea şi rezultatul licitaţiei.
(11) Īn procesul-verbal prevăzut la alin. (10) se vor menţiona, pe lāngă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), şi următoarele: numele şi prenumele sau denumirea cumpărătorului, precum şi domiciliul fiscal al acestuia; numărul dosarului de executare silită; indicarea bunurilor adjudecate, a preţului la care bunul a fost adjudecat şi a taxei pe valoarea adăugată, dacă este cazul; toţi cei care au participat la licitaţie şi sumele oferite de fiecare participant, precum şi, dacă este cazul, menţionarea situaţiilor īn care vānzarea nu s-a realizat.
(1) După adjudecarea bunului adjudecatarul este obligat să plătească preţul, diminuat cu contravaloarea taxei de participare, īn lei, īn numerar la o unitate a Trezoreriei Statului sau prin decontare bancară, īn cel mult 5 zile de la data adjudecării.
(2) Dacă adjudecatarul nu plăteşte preţul, licitaţia se va relua īn termen de 10 zile de la data adjudecării. Īn acest caz, adjudecatarul este obligat să plătească cheltuielile prilejuite de noua licitaţie şi, īn cazul īn care preţul obţinut la noua licitaţie este mai mic, diferenţa de preţ. Adjudecatarul va putea să achite preţul oferit iniţial şi să facă dovada achitării acestuia pānă la termenul prevăzut la art. 162 alin. (7), caz īn care va fi obligat numai la plata cheltuielilor cauzate de noua licitaţie.
(3) Cu sumele īncasate din eventuala diferenţă de preţ, percepute īn temeiul alin. (2), se vor stinge creanţele fiscale īnscrise īn titlul executoriu īn baza căruia s-a īnceput executarea silită.
(4) Dacă la următoarea licitaţie bunul nu a fost vāndut, fostul adjudecatar este obligat să plătească toate cheltuielile prilejuite de urmărirea acestuia.
(41) Suma reprezentānd diferenţa de preţ şi/sau cheltuielile prevăzute la alin. (1) şi (4) se stabilesc de organul de executare, prin proces-verbal, care constituie titlu executoriu potrivit prezentului cod. Contestarea procesului-verbal se face potrivit procedurii prevăzute la titlul IX.
(5) Termenul prevăzut la alin. (1) se aplică şi īn cazul valorificării conform īnţelegerii părţilor sau prin vānzare directă.
(1) Īn cazul vānzării la licitaţie a bunurilor imobile cumpărătorii pot solicita plata preţului īn rate, īn cel mult 12 rate lunare, cu un avans de minimum 50% din preţul de adjudecare a bunului imobil şi cu plata unei majorări de īntārziere stabilite conform prezentului cod. Organul de executare va stabili condiţiile şi termenele de plată a preţului īn rate.
(2) Cumpărătorul nu va putea īnstrăina bunul imobil decāt după plata preţului īn īntregime şi a majorării de īntārziere stabilite.
(3) Īn cazul neplăţii avansului prevăzut la alin. (1), dispoziţiile art. 164 se aplică īn mod corespunzător.
(4) Suma reprezentānd majorarea de īntārziere nu stinge creanţele fiscale pentru care s-a īnceput executarea silită şi constituie venit al bugetului corespunzător creanţei principale.
(1) Īn cazul vānzării bunurilor imobile, organul de executare va īncheia procesul-verbal de adjudecare, īn termen de cel mult 5 zile de la plata īn īntregime a preţului sau a avansului prevăzut la art. 165 alin. (1), dacă bunul a fost vāndut cu plata īn rate. Procesul-verbal de adjudecare constituie titlu de proprietate, transferul dreptului de proprietate operānd la data īncheierii acestuia. Un exemplar al procesului-verbal de adjudecare a bunului imobil va fi trimis, īn cazul vānzării cu plata īn rate, biroului de carte funciară pentru a īnscrie interdicţia de īnstrăinare şi grevare a bunului pānă la plata integrală a preţului şi a majorării de īntārziere stabilite pentru imobilul transmis, pe baza căruia se face īnscrierea īn cartea funciară.
(2) Procesul-verbal de adjudecare īntocmit īn condiţiile alin. (1) va cuprinde, pe lāngă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), şi următoarele menţiuni:
a) numărul dosarului de executare silită;
b) numărul şi data procesului-verbal de desfăşurare a licitaţiei;
c) numele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul cumpărătorului;
d) codul de identificare fiscală a debitorului şi cumpărătorului;
e) preţul la care s-a adjudecat bunul şi taxa pe valoarea adăugată, dacă este cazul;
f) modalitatea de plată a diferenţei de preţ īn cazul īn care vānzarea s-a făcut cu plata īn rate;
g) datele de identificare a bunului;
h) menţiunea că acest document constituie titlu de proprietate şi că poate fi īnscris īn cartea funciară;
i) menţiunea că pentru creditor procesul-verbal de adjudecare constituie documentul pe baza căruia se emite titlu executoriu īmpotriva cumpărătorului care nu plăteşte diferenţa de preţ, īn cazul īn care vānzarea s-a făcut cu plata preţului īn rate;
j) semnătura cumpărătorului sau a reprezentantului său legal, după caz.
(3) Īn cazul īn care cumpărătorul căruia i s-a īncuviinţat plata preţului īn rate nu plăteşte restul de preţ īn condiţiile şi la termenele stabilite, el va putea fi executat silit pentru plata sumei datorate īn temeiul titlului executoriu emis de organul de executare competent pe baza procesului-verbal de adjudecare.
(4) Īn cazul vānzării bunurilor mobile, după plata preţului, executorul fiscal īntocmeşte īn termen de 5 zile un proces-verbal de adjudecare care constituie titlu de proprietate.
(5) Procesul-verbal de adjudecare īntocmit īn condiţiile alin. (4) va cuprinde, pe lāngă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), şi elementele prevăzute la alin. (2) din prezentul articol, cu excepţia lit. f), h) şi i), precum şi menţiunea că acest document constituie titlu de proprietate. Cāte un exemplar al procesului-verbal de adjudecare se va transmite organului de executare coordonator şi cumpărătorului.
Reluarea procedurii de valorificare
(1) Dacă bunurile supuse executării silite nu au putut fi valorificate prin modalităţile prevăzute la art. 159, acestea vor fi restituite debitorului cu menţinerea măsurii de indisponibilizare, pānă la īmplinirea termenului de prescripţie. Īn cadrul acestui termen organul de executare poate relua oricānd procedura de valorificare şi va putea, după caz, să ia măsura numirii, menţinerii ori schimbării administratorului-sechestru ori custodelui.
(2) Īn cazul bunurilor sechestrate ce nu au putut fi valorificate nici la a treia licitaţie, cu ocazia reluării procedurii īn cadrul termenului de prescripţie, dacă organul de executare consideră că nu se impune o nouă evaluare, preţul de pornire a licitaţiei nu poate fi mai mic decāt 50% din preţul de evaluare a bunurilor.
(3) Īn cazul īn care debitorii cărora urma să li se restituie bunuri potrivit alin. (1) nu se mai află la domiciliul fiscal declarat şi, īn urma demersurilor īntreprinse, nu au putut fi identificaţi, organul fiscal va proceda la īnştiinţarea acestora, cu procedura prevăzută pentru comunicarea prin publicitate potrivit art. 44 alin. (3), că bunul īn cauză este păstrat la dispoziţia proprietarului pānă la īmplinirea termenului de prescripţie, după care va fi valorificat potrivit dispoziţiilor legale privind valorificarea bunurilor intrate īn proprietatea privată a statului, dacă legea nu prevede altfel.
(4) Cele arătate la alin. (3) vor fi consemnate īntr-un proces-verbal īntocmit de organul fiscal.
(5) Īn cazul bunurilor imobile, īn baza procesului-verbal prevăzut la alin. (4) īn condiţiile legii se va sesiza instanţa judecătorească competentă cu acţiune īn constatarea dreptului de proprietate privată a statului asupra bunului respectiv.
Cheltuieli de executare silită
(1) Cheltuielile ocazionate cu efectuarea procedurii de executare silită sunt īn sarcina debitorului.
(2) Suma cheltuielilor cu executarea silită se stabileşte de organul de executare, prin proces-verbal, care constituie titlu executoriu potrivit prezentului cod, care are la bază documente privind cheltuielile efectuate.
(3) Cheltuielile de executare silită a creanţelor fiscale se avansează de organele de executare, din bugetul acestora.
(4) Cheltuielile de executare silită care nu au la bază documente care să ateste că au fost efectuate īn scopul executării silite nu sunt īn sarcina debitorului urmărit.
(5) Sumele recuperate īn contul cheltuielilor de executare silită se fac venit la bugetul din care au fost avansate, cu excepţia sumelor reprezentānd cheltuieli de executare silită a creanţelor fiscale administrate de Ministerul Economiei şi Finanţelor, care se fac venit la bugetul de stat, dacă legea nu prevede altfel.
Sumele realizate din executare silită
(1) Suma realizată īn cursul procedurii de executare silită reprezintă totalitatea sumelor īncasate după comunicarea somaţiei prin orice modalitate prevăzută de prezentul cod.
(2) Creanţele fiscale īnscrise īn titlul executoriu se sting cu sumele realizate conform alin. (1), īn ordinea vechimii, mai īntāi creanţa principală şi apoi accesoriile acesteia.
(3) Dacă suma ce reprezintă atāt creanţa fiscală, cāt şi cheltuielile de executare este mai mică decāt suma realizată prin executare silită, cu diferenţa se va proceda la compensare, potrivit art. 116, sau se restituie, la cerere, debitorului, după caz.
(4) Despre sumele de restituit debitorul va fi īnştiinţat de īndată.
(1) Īn cazul īn care executarea silită a fost pornită de mai mulţi creditori sau cānd pānă la eliberarea ori distribuirea sumei rezultate din executare au depus şi alţi creditori titlurile lor, organele prevăzute la art. 136 vor proceda la distribuirea sumei potrivit următoarei ordini de preferinţă, dacă legea nu prevede altfel:
a) creanţele reprezentānd cheltuielile de orice fel, făcute cu urmărirea şi conservarea bunurilor al căror preţ se distribuie;
b) creanţele reprezentānd salarii şi alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite şomerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru īntreţinerea şi īngrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporară de muncă, pentru prevenirea īmbolnăvirilor, refacerea sau īntărirea sănătăţii, ajutoarele de deces, acordate īn cadrul asigurărilor sociale de stat, precum şi creanţele reprezentānd obligaţia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii;
c) creanţele rezultānd din obligaţii de īntreţinere, alocaţii pentru copii sau de plată a altor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenţă;
d) creanţele fiscale provenite din impozite, taxe, contribuţii şi din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului Trezoreriei Statului, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale şi bugetelor fondurilor speciale;
e) creanţele rezultānd din īmprumuturi acordate de stat;
f) creanţele reprezentānd despăgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietăţii publice prin fapte ilicite;
g) creanţele rezultānd din īmprumuturi bancare, din livrări de produse, prestări de servicii sau executări de lucrări, precum şi din chirii sau arenzi;
h) creanţele reprezentānd amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale;
i) alte creanţe.
(2) Pentru plata creanţelor care au aceeaşi ordine de preferinţă, dacă legea nu prevede altfel, suma realizată din executare se repartizează īntre creditori proporţional cu creanţa fiecăruia.
Reguli privind eliberarea şi distribuirea
(1) Creditorii fiscali care au un privilegiu prin efectul legii şi care īndeplinesc condiţia de publicitate sau posesie a bunului mobil au prioritate, īn condiţiile prevăzute la art. 142 alin. (7), la distribuirea sumei rezultate din vānzare faţă de alţi creditori care au garanţii reale asupra bunului respectiv.
(2) Accesoriile creanţei principale prevăzute īn titlul executoriu vor urma ordinea de preferinţă a creanţei principale.
(3) Dacă există creditori care, asupra bunului vāndut, au drepturi de gaj, ipotecă sau alte drepturi reale, despre care organul de executare a luat cunoştinţă īn condiţiile art. 152 alin. (6) şi ale art. 154 alin. (9), la distribuirea sumei rezultate din vānzarea bunului, creanţele lor vor fi plătite īnaintea creanţelor prevăzute la art. 170 alin. (1) lit. b). Īn acest caz, organul de executare este obligat să īi īnştiinţeze din oficiu pe creditorii īn favoarea cărora au fost conservate aceste sarcini, pentru a participa la distribuirea preţului.
(4) Creditorii care nu au participat la executarea silită pot depune titlurile lor īn vederea participării la distribuirea sumelor realizate prin executare silită, numai pānă la data īntocmirii de către organele de executare a procesului-verbal privind eliberarea sau distribuirea acestor sume.
(5) Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită se va face numai după trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei, cānd organul de executare va proceda, după caz, la eliberarea sau distribuirea sumei, cu īnştiinţarea părţilor şi a creditorilor care şi-au depus titlurile.
(6) Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită se va consemna de executorul fiscal de īndată īntr-un proces-verbal, care se va semna de toţi cei īndreptăţiţi.
(7) Cel nemulţumit de modul īn care se face eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită poate cere executorului fiscal să consemneze īn procesul-verbal obiecţiile sale.
(8) După īntocmirea procesului-verbal prevăzut la alin. (6) nici un creditor nu mai este īn drept să ceară să participe la distribuirea sumelor rezultate din executarea silită.
Contestaţia la executare silită
(1) Persoanele interesate pot face contestaţie īmpotriva oricărui act de executare efectuat cu īncălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum şi īn cazul īn care aceste organe refuză să īndeplinească un act de executare īn condiţiile legii.
(2) Dispoziţiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanţă preşedinţială prevăzute de art. 403 alin. (4) din Codul de procedură civilă nu sunt aplicabile.
(3) Contestaţia poate fi făcută şi īmpotriva titlului executoriu īn temeiul căruia a fost pornită executarea, īn cazul īn care acest titlu nu este o hotărāre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
(4) Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă īn procedură de urgenţă.
(1) Contestaţia se poate face īn termen de 15 zile, sub sancţiunea decăderii, de la data cānd:
a) contestatorul a luat cunoştinţă de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somaţiei sau din altă īnştiinţare primită ori, īn lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau īn alt mod;
b) contestatorul a luat cunoştinţă, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare de a īndeplini un act de executare;
c) cel interesat a luat cunoştinţă, potrivit lit. a), de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contestă.
(2) Contestaţia prin care o terţă persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă cel mai tārziu īn termen de 15 zile după efectuarea executării.
(3) Neintroducerea contestaţiei īn termenul prevăzut la alin. (2) nu īl īmpiedică pe cel de-al treilea să īşi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivit dreptului comun.
(1) La judecarea contestaţiei instanţa va cita şi organul de executare īn a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmărite ori, īn cazul executării prin poprire, īşi are sediul sau domiciliul terţul poprit.
(2) La cererea părţii interesate instanţa poate decide, īn cadrul contestaţiei la executare, asupra īmpărţirii bunurilor pe care debitorul le deţine īn proprietate comună cu alte persoane.
(3) Dacă admite contestaţia la executare, instanţa, după caz, poate dispune anularea actului de executare contestat sau īndreptarea acestuia, anularea ori īncetarea executării īnseşi, anularea sau lămurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de executare a cărui īndeplinire a fost refuzată.
(4) Īn cazul anulării actului de executare contestat sau al īncetării executării īnseşi şi al anulării titlului executoriu, instanţa poate dispune prin aceeaşi hotărāre să i se restituie celui īndreptăţit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din reţinerile prin poprire.
(5) Īn cazul respingerii contestaţiei contestatorul poate fi obligat, la cererea organului de executare, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin īntārzierea executării, iar cānd contestaţia a fost exercitată cu rea-credinţă, el va fi obligat şi la plata unei amenzi de la 50 lei (RON) la 1.000 lei (RON).
(1) Creanţele fiscale administrate de Ministerul Economiei şi Finanţelor prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cu excepţia celor cu reţinere la sursă şi a accesoriilor aferente acestora, precum şi creanţele bugetelor locale pot fi stinse, la cererea debitorului, oricānd, cu acordul creditorului fiscal, prin trecerea īn proprietatea publică a statului sau, după caz, a unităţii administrativ-teritoriale a bunurilor imobile, inclusiv a celor supuse executării silite.
(2) Īn scopul prevăzut la alin. (1), organul fiscal va transmite cererea, īnsoţită de propunerile sale, comisiei numite prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor sau, după caz, de către unitatea administrativ-teritorială. Cererea va fi īnsoţită de documentaţia care se stabileşte prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor.
(3) Comisia prevăzută la alin. (2) va analiza cererea numai īn condiţiile existenţei unor solicitări de preluare īn administrare, potrivit legii, a acestor bunuri şi va hotărī, prin decizie, asupra modului de soluţionare a cererii. Īn cazul admiterii cererii, comisia va dispune organului fiscal competent īncheierea procesului-verbal de trecere īn proprietatea publică a bunului imobil şi stingerea creanţelor fiscale. Comisia poate respinge cererea īn situaţia īn care bunurile imobile oferite nu sunt de uz sau de interes public.
(4) Procesul-verbal de trecere īn proprietatea publică a bunului imobil constituie titlu de proprietate. Operaţiunea de transfer al dreptului de proprietate, ca efect al dării īn plată, este scutită de taxa pe valoarea adăugată.
(41) Īn cazul īn care operaţiunea de transfer al proprietăţii bunurilor imobile prin dare īn plată este taxabilă, cu valoarea stabilită, potrivit legii, plus taxa pe valoarea adăugată, se stinge cu prioritate taxa pe valoarea adăugată aferentă operaţiunii de dare īn plată.
(5) Bunurile imobile trecute īn proprietatea publică conform alin. (1) vor fi date īn administrare īn condiţiile legii. Pānă la intrarea īn vigoare a actului prin care s-a dispus darea īn administrare, imobilul se află īn custodia instituţiei care a solicitat preluarea īn administrare.
(6) La data īntocmirii procesului-verbal pentru trecerea īn proprietatea publică a statului a bunului imobil īncetează măsura de indisponibilizare a acestuia, precum şi calitatea de administrator-sechestru a persoanelor desemnate conform legii, dacă este cazul.
(7) Eventualele cheltuieli de administrare efectuate īn perioada cuprinsă īntre data īncheierii procesului-verbal de trecere īn proprietatea publică a statului a bunurilor imobile şi preluarea īn administrare prin hotărāre a Guvernului sunt suportate de instituţia publică solicitantă. Īn cazul īn care Guvernul hotărăşte darea īn administrare către altă instituţie publică decāt cea solicitantă, cheltuielile de administrare se suportă de instituţia publică căreia i-a fost atribuit bunul īn administrare.
(8) Īn cazul īn care bunurile imobile trecute īn proprietatea publică conform prezentului cod au fost revendicate şi restituite, potrivit legii, terţelor persoane, debitorul va fi obligat la plata sumelor stinse prin această modalitate. Creanţele fiscale renasc la data la care bunurile imobile au fost restituite terţului.
(9) Īn cazul īn care, īn interiorul termenului de prescripţie a creanţelor fiscale, comisia prevăzută la alin. (3) ia cunoştinţă despre unele aspecte privind bunurile imobile, necunoscute la data aprobării cererii debitorului, aceasta poate decide, pe baza situaţiei de fapt, revocarea, īn tot sau īn parte, a deciziei prin care s-a aprobat stingerea unor creanţe fiscale prin trecerea bunurilor imobile īn proprietatea publică, dispoziţiile alin. (8) aplicāndu-se īn mod corespunzător.
(10) Īn situaţiile prevăzute la alin. (8) şi (9), pentru perioada cuprinsă īntre data trecerii īn proprietatea publică şi data la care au renăscut creanţele fiscale, respectiv data revocării deciziei prin care s-a aprobat darea īn plată, nu se datorează majorări de īntārziere.
ART. 1751
Cesiunea creanţelor fiscale administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală
(1) Agenţia Naţională de Administrare Fiscală poate cesiona creanţele fiscale principale şi accesorii pe care le are īn administrare, datorate de contribuabili, astfel cum acestea sunt individualizate prin titluri de creanţă şi confirmate prin certificate de atestare fiscală.
(2) Cesiunea creanţelor fiscale se face prin licitaţie, selecţie de oferte sau īncredinţare directă, după caz.
(3) Procedura de cesiune a creanţelor fiscale este demarată la iniţiativa Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală sau a unităţilor sale subordonate şi īncepe prin transmiterea spre publicare a unui anunţ de intenţie.
(4) Publicarea anunţului de intenţie nu creează Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală obligaţia de a efectua respectiva cesiune de creanţe.
(5) Intenţia de cesionare a creanţei fiscale se va notifica debitorului fiscal. Īncepānd cu data eliberării certificatului de atestare fiscală, orice plată efectuată de debitor sau īn numele său se consideră a fi efectuată īn contul obligaţiilor fiscale curente sau viitoare. Īn cazul īn care nu se realizează procedura cesiunii creanţelor fiscale, organul fiscal va proceda la stingerea creanţelor fiscale cu sumele achitate īn condiţiile prezentului alineat, cu respectarea prevederilor art. 114 şi 115 din prezentul cod.
(6) Agenţia Naţională de Administrare Fiscală poate cesiona creanţele fiscale principale şi accesorii pe care le administrează, ale debitorilor prevăzuţi la alin. (1), la un preţ care nu va putea fi mai mic decāt valoarea creanţelor fiscale principale, parcurgānd următoarele etape:
a) se publică anunţul de participare la cesionarea creanţelor fiscale prin licitaţie publică cu strigare, la un preţ ce nu va putea fi mai mic decāt valoarea creanţelor fiscale astfel cum acestea sunt individualizate prin titlurile de creanţă şi confirmate prin certificate de atestare fiscală;
b) īn situaţia īn care există un singur ofertant pentru care oferta a fost declarată calificată, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală poate să treacă la īncredinţarea directă, cu condiţia ca preţul din ofertă să nu fie mai mic decāt valoarea totală a creanţelor fiscale. Īn situaţia īn care există mai multe oferte declarate calificate este declarată cāştigătoare oferta cea mai avantajoasă;
c) īn cazul īn care nu există nicio ofertă, licitaţia īn vederea cesiunii creanţelor fiscale se va organiza la un alt termen, pentru care se va publica un nou anunţ īn care preţul nu va putea fi mai mic decāt valoarea creanţelor fiscale principale plus 75% din valoarea creanţelor fiscale accesorii;
d) īn cazul īn care nu există nicio ofertă, licitaţia īn vederea cesiunii creanţelor fiscale se va organiza la un alt termen, pentru care se va publica un nou anunţ īn care preţul nu va putea fi mai mic decāt valoarea creanţelor fiscale principale la care se adaugă 50% din valoarea creanţelor fiscale accesorii;
e) īn cazul īn care īn cadrul etapei prevăzute la lit. c) sau d) există un singur ofertant, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală poate să treacă la īncredinţarea directă, cu condiţia ca preţul din ofertă să nu fie mai mic decāt valoarea creanţelor fiscale īnscrisă īn anunţ. Dacă există mai multe oferte calificate, este declarată cāştigătoare oferta cea mai avantajoasă;
f) dacă nu se obţine preţul īnscris īn anunţ, cesiunea creanţelor fiscale va fi făcută la cel mai mare preţ oferit, dacă acesta depăşeşte valoarea creanţelor fiscale principale.
(7) Distribuirea preţului cesiunii creanţelor fiscale se face de organul fiscal competent, mai īntāi pe obligaţiile fiscale principale şi apoi, după caz, diferenţa se va distribui pe obligaţiile fiscale accesorii, īn ordinea vechimii acestora.
(8) Cesionarul creanţei fiscale preia ca urmare a cesiunii de creanţă toate drepturile cedentului, inclusiv garanţiile deţinute de creditorul bugetar.
(9) Contractul de cesiune a creanţelor īncheiat īn aplicarea prezentului articol constituie titlu executoriu, fără a fi necesară transmiterea titlurilor de creanţă şi a titlurilor executorii.
(10) După realizarea cesiunii creanţelor fiscale, acestea devin creanţe comerciale.
(11) Cesiunea creanţelor fiscale nu poate fi făcută persoanelor afiliate cu debitorul cedat. Creanţele fiscale cesionate īn condiţiile prezentului cod nu pot fi cesionate de către cesionar către debitorul cedat sau persoanelor afiliate cu debitorul cedat, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
(12) Īn situaţia īn care ulterior realizării cesiunii creanţelor fiscale, potrivit prezentului cod, au fost īncălcate prevederile alin. (11), cesionarul are obligaţia de plată a diferenţei dintre creanţa fiscală totală cesionată şi valoarea la care s-a realizat cesiunea. Această diferenţă se stabileşte prin decizie īntocmită de organul fiscal competent īn administrarea cesionarului, dispoziţiile art. 28 aplicāndu-se īn mod corespunzător.
(13) Īn situaţia īn care nu se realizează cesiunea de creanţă, debitorul va fi notificat asupra acestui fapt, prevederile art. 114 şi 115 aplicāndu-se īn mod corespunzător.
(14) Procedura şi condiţiile de realizare a cesiunii creanţelor fiscale se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Art. 176
(1) Īn sensul prezentului cod, este insolvabil debitorul ale cărui venituri sau bunuri urmăribile au o valoare mai mică decāt obligaţiile fiscale de plată sau care nu are venituri ori bunuri urmăribile.
(2) Pentru creanţele fiscale ale debitorilor declaraţi īn stare de insolvabilitate care nu au venituri sau bunuri urmăribile, conducătorul organului de executare dispune scoaterea creanţei din evidenţa curentă şi trecerea ei īntr-o evidenţă separată.
(3) Īn cazul debitorilor prevăzuţi la alin. (2), prin excepţie de la dispoziţiile art. 148 alin. (3), executarea silită se īntrerupe. Organele fiscale au obligaţia ca cel puţin o dată pe an să efectueze o investigaţie asupra stării acestor contribuabili, care nu constituie acte de executare silită.
(4) Īn cazurile īn care se constată că debitorii au dobāndit venituri sau bunuri urmăribile, organele de executare vor lua măsurile necesare de trecere din evidenţă separată īn evidenţa curentă şi de executare silită.
(5) Dacă la sfārşitul perioadei de prescripţie nu se constată dobāndirea unor bunuri sau venituri urmăribile, organele de executare vor proceda la scăderea creanţelor fiscale din evidenţa analitică pe plătitor, potrivit art. 134. Scăderea se face şi īn cursul perioadei de prescripţie īn cazul debitorilor, persoane fizice, decedaţi sau dispăruţi, pentru care nu există moştenitori care au acceptat succesiunea.
(6) Creanţele fiscale datorate de debitori, persoane juridice, radiaţi din registrul comerţului, se scad din evidenţa analitică pe plătitor după radiere, indiferent dacă s-a atras sau nu răspunderea altor persoane pentru plata obligaţiilor fiscale, īn condiţiile legii.
Deschiderea procedurii insolvenţei
(1) Īn vederea recuperării creanţelor fiscale de la debitorii care se află īn stare de insolvenţă, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi unităţile sale subordonate, respectiv compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, vor declara lichidatorilor creanţele existente, la data declarării, īn evidenţa fiscală pe plătitor.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi īn vederea recuperării creanţelor fiscale de la debitorii aflaţi īn lichidare īn condiţiile legii.
(3) Cererile organelor fiscale privind īnceperea procedurii insolvenţei se vor īnainta instanţelor judecătoreşti şi sunt scutite de consemnarea vreunei cauţiuni.
(4) Īn situaţia īn care organul fiscal din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală poate decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia. Confirmarea administratorului judiciar/lichidatorului desemnat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală de către judecătorul-sindic se va face īn cadrul primei şedinţe, conform art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, cu modificările ulterioare.
(5) Īn dosarele īn care organul fiscal deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor, acesta are dreptul să verifice activitatea administratorului judiciar/lichidatorului şi să īi solicite prezentarea documentelor referitoare la activitatea desfăşurată şi onorariile īncasate.
(1) Īn situaţiile īn care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin poştă, sunt mai mari decāt creanţele fiscale supuse executării silite, conducătorul organului de executare poate aproba anularea debitelor respective. Cheltuielile generate de comunicarea somaţiei prin poştă sunt suportate de organul fiscal.
(2) Creanţele fiscale restante aflate īn sold la data de 31 decembrie a anului, mai mici de 10 lei (RON), se anulează. Anual, prin hotărāre a Guvernului se stabileşte plafonul creanţelor fiscale care pot fi anulate.
(3) Īn cazul creanţelor fiscale datorate bugetelor locale, suma prevăzută la alin. (2) reprezintă limita maximă pānă la care, prin hotărāre, autorităţile deliberative pot stabili plafonul creanţelor fiscale care pot fi anulate.
Prezentul capitol stabileşte norme pentru recuperarea īn Romānia a unor creanţe stabilite īntr-un alt stat membru al Uniunii Europene, precum şi pentru recuperarea īntr-un alt stat membru al Uniunii Europene a creanţelor stabilite īn Romānia.
(1) Prezentul capitol se aplică tuturor creanţelor aferente:
a) restituţiilor, intervenţiilor şi altor măsuri care fac parte din sistemul de finanţare integrală sau parţială a Fondului European de Garantare a Agriculturii (FEGA) şi a Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), inclusiv sumelor datorate īn cadrul acestor acţiuni;
b) contribuţiilor, cotizaţiilor şi altor drepturi prevăzute īn cadrul organizării comune a pieţelor din sectorul zahărului;
c) drepturilor de import reprezentānd taxele vamale şi taxele cu efect echivalent prevăzute la importul de mărfuri, precum şi taxele la import prevăzute īn cadrul politicii agricole comune sau īn cadrul regimurilor specifice aplicabile anumitor mărfuri care rezultă din transformarea produselor agricole;
d) drepturilor de export reprezentānd taxele vamale şi taxele cu efect echivalent prevăzute la exportul de mărfuri, precum şi taxele la export prevăzute īn cadrul politicii agricole comune sau īn cadrul regimurilor specifice aplicabile anumitor mărfuri care rezultă din transformarea produselor agricole;
e) taxei pe valoarea adăugată;
f) accizelor pentru: bere, vinuri, băuturi fermentate, altele decāt bere şi vinuri, produse intermediare, alcool etilic, tutun prelucrat, produse energetice şi energie electrică;
g) impozitelor pe venit şi pe capital, astfel cum sunt definite īn Codul fiscal;
h) taxelor pe primele de asigurare, inclusiv taxelor de natură identică sau similară, care completează ori īnlocuiesc taxele pe primele de asigurare prevăzute la alin. (2);
i) dobānzilor, majorărilor de īntārziere, penalităţilor şi amenzilor administrative şi cheltuielilor privind creanţele menţionate la lit. a) - h), cu excepţia oricărei sancţiuni penale prevăzute de legislaţia īn vigoare īn statul membru īn care īşi are sediul autoritatea solicitată.
(2) Taxele pe primele de asigurări prevăzute la alin. (1) lit. h) sunt cele prevăzute de legea naţională, cunoscute ca:
a) īn Austria: "Versicherungssteuer" şi "Feuerschutzsteuer";
b) īn Belgia: "Taxe annuelle sur les contrats d'assurance" şi "Jaarlijkse taks op de verzekeringscontracten";
c) īn Germania: "Versicherungssteuer" şi "Feuerschutzsteuer";
d) īn Danemarca: "Afgift af lysfartųjsforsikringer", "Afgift af ansvarsforsikringer for motorkųretųjer m.v." şi "Stempelafgift af forsikringspraemier";
e) īn Spania: "Impuesto sobre la prima de seguros";
f) īn Grecia: "Φņροςκύκλου εργασιών (Φ.Κ.Ε)" şi "Τέλη
Χαρτοσήμου";
g) īn Franţa: "Taxe sur les conventions d'assurances";
h) īn Finlanda: "Eräistä vakuutusmaksuista suoritettava vero/skatt på vissa försäkringspremier" şi "Palosuojelumaksu/brandskyddsavgift";
i) īn Italia: "Imposte sulle assicurazioni private ed i contratti vitalizi di cui alla legge 29.10.1967 no 1216";
j) īn Irlanda: "Levy on insurance premiums";
k) īn Luxemburg: "Impōt sur les assurances" şi "Impōt dans l'interźt du service d'incendie";
l) īn Ţările de Jos: "Assurantiebelasting";
m) īn Portugalia: "Imposto de selo sobre os prémios de seguros";
n) īn Suedia: nici unul;
o) īn Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord: "insurance premium tax (IPT)";
p) īn Malta: "Taxxa fuq Dokumenti u Trasferimenti";
q) īn Slovenia: "davek od prometa zavarovalnih poslov" şi "poarna taksa".
Autoritatea competentă din Romānia
(1) Autorităţile competente din Romānia pentru aplicarea prevederilor prezentului capitol sunt:
a) pentru creanţele prevăzute la art. 180 alin. (1) lit. a), e), f) şi h), Agenţia Naţională de Administrare Fiscală;
b) pentru creanţele prevăzute la art. 180 alin. (1) lit. b), Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură;
c) pentru creanţele prevăzute la art. 180 alin. (1) lit. c) - f) care se datorează īn cadrul operaţiunilor vamale, Autoritatea Naţională a Vămilor;
d) pentru creanţele prevăzute la art. 180 alin. (1) lit. g), Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi autorităţile administraţiei publice locale, după caz;
(2) Autorităţile prevăzute la alin. (1) sunt competente şi pentru recuperarea dobānzilor, majorărilor de īntārziere, penalităţilor şi amenzilor administrative, precum şi cheltuielilor prevăzute la art. 180 alin. (1) lit. i), aferente creanţelor principale pentru a căror recuperare sunt competente.
(1) Autorităţile competente prevăzute la art. 181 vor furniza, la cererea autorităţii competente dintr-un alt stat membru, denumit īn prezenta secţiune autoritate solicitantă, toate informaţiile utile pentru recuperarea unei creanţe, cu excepţia cazului īn care:
a) informaţia nu poate fi furnizată potrivit dispoziţiilor prezentului cod;
b) informaţia constituie secret comercial, industrial sau profesional;
c) furnizarea informaţiei ar aduce atingere securităţii sau ordinii publice din Romānia.
(2) Autoritatea competentă din Romānia confirmă īn scris primirea cererii de informaţii, de īndată, sau, īn cazuri justificate, īn termen de cel mult 7 zile de la data primirii.
(3) Pentru a obţine informaţiile solicitate, autoritatea competentă din Romānia exercită atribuţiile prevăzute de lege ca şi īn cazul recuperării unor creanţe similare stabilite īn Romānia. Prevederile prezentului cod cu privire la furnizarea de informaţii se aplică īn mod corespunzător.
(4) Autoritatea competentă prevăzută la art. 181 va informa autoritatea solicitantă īn legătură cu motivele care o īmpiedică să furnizeze informaţiile solicitate, de īndată sau īn cel mult 3 luni de la data confirmării de primire a cererii.
(5) Īn cazul īn care consideră necesar, autoritatea competentă din Romānia poate solicita autorităţii solicitante furnizarea de informaţii suplimentare necesare soluţionării cererii.
(6) Autoritatea competentă din Romānia transmite autorităţii solicitante informaţiile pe măsură ce sunt obţinute, iar īn cazul īn care nu au fost obţinute va informa autoritatea solicitantă cu privire la aceasta şi la motivele care au determinat această situaţie.
(7) Īn termen de 6 luni de la confirmarea de primire a cererii de furnizare de informaţii, dacă cererea nu a fost soluţionată, autoritatea competentă din Romānia informează autoritatea solicitantă asupra rezultatului cercetărilor efectuate pentru obţinerea informaţiilor cerute.
(8) Dacă autoritatea solicitantă cere, īn scris, īn termen de două luni de la primirea informării prevăzute la alin. (7), ca cercetările să fie continuate, autoritatea competentă din Romānia soluţionează cererea conform prevederilor aplicabile cererii iniţiale.
Comunicarea actelor emise īn statul membru īn care se află autoritatea solicitantă
(1) La cererea autorităţii solicitante, autoritatea competentă din Romānia comunică destinatarului toate actele şi deciziile, inclusiv judiciare, privind o creanţă sau recuperarea acesteia, emise īn statul membru īn care se află sediul autorităţii solicitante. Prevederile art. 182 alin. (2) se aplică īn mod corespunzător.
(2) Autoritatea prevăzută la art. 181 va comunica actele astfel cum acestea au fost emise, fără a pune īn cauză valabilitatea acestora.
(3) Imediat după primirea cererii de comunicare, autoritatea prevăzută la art. 181 ia toate măsurile necesare pentru realizarea comunicării. Dispoziţiile privind comunicarea actelor administrative din prezentul cod se aplică īn mod corespunzător. Dacă īi sunt necesare, autoritatea competentă din Romānia poate solicita informaţii suplimentare, fără a periclita data limită de comunicare indicată īn cererea autorităţii solicitante.
(4) Imediat după efectuarea comunicării, autoritatea competentă din Romānia informează autoritatea solicitantă despre aceasta şi despre data la care au fost comunicate actele destinatarului, prin certificarea corespunzătoare pe verso-ul celui de-al doilea exemplar al cererii de comunicare şi transmiterea acestuia către autoritatea solicitantă.
Recuperarea creanţei şi aplicarea măsurilor asigurătorii
(1) La cererea autorităţii solicitante, autoritatea competentă din Romānia procedează, potrivit dispoziţiilor privind executarea creanţelor fiscale din prezentul cod, la recuperarea creanţelor care fac obiectul titlului executoriu transmis de autoritatea solicitantă, precum şi la ducerea la īndeplinire, după caz, a măsurilor asigurătorii.
(2) Autoritatea competentă din Romānia va confirma īn scris primirea cererii, īn condiţiile art. 182 alin. (2), putānd solicita autorităţii solicitante completarea cererii īn cazul īn care nu sunt menţionate informaţiile şi elementele prevăzute la art. 192.
(3) Īn aplicarea prevederilor alin. (1), orice creanţă care face obiectul unei cereri de recuperare este considerată ca fiind o creanţă fiscală īn sensul prezentului cod, cu excepţia situaţiilor īn care sunt aplicabile dispoziţiile art. 198. Sumele recuperate vor intra la distribuire īmpreună cu creanţele fiscale, dispoziţiile art. 170 şi 171 aplicāndu-se īn mod corespunzător.
(4) Dacă este cazul, autoritatea competentă din Romānia va reţine suma solicitată a fi recuperată din sumele cuvenite debitorului cu titlu de restituiri sau rambursări, după efectuarea compensării īn condiţiile art. 116. Eventualele diferenţe urmează să fie restituite debitorului sau să fie recuperate de la acesta şi transferate autorităţii solicitante, după caz.
(1) Titlul transmis de autoritatea solicitantă, anexat la cererea de recuperare, reprezintă titlu executoriu īn conformitate cu dispoziţiile art. 141 alin. (2). Īn condiţiile īn care titlul executoriu anexat la cererea de recuperare nu conţine elementele unui titlu executoriu necesar pentru recuperarea, potrivit prezentului cod, a creanţelor fiscale, autoritatea competentă din Romānia va aplica īn mod corespunzător prevederile art. 141 alin. (1).
(2) Īn termen de 3 luni de la data primirii cererii, autoritatea prevăzută la art. 181 va finaliza formalităţile de emitere şi transmitere a titlului executoriu. Īn cazul depăşirii termenului de 3 luni, autoritatea competentă din Romānia informează autoritatea solicitantă asupra motivelor care au determinat depăşirea, īn cel mai scurt timp şi, īn orice caz, īn termen de 7 zile de la expirarea celor 3 luni.
(3) Recuperarea creanţei se face īn moneda naţională a Romāniei. Īntregul cuantum al creanţei recuperate se transferă, īn moneda naţională a Romāniei, autorităţii solicitante īn luna următoare datei la care s-a realizat recuperarea.
(4) Pentru creanţa īnscrisă īn titlul executoriu, debitorul datorează majorări de īntārziere, īncepānd cu ziua următoare datei comunicării titlului executoriu către debitor şi pānă la data stingerii sumei datorate, inclusiv. Dispoziţiile prezentului cod privind stabilirea şi calculul majorărilor de īntārziere sunt aplicabile īn mod corespunzător. Majorările de īntārziere recuperate de autoritatea competentă din Romānia se transferă autorităţii solicitante, īn condiţiile alin. (3).
(5) Autoritatea prevăzută la art. 181 informează īn cel mai scurt timp autoritatea solicitantă despre cursul dat cererii de recuperare, astfel:
a) īn cazul īn care, īn funcţie de circumstanţele fiecărui caz, nu este posibilă recuperarea integrală sau parţială a creanţei ori ducerea la īndeplinire a unor măsuri asigurătorii īn termene rezonabile, autoritatea competentă din Romānia informează autoritatea solicitantă, indicānd motivele care au determinat această situaţie;
b) cel tārziu la expirarea fiecărei perioade de 6 luni de la data confirmării de primire a cererii, autoritatea prevăzută la art. 181 informează autoritatea solicitantă asupra situaţiei sau rezultatului procedurii de recuperare ori de ducere la īndeplinire a unor măsuri asigurătorii.
Modificarea ulterioară a creanţei
(1) Īn situaţia īn care autoritatea competentă din Romānia este informată de autoritatea solicitantă asupra modificării īn minus a cuantumului creanţei a cărei recuperare s-a solicitat, aceasta va continua acţiunea pe care a īntreprins-o pentru recuperare sau pentru ducerea la īndeplinire a unor măsuri asigurătorii, cu limitarea acţiunii la suma rămasă de recuperat. Dacă, īn momentul īn care este informată asupra reducerii valorii creanţei, autoritatea din Romānia a recuperat deja o sumă care depăşeşte valoarea rămasă de perceput, fără să fi iniţiat procedura de transfer către autoritatea solicitantă, autoritatea competentă prevăzută la art. 181 restituie suma percepută īn plus persoanei īndreptăţite, potrivit legii.
(2) Dacă autoritatea solicitantă informează asupra modificării īn plus a cuantumului creanţei, prin transmiterea unei cereri suplimentare de recuperare sau de ducere la īndeplinire a unor măsuri asigurătorii, autoritatea competentă din Romānia va soluţiona cererea suplimentară, īn măsura īn care este posibil, īmpreună cu cererea iniţială. Īn situaţia īn care, ţinānd seama de stadiul de realizare a procedurii īn curs, cererea suplimentară nu poate fi conexată cu cererea iniţială, autoritatea competentă din Romānia va da curs cererii suplimentare numai dacă aceasta are ca obiect o creanţă īn valoare egală sau mai mare decāt valoarea prevăzută la art. 203.
Posibilitatea de a refuza acordarea asistenţei
(1) Autoritatea competentă din Romānia nu este obligată:
a) să acorde asistenţă la recuperare, ori de cāte ori executarea silită ar implica venituri şi bunuri care, potrivit reglementărilor legale īn vigoare, sunt exceptate de la executare silită;
b) să acorde asistenţa prevăzută la art. 182-186 , īn cazul īn care cererea iniţială formulată pentru furnizare de informaţii, pentru comunicare sau pentru recuperare vizează creanţe pentru care perioada dintre momentul īn care titlul executoriu care permite recuperarea este emis īn conformitate cu dispoziţiile legale, reglementările sau practicile administrative īn vigoare īn statul membru īn care īşi are sediul autoritatea solicitantă şi data cererii depăşeşte 5 ani. Cu toate acestea, īn cazul īn care creanţa sau titlul face obiectul unei contestaţii, termenul īncepe să curgă din momentul īn care statul solicitant stabileşte că acestea nu mai pot fi contestate.
(2) Autoritatea competentă din Romānia informează autoritatea solicitantă īn legătură cu motivele refuzului de a nu acorda asistenţă. Refuzul motivat este, de asemenea, comunicat Comisiei Europene.
Confidenţialitatea asupra documentelor şi informaţiilor primite
Documentele şi informaţiile comunicate autorităţii competente din Romānia pentru punerea īn aplicare a prezentului capitol nu pot fi comunicate de către aceasta decāt:
a) persoanei fizice sau juridice vizate de cererea de asistenţă;
b) persoanelor şi autorităţilor īnsărcinate cu recuperarea creanţelor, numai īn scopul recuperării;
c) autorităţilor judiciare sesizate īn legătură cu cazurile referitoare la recuperarea creanţelor.
Cheltuielile privind asistenţa
(1) Cheltuielile pentru acordarea īn Romānia a asistenţei privind furnizarea de informaţii sau comunicarea prevăzute de prezenta secţiune se suportă de autoritatea competentă din Romānia.
(2) Cheltuielile efectuate de autoritatea competentă din Romānia ca urmare a primirii unei cereri de recuperare a creanţei sau de măsuri asigurătorii sunt īn sarcina debitorului. Dispoziţiile art. 168 alin. (2) - (5) se aplică īn mod corespunzător.
(1) Īn vederea recuperării īntr-un alt stat membru a unei creanţe stabilite printr-un titlu de creanţă emis īn Romānia, autorităţile competente prevăzute la art. 181 vor solicita, īn legătură cu o persoană fizică sau juridică dintr-un alt stat membru, orice informaţii utile pentru recuperarea acestei creanţe, de la autoritatea competentă a statului membru, denumită īn prezenta secţiune autoritate solicitată. Solicitarea priveşte atāt debitorul, cāt şi oricare altă persoană din acel stat membru, care este obligată la plata creanţei potrivit prezentului cod sau care deţine bunuri aparţinānd debitorului ori persoanei obligate la plată.
(2) Īn cererea de informaţii se indică numele, adresa şi orice altă informaţie utilă identificării persoanelor prevăzute la alin. (1), deţinută de autoritatea competentă din Romānia, precum şi tipul de creanţă şi valoarea creanţei pentru care se formulează cererea.
(3) Cererea de informaţii va conţine, pe lāngă elementele prevăzute la alin. (2), semnătura persoanei īmputernicite, precum şi ştampila autorităţii emitente.
(4) Īn măsura īn care acest lucru este posibil, cererea va fi transmisă prin mijloace electronice, caz īn care nu mai sunt necesare semnătura şi ştampila prevăzute la alin. (3). Cu toate acestea, īn toate cazurile īn care cererea se transmite prin mijloace electronice, aceasta va fi redactată īn mod obligatoriu şi īn scris, īn condiţiile prevăzute la alin. (3).
(5) Autoritatea competentă din Romānia poate să retragă īn orice moment cererea de informaţii pe care a transmis-o autorităţii solicitate. Decizia de retragere se comunică īn scris autorităţii solicitate.
(6) Dacă autoritatea competentă din Romānia a adresat unei alte autorităţi o cerere de informaţii similară, va menţiona īn cererea īntocmită īn condiţiile prezentului articol şi numele acestei din urmă autorităţi.
(7) Ţinānd seama de informaţiile primite de la autoritatea solicitată, autoritatea competentă din Romānia īi poate cere acesteia să continue cercetările. Cererea se face īn scris, īn termen de două luni de la data comunicării rezultatelor cercetărilor efectuate de autoritatea solicitată.
Comunicarea actelor emise īn Romānia
(1) Īn scopul recuperării unei creanţe, precum şi īn scopul comunicării oricărui act emis īn Romānia privind o creanţă dintre cele prevăzute la art. 180, inclusiv a deciziilor judiciare, īn legătură cu o persoană fizică sau juridică căreia, potrivit legii, trebuie să i se comunice aceste acte, autoritatea prevăzută la art.181 va transmite autorităţii solicitate o cerere de comunicare, īnsoţită de documentele pentru a căror comunicare se solicită asistenţă. Cererea şi documentele anexate se transmit īn dublu exemplar.
(2) Cererea va cuprinde numele, adresa şi orice altă informaţie utilă identificării destinatarului, deţinută de autoritatea competentă din Romānia, natura şi obiectul actului sau deciziei care urmează să fie comunicată şi, dacă este cazul, numele şi adresa debitorului şi creanţa menţionată īn act sau īn decizie, precum şi alte informaţii utile.
(3) Īn cerere se va face trimitere la prevederile legale īn vigoare privind procedura de contestare a creanţei sau de recuperare a acesteia, ori de cāte ori actul administrativ comunicat nu conţine acest lucru.
(4) Cererea de comunicare va conţine, pe lāngă elementele prevăzute la alin. (2), semnătura persoanelor īmputernicite de autoritatea competentă din Romānia, precum şi ştampila acestei autorităţi.
(5) Īn situaţia īn care autoritatea solicitată cere autorităţii competente din Romānia informaţii suplimentare, aceasta va comunica toate informaţiile suplimentare pe care le deţine sau pe care le poate obţine potrivit legii.
Recuperarea creanţelor stabilite īn Romānia
(1) Pentru recuperarea īntr-un alt stat membru a unei creanţe stabilite īn Romānia, autoritatea competentă prevăzută la art. 181 adresează autorităţii solicitate o cerere de recuperare sau de ducere la īndeplinire a unor măsuri asigurătorii, īnsoţită de exemplarul original sau de o copie certificată conformă a titlului care permite executarea, emis īn Romānia, şi, după caz, de exemplarul original sau de o copie certificată conformă a altor documente necesare pentru recuperare sau privind instituirea măsurilor asigurătorii.
(2) Autoritatea prevăzută la art. 181 nu poate formula o cerere de recuperare decāt dacă:
a) creanţa sau titlul executoriu nu este contestat īn Romānia, cu excepţia cazurilor īn care se aplică prevederile art. 198;
b) a realizat, potrivit dispoziţiilor legale īn vigoare īn Romānia, procedurile de recuperare īn temeiul titlului executoriu, iar măsurile luate nu au condus la plata integrală a creanţei.
(3) Cererea de recuperare sau de măsuri asigurătorii indică:
a) numele, adresa şi orice alte informaţii utile pentru identificarea persoanei īn cauză şi/sau a oricărei terţe persoane care deţine bunurile acesteia;
b) numele, adresa şi orice alte informaţii utile privind autoritatea competentă din Romānia;
c) titlul care permite executarea creanţei, emis īn Romānia, potrivit legii;
d) natura şi cuantumul creanţei, cu indicarea separată a creanţei principale, majorărilor de īntārziere, dobānzilor şi celorlalte penalităţi, amenzi şi cheltuieli datorate, după caz. Cuantumul creanţei va fi indicat atāt īn moneda naţională a Romāniei, cāt şi īn moneda naţională a autorităţii solicitate, la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a Romāniei, valabil īn ziua semnării cererii;
e) data la care titlul a fost comunicat destinatarului de către autoritatea din Romānia şi/sau de autoritatea solicitată;
f) data de la care şi perioada īn cursul căreia este posibilă executarea, īn conformitate cu dispoziţiile legale īn vigoare din Romānia;
g) orice alte informaţii utile.
(4) Cererea de recuperare sau de măsuri asigurătorii conţine, de asemenea, o declaraţie a autorităţii competente din Romānia, prin care se confirmă īndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (2), precum şi semnătura persoanelor īmputernicite de autoritatea competentă şi ştampila acestei autorităţi.
(5) Īn situaţia īn care autoritatea solicitată cere autorităţii competente din Romānia să completeze cererea de recuperare sau de măsuri asigurătorii cu informaţii suplimentare, aceasta va comunica autorităţii solicitate, imediat ce le obţine, orice informaţii utile īn legătură cu obiectul cererii de recuperare.
(6) Cererea de recuperare sau de măsuri asigurătorii poate privi oricare dintre persoanele prevăzute la art. 190 alin. (1).
Cheltuielile privind asistenţa
(1) Cheltuielile pentru acordarea asistenţei privind furnizarea de informaţii sau comunicarea prevăzute de prezenta secţiune se suportă de autoritatea solicitată.
(2) Cheltuielile efectuate de autoritatea solicitată ca urmare a primirii unei cereri de recuperare a creanţei sau de măsuri asigurătorii, transmisă de autoritatea competentă din Romānia, sunt īn sarcina debitorului, urmānd ca autoritatea solicitată să le recupereze de la acesta.
Īn cazul īn care nu a fost posibilă recuperarea integrală sau parţială a creanţei ori ducerea la īndeplinire a unor măsuri asigurătorii, ţinānd seama de informaţiile comunicate de autoritatea solicitată, autoritatea competentă din Romānia īi poate cere acesteia să redeschidă procedura de recuperare sau de ducere la īndeplinire a unor măsuri asigurătorii. Cererea se face īn scris, īn termen de două luni de la primirea comunicării privind rezultatul procedurii.
Modificarea sau stingerea creanţei
(1) Īn cazul īn care valoarea creanţei care face obiectul cererii de recuperare sau de măsuri asigurătorii a fost modificată, autoritatea competentă din Romānia informează de īndată autoritatea solicitată, īn scris, şi, dacă este necesar, emite şi comunică un nou titlu executoriu.
(2) Īn situaţia īn care valoarea creanţei se modifică īn plus, autoritatea competentă din Romānia va adresa īn cel mai scurt timp posibil autorităţii solicitate o cerere suplimentară de recuperare sau de măsuri asigurătorii. Dispoziţiile art. 192 alin. (3) lit. d) sunt aplicabile.
(3) Dacă cererea de recuperare ori de măsuri asigurătorii rămāne fără obiect ca urmare a īncasării creanţei, a anulării ei sau din orice alt motiv, autoritatea competentă din Romānia va informa de īndată autoritatea solicitată cu privire la acest lucru, īn scris, pentru ca aceasta din urmă să īnceteze acţiunea īntreprinsă.
Limba utilizată īn procedura de asistenţă
Cererile de asistenţă īntocmite īn temeiul prezentei secţiuni, inclusiv titlul executoriu şi celelalte documente anexate, vor fi īnsoţite de traducerea īn limba oficială sau īn una dintre limbile oficiale ale statului membru īn care se află autoritatea solicitată ori īntr-o altă limbă convenită cu autoritatea solicitată.
Modelul cererilor īntocmite de autorităţile competente din Romānia, īn condiţiile prezentei secţiuni, se aprobă prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor.
Contestarea creanţei sau a titlului executoriu
(1) Dacă, īn cursul procedurii de recuperare, creanţa sau titlul care permite recuperarea sa, emis īn statul membru īn care se află sediul autorităţii solicitante, este contestat de o persoană interesată, aceasta depune contestaţia la instanţa sau la autoritatea competentă pentru soluţionarea contestaţiilor din statul membru īn care se află sediul autorităţii solicitante, īn conformitate cu dispoziţiile legale īn vigoare īn statul respectiv. Autoritatea solicitantă notifică de īndată autorităţii solicitate această acţiune. Persoana interesată poate, de asemenea, să notifice această acţiune autorităţii solicitate.
(2) De īndată ce autoritatea solicitată primeşte notificarea prevăzută la alin. (1) fie din partea autorităţii solicitante, fie din partea persoanei interesate, ea suspendă procedura de executare şi aşteaptă decizia instanţei sau a autorităţii competente pentru soluţionarea contestaţiei, cu excepţia cazurilor īn care autoritatea solicitantă formulează o cerere contrară, īn condiţiile alin. (3). Īn cazul īn care consideră necesar acest lucru, autoritatea solicitată poate dispune măsuri asigurătorii pentru a garanta recuperarea, īn măsura īn care dispoziţiile legale sau reglementările īn vigoare īn statul membru īn care se află sediul său permit acest lucru pentru creanţe similare.
(3) Īn conformitate cu dispoziţiile legale, reglementările şi cu practicile administrative īn vigoare īn statul membru īn care īşi are sediul, autoritatea solicitantă poate cere autorităţii solicitate să recupereze o creanţă contestată, īn măsura īn care dispoziţiile legale, reglementările şi practicile administrative īn vigoare īn statul membru īn care īşi are sediul autoritatea solicitată permit acest lucru; dacă acest lucru nu este permis, autoritatea solicitată informează autoritatea solicitantă īn cel mai scurt timp şi īn orice caz īn termen de o lună de la primirea cererii de recuperare a unei creanţe contestate. Dacă rezultatul contestaţiei este favorabil persoanei interesate, autoritatea solicitantă trebuie să ramburseze orice sumă recuperată, precum şi să plătească orice compensaţie datorată, īn conformitate cu legislaţia īn vigoare īn statul membru īn care īşi are sediul autoritatea solicitată.
(4) Orice acţiune iniţiată īn statul membru al autorităţii solicitate pentru rambursarea sumelor recuperate sau compensare, īn ceea ce priveşte recuperarea creanţelor constatate īn temeiul alin. (3), trebuie notificată autorităţii solicitante īn scris de către autoritatea solicitată, de īndată ce aceasta din urmă este informată asupra acţiunii īn cauză. Īn măsura īn care este posibil, autoritatea solicitată implică autoritatea solicitantă īn procedurile de regularizare a sumei de rambursat şi a compensaţiei datorate. Pe baza unei motivări scrise a autorităţii solicitate, autoritatea solicitantă transferă sumele rambursate şi compensaţia plătită, īn termen de două luni de la primirea cererii.
(5) Īn cazul īn care contestaţia se referă la măsurile de executare luate īn statul membru īn care se află sediul autorităţii solicitate, contestaţia este depusă īn faţa instanţei sau a autorităţii competente pentru soluţionarea contestaţiilor din statul membru respectiv, īn conformitate cu dispoziţiile legale şi cu reglementările din acest stat.
(6) Īn cazul īn care autoritatea competentă la care a fost depusă contestaţia, īn conformitate cu alin. (1), este un tribunal judiciar sau administrativ, decizia acestuia, dacă este favorabilă autorităţii solicitante şi dacă permite recuperarea creanţei īn statul membru īn care se află sediul autorităţii solicitante, constituie titlu executoriu, iar recuperarea creanţei la care se referă cererea de asistenţă se efectuează pe baza acestei decizii.
Prescripţia dreptului de a cere executarea silită
(1) Prescripţia dreptului de a cere executarea silită operează īn conformitate cu dispoziţiile legale īn vigoare īn statul membru īn care se află sediul autorităţii solicitante.
(2) Actele de recuperare efectuate de autoritatea solicitată īn conformitate cu cererea de asistenţă, care, dacă ar fi fost efectuate de autoritatea solicitantă ar fi avut drept efect suspendarea ori īntreruperea termenului de prescripţie īn conformitate cu dispoziţiile legale īn vigoare īn statul membru īn care se află sediul autorităţii solicitante, sunt considerate, īn ceea ce priveşte acest efect, ca fiind realizate īn statul membru respectiv.
Rambursarea cheltuielilor de recuperare
(1) Autoritatea solicitată va cere autorităţii solicitante rambursarea cheltuielilor de recuperare īn următoarele situaţii:
a) īn situaţia īn care autoritatea solicitată a efectuat acţiuni recunoscute ca fiind nejustificate din punctul de vedere al realităţii creanţei sau al valabilităţii titlului emis de autoritatea solicitantă;
b) atunci cānd statul membru īn care īşi are sediul autoritatea solicitată convine cu statul membru īn care īşi are sediul autoritatea solicitantă asupra unor modalităţi specifice de rambursare, īn cazul īn care recuperarea creanţei pune probleme deosebite, implică cheltuieli foarte mari sau se īnscrie īn cadrul luptei īmpotriva crimei organizate. Īn această situaţie, autoritatea solicitată formulează o cerere motivată şi anexează o estimare detaliată a costurilor cerute a fi rambursate de autoritatea solicitantă. Aceasta confirmă īn scris primirea cererii de rambursare īn cel mai scurt timp şi īn orice caz īn termen de 7 zile de la primire. Īn termen de două luni de la data confirmării de primire a cererii, autoritatea solicitantă anunţă autoritatea solicitată dacă şi īn ce măsură acceptă modalităţile de rambursare propuse. Īn cazul īn care autoritatea solicitată şi autoritatea solicitantă nu ajung la un acord, autoritatea solicitată va continua procedurile de recuperare prevăzute de legislaţia īn vigoare īn statul membru īn care aceasta din urmă īşi are sediul.
(2) Īn cazul īn care recuperarea creanţelor de către autorităţile solicitate din celelalte state membre se face īn condiţiile alin. (1) lit. b), aprobarea costurilor cerute a fi rambursate se face de către conducătorii autorităţilor competente prevăzute la art. 181.
Transmiterea informaţiilor pe cale electronică
(1) Toate informaţiile comunicate īn scris potrivit prezentului capitol sunt transmise, īn măsura īn care este posibil, doar prin mijloace electronice, cu următoarele excepţii:
a) cererea de comunicare, precum şi actul sau decizia a cărei comunicare este solicitată;
b) cererile de recuperare sau de măsuri asigurătorii şi titlul executoriu ori un alt act care le īnsoţeşte.
(2) Īn condiţii de reciprocitate, se poate conveni transmiterea/primirea pe cale electronică şi a actelor prevăzute la alin. (1).
(3) Prin transmitere pe cale electronică se īnţelege transmiterea prin intermediul unor echipamente electronice de prelucrare a datelor, inclusiv compresie digitală, prin cablu, radio, procedee optice sau orice alt procedeu electromagnetic.
(4) Autorităţile competente prevăzute la art. 181, care prelucrează informaţiile primite conform prezentului capitol īn baze de date electronice şi fac schimb de astfel de informaţii prin mijloace electronice, iau toate măsurile necesare pentru păstrarea confidenţialităţii acestor informaţii şi pentru ca orice transmitere pe cale electronică să fie autorizată īn mod corespunzător.
Biroul central şi birourile de legătură
(1) Īn scopul transmiterii şi/sau primirii pe cale electronică, īn condiţiile art. 201, a informaţiilor privind acordarea asistenţei potrivit prezentului capitol, se īnfiinţează Biroul central īn condiţiile prevăzute prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor.
(2) Īn scopul aplicării prevederilor prezentului capitol, la nivelul fiecărei autorităţi competente prevăzute la art. 181, cu excepţia autorităţilor administraţiei publice locale, se īnfiinţează birouri de legătură.
(3) Procedura de realizare a schimbului de informaţii dintre autorităţile competente din Romānia se aprobă prin ordin comun al ministrului economiei şi finanţelor, al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale şi al ministrului internelor şi reformei administrative.
Condiţii de admitere a cererii de asistenţă
Cererea de asistenţă poate viza fie o singură creanţă, fie mai multe creanţe, cu condiţia ca acestea să fie īn sarcina aceleiaşi persoane. Nu se poate formula o cerere de asistenţă dacă valoarea totală a creanţei sau creanţelor este mai mică decāt echivalentul īn lei a 1.500 euro, la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a Romāniei din ziua semnării cererii de recuperare.
Īn aplicarea prezentului capitol, ministrul finanţelor publice emite instrucţiuni īn condiţiile legii.
(1) Īmpotriva titlului de creanţă, precum şi īmpotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii. Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu īnlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat īn drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, īn condiţiile legii.
(2) Este īndreptăţit la contestaţie numai cel care consideră că a fost lezat īn drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
(3) Baza de impunere şi impozitul, taxa sau contribuţia stabilite prin decizie de impunere se contestă numai īmpreună.
(4) Pot fi contestate īn condiţiile alin. (3) şi deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe, contribuţii sau alte sume datorate bugetului general consolidat.
(5) Īn cazul deciziilor referitoare la baza de impunere, reglementate potrivit art. 89 alin. (1), contestaţia se poate depune de orice persoană care participă la realizarea venitului.
(6) Bazele de impunere constatate separat īntr-o decizie referitoare la baza de impunere pot fi atacate numai prin contestarea acestei decizii.
Forma şi conţinutul contestaţiei
(1) Contestaţia se formulează īn scris şi va cuprinde:
a) datele de identificare a contestatorului;
b) obiectul contestaţiei;
c) motivele de fapt şi de drept;
d) dovezile pe care se īntemeiază;
e) semnătura contestatorului sau a īmputernicitului acestuia, precum şi ştampila īn cazul persoanelor juridice. Dovada calităţii de īmputernicit al contestatorului, persoană fizică sau juridică, se face potrivit legii.
(2) Obiectul contestaţiei īl constituie numai sumele şi măsurile stabilite şi īnscrise de organul fiscal īn titlul de creanţă sau īn actul administrativ fiscal atacat, cu excepţia contestaţiei īmpotriva refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal.
(3) Contestaţia se depune la organul fiscal, respectiv vamal, al cărui act administrativ este atacat şi nu este supusă taxelor de timbru.
Termenul de depunere a contestaţiei
(1) Contestaţia se va depune īn termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii.
(2) Īn cazul īn care competenţa de soluţionare nu aparţine organului emitent al actului administrativ fiscal atacat, contestaţia va fi īnaintată de către acesta, īn termen de 5 zile de la īnregistrare, organului de soluţionare competent.
(3) Īn cazul īn care contestaţia este depusă la un organ fiscal necompetent, aceasta va fi īnaintată, īn termen de 5 zile de la data primirii, organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.
(4) Dacă actul administrativ fiscal nu conţine elementele prevăzute la art. 43 alin. (2) lit. i), contestaţia poate fi depusă, īn termen de 3 luni de la data comunicării actului administrativ fiscal, organului de soluţionare competent.
(1) Contestaţia poate fi retrasă de contestator pānă la soluţionarea acesteia. Organul de soluţionare competent va comunica contestatorului decizia prin care se ia act de renunţarea la contestaţie.
(2) Prin retragerea contestaţiei nu se pierde dreptul de a se īnainta o nouă contestaţie īn interiorul termenului general de depunere a acesteia.
(1) Contestaţiile formulate īmpotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, precum şi a deciziilor pentru regularizarea situaţiei, emise īn conformitate cu legislaţia īn materie vamală, se soluţionează după cum urmează:
a) contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, precum şi accesorii ale acestora, al căror cuantum este sub 1.000.000 lei, se soluţionează de către organele competente constituite la nivelul direcţiilor generale unde contestatarii au domiciliul fiscal; (se aplică īncepānd cu 1 octombrie 2007)
b) contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesoriile acestora, al căror cuantum este de 1.000.000 lei sau mai mare, cele formulate īmpotriva actelor emise de organe centrale, cele formulate de marii contribuabili care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, inclusiv accesoriile aferente acestora, indiferent de cuantum, şi cele formulate īmpotriva actelor de control financiar se soluţionează de către Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.(se aplică tuturor contestaţiilor īnregistrate la organele fiscale şi nesoluţionate pānă la data intrării īn vigoare a ordonanţei de urgenţă nr. 19/2008, adică la data publicării īn Monitorul Oficial al Romāniei, care este MO 163 din 3 martie 2008)
(2) Contestaţiile formulate īmpotriva altor acte administrative fiscale se soluţionează de către organele fiscale emitente.
(3) Contestaţiile formulate de cei care se consideră lezaţi de refuzul nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal se soluţionează de către organul ierarhic superior organului fiscal competent să emită acel act.
(4) Contestaţiile formulate īmpotriva actelor administrative fiscale emise de autorităţile administraţiei publice locale, precum şi de alte autorităţi publice care, potrivit legii, administrează creanţe fiscale se soluţionează de către aceste autorităţi.
(5) Cuantumul sumelor prevăzute la alin. (1) se actualizează prin hotărāre a Guvernului.
Decizia sau dispoziţia de soluţionare
(1) Īn soluţionarea contestaţiei, organul competent se pronunţă prin decizie sau dispoziţie, după caz.
(2) Decizia sau dispoziţia emisă īn soluţionarea contestaţiei este definitivă īn sistemul căilor administrative de atac.
Forma şi conţinutul deciziei de soluţionare a contestaţiei
(1) Decizia de soluţionare a contestaţiei se emite īn formă scrisă şi va cuprinde: preambulul, considerentele şi dispozitivul.
(2) Preambulul cuprinde: denumirea organului īnvestit cu soluţionarea, numele sau denumirea contestatorului, domiciliul fiscal al acestuia, numărul de īnregistrare a contestaţiei la organul de soluţionare competent, obiectul cauzei, precum şi sinteza susţinerilor părţilor atunci cānd organul competent de soluţionare a contestaţiei nu este organul emitent al actului atacat.
(3) Considerentele cuprind motivele de fapt şi de drept care au format convingerea organului de soluţionare competent īn emiterea deciziei.
(4) Dispozitivul cuprinde soluţia pronunţată, calea de atac, termenul īn care aceasta poate fi exercitată şi instanţa competentă.
(5) Decizia se semnează de către conducătorul direcţiei generale, directorul general al organului competent constituit la nivel central, conducătorul organului fiscal emitent al actului administrativ atacat sau de īnlocuitorii acestora, după caz.
Introducerea altor persoane īn procedura de soluţionare
(1) Organul de soluţionare competent poate introduce, din oficiu sau la cerere, īn soluţionarea contestaţiei, după caz, alte persoane ale căror interese juridice de natură fiscală sunt afectate īn urma emiterii deciziei de soluţionare a contestaţiei. Īnainte de introducerea altor persoane, contestatorul va fi ascultat conform art. 9.
(2) Persoanele care participă la realizarea venitului īn sensul art. 205 alin. (5) şi nu au īnaintat contestaţie vor fi introduse din oficiu.
(3) Persoanei introduse īn procedura de contestaţie i se vor comunica toate cererile şi declaraţiile celorlalte părţi. Această persoană are drepturile şi obligaţiile părţilor rezultate din raportul de drept fiscal ce formează obiectul contestaţiei şi are dreptul să īnainteze propriile sale cereri.
(4) Dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la intervenţia forţată şi voluntară sunt aplicabile.
(1) Īn soluţionarea contestaţiei organul competent va verifica motivele de fapt şi de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal. Analiza contestaţiei se face īn raport de susţinerile părţilor, de dispoziţiile legale invocate de acestea şi de documentele existente la dosarul cauzei. Soluţionarea contestaţiei se face īn limitele sesizării.
(2) Organul de soluţionare competent pentru lămurirea cauzei poate solicita punctul de vedere al direcţiilor de specialitate din minister sau al altor instituţii şi autorităţi.
(3) Prin soluţionarea contestaţiei nu se poate crea o situaţie mai grea contestatorului īn propria cale de atac.
(4) Contestatorul, intervenienţii sau īmputerniciţii acestora pot să depună probe noi īn susţinerea cauzei. Īn această situaţie, organului fiscal emitent al actului administrativ fiscal atacat sau organului care a efectuat activitatea de control, după caz, i se va oferi posibilitatea să se pronunţe asupra acestora.
(5) Organul de soluţionare competent se va pronunţa mai īntāi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond, iar cānd se constată că acestea sunt īntemeiate, nu se va mai proceda la analiza pe fond a cauzei.
Suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativă
(1) Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci cānd:
a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele īn drept cu privire la existenţa indiciilor săvārşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o īnrāurire hotărātoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată īn procedură administrativă;
b) soluţionarea cauzei depinde, īn tot sau īn parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.
(2) Organul de soluţionare competent poate suspenda procedura, la cerere, dacă sunt motive īntemeiate. La aprobarea suspendării, organul de soluţionare competent va stabili şi termenul pānă la care se suspendă procedura. Suspendarea poate fi solicitată o singură dată.
(3) Procedura administrativă este reluată la īncetarea motivului care a determinat suspendarea sau, după caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluţionare competent potrivit alin. (2), indiferent dacă motivul care a determinat suspendarea a īncetat sau nu.
(4) Hotărārea definitivă a instanţei penale prin care se soluţionează acţiunea civilă este opozabilă organelor fiscale competente pentru soluţionarea contestaţiei, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă.
Suspendarea executării actului administrativ fiscal
(1) Introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
(2) Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, īn temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune de pānă la 20% din cuantumul sumei contestate, iar īn cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil īn bani, o cauţiune de pānă la 2.000 lei.
(1) Prin decizie contestaţia va putea fi admisă, īn totalitate sau īn parte, ori respinsă.
(2) Īn cazul admiterii contestaţiei se decide, după caz, anularea totală sau parţială a actului atacat.
(3) Prin decizie se poate desfiinţa total sau parţial actul administrativ atacat, situaţie īn care urmează să se īncheie un nou act administrativ fiscal care va avea īn vedere strict considerentele deciziei de soluţionare.
(4) Prin decizie se poate suspenda soluţionarea cauzei, īn condiţiile prevăzute de art. 214.
Respingerea contestaţiei pentru neīndeplinirea condiţiilor procedurale
(1) Dacă organul de soluţionare competent constată neīndeplinirea unei condiţii procedurale, contestaţia va fi respinsă fără a se proceda la analiza pe fond a cauzei.
(2) Contestaţia nu poate fi respinsă dacă poartă o denumire greşită.
Comunicarea deciziei şi calea de atac
(1) Decizia privind soluţionarea contestaţiei se comunică contestatorului, persoanelor introduse, īn condiţiile art. 44, precum şi organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.
(2) Deciziile emise īn soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse īn procedura de soluţionare a contestaţiei potrivit art. 212, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, īn condiţiile legii.
(1) Constituie contravenţii următoarele fapte:
a) nedepunerea la termenele prevăzute de lege a declaraţiilor de īnregistrare fiscală sau de menţiuni;
b) neīndeplinirea la termen a obligaţiilor de declarare prevăzute de lege, a bunurilor şi veniturilor impozabile sau, după caz, a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume;
b1) abrogat.
c) nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 56 şi art. 57 alin. (2);
d) nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 105 alin. (8);
e) neducerea la īndeplinire a măsurilor stabilite potrivit art. 79 alin. (2), art. 80 alin. (4) şi art. 105 alin. (9); (intră īn vigoare la 30 zile după data publicării)
f) nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 53;
g) nerespectarea obligaţiei īnscrierii codului de identificare fiscală pe documente, potrivit art. 73;
h) nerespectarea de către plătitorii de salarii şi venituri asimilate salariilor a obligaţiilor privind completarea şi păstrarea fişelor fiscale;
i) neīndeplinirea obligaţiilor privind transmiterea la organul fiscal competent sau, după caz, la terţe persoane a formularelor şi documentelor prevăzute de legea fiscală, altele decāt declaraţiile fiscale şi declaraţiile de īnregistrare fiscală sau de menţiuni;
j) nerespectarea de către bănci a obligaţiilor privind furnizarea informaţiilor şi a obligaţiilor de decontare prevăzute de prezentul cod;
k) nerespectarea obligaţiilor ce-i revin terţului poprit, potrivit prezentului cod;
k) nerespectarea obligaţiei de comunicare prevăzute la art. 154 alin. (9);
m) refuzul debitorului supus executării silite de a preda bunurile organului de executare spre a fi sechestrate sau de a le pune la dispoziţie acestuia pentru a fi identificate şi evaluate;
n) refuzul de a prezenta organului financiar-fiscal bunurile materiale supuse impozitelor, taxelor, contribuţiilor datorate bugetului general consolidat, īn vederea stabilirii realităţii declaraţiei fiscale;
o) nereţinerea, potrivit legii, de către plătitorii obligaţiilor fiscale, a sumelor reprezentānd impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă;
o) reţinerea şi nevărsarea īn totalitate, de către plătitorii obligaţiilor fiscale, a sumelor reprezentānd impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă, dacă nu sunt săvārşite īn astfel de condiţii īncāt, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni;
r) refuzul de a īndeplini obligaţia prevăzută la art. 52 alin. (1).
(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează astfel (intră īn vigoare la 30 zile după data publicării):
a) cu amendă de la 6.000 lei la 8.000 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendă de la 25.000 lei la 27.000 lei, pentru persoanele juridice, īn cazul săvārşirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. c);
b) cu amendă de la 1.000 lei la 1.500 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendă de la 5.000 lei la 7.000 lei, pentru persoanele juridice, īn cazul săvārşirii faptei prevăzute la alin. (1) lit. d);
c) cu amendă de la 2.000 lei la 3.500 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendă de la 12.000 lei la 14.000 lei, pentru persoanele juridice, īn cazul săvārşirii faptei prevăzute la alin. (1) lit. e) şi f);
d) cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei, pentru persoanele juridice, īn cazul săvārşirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. a), b), g) - m);
e) cu amendă de la 1.000 lei la 1.500 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, pentru persoanele juridice, īn cazul săvārşirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. n) - r), dacă obligaţiile fiscale sustrase la plată sunt de pānă la 50.000 lei inclusiv;
f) cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendă de la 12.000 lei la 14.000 lei, pentru persoanele juridice, īn cazul săvārşirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. n) - r), dacă obligaţiile fiscale sustrase la plată sunt cuprinse īntre 50.000 lei şi 100.000 lei inclusiv;
g) cu amendă de la 6.000 lei la 8.000 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendă de la 25.000 lei la 27.000 lei, pentru persoanele juridice, īn cazul săvārşirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. n) - r), dacă obligaţiile fiscale sustrase la plată sunt mai mari de 100.000 lei;
h) abrogat.
(3) Īn cazul persoanelor fizice nedepunerea la termenele prevăzute de lege a declaraţiilor de venit constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10 lei la 100 lei.
(4) Īn cazul asocierilor şi al altor entităţi fără personalitate juridică, contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează cu amenda prevăzută pentru persoanele fizice.
(5) Nedepunerea la termen a declaraţiilor fiscale pentru obligaţiile datorate bugetelor locale se sancţionează potrivit Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
(6) Sumele īncasate īn condiţiile prezentului titlu se fac venit la bugetul de stat sau bugetele locale, după caz.
Contravenţii īn cazul declaraţiilor recapitulative
(1) Constituie contravenţie nedepunerea la termenele prevăzute de lege a declaraţiilor recapitulative reglementate la titlul VI din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau depunerea de astfel de declaraţii cu sume incorecte ori incomplete.
(2) Fapta prevăzută la alin. (1) se sancţionează cu amendă de 2% din suma totală a achiziţiilor/livrărilor intracomunitare de bunuri nedeclarate sau, după caz, din diferenţele nedeclarate rezultate ca urmare a declaraţiilor incorecte ori incomplete.
(3) Nu se sancţionează contravenţional persoanele care corectează declaraţiile recapitulative pānă la īmplinirea termenului legal de depunere a acestora.
(4) Nu se sancţionează contravenţional persoanele care, ulterior termenului legal de depunere, corectează declarațiile ca urmare a unui fapt neimputabil persoanei impozabile.
(5) Amenda prevăzută la alin. (2) se reduce cu 50% īn situaţia īn care persoana impozabilă corectează declaraţia recapitulativă pānă la termenul legal de depunere a următoarei declaraţii recapitulative.
(6) Dispoziţiile art. 221 alin. (1) și (5) se aplică īn mod corespunzător.
NOTĂ: OUG 34/2009 prevede:
Art. 34. (1) Prevederile art. 219 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică faptelor constatate după data intrării īn vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2) Īn cazul declaraţiilor recapitulative cu termene de depunere anterioare intrării īn vigoare a prezentei ordonanțe de urgenţă, dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică īn mod corespunzător.
(3) Nu se sancţionează contravenţional persoanele care corectează, īn termen de 30 de zile de la data intrării īn vigoare a prezentei ordonanţe de urgență, declaraţiile recapitulative cu termene de depunere anterioare intrării īn vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
Contravenţii şi sancţiuni la regimul produselor accizabile
(1) Constituie contravenţii următoarele fapte:
a) deţinerea de produse accizabile īn afara regimului suspensiv, care nu au fost introduse īn sistemul de accizare conform titlului VII din Codul fiscal;
b) neanunţarea autorităţii fiscale competente, īn termenul legal, despre modificările aduse datelor iniţiale avute īn vedere la eliberarea autorizaţiei;
c) deţinerea īn afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul Romāniei a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false;
d) nerespectarea programului de lucru al antrepozitului fiscal de producţie de alcool etilic şi de distilate, aşa cum a fost aprobat de autoritatea fiscală competentă;
e) practicarea, de către producători sau de către importatori, de preţuri de vānzare mai mici decāt costurile ocazionate de producerea sau importul produselor accizabile vāndute, la care se adaugă acciza şi taxa pe valoarea adăugată;
f) neīnscrierea distinctă īn facturi a valorii accizelor sau a impozitului la ţiţeiul şi gazele naturale din producţia internă, īn cazurile prevăzute la titlul VII din Codul fiscal;
g) neutilizarea documentelor fiscale prevăzute de titlul VII din Codul fiscal;
h) neefectuarea, prin unităţi bancare, a decontărilor īntre furnizori şi cumpărători, ca persoane juridice, de produse accizabile;
i) amplasarea mijloacelor de măsurare a producţiei şi a concentraţiei de alcool şi distilate īn alte locuri decāt cele prevăzute expres īn titlul VIII din Codul fiscal sau deteriorarea sigiliilor aplicate de către supraveghetorul fiscal şi nesesizarea organului fiscal īn cazul deteriorării lor;
j) nesolicitarea desemnării supraveghetorului fiscal īn vederea desigilării cisternelor sau recipientelor īn care se transportă alcoolul şi distilatele īn vrac;
k) transportul de produse accizabile care nu sunt īnsoţite de documentul administrativ de īnsoţire a mărfii - DAI - prevăzut la titlul VII din Codul fiscal sau pentru care documentul este completat cu date incorecte ori incomplete referitoare la cantitate, cod NC sau mijlocul de transport, precum şi transportul de produse accizabile efectuat prin cisterne ori recipiente care nu poartă sigiliile supraveghetorului fiscal ori au sigilii deteriorate; (intră īn vigoare īncepānd cu 1 aprilie 2008)
l) fabricarea de alcool sanitar de către alte persoane decāt antrepozitarii autorizaţi pentru producţie de alcool etilic;
m) comercializarea īn vrac, pe piaţa internă, a alcoolului sanitar;
n) circulaţia şi comercializarea īn vrac a alcoolului etilic rafinat şi a distilatelor īn alte scopuri decāt cele expres prevăzute īn titlul VIII din Codul fiscal;
o) neevidenţierea corectă īn registrul special a cantităţilor de alcool şi distilate importate īn vrac;
p) neevidenţierea la organele fiscale teritoriale a situaţiilor privind modul de valorificare a alcoolului şi distilatelor;
q) nesolicitarea organului fiscal teritorial īn vederea desigilării instalaţiilor de fabricaţie, precum şi neevidenţierea īn registrul destinat acestui scop a informaţiilor privind capacităţile reale de distilare, data şi ora sigilării şi desigilării cazanelor sau a celorlalte instalaţii de fabricaţie a ţuicii şi a rachiurilor de fructe;
r) comercializarea, la preţuri mai mari decāt preţurile maxime de vānzare cu amănuntul declarate, a produselor pentru care s-au stabilit astfel de preţuri;
s) comercializarea produselor ce nu se regăsesc īn listele cuprinzānd preţurile maxime de vānzare cu amănuntul declarate de către operatorii economici producători şi importatori;
ş) refuzul operatorilor economici producători de ţigarete de a prelua şi de a distruge, īn condiţiile prevăzute de lege, cantităţile de produse din tutun confiscate;
t) folosirea conductelor mobile, a furtunurilor elastice sau a altor conducte de acest fel, utilizarea rezervoarelor necalibrate, precum şi amplasarea īnaintea contoarelor a unor canele sau robinete prin care se pot extrage cantităţi de alcool sau distilate necontorizate;
ţ) comercializarea īn vrac şi utilizarea ca materie primă, pentru fabricarea băuturilor alcoolice, a alcoolului etilic şi a distilatelor cu concentraţia alcoolică sub 96,0% īn volum;
u) desfăşurarea activităţilor de distribuire şi comercializare angro a băuturilor alcoolice şi produselor din tutun fără īndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 2441 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare;
v) comercializarea, prin pompele staţiilor de distribuţie, a altor uleiuri minerale decāt cele din categoria gazelor petroliere lichefiate, benzinelor şi motorinelor auto, precum şi a petrolului lampant, care corespund standardelor naţionale de calitate;
x) funcţionarea instalaţiilor de producere alcool etilic şi de distilate, fără program aprobat;
y) comercializarea produselor accizabile īntr-un antrepozit fiscal īn perioada īn care autorizaţia a fost suspendată, revocată sau anulată, fără acordul autorităţii fiscale competente pentru valorificarea stocurilor de produse, acordat īn condiţiile prevăzute de lege, precum şi nerespectarea prevederilor art. 178 alin. (3) din Codul fiscal. (intră īn vigoare īncepānd cu 1 aprilie 2008)
(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează cu amendă de la 20.000 lei (RON) la 100.000 lei (RON), precum şi cu:
a) confiscarea produselor, iar īn situaţia īn care acestea au fost vāndute, confiscarea sumelor rezultate din această vānzare, īn cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), c), k), l), m), n), v), x) şi y);
b) confiscarea cisternelor, recipientelor şi a mijloacelor de transport utilizate īn transportul produselor accizabile, īn cazul prevăzut la alin. (1) lit. k); (intră īn vigoare īncepānd cu 1 aprilie 2008)
c) oprirea activităţii de comercializare a produselor accizabile pe o perioadă de 1 - 3 luni, īn cazul comercianţilor īn sistem angro sau cu amănuntul, pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. c), m), u) şi v);
d) oprirea activităţii de producţie a produselor accizabile prin sigilarea instalaţiei, īn cazul producătorilor, pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. d), i), l), n) şi x).
(21) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 3.000 lei următoarele fapte:
a) netransmiterea īn termenul legal a documentului administrativ de īnsoţire a mărfii către autoritatea fiscală competentă, la momentul expedierii produselor accizabile īn regim suspensiv;
b) primirea produselor accizabile fără prezentarea documentului administrativ de īnsoţire a mărfii la destinaţie, cu excepţia cazului īn care prin lege se prevede altfel. (intră īn vigoare īncepānd cu 1 aprilie 2008)
(3) Autoritatea fiscală competentă suspendă, la propunerea organului de control, autorizaţia de antrepozit fiscal pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. d), i), m), n), t) şi x).
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor
(1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către organele fiscale competente.
(2) Sancţiunile contravenţionale prevăzute la art. 219 - art. 220 se aplică, după caz, persoanelor fizice sau persoanelor juridice. Īn cazul asocierilor şi al altor entităţi fără personalitate juridică, sancţiunile se aplică reprezentanţilor acestora.
(3) Constatarea şi sancţionarea faptelor ce constituie contravenţie potrivit art. 220 se fac de personalul de specialitate din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor şi al unităţilor sale teritoriale, cu excepţia sancţiunii privind suspendarea autorizaţiei de antrepozit fiscal, care se dispune de autoritatea fiscală competentă, la propunerea organului de control.
(4) Contravenţiile prevăzute la art. 219 alin. (1) lit. b) se aplică pentru faptele constatate după data intrării īn vigoare a prezentului cod.
(5) Īn cazul aplicării sancţiunii amenzii potrivit art. 219 şi art. 220, contribuabilul are posibilitatea achitării īn termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute īn prezentul cod, agentul constatator făcānd menţiune despre această posibilitate īn procesul-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională.
Limitele amenzilor contravenţionale prevăzute īn prezentul cod pot fi actualizate anual, īn funcţie de evoluţia ratei inflaţiei, prin hotărāre a Guvernului, la propunerea Ministerului Economiei şi Finanţelor.
Dispoziţiile prezentului titlu se completează cu dispoziţiile legale referitoare la regimul juridic al contravenţiilor.
ORDONANTA 2/2001 publicata in M.O. nr.410 din 25 iulie 2001
Dispoziţii privind regimul vamal
Neplata la termenul legal a impozitelor, taxelor sau altor sume ce se datorează, potrivit legii, īn vamă atrage interzicerea efectuării altor operaţiuni de vămuire pānă la stingerea integrală a acestora.
Dispoziţii privind stoparea ajutorului de stat
(1) Stoparea acordării ajutoarelor de stat se realizează, de drept, prin:
a) emiterea unei decizii a Consiliului Concurenţei īn acest sens;
b) emiterea unei decizii de către furnizorul ajutorului de stat ca urmare a exercitării activităţii de supraveghere, cānd constată incompatibilitatea īntre ajutoarele de stat acordate şi dispoziţiile Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, republicată1, precum şi ale actelor normative emise īn aplicarea acesteia.
(2) Deciziile emise īn condiţiile alin. (1) trebuie să cuprindă următoarele elemente:
a) denumirea operatorului economic şi datele de identificare a acestuia;
b) modalitatea de acordare a ajutorului de stat;
c) data la care se realizează stoparea.
------------------------------------
1) Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, republicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 744 din 16 august 2005, a fost abrogată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naţionale īn domeniul ajutorului de stat, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 1.042 din 28 decembrie 2006.
Dispoziţii privind recuperarea ajutorului de stat ilegal sau interzis
(1) Deciziile Consiliului Concurenţei, precum şi deciziile furnizorilor de ajutor de stat prin care se dispune recuperarea unui ajutor de stat ilegal sau interzis constituie titlu executoriu. Dispoziţiile art. 141 alin. (6) - (9) se aplică īn mod corespunzător.
(2) Recuperarea ajutoarelor de stat dispusă potrivit alin. (1) se realizează de către unităţile teritoriale ale Ministerului Economiei şi Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, respectiv de compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, potrivit Codului de procedură fiscală, cu excepţia Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, care va aplica propria procedură de recuperare.
(3) Pentru sumele reprezentānd ajutoare de stat de recuperat se datorează dobāndă de la data la care ajutorul de stat a fost pus la dispoziţie beneficiarului şi pānă la recuperarea sa.
(4) Nivelul dobānzii aferente sumelor de recuperat cu titlu de ajutor de stat ilegal sau interzis va fi stabilit anual prin hotărāre a Guvernului.
(5) Sumele recuperate reprezentānd ajutoare de stat ilegale sau interzise se fac venit la bugetul de stat sau bugetele locale, după caz.
Dispoziţii privind funcţionarii publici din cadrul organelor fiscale
(1) Īn exercitarea atribuţiilor de serviciu funcţionarii publici din cadrul organelor fiscale sunt īnvestiţi cu exerciţiul autorităţii publice şi beneficiază de protecţie potrivit legii.
(2) Statul şi unităţile administrativ-teritoriale răspund patrimonial pentru prejudiciile cauzate contribuabilului de funcţionarii publici din cadrul organelor fiscale, īn exercitarea atribuţiilor de serviciu.
(3) Răspunderea statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale nu īnlătură răspunderea funcţionarilor publici din cadrul organelor fiscale īn exercitarea cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă a atribuţiilor de serviciu.
(4) Ministerul Economiei şi Finanţelor şi unităţile administrativ-teritoriale constituie lunar fonduri pentru acordarea de stimulente personalului din aparatul propriu al Ministerului Economiei şi Finanţelor şi al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi din unităţile subordonate, respectiv compartimentelor de specialitate cu atribuţii īn administrarea creanţelor fiscale locale, după caz, prin reţinerea unei cote de 15% din:
a) sumele reprezentānd valoarea creanţelor fiscale stinse prin executare silită, potrivit prevederilor prezentului cod;
b) sumele īncasate īn cadrul procedurii insolvenţei;
c) sumele reprezentānd impozite, taxe şi contribuţii stabilite suplimentar ca urmare a inspecţiei fiscale, stinse prin īncasare sau compensare;
d) sumele reprezentānd obligaţii fiscale accesorii stabilite de organele fiscale, stinse prin īncasare sau compensare;
e) sumele reprezentānd valoarea amenzilor stinse prin īncasare sau compensare;
f) sumele reprezentānd valoarea bunurilor confiscate şi valorificate.
(5) Agenţia Naţională de Administrare Fiscală poate reţine, īn condiţiile legii, o cotă de 75% din tarifele īncasate īn condiţiile art. 42 alin. (9), pentru constituirea unui fond de stimulare a personalului din aparatul propriu şi al unităţilor subordonate.
(6) Aprobarea stimulentelor īn cazul unităţilor administrativ-teritoriale se face de către ordonatorul de credite, la propunerea conducătorului compartimentului de specialitate.
(7) Sistemul de acordare a stimulentelor pentru personalul din aparatul propriu al Ministerului Economiei şi Finanţelor şi al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi din unităţile subordonate va fi stabilit similar sistemului de salarizare pentru personalul bugetar şi va fi aprobat prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor, la propunerea preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Pānă la data aprobării ordinului, reglementările privind distribuirea fondului de stimulente rămān aplicabile.
(8) Plata stimulentelor aprobate se face īn cursul lunii curente pentru luna precedentă.
(9) Sumele rămase neutilizate la sfārşitul lunii, respectiv al anului, din fondul de stimulare constituit īn condiţiile alineatelor precedente se reportează lunar şi anual, urmānd să fie utilizate īn acelaşi scop.
(10) Din fondurile prevăzute la alin. (4) şi (5), Agenţia Naţională de Administrare Fiscală poate finanţa următoarele cheltuieli:
a) cheltuieli pentru finalizarea obiectivelor de investiţii īn derulare - construcţii-montaj, cuprinse īn bugetul de cheltuieli al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi īn bugetele unităţilor subordonate;
b) cheltuieli cu amenajarea unor sedii ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi a unităţilor subordonate;
c) cheltuieli pentru dotări independente şi achiziţii de sedii ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi ale unităţilor subordonate, inclusiv pentru dotări de tehnologia informaţiei şi comunicaţii;
d) cheltuieli materiale şi cheltuieli cu prestări de servicii, necesare īmbunătăţirii activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi a unităţilor subordonate.
(11) Aplicarea alin. (10) se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare.
(1) Īn aplicarea prezentului cod, Guvernul adoptă norme metodologice de aplicare, īn termen de 30 de zile de la data publicării īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, a legii de aprobare a prezentei ordonanţe.
(2) Formularele necesare şi instrucţiunile de utilizare a acestora privind administrarea creanţelor fiscale se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. (intră īn vigoare la 1 ianuarie 2008)
(21) Pentru aplicarea Codului de procedură fiscală, preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală poate emite ordine.
(3) Formularele necesare şi instrucţiunile de utilizare a acestora, pentru administrarea impozitelor şi taxelor locale, se aprobă prin ordin comun al ministrului internelor şi reformei administrative şi ministrului economiei şi finanţelor.
(4) Formularele necesare şi instrucţiunile de utilizare a acestora, privind realizarea creanţelor bugetului general consolidat administrate de alte organe, se aprobă prin al ministrului de resort sau al conducătorului instituţiei publice, după caz.
(5) Īn aplicarea dispoziţiilor art. 225 şi 226, Ministerul Economiei şi Finanţelor va emite instrucţiuni de aplicare, aprobate prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor.
Scutirea organelor fiscale de plata taxelor
Organele fiscale sunt scutite de taxe, tarife, comisioane sau cauţiuni pentru cererile, acţiunile şi orice alte măsuri pe care le īndeplinesc īn vederea administrării creanţelor fiscale, cu excepţia celor privind comunicarea actului administrativ fiscal.
Īnscrierea creanţelor la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare
Pentru creanţele fiscale administrate de către Ministerul Economiei şi Finanţelor, acesta este autorizat ca operator care, prin unităţile sale teritoriale, ca agenţi īmputerniciţi, să īnscrie creanţe cuprinse īn titluri executorii la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.
Termenele īn curs la data intrării īn vigoare a prezentului cod se calculează după normele legale īn vigoare la data cānd au īnceput să curgă.
(1) Confiscările dispuse potrivit legii se duc la īndeplinire de către organele care au dispus confiscarea. Confiscările dispuse de procurori sau de instanţele de judecată se duc la īndeplinire de către Ministerul Economiei şi Finanţelor, Ministerul Administraţiei şi Internelor sau, după caz, de către alte autorităţi publice abilitate de lege, prin organele competente, stabilite prin ordin comun al conducătorilor instituţiilor īn cauză, iar valorificarea se face de organele competente ale Ministerului Economiei şi Finanţelor, conform legii.
(2) Īn situaţia īn care confiscările dispuse de procurori sau de instanţele de judecată privesc sume exprimate īn monedă străină, sumele se vor converti īn lei la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a Romāniei, valabil la data rămānerii definitive a măsurii confiscării.
(3) Sumele confiscate, precum şi cele realizate din valorificarea bunurilor confiscate, mai puţin cheltuielile impuse de ducerea la īndeplinire şi de valorificare, se fac venit la bugetul de stat sau bugetele locale, după caz, conform legii.
Constatarea faptelor ce pot constitui infracţiuni
Constatarea faptelor ce pot constitui infracţiuni īn condiţiile art. 2961 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, este de competenţa organului fiscal din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi a Gărzii Financiare.
Dispoziţii procedurale privind īnregistrarea īn cazul unor activităţi cu produse accizabile
(1) Īnregistrarea prevăzută la art. 2441 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, se face prin depunerea la organul fiscal competent a unei cereri de īnregistrare.
(2) Pe baza cererii de īnregistrare organul fiscal competent eliberează un atestat care dă dreptul titularului să distribuie şi să comercializeze angro băuturi alcoolice şi produse din tutun.
(3) Organul fiscal competent va elibera atestatul numai dacă sunt īndeplinite toate condiţiile prevăzute la art. 2441 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) Organul fiscal emitent va revoca atestatul ori de cāte ori constată neīndeplinirea uneia dintre condiţiile prevăzute la art. 2441 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
(5) Prin derogare de la dispoziţiile legale privind folosirea antrepozitelor fiscale, la cererea antrepozitarului autorizat pentru producţia şi īmbutelierea produsului bere, comisia competentă pentru autorizarea antrepozitelor fiscale poate aproba, prin decizie, utilizarea instalaţiilor de īmbuteliere a produsului bere şi pentru īmbutelierea băuturilor răcoritoare şi a apei plate. Celelalte prevederi privind regimul de antrepozitare fiscală sunt aplicabile īn mod corespunzător.
(6) Prin decizie, comisia poate stabili condiţiile de utilizare a instalaţiilor.
Dispoziţii tranzitorii privind īnregistrarea fiscală
(1) Persoanele prevăzute la art. 72 alin. (4), care sunt deja īnregistrate, au obligaţia de a depune declaraţia de īnregistrare fiscală īn termen de 30 de zile de la data intrării īn vigoare a prezentului cod.
(2) Codurile de identificare fiscală şi certificatele de īnregistrare fiscală atribuite anterior intrării īn vigoare a prezentului cod rămān valabile.
(3) Persoanele īnregistrate īn registrul contribuabililor la data intrării īn vigoare a prezentului cod, al căror domiciliu fiscal diferă de sediul social, īn cazul persoanelor juridice, sau de domiciliu, īn cazul persoanelor fizice, după caz, au obligaţia de a depune declaraţia de īnregistrare fiscală īn termen de 90 de zile de la intrarea īn vigoare a prezentului cod. Īn caz contrar se consideră valabil ca domiciliu fiscal ultimul domiciliu sau sediu declarat.
Dispoziţii tranzitorii privind soluţionarea cererilor de rambursare a taxei pe valoarea adăugată
Cererile de rambursare a taxei pe valoarea adăugată, depuse potrivit legii privind taxa pe valoarea adăugată şi nesoluţionate pānă la data intrării īn vigoare a prezentului cod, se soluţionează potrivit reglementărilor īn temeiul cărora au fost depuse.
Dispoziţii tranzitorii privind inspecţia fiscală
Inspecţiile fiscale īncepute īnainte de data intrării īn vigoare a prezentului cod se vor continua potrivit procedurii existente la data cānd au fost īncepute. Īn aceste condiţii, măsurile dispuse prin procesul-verbal de control au valoare de act administrativ fiscal.
Dispoziţii tranzitorii privind soluţionarea contestaţiilor
(1) Contestaţiile depuse īnainte de data intrării īn vigoare a prezentului cod se soluţionează potrivit procedurii administrativ-jurisdicţionale existente la data depunerii contestaţiei.
(2) Īn situaţia contestaţiilor aflate īn curs de soluţionare formulate īmpotriva actelor de control prin care au fost reverificate aceeaşi perioadă şi acelaşi tip de obligaţie fiscală şi pentru care din instrumentarea cauzelor penale de către organele competente nu rezultă existenţa prejudiciului, se vor menţine obligaţiile stabilite anterior.
Dispoziţii tranzitorii privind executarea silită
Executările silite, īn curs la data intrării īn vigoare a prezentului cod, se continuă potrivit dispoziţiilor acestuia, actele īndeplinite anterior rămānānd valabile.
Prezentul cod intră īn vigoare la data de 1 ianuarie 2004. Dispoziţiile titlului X "Sancţiuni" intră īn vigoare la data de 10 ianuarie 2004.
Conflictul temporal al actelor normative
Reglementările emise īn temeiul ordonanţelor şi ordonanţelor de urgenţă prevăzute la art. 242 rămān aplicabile pānă la data aprobării actelor normative de aplicare a prezentului cod, prevăzute la art. 228, īn măsura īn care nu contravin prevederilor acestuia.
La data intrării īn vigoare a prezentului cod se abrogă:
a) Ordonanţa Guvernului nr. 82/1998 privind īnregistrarea fiscală a plătitorilor de impozite şi taxe, republicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 712 din 1 octombrie 2002, cu modificările şi completările ulterioare;
b) Ordonanţa Guvernului nr. 68/1997 privind procedura de īntocmire şi depunere a declaraţiilor de impozite şi taxe, republicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 121 din 24 martie 1999, cu modificările şi completările ulterioare;
c) Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, republicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 582 din 14 august 2003, cu modificările şi completările ulterioare;
d) Ordonanţa Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 227 din 30 august 1997, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 64/1999, cu modificările şi completările ulterioare;
e) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor īmpotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere īntocmite de organele Ministerului Economiei şi Finanţelor, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 62 din 6 februarie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2001, cu modificările şi completările ulterioare;
f) Ordonanţa Guvernului nr. 39/2003 privind procedurile de administrare a creanţelor bugetelor locale, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 66 din 2 februarie 2003, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 358/2003;
g) pct. 5 din cap. I al anexei la Legea nr. 117/1999 privind taxele extrajudiciare de timbru, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 321 din 6 iulie 1999, cu modificările şi completările ulterioare;
h) art. 3 din Legea nr. 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale, republicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 20031;
i) art. IV alin. (1) - (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 116/2004, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004;
j) art. 246 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003;
k) art. 61 alin. (3) din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al Romāniei, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 180 din 1 august 1997, cu modificările şi completările ulterioare2;
l) cap. III "Contravenţii şi sancţiuni" din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, republicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, cu modificările ulterioare3.
_________________________
1) Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, republicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, a fost abrogată prin Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005.
2) Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al Romāniei, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 180 din 1 august 1997, a fost abrogată prin Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al Romāniei, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 350 din 19 aprilie 2006.
3) Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, republicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, a fost abrogată prin Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005.
-------------------------------------------------------------------
NOTĂ:
Reproducem mai jos dispoziţiile tranzitorii şi finale ale actelor normative modificatoare ale Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, precum şi nota de transpunere a directivelor, care nu sunt īncorporate īn textul republicat al acesteia.
1. Art. II din Legea nr. 158/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 165/2005 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 444 din 23 mai 2006:
"Art. II. (1) Dispoziţiile prezentei legi intră īn vigoare la 30 de zile de la data publicării īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, şi se aplică actelor de procedură īndeplinite īncepānd cu această dată. Prin excepţie, dispoziţiile art. 1091 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare1), se aplică de la data de īntāi a lunii următoare celei īn care a intrat īn vigoare prezenta lege.
(2) Suspendarea executării actului administrativ fiscal dispusă de organul de soluţionare a contestaţiei īnainte de intrarea īn vigoare a prezentei legi continuă să īşi producă efectele pānă la soluţionarea contestaţiei."
2. Art. III şi IV din Ordonanţa Guvernului nr. 35/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 675 din 7 august 2006, rectificată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 742 din 31 august 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.505/2006, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 1.054 din 30 decembrie 2006.
"Art. III. Prezenta ordonanţă intră īn vigoare la 30 de zile de la data publicării īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, cu următoarele excepţii:
a) dispoziţiile art. 17419 şi 17424 de la pct. 36 al art. I2), care intră īn vigoare la 3 zile de la data publicării īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I;
b) pct. 243), 94), 125) şi 366), cu excepţiile prevăzute la lit. a), ale art. I, care intră īn vigoare la data de 1 ianuarie 2007. Art. IV. (1) Pe data intrării īn vigoare a prezentei ordonanţe se abrogă dispoziţiile art. 261 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma īn domeniul sănătăţii, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006.
(2) Pe data de 1 ianuarie 2007 se abrogă:
a) dispoziţiile art. 70 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
b) dispoziţiile art. 9 alin. (2) şi ale art. 12 alin. (2) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la īnregistrarea īn registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, īnregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice, cu modificările şi completările ulterioare, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 839 din 13 septembrie 2004;
c) dispoziţiile art. 1711 alin. (4) teza a doua7) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta ordonanţă".
3. Nota de transpunere a directivelor din cuprinsul Ordonanţei Guvernului nr. 35/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 675 din 7 august 2006, rectificată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 742 din 31 august 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 505/2006, publicată īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 1054 din
30 decembrie 2006:
"Art. I pct. 368) din prezenta ordonanţă transpune Directiva Consiliului 76/308/CEE privind asistenţa mutuală īn materie de recuperare a creanţelor privind anumite cotizaţii, drepturi, taxe şi alte măsuri, publicată īn Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 073 din 19 martie 1976, amendată prin: Directiva Consiliului 79/1071/CEE şi Directiva Consiliului 2001/44/CE.
Art. I pct. 369) din prezenta ordonanţă transpune şi Directiva Comisiei 2002/94/CE de stabilire a normelor de aplicare a anumitor dispoziţii din Directiva Consiliului 76/308/CEE, publicată īn Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 337 din 13 decembrie 2002, cu excepţia anexelor IIV, care vor fi transpuse prin ordin al ministrului finanţelor publice pentru aprobarea formularelor utilizate pentru recuperarea creanţelor, īn sensul cap. XIII din titlul VIII al Codului de procedură fiscală."
1) Art. 1091 a devenit īn forma republicată art. 112.
2) Art. 17419 şi 17424 au devenit īn forma republicată art. 197 şi art. 202.
3) Pct. 2 se referă la art. 31 alin. (1) lit. a1) devenit īn forma republicată art. 31 alin. (1) lit. b); pct. 3 se referă la art. 31 alin. (1) lit. c) devenit īn forma republicată art. 31 alin. (1) lit. d); pct. 31 se referă la art. 33 alin. (2); pct. 4 se referă la art. 36 alin. (3).
4) Pct. 9 se referă la art. 69 alin. (1) lit. e) devenit īn forma republicată art. 72 alin. (1) lit. e).
5) Pct. 12 se referă la art. 109 alin. (7) şi (8) devenit īn forma republicată art. 111 alin. (7) şi (8).
6) Pct. 36 se referă la art. 174117426 devenite īn forma republicată art. 179204.
7) Art. 1711 alin. (4) a devenit īn forma republicată art. 175 alin. (4).
8) Pct. 36 se referă la art. 174117426 devenite īn forma republicată art. 179204.
8) Pct. 36 se referă la art. 174117426 devenite īn forma republicată art. 179204.
Reproducem mai jos prevederile art. II şi art. III din ORDONANŢA GUVERNULUI Nr. 47 din 28 august 2007 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale publicată īn Monitorul Oficial nr. 603 din 31 august 2007:
ART. II
(1) Articolul I intră īn vigoare la 3 zile de la data publicării prezentei ordonanţe, cu excepţia pct. 34 - 36, care intră īn vigoare la 30 de zile de la data publicării, şi a pct. 38, care intră īn vigoare la 1 ianuarie 2008.
(2) Dispoziţiile art. I pct. 8 se aplică īncepānd cu data de 1 ianuarie 2008, pentru declaraţiile anuale aferente anului 2007.
(3) Dispoziţiile art. I pct. 13, 18, 19, 23, 30 şi 37 se aplică şi procedurilor īn curs la data intrării īn vigoare a prezentei ordonanţe.
(4) Dispoziţiile art. I pct. 14 se aplică īncepānd cu data de 1 ianuarie 2008.
(5) Dispoziţiile art. I pct. 24 - 27 se aplică procedurilor de executare silită īncepute după data intrării īn vigoare a prezentei ordonanţe.
(6) Īn termen de 30 de zile de la data intrării īn vigoare a prezentei ordonanţe, organele fiscale vor calcula obligaţiile fiscale accesorii datorate pānă la data intrării īn vigoare a prezentei ordonanţe de către contribuabilii aflaţi īn stare de insolvenţă, potrivit art. 41 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările ulterioare, şi vor depune diligenţe pentru īnscrierea creanţelor īn tabelul creditorilor.
(7) Dispoziţiile art. I pct. 32 se aplică contestaţiilor īnregistrate la organul fiscal īncepānd cu data de 1 octombrie 2007.
(8) Reglementările emise pānă la intrarea īn vigoare a prezentei ordonanţe īn temeiul art. 228 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, rămān aplicabile pānă la data aprobării actelor normative de aplicare prevăzute īn modificările cuprinse īn prezenta ordonanţă.
ART. III
(1) Prevederile art. I pct. 17 se aplică īncepānd cu data de 1 ianuarie 2008. La aceeaşi dată se abrogă prevederile art. 114 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată.
(2) Pentru contribuabilii care plătesc integral şi la termenele prevăzute de lege obligaţiile fiscale şi care nu au alte obligaţii fiscale restante, prevederile art. I pct. 17 se aplică pentru plata obligaţiilor fiscale īncepānd cu cele aferente lunii septembrie 2007.
ART. IV
Obligaţiile fiscale datorate bugetului general consolidat de către contribuabili īn anul 2006 şi achitate de către aceştia cu indicarea eronată a numărului de evidenţă a plăţii se sting de către organele fiscale competente, potrivit ordinii de stingere a datoriilor īn vigoare la data plăţii.
Norme metodologice:
Art. 5
5.1. In scopul aplicării unitare a prevederilor legislaţiei fiscale, Ministerul Finantelor Publice si Ministerul Administratiei si Internelor pot elabora ghiduri practice pentru indrumarea functionarilor din domeniul fiscal.
Norme metodologice:
Art. 6
6.1. In aprecierea unei situatii fiscale asupra careia urmeaza a lua o decizie, organul fiscal va determina starile de fapt relevante din punct de vedere fiscal prin utilizarea mijloacelor de proba prevazute de lege.
Norme metodologice:
Art. 7
7.1. Instiintarea contribuabililor asupra drepturilor si obligatiilor in cadrul procedurii in desfasurare se face verbal sau in scris. Daca informarea se face verbal, organul fiscal va intocmi o nota in care va consemna indeplinirea obligatiei si orice alte detalii legate de aceasta pe care le considera relevante. Nota se va atasa la dosarul cazului.
7.2. Indrumarea ca urmare a solicitarii contribuabililor se face de catre organul fiscal prin asistenta directa la sediul acestuia, precum si prin corespondenta scrisa, e-mail, telefon si altele asemenea.
7.3. Indrumarea contribuabililor din initiativa organului fiscal se face prin furnizarea de servicii menite sa le faciliteze acestora indeplinirea obligatiilor fiscale, precum si prin actiuni de educare in domeniul fiscal. Aceasta indrumare se poate realiza atat la nivel central, cat si la nivel local, prin orice instrument aflat la dispozitia organului fiscal, cum ar fi: transmiterea formularelor de declaratii, furnizarea de programe informatice pentru completarea acestora, elaborarea si distribuirea de materiale publicitare (ghiduri, brosuri, pliante, afise si altele asemenea), difuzarea in presa scrisa de articole, comunicate si materiale de presa, intalniri de lucru cu grupuri de contribuabili, furnizarea de informatii in cadrul emisiunilor informative ale posturilor de radio si televiziune, introducerea in programele de invatamant a unor lectii cu subiect de fiscalitate si altele asemenea.
Norme metodologice:
Art. 8
8.1. Potrivit dispozitiilor Legii administratiei publice locale nr. 215/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, in unitatile administrativ-teritoriale in care cetatenii apartinand minoritatilor nationale au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor organele fiscale vor aplica prevederile legale privind dreptul cetatenilor apartinand unei minoritati nationale de a se adresa oral sau in scris si in limba materna, precum si comunicarea catre acestia a raspunsurilor atat in limba romana, cat si in limba materna. Actele administrative fiscale emise in astfel de situatii se intocmesc in mod obligatoriu in limba romana.
8.2. Organele fiscale competente teritorial sunt obligate sa asigure conditiile pentru folosirea limbii materne in toate situatiile prevazute de lege, potrivit pct. 8.1.
Norme metodologice:
Art. 11
11.1. In categoria informatiilor de natura celor considerate a fi secret fiscal intra datele referitoare la identitatea contribuabililor, natura si cuantumul obligatiilor fiscale, natura, sursa si suma veniturilor debitorului, plati, conturi, rulaje, transferuri de numerar, solduri, incasari, deduceri, credite, datorii, valoarea patrimoniului net sau orice fel de informatii obtinute din declaratii ori documente prezentate de catre contribuabili sau orice alte informatii cunoscute de organul fiscal ca urmare a exercitarii atributiilor de serviciu.
Norme metodologice:
Art. 18
18.1. Desemnarea reprezentantului fiscal de catre persoanele impozabile stabilite in strainatate, care realizeaza operatiuni supuse taxei pe valoarea adaugata pe teritoriul Romaniei, se face potrivit art. 151 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile ulterioare, denumita in continuare Codul fiscal.
Norme metodologice:
Art. 28
30.1. Cesiunea de creanta trebuie sa indeplineasca cerintele de validitate din dreptul comun. Platile efectuate intre organul fiscal si contribuabilul cedent pana la notificarea cesiunii sunt valabile.
30.2. Din momentul notificarii cesiunii, creanta fiscala se transfera catre cesionar cu toate drepturile pe care i le conferea cedentului, inclusiv accesoriile acesteia, in conditiile legii. Cesionarul devine creditor pentru valoarea creantei inscrisa in actul de cesiune, indiferent de pretul pe care l-a platit si chiar daca cesiunea s-a facut cu titlu gratuit.
30.3. In cazul in care organul fiscal constata ca aceeasi creanta fiscala a fost cesionata mai multor cesionari, cesionarul care a notificat primul organul fiscal va deveni creditor al creantei cesionate.
Norme metodologice:
Art. 31
31.1. Domiciliul fiscal se inregistreaza la organul fiscal in toate cazurile in care acesta este diferit de domiciliul sau de sediul social.
31.2. Inregistrarea domiciliului fiscal, pentru persoanele fizice, se face prin depunerea unei cereri de inregistrare a domiciliului fiscal, insotita, dupa caz, de urmatoarele documente:
a) copie de pe actul care face dovada titlului in temeiul caruia, potrivit legii, persoana detine spatiul destinat domiciliului fiscal (calitatea de proprietar, chirias, uzufructuar si altele asemenea);
b) copie de pe actul de identitate in care a fost inscrisa, potrivit legii speciale, mentiunea de stabilire a domiciliului si a resedintei la care se solicita inregistrarea domiciliului fiscal.
31.3. In cazul persoanelor juridice, cererea de inregistrare a domiciliului fiscal va fi insotita de copii de pe actele care fac dovada detinerii legale a spatiului pentru domiciliul fiscal.
31.4. Copiile de pe documente vor fi certificate pe fiecare pagina de organul fiscal competent, pentru conformitate cu originalul.
31.5. Cererea se depune la organul fiscal in a carui raza teritoriala urmeaza a se stabili domiciliul fiscal.
31.6. La primirea cererii, aceasta va fi transmisa de indata de catre organul fiscal prevazut la pct. 31.5 catre organul fiscal in a carui raza teritoriala contribuabilul a avut ultimul domiciliu fiscal, in vederea intocmirii formalitatilor de transfer al dosarului fiscal.
31.7. Dosarul fiscal se transmite in termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii si va fi insotit de certificatul de atestare fiscala, precum si de fisa de evidenta pe platitor.
31.8. La primirea dosarului fiscal, organul fiscal in a carui raza teritoriala se afla noul domiciliu fiscal va emite de indata decizia de inregistrare a noului domiciliu fiscal, care se va comunica contribuabilului potrivit art. 43 din Codul de procedura fiscala.
31.9. Inregistrarea in registrul contribuabililor de la noul organ fiscal, precum si scoaterea din registrul contribuabililor de la vechiul organ fiscal se opereaza cu data comunicarii deciziei prevazute la pct. 31.8. Pana la data la care s-au operat modificarile in registrul contribuabililor, competenta pentru solutionarea oricarei probleme privind administrarea revine organului fiscal de la vechiul domiciliu fiscal.
Norme metodologice:
Art. 32
32.1. Ministerul Finantelor Publice, prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala, si unitatile sale teritoriale au competenta generala in ceea ce priveste administrarea, exercitarea controlului si emiterea normelor de aplicare cu privire la creantele fiscale ce se cuvin bugetului general consolidat, care, potrivit legii, sunt date in competenta lor de administrare. In scopul administrarii unitare a acestor creante, presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala emite instructiuni in conditiile legii.
32.2. Unitatile administrativ-teritoriale au competenta generala in ceea ce priveste administrarea creantelor fiscale care, potrivit legii, sunt date in competenta lor de administrare.
Norme metodologice:
Art. 34
34.1. In cazul in care prin lege se stabilesc in sarcina contribuabililor obligatii de plata la sedii secundare, inclusiv pentru obligatiile conexe acestora, cum ar fi obligatii de declarare, obligatii de depunere de documente, cereri, fise fiscale, precum si orice alte obligatii prevazute de lege, competenta teritoriala pentru administrarea acestor obligatii apartine organului fiscal in a carui raza teritoriala se afla sediul secundar.
34.2. Pentru impozitul pe venitul din salarii, datorat de sediul secundar, inregistrat ca platitor al obligatiei fiscale la alt organ fiscal teritorial decat al contribuabilului persoana juridica, platitor este sediul secundar. Plata se face in acest caz la unitatea teritoriala a Trezoreriei Statului in a carei raza se afla sediul secundar, documentele de plata cuprinzand obligatoriu si urmatoarele informatii:
a) codul de identificare fiscala si denumirea persoanei juridice;
b) codul de identificare fiscala al sediului secundar.
Norme metodologice:
Art. 36
36.1. Persoanele care nu au domiciliul fiscal pe teritoriul Romaniei isi indeplinesc obligatiile fiscale la organul fiscal in a carui raza teritoriala se obtin veniturile, alte beneficii sau valori patrimoniale care, potrivit legii, constituie baza de impunere. In cazul contribuabililor nerezidenti care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei printr-un sediu permanent, competenta revine organului fiscal in a carui raza teritoriala se realizeaza, in intregime sau cu preponderenta, cifra de afaceri.
36.2. In cazul in care exista pericol de disparitie a elementelor de identificare a bazei de impunere reale, precum si in caz de executare silita, pentru luarea de urgenta a masurilor legale ce se impun, competent este organul fiscal in a carui raza teritoriala se face constatarea actului sau faptului supus dispozitiilor legale fiscale ori in raza caruia se afla bunurile supuse executarii silite. In acest caz organul fiscal care a luat masura legala are obligatia de a face demersurile necesare pentru identificarea domiciliului fiscal al contribuabilului si de a transmite actul prin care s-au dispus masurile legale organului fiscal de la domiciliul fiscal al contribuabilului.
Norme metodologice:
Art. 37
37.1. Conflictul ivit intre doua administratii ale finantelor publice din raza teritoriala a aceluiasi judet se solutioneaza de catre directia generala a finantelor publice careia acestea ii sunt subordonate.
37.2. Conflictul ivit intre doua administratii ale finantelor publice din judete diferite sau dintre o administratie a finantelor publice si o directie a finantelor publice ori dintre doua directii ale finantelor publice se solutioneaza de catre Agentia Nationala de Administrare Fiscala.
37.3. Conflictul ivit intre organe fiscale care nu sunt subordonate unui organ ierarhic comun se solutioneaza de catre Comisia fiscala centrala din cadrul Ministerului Finantelor Publice.
37.4. Conflictul ivit intre doua organe vamale se solutioneaza de catre Autoritatea Nationala a Vamilor.
37.5. Organul competent sa solutioneze conflictul de competenta va hotari de indata asupra conflictului si va comunica decizia organelor fiscale aflate in conflict.
Norme metodologice:
Art. 43
43.1. Dispozitiile art. 90, 91 si 92 din Codul de procedura civila sunt aplicabile, cu exceptia dispozitiilor privind comunicarea prin afisare.
Norme metodologice:
Art. 44
44.1. Organul fiscal nu poate pretinde executarea obligatiei stabilite in sarcina contribuabilului prin actul administrativ, daca acest act nu a fost comunicat contribuabilului, potrivit legii.
Norme metodologice:
Art. 46
46.1. Actele administrative fiscale se modifica sau se desfiinteaza in situatii cum sunt:
a) indreptarea erorilor materiale potrivit art. 47 din Codul de procedura fiscala;
b) constatarea nulitatii actului administrativ fiscal potrivit art. 45 din Codul de procedura fiscala;
c) dovedirea titularului dreptului de proprietate potrivit art. 64 din Codul de procedura fiscala;
d) desfiintarea sau modificarea deciziei de impunere sub rezerva verificarii ulterioare potrivit art. 87 alin. (2) din Codul de procedura fiscala;
e) anularea sau indreptarea actului de executare ori a titlului executoriu contestat, ca urmare a solutionarii de catre instanta judecatoreasca a contestatiei la executarea silita, potrivit art. 170 din Codul de procedura fiscala;
f) desfiintarea, potrivit art. 185 alin. (3) din Codul de procedura fiscala, totala sau partiala, a actului administrativ atacat, ca urmare a solutionarii de catre organul fiscal competent a contestatiei formulate.
Norme metodologice:
Art. 47
47.1. Erorile materiale reprezinta greselile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea si sustinerile partilor din raportul juridic fiscal sau cele de calcul ori altele asemenea. Aceste erori nu pot privi fondul actului, respectiv existenta sau inexistenta obligatiilor fiscale stabilite prin actul administrativ fiscal.
47.2. Daca indreptarea erorii materiale se face prin adaugari sau stersaturi operate in cuprinsul actului administrativ fiscal, acestea vor fi semnate si stampilate de organul fiscal, in caz contrar nefiind luate in considerare. Indreptarea erorii materiale va fi operata pe toate exemplarele originale ale actului administrativ fiscal.
47.3. Dupa efectuarea indreptarii erorii materiale, organul fiscal are obligatia de a comunica contribuabilului sau oricarei alte persoane interesate, de indata, operatiunea efectuata.
47.4. In cazul in care indreptarea erorii materiale nu se poate efectua direct pe actul administrativ fiscal, se emite un nou act administrativ fiscal care, de asemenea, va fi comunicat contribuabilului.
Norme metodologice:
Art. 49
49.1. Ori de cate ori considera necesar, organul fiscal va solicita prezenta contribuabilului la sediul sau pentru a da informatii si lamuriri necesare stabilirii situatiei fiscale a acestuia. Cand este cazul, solicitarea va fi facuta in scris.
49.2. In cazul in care solicitarea se face in scris, aceasta va cuprinde in mod obligatoriu:
a) data, ora si locul la care contribuabilul este obligat sa se prezinte;
b) baza legala a solicitarii;
c) scopul solicitarii;
d) documentele pe care contribuabilul este obligat sa le prezinte.
Norme metodologice:
Art. 53
53.1. Cand, pentru lamurirea unor imprejurari de fapt, organul fiscal considera necesara consultarea unor experti, poate numi unul sau mai multi experti, stabilind obiectivele asupra carora acestia trebuie sa se pronunte.
53.2. Dispozitiile art. 201 alin. 3 teza I din Codul de procedura civila se aplica in mod corespunzator.
53.3. Expertii vor fi numiti prin decizie de catre organul fiscal. Costul expertizei se suporta din bugetul organului fiscal care a dispus expertiza. Daca organul fiscal nu este lamurit prin expertiza efectuata, poate dispune intregirea expertizei sau o noua expertiza.
Norme metodologice:
Art. 54
54.1. Dovada retinerii documentelor prevazute la art. 54 alin. (3) din Codul de procedura fiscala o constituie actul intocmit de organul fiscal, in care sunt specificate toate elementele necesare individualizarii probei sau dovezii respective, precum si mentiunea ca aceasta a fost retinuta, potrivit dispozitiilor legale, de catre organul fiscal. Actul se intocmeste in doua exemplare si va fi semnat de organul fiscal si de contribuabil, un exemplar comunicandu-se contribuabilului.
54.2. In cazul in care pentru stabilirea starii de fapt fiscale contribuabilul pune la dispozitia organului fiscal inscrisuri sau alte documente, in original, acestea vor fi inapoiate contribuabilului, pastrandu-se in copie la dosarul fiscal numai inscrisuri relevante din punct de vedere fiscal.
Norme metodologice:
Art. 55
55.1. Despre efectuarea cercetarii la fata locului se va incheia un proces-verbal care va cuprinde:
a) data si locul unde este incheiat;
b) numele, prenumele si calitatea functionarului imputernicit, precum si denumirea organului fiscal din care face parte acesta;
c) temeiul legal in baza caruia s-a efectuat cercetarea la fata locului;
d) constatarile efectuate la fata locului;
e) sustinerile contribuabilului, ale expertilor sau ale altor persoane care au participat la efectuarea cercetarii;
f) semnatura functionarului si a persoanelor prevazute la lit. e). In caz de refuz al semnarii de catre persoanele prevazute la lit. e), se va face mentiune despre aceasta in procesul-verbal;
g) alte mentiuni considerate relevante.
Norme metodologice:
Art. 65
65.1. Estimarea bazelor de impunere va avea loc in situatii cum sunt:
a) contribuabilul nu depune declaratii fiscale sau cele prezentate nu permit stabilirea corecta a bazei de impunere;
b) contribuabilul refuza sa colaboreze la stabilirea starii de fapt fiscale, inclusiv situatiile in care contribuabilul obstructioneaza sau refuza actiunea de inspectie fiscala;
c) contribuabilul nu conduce evidenta contabila sau fiscala;
d) cand au disparut evidentele contabile si fiscale sau actele justificative privind operatiunile producatoare de venituri si contribuabilul nu si-a indeplinit obligatia de refacere a acestora.
65.2. Organul fiscal va identifica acele elemente care sunt cele mai apropiate situatiei de fapt fiscale, luand in considerare pretul de piata al tranzactiei sau al bunului impozabil, precum si informatii si documente existente la dosarul fiscal al contribuabilului care sunt relevante pentru impunere, iar, in lipsa acestora, organul fiscal va avea in vedere datele si informatiile detinute de acesta despre contribuabilii cu activitati similare.
Norme metodologice:
Art. 67
67.1. In situatii temeinic justificate, contribuabilul poate cere in scris prelungirea termenului de depunere a declaratiei fiscale, inainte de expirarea acestuia.
67.2. In cazul in care, dintr-o imprejurare mai presus de vointa sa, contribuabilul nu depune declaratia fiscala, acesta o va depune in termen de 30 de zile de la incetarea imprejurarii, instiintand totodata in scris organul fiscal despre imprejurarea in cauza.
Norme metodologice:
Art. 68/69
68.1. Inregistrarea fiscala a sediilor permanente se face potrivit prevederilor art. 29 alin. (4) din Codul fiscal si ale art. 68 si urmatoarele din Codul de procedura fiscala.
68.2. Inregistrarea in registrul contribuabililor a persoanelor fizice care detin cod numeric personal atribuit potrivit legii speciale, platitoare de impozit pe venit, se face la data depunerii declaratiei estimative, a declaratiei speciale, a declaratiei de venit global sau a fisei fiscale, dupa caz, in functie de natura venitului obtinut.
68.3. Pentru persoanele prevazute la art. 68 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura fiscala, care au calitatea de comerciant, numarul de identificare fiscala se obtine conform dispozitiilor legale privind inregistrarea comerciantilor.
Norme metodologice:
Art. 69
69.1. Persoanele impozabile care devin platitoare de T.V.A. potrivit legii, la inregistrare sau ulterior inregistrarii fiscale, vor completa si vor depune o declaratie de inregistrare fiscala sau, dupa caz, o declaratie de mentiuni la organul fiscal in a carui raza teritoriala isi au domiciliul fiscal, cu exceptia comerciantilor care isi indeplinesc aceste obligatii conform dispozitiilor legale privind inregistrarea comerciantilor.
69.2. Pentru inregistrarea mentiunilor privind luarea in/scoaterea din evidenta ca platitor de T.V.A., comerciantii vor completa si vor depune cererea de preschimbare a certificatului de inregistrare, potrivit dispozitiilor legale privind inregistrarea comerciantilor, insotita de avizul organelor fiscale competente.
69.3. In cazul persoanelor impozabile stabilite in strainatate, care realizeaza pe teritoriul Romaniei operatiuni taxabile din punct de vedere al taxei pe valoarea adaugata, o data cu depunerea cererii de desemnare a reprezentantului fiscal, potrivit prevederilor Codului fiscal, se depune la organul fiscal competent si declaratia de inregistrare fiscala a persoanei impozabile stabilite in strainatate. Inregistrarea fiscala a persoanei straine impozabile si atribuirea codului de identificare fiscala al acesteia se efectueaza anterior transmiterii deciziei de aprobare a reprezentantului fiscal propus.
69.4. Codul de identificare fiscala atribuit potrivit pct. 69.3 este si codul de identificare fiscala atribuit reprezentantului fiscal potrivit reglementarilor speciale in materie de taxa pe valoarea adaugata si care este diferit de codul de identificare fiscala atribuit reprezentantului fiscal pentru activitatea proprie.
69.5. Modificarile ulterioare referitoare la desemnarea reprezentantului fiscal se fac pe baza cererii de renuntare la reprezentare si a declaratiei de mentiuni. In cazul in care schimbarea reprezentantului fiscal se datoreaza desemnarii de catre persoanele impozabile straine a unui alt reprezentant fiscal, la declaratia de mentiuni se anexeaza aprobarea de catre organul fiscal competent a noului reprezentant fiscal desemnat.
69.6. In cazul in care persoana impozabila straina isi inceteaza activitatea sau in cazul in care este obligata sa isi inregistreze sediul permanent in Romania, prin declaratia de mentiuni depusa, reprezentantul fiscal va solicita radierea din registrul contribuabililor a persoanei impozabile straine.
69.7. Orice persoana impozabila, care, ulterior inregistrarii ca platitor de taxa pe valoarea adaugata nu mai realizeaza decat operatiuni fara drept de deducere datorita modificarii obiectului de activitate, are obligatia sa solicite scoaterea din evidenta ca platitor de taxa pe valoarea adaugata, in termen de 10 zile de la sfarsitul lunii in care a depus declaratia de mentiuni pentru modificarea obiectului de activitate.
Norme metodologice:
71.1. Prin sediu secundar se intelege o sucursala, agentie, reprezentanta sau alte asemenea unitati fara personalitate juridica, inclusiv de tipul celor definite de art. 8 din Codul fiscal.
71.2. Declararea sediilor secundare se face prin completarea datelor corespunzatoare din declaratia privind sediile secundare. Declaratia se depune la organul fiscal competent care va inregistra informatiile respective in registrul contribuabililor fara a atribui cod de identificare propriu sediilor secundare astfel declarate.
71.3. Contribuabilii care, potrivit legii, au obligatii de plata la sedii secundare vor inregistra sediile secundare la organul fiscal in a carui raza teritoriala se afla situate acestea, prin completarea si depunerea declaratiei de inregistrare fiscala. Declaratia va fi insotita de o copie de pe certificatul de inregistrare fiscala a contribuabilului de care apartine sediul secundar si de pe dovada detinerii cu titlu legal a spatiului.
Norme metodologice:
72.1. In cazul contribuabililor prevazuti la art. 68 / 69 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura fiscala, actele doveditoare ale informatiilor inscrise in declaratia de inregistrare fiscala sunt:
a) copie de pe autorizatia de functionare eliberata de autoritatea competenta sau de pe actul legal de infiintare, dupa caz;
b) dovada detinerii sediului (act de proprietate, contract de inchiriere si altele asemenea);
c) alte acte doveditoare.
72.2. In cazul contribuabililor persoane fizice care nu au cod numeric personal, declaratia de inregistrare fiscala va fi insotita de copia de pe pasaport sau de pe alt document de identitate eliberat de organele abilitate potrivit legii. Dispozitiile art. 8 alin. (2) din Codul de procedura fiscala sunt aplicabile.
72.3. Pentru inregistrarea ca platitori de T.V.A. a persoanelor fizice care nu au calitatea de comerciant, precum si a contribuabililor prevazuti la art. 68 / 69 alin. (5) din Codul de procedura fiscala, declaratia de inregistrare fiscala va fi insotita, dupa caz, de urmatoarele documente:
a) copie de pe actul de identitate;
b) copie de pe documentul eliberat de autoritatea competenta, care atesta dreptul de exercitare a activitatii;
c) copie de pe alte acte doveditoare in baza carora se exercita activitati.
72.4. Copiile de pe documentele prevazute la pct. 72.1 - 72.3 se certifica pe fiecare pagina de organul fiscal competent, pentru conformitate cu originalul.
Norme metodologice:
73.1. Certificatul de inregistrare fiscala se emite in doua exemplare; primul exemplar se inmaneaza contribuabilului, iar al doilea exemplar se pastreaza la dosarul fiscal al acestuia.
73.2. Certificatul de inregistrare fiscala eliberat platitorilor de taxa pe valoarea adaugata va avea inscrise codul de identificare fiscala precedat de litera "R", precum si data luarii in evidenta ca platitor de T.V.A. Aceasta data va ramane neschimbata ori de cate ori platitorul isi schimba certificatul de inregistrare, cu exceptia situatiei in care este scos din evidenta platitorilor de T.V.A. In acest caz, atributul fiscal "R" nu va mai fi inscris pe certificatul de inregistrare.
73.3. Certificatul de inregistrare fiscala continand atributul fiscal "R" constituie dovada luarii in evidenta ca platitor de taxa pe valoarea adaugata.
Norme metodologice:
74.1. Modificarile privitoare la domiciliul fiscal se inregistreaza potrivit normelor metodologice de aplicare a prevederilor art. 31 din Codul de procedura fiscala.
74.2. In cazul modificarilor intervenite in datele declarate initial si inscrise in certificatul de inregistrare fiscala, contribuabilii vor depune, o data cu declaratia de mentiuni, si certificatul de inregistrare fiscala in vederea anularii acestuia si eliberarii unui nou certificat.
74.3. Declaratia de mentiuni va fi insotita de documente care atesta modificarile intervenite.
74.4. In cazul comerciantilor, modificarile intervenite in datele declarate initial de comercianti si inscrise in certificatul de inregistrare, inclusiv cele privitoare la inregistrarea in/scoaterea din evidenta ca platitori de T.V.A., se fac prin completarea si depunerea cererii de inregistrare a mentiunilor/cererii de preschimbare a certificatului de inregistrare, potrivit dispozitiilor legale privind inregistrarea comerciantilor. Modificarile intervenite in datele declarate initial in vectorul fiscal vor fi declarate la organul fiscal competent.
Norme metodologice:
76.1. Sunt evidente fiscale registrele, situatiile, precum si orice alte inscrisuri care, potrivit legislatiei fiscale, trebuie intocmite in mod obligatoriu in scopul stabilirii starii de fapt fiscale si a creantelor si obligatiilor fiscale, cum ar fi: jurnal pentru vanzari, jurnal pentru cumparari, registrul de evidenta fiscala si altele asemenea.
Norme metodologice:
78.1. Declaratiile fiscale sunt documente prin care se declara:
a) impozitele, taxele si contributiile datorate, in cazul in care, potrivit legii, obligatia calcularii impozitelor si taxelor revine platitorului;
b) bunurile si veniturile impozabile, in cazul in care, potrivit legii, stabilirea impozitului si a taxei se face de organul fiscal;
c) impozitele colectate prin stopaj la sursa, in cazul in care platitorul are obligatia de a calcula, de a retine si de a varsa impozite si taxe.
Norme metodologice:
79.1. In costul corespondentei intra si costul transmiterii de catre contribuabil a plicului preadresat.
Norme metodologice:
81.1. Declaratiile fiscale pot fi corectate de catre contribuabili, din proprie initiativa, ori de cate ori constata erori in declaratia initiala, prin depunerea unei declaratii rectificative la organul fiscal competent.
81.2. Declaratia rectificativa se intocmeste pe acelasi model de formular ca si cel care se corecteaza, situatie in care se va inscrie "X" in casuta prevazuta in acest scop, cu exceptia situatiei prevazute la pct. 81.3, precum si a impozitelor care se stabilesc de platitori prin autoimpunere sau retinere la sursa, pentru care se completeaza un formular distinct. Declaratia rectificativa va fi completata inscriindu-se toate datele si informatiile prevazute de formular, inclusiv cele care nu difera fata de declaratia initiala.
81.3. In cazul taxei pe valoarea adaugata, sumele rezultate din corectarea erorilor de inregistrare in evidentele de taxa pe valoarea adaugata se inregistreaza la randurile de regularizari din decontul lunii in care au fost operate corectiile.
Norme metodologice:
86.1. Pentru situatia prevazuta la art. 86 / 87 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura fiscala, organul fiscal in a carui raza teritoriala se afla sursa de venit, competent in stabilirea bazei de impunere, va transmite decizia privind bazele de impunere organului fiscal de la domiciliul fiscal, competent pentru emiterea deciziei de impunere.
Norme metodologice:
89.1. Dispozitiile referitoare la cazurile si conditiile de suspendare si intrerupere a termenului de prescriptie sunt cele cuprinse in Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, cu modificarile ulterioare.
Norme metodologice:
91.1. Solicitarea de explicatii scrise se va face in timpul inspectiei fiscale, ori de cate ori acestea sunt necesare pentru clarificarea si definitivarea constatarilor privind situatia fiscala a contribuabilului.
91.2. In cazul in care persoana in cauza refuza sa furnizeze explicatiile solicitate sau sa raspunda la unele intrebari, organele de inspectie fiscala vor transmite intrebarile printr-o adresa scrisa, stabilind un termen util de cel putin 5 zile lucratoare pentru formularea raspunsului. In cazul in care nu se primeste raspunsul solicitat, se va consemna refuzul in raportul privind rezultatul inspectiei fiscale sau in procesul-verbal.
91.3. In toate cazurile, explicatiile la intrebarile puse de organele de inspectie fiscala se vor da in scris prin "nota explicativa".
91.4. Stabilirea bazei de impunere, precum si a diferentelor de impozite, taxe si contributii, in activitatea de inspectie fiscala, se face pe baza evidentelor contabile, fiscale sau a oricaror alte evidente relevante pentru impunere ori folosindu-se metode de estimare in conformitate cu prevederile art. 65 din Codul de procedura fiscala.
91.5. Cand organele de inspectie fiscala sunt indreptatite potrivit legii sa estimeze baza de impunere, se vor mentiona in actul de inspectie motivele de fapt si temeiul legal care au determinat folosirea estimarii, precum si criteriile de estimare.
Norme metodologice:
92.1. In cazul contribuabililor care au sedii secundare, inspectia fiscala se va exercita, de regula, concomitent la sediul principal si la sediile secundare de catre organul fiscal competent.
92.2. Organul fiscal competent poate delega competenta de efectuare a inspectiei fiscale organelor fiscale in a caror raza teritoriala se afla sediile secundare, in conditiile art.96/ 97 alin. (3) din Codul de procedura fiscala. In acest caz, coordonarea activitatii de inspectie fiscala se face de catre organul fiscal in a carui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al contribuabilului.
92.3. La sediile secundare se incheie, de regula, acte de inspectie care se centralizeaza si se definitiveaza in actul de inspectie incheiat de organul fiscal in a carui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al contribuabilului.
92.4. Pentru impozitele, taxele si contributiile care, potrivit legii, se datoreaza si se platesc de un sediu secundar, se incheie acte de inspectie fiscala definitive de catre organul de inspectie fiscala in a carui raza teritoriala se afla situat sediul secundar.
92.5. Activitatea de inspectie fiscala prevazuta la pct. 92.1 - 92.4 se desfasoara cu respectarea prevederilor art. 33, 34 si 96 din Codul de procedura fiscala.
Norme metodologice:
93.1. Organul de inspectie fiscala decide asupra efectuarii unei inspectii fiscale generale sau partiale, in temeiul dispozitiilor art. 6 si 7 din Codul de procedura fiscala.
Norme metodologice:
94.1. Utilizarea procedurilor de control se poate face individual sau combinat, in functie de scopul, obiectivele, complexitatea, dificultatile, specificul activitatii desfasurate si de perioada inspectiei fiscale.
94.2. Selectarea documentelor si a operatiunilor semnificative se apreciaza de inspector si va avea in vedere volumul, valoarea si ponderea lor in activitatea contribuabilului.
94.3. Controlul inopinat implica o verificare faptica si documentara si se desfasoara oricand, fara instiintarea prealabila a persoanelor supuse inspectiei fiscale, indiferent de locul unde acestea desfasoara activitati supuse impunerii.
94.4. Prevederile art. 55 din Codul de procedura fiscala sunt aplicabile.
Norme metodologice:
96.1. Agentia Nationala de Administrare Fiscala are competenta generala materiala si teritoriala in efectuarea inspectiei fiscale in domeniul impozitelor, taxelor, contributiilor sociale si al celorlalte sume datorate bugetului general consolidat pentru a caror administrare este competenta potrivit legii.
96.2. Unitatile administrativ-teritoriale, prin compartimentele de specialitate din structura acestora, au competenta materiala si teritoriala pentru efectuarea inspectiei fiscale in domeniul impozitelor, taxelor si al altor venituri pentru a caror administrare sunt competente, potrivit legii.
96.3. Delegarea de competenta se face prin emiterea unui ordin de serviciu. Potrivit art. 96 alin. (3) din Codul de procedura fiscala, competenta se poate delega si in cazul controalelor incrucisate sau in alte cazuri fundamentate.
Norme metodologice:
98.1. La cererea temeinic justificata a contribuabililor, organul de inspectie fiscala poate aproba amanarea datei inceperii inspectiei fiscale, comunicandu-le acestora data la care a fost reprogramata inspectia fiscala.
Norme metodologice:
99.1. Avizul de inspectie fiscala se comunica contribuabilului in conformitate cu dispozitiile art. 43 alin. (2) din Codul de procedura fiscala.
Norme metodologice:
100.1. Prin spatiul adecvat necesar desfasurarii inspectiei fiscale se intelege asigurarea unui spatiu in limita posibilitatilor contribuabilului, dupa caz, dotat cu necesarul minim de birotica si care sa permita pastrarea in siguranta a documentelor primite pentru inspectia fiscala sau elaborate de catre organele de inspectie fiscala. In cazul in care contribuabilul nu poate asigura un spatiu corespunzator, va anunta in scris si motivat organul de inspectie fiscala competent.
Norme metodologice:
102.1. La examinarea starii de fapt fiscale pentru stabilirea bazei de impunere, organul fiscal competent va avea in vedere toate documentele justificative si evidentele financiar-contabile si fiscale care constituie mijloace de proba si sunt relevante pentru stabilirea drepturilor si obligatiilor fiscale.
102.2. Cand este necesar, organul de inspectie fiscala va anexa la actul de inspectie fiscala copii de pe documentele care au stat la baza constatarilor efectuate cu ocazia inspectiei. Dispozitiile art. 54 din Codul de procedura fiscala sunt aplicabile.
102.3. Cand este necesar, organele de inspectie fiscala vor dispune masurile asiguratorii in conditiile art. 125 din Codul de procedura fiscala.
102.4. Datele suplimentare, necunoscute organelor de inspectie fiscala la data efectuarii inspectiei fiscale la un contribuabil, pe care se fundamenteaza decizia de reverificare a unei anumite perioade, pot rezulta in situatii, cum sunt:
a) efectuarea unui control incrucisat, potrivit prevederilor art. 94 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura fiscala, asupra documentelor justificative ale unui grup de contribuabili din care face parte si contribuabilul in cauza;
b) obtinerea pe parcursul actiunilor de inspectie fiscala efectuate la alti contribuabili a unor documente sau informatii suplimentare referitoare la activitatea contribuabilului, intr-o perioada care a fost deja supusa inspectiei fiscale;
c) solicitari ale organelor de urmarire penala sau ale altor organe ori institutii indreptatite potrivit legii;
d) informatii obtinute in orice alt mod, de natura sa modifice rezultatele controlului fiscal anterior.
102.5. In cazul in care, ca urmare a desfiintarii actului administrativ conform art. 185 alin. (3) din Codul de procedura fiscala, este necesara reverificarea unei perioade impozabile, aceasta se va efectua de catre o alta echipa de inspectie fiscala decat cea care a incheiat actul contestat.
102.6. Organul fiscal competent poate solicita, pana la implinirea termenului de prescriptie prevazut la art. 88 din Codul de procedura fiscala, reverificarea unei perioade impozabile, prin intocmirea unui referat in care sunt prezentate motivele solicitarii. Referatul este supus aprobarii conducatorului organului de inspectie fiscala competent, iar dupa aprobare se programeaza actiunea de inspectie fiscala.
102.7. Masurile, termenele si conditiile stabilite de organele de inspectie fiscala potrivit art. 102 alin. (9) din Codul de procedura fiscala vor fi aduse la cunostinta contribuabilului prin actul emis de organul de inspectie fiscala competent.
Norme metodologice:
106.1. Rezultatul inspectiei fiscale generale sau partiale va fi consemnat intr-un raport de inspectie fiscala.
106.2. La raportul privind rezultatele inspectiei fiscale se vor anexa, ori de cate ori este cazul, actele privind constatarile preliminare, cum sunt procesele-verbale incheiate inclusiv cu ocazia controalelor inopinate si/sau incrucisate si orice alte acte.
106.3. Raportul de inspectie fiscala se semneaza de catre organele de inspectie fiscala, se verifica si se avizeaza de seful de serviciu. Dupa aprobarea raportului de catre conducatorul organului de inspectie fiscala, se va emite decizia de impunere de catre organul fiscal competent teritorial.
106.4. Modelul si continutul raportului privind rezultatul inspectiei fiscale se aproba prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
Norme metodologice:
107.1. Titlul de creanta este actul prin care, potrivit legii, se stabileste si se individualizeaza obligatia de plata privind creantele fiscale, intocmit de organele competente sau de alte persoane indreptatite potrivit legii. Asemenea titluri pot fi:
a) decizia de impunere emisa de organele competente, potrivit legii;
b) declaratia fiscala, angajamentul de plata sau documentul intocmit de platitor prin care acesta declara obligatiile fiscale, in cazul in care acestea se stabilesc de catre platitor, potrivit legii;
c) decizia prin care se stabileste si se individualizeaza suma de plata, pentru creantele fiscale accesorii, reprezentand dobanzi si penalitati de intarziere, stabilite de organele competente;
d) declaratia vamala pentru obligatiile de plata in vama;
e) documentul prin care se stabileste si se individualizeaza datoria vamala, inclusiv accesorii, potrivit legii;
f) procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, intocmit de organul prevazut de lege, pentru obligatiile privind plata amenzilor contraventionale;
g) ordonanta procurorului, incheierea sau dispozitivul hotararii instantei judecatoresti ori un extras certificat intocmit in baza acestor acte in cazul amenzilor, al cheltuielilor judiciare si al altor creante fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanta judecatoreasca.
Norme metodologice:
109.1. In documentul de plata platitorul definit conform art. 26 din Codul de procedura fiscala mentioneaza in mod obligatoriu actul prin care s-a instituit obligatia de plata, numarul si data acestuia, cuantumul obligatiei de plata, precum si organul care l-a intocmit.
Norme metodologice:
110.1. In categoria obligatiilor fiscale cu termene de plata in anul curent, prevazute la art. 110 alin. (2) lit. b) din Codul de procedura fiscala, intra acele obligatii care la data efectuarii platii sunt considerate scadente.
Norme metodologice:
111.1. Competent in efectuarea compensarii este organul fiscal in a carui raza teritoriala debitorul isi are domiciliul fiscal.
111.2. Cererea de compensare trebuie sa cuprinda elementele de identificare a solicitantului, precum si suma si natura creantelor fiscale ce fac obiectul compensarii.
111.3. Cererea de compensare va fi insotita de documente care dovedesc dreptul contribuabilului la rambursarea sau restituirea de la buget a sumelor, cum sunt: copii legalizate de pe hotararile judecatoresti definitive si irevocabile sau de pe deciziile de solutionare a contestatiilor, ramase definitive, ori de pe deciziile de impunere emise de organele fiscale, precum si copii de pe orice documente din care sa rezulte ca suma platita nu reprezinta obligatie fiscala.
111.4. Compensarea din oficiu prevazuta de art. 111 alin. (4) din Codul de procedura fiscala poate fi efectuata de organul fiscal in tot cursul termenului de prescriptie prevazut de lege pentru fiecare dintre obligatiile supuse compensarii, incepand cu momentul in care ambele obligatii indeplinesc conditiile prevazute de art. 1145 din Codul civil, respectiv din momentul in care acestea sunt lichide si exigibile.
111.5. Rezultatul compensarii la cerere sau din oficiu va fi consemnat intr-o nota de compensare care va fi comunicata contribuabilului.
Norme metodologice:
115.1. In exemplul urmator se prezinta modul de calcul al dobanzilor datorate pentru neplata in termen a impozitului pe venitul global.
Exemplu:
Se considera ca un contribuabil are de achitat in cursul anului 2004, conform deciziei de plati anticipate, urmatoarele sume:
Termenul de plata Suma datorata (lei)
15 martie 2004 1.500.000
15 iunie 2004 1.500.000
15 septembrie 2004 1.500.000
15 decembrie 2004 1.500.000
Contribuabilul achita debitul in data de 25 ianuarie 2005.
Avem urmatoarele cazuri:
a) Pentru situatia in care impozitul stabilit prin decizia de impunere anuala este egal cu cel stabilit prin decizia de plati anticipate, respectiv de 6.000.000 lei, contribuabilul datoreaza cu titlu de dobanzi urmatoarele:
_________________________________________________________________________
| d1 = 1.500.000 lei x 291 zile x 0,06% = 261.900 lei | pentru anul 2004 |
| d2 = 1.500.000 lei x 199 zile x 0,06% = 179.100 lei | |
| d3 = 1.500.000 lei x 107 zile x 0,06% = 96.300 lei | |
| d4 = 1.500.000 lei x 16 zile x 0,06% = 14.400 lei | |
|______________________________________________________| |
| TOTAL: 550.700 lei | |
|______________________________________________________|__________________ |
| Sold = 6.000.000 lei x 25 zile x 0,06% = 90.000 lei | pentru anul 2005 |
|______________________________________________________|__________________ |
| TOTAL GENERAL: 640.700 lei | |
|______________________________________________________|______________ ____|
b) Pentru situatia in care impozitul stabilit prin decizia de impunere anuala este mai mic decat cel stabilit prin decizia de plati anticipate, fiind in suma de 4.000.000 lei, contribuabilul datoreaza cu titlu de dobanzi urmatoarele:
_________________________________________________________________________
| d1 = 1.500.000 lei x 291 zile x 0,06% = 261.900 lei | pentru anul 2004 |
| d2 = 1.500.000 lei x 199 zile x 0,06% = 179.100 lei | |
| d3 = 1.500.000 lei x 107 zile x 0,06% = 96.300 lei | |
| d4 = 1.500.000 lei x 16 zile x 0,06% = 14.400 lei | |
|______________________________________________________| |
| TOTAL: 550.700 lei | |
|______________________________________________________|__________________|
| Sold = 4.000.000 lei x 25 zile x 0,06% = 60.000 lei | pentru anul 2005 |
|______________________________________________________|__________________|
| TOTAL GENERAL: 610.700 lei | |
|______________________________________________________|__________________|
Norme metodologice:
117.1. In cazul creantelor fiscale stinse prin compensarea prevazuta de art. 111 alin. (4) din Codul de procedura fiscala, data stingerii este data notei de compensare intocmite de organul fiscal competent potrivit pct. 111.5.
Norme metodologice:
118.1. Pe perioada amanarii si/sau esalonarii la plata obligatiilor fiscale restante se datoreaza dobanzi calculate incepand cu data aprobarii de catre organul competent a inlesnirii acordate si pana la data efectuarii ultimei plati datorate.
118.2. Dobanzile datorate pe perioada amanarii sau esalonarii la plata a obligatiilor fiscale se calculeaza de catre organele competente care aproba inlesnirea la plata, urmand ca acestea sa fie comunicate debitorului. Dobanzile se achita lunar, inclusiv pe perioada de gratie acordata la esalonare si pe perioada amanarii la plata, conform graficelor care constituie anexa la documentul de aprobare a inlesnirilor la plata. Nu se datoreaza dobanzi pentru amanarea sau esalonarea la plata a dobanzilor si a penalitatilor de intarziere.
118.3. Pana la data aprobarii de catre organul competent a inlesnirii la plata debitorul datoreaza dobanzi conform prevederilor art. 115 din Codul de procedura fiscala.
118.4. In situatia in care debitorul beneficiar al unei inlesniri la plata achita debitul integral intr-o perioada mai mica decat cea acordata prin inlesnire, organul fiscal competent va recalcula cuantumul dobanzilor in functie de data la care a fost facuta plata.
118.5. Calculul dobanzilor datorate pe perioada amanarii sau esalonarii la plata se face pentru fiecare termen de plata lunar, inclusiv pe perioada de gratie sau pe perioada amanarii la plata, prin inmultirea soldului ramas de plata la termenul anterior ratei curente cu numarul de zile calendaristice ale intervalului de timp si cu nivelul cotei dobanzii, conform exemplului urmator:
118.6. Se considera, de exemplu, o inlesnire acordata in urmatoarele conditii:
a) data aprobarii inlesnirii: 13 ianuarie 2005;
b) esalonare pe 12 luni, cu o perioada de gratie de 6 luni;
c) suma esalonata: 12.000.000 lei;
d) cota dobanzii: 0,06%/zi.
|
Termen de plata
|
Rata debitului
- lei - |
Sold (suma ramasa de plata) - lei - |
Nr. de zile calendaristice
|
Nivelul cotei dobanzii - lei - |
Dobanda datorata
- lei - |
|
15 februarie 2005 |
0 |
12.000.000 |
33 |
0,06% |
237.600 |
|
15 martie 2005 |
0 |
12.000.000 |
28 |
0,06% |
201.600 |
|
15 aprilie 2005 |
0 |
12.000.000 |
32 |
0,06% |
223.200 |
|
13 mai 2005 |
0 |
12.000.000 |
30 |
0,06% |
201.600 |
|
15 iunie 2005 |
0 |
12.000.000 |
29 |
0,06% |
237.600 |
|
15 iulie 2005 |
0 |
12.000.000 |
32 |
0,06% |
216.000 |
|
15 august 2005 |
2.000.000 |
10.000.000 |
31 |
0,06% |
223.200 |
|
15 septembrie 2005 |
2.000.000 |
8.000.000 |
31 |
0,06% |
186.000 |
|
14 octombrie 2005 |
2.000.000 |
6.000.000 |
30 |
0,06% |
139.200 |
|
15 noiembrie 2005 |
2.000.000 |
4.000.000 |
30 |
0,06% |
115.200 |
|
15 decembrie 2005 |
2.000.000 |
2.000.000 |
31 |
0,06% |
72.000 |
|
12 ianuarie 2006 |
2.000.000 |
0 |
31 |
0,06% |
34.800 |
|
TOTAL: |
12.000.000 |
|
|
|
2.088.000 |
Norme metodologice:
119.1. Dobanda se calculeaza pentru fiecare zi, incepand cu ziua imediat urmatoare expirarii termenului prevazut la art. 112 alin. (2) si art. 199 din Codul de procedura fiscala pana la data stingerii inclusiv a obligatiei de plata prin compensare, restituire sau rambursare.
123.1. Contractele de ipoteca si/sau de gaj vor fi incheiate cu respectarea conditiilor de fond si de forma prevazute de lege
124.1. Daca nu s-a realizat scopul pentru care s-au solicitat garantiile prevazute la art. 122 si 123 din Codul de procedura fiscala, organul competent va putea proceda la valorificarea garantiilor prin modalitatile si procedura prevazute de dispozitiile art. 154 alin. (2) - (7) si ale art. 155 - 167 din acelasi cod, care se aplica in mod corespunzator.
125.1. Prin masuri asiguratorii se pot indisponibiliza bunuri si/sau venituri ale debitorului in scopul asigurarii colectarii creantelor fiscale.
125.2. In conditiile art. 125 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, organele fiscale vor dispune organelor de executare competente ducerea la indeplinire a masurilor asiguratorii.
125.3. Organul fiscal va dispune luarea masurilor asiguratorii printr-o decizie motivata, aprobata de conducatorul acestuia, care va fi comunicata de indata organelor de executare competente potrivit legii.
125.4. Decizia va cuprinde, pe langa elementele prevazute la art. 42 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, si urmatoarele mentiuni:
a) nivelul estimat sau stabilit al creantei fiscale;
b) mentiunea ca prin constituirea unei garantii la nivelul creantei stabilite sau estimate, dupa caz, masurile asiguratorii vor fi ridicate; garantiile care se constituie sunt cele prevazute la art. 123 din Codul de procedura fiscala.
125.5. Decizia va fi intocmita in doua exemplare, dintre care un exemplar se va comunica organului de executare coordonator, astfel cum este prevazut la art. 132 alin. (5) din Codul de procedura fiscala, iar un exemplar se va pastra la organul care a dispus instituirea masurilor asiguratorii. In cazul in care debitorul are bunuri pe raza teritoriala a altor organe de executare, organul de executare coordonator va comunica acestora copii certificate de pe decizie in vederea ducerii la indeplinire a masurilor asiguratorii. Aceasta prevedere se aplica si in cazul tertilor popriti.
125.6. Masurile asiguratorii se duc la indeplinire de indata de catre organele de executare competente potrivit legii, care vor proceda la indisponibilizarea bunurilor mobile si/sau imobile, precum si a veniturilor urmaribile, potrivit legii.
125.7. O data cu ducerea la indeplinire a masurilor asiguratorii organul de executare comunica debitorului decizia emisa de organul care a dispus instituirea masurilor asiguratorii ori, dupa caz, copia certificata a actului prin care instanta judecatoreasca sau alte organe competente au dispus masuri asiguratorii.
125.8. Despre ducerea la indeplinire a masurilor asiguratorii se va instiinta instanta judecatoreasca, organul fiscal sau alte organe competente interesate care au dispus aceste masuri.
125.9. In cazul in care, cu ocazia ducerii la indeplinire a masurilor asiguratorii, se constata ca bunurile si/sau veniturile debitorului nu sunt suficiente sau lipsesc in totalitate, organul de executare va incheia un proces-verbal in care se vor consemna cele constatate, instiintandu-se totodata organul care le-a dispus.
126.1. Masurile asiguratorii dispuse vor fi ridicate de catre organul de executare competent, in tot sau in parte, in baza deciziei motivate emise de organul care le-a dispus, care va fi comunicata tuturor celor carora le-a fost comunicata decizia de dispunere a masurilor sau celelalte acte de executare in legatura cu acestea.
130.1. Scaderea din evidenta analitica pe platitori a creantelor fiscale pentru care s-a implinit termenul de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita se va face pe baza unui proces-verbal de constatare a implinirii termenului de prescriptie, insusit de seful compartimentului de specialitate, avizat de compartimentul juridic din cadrul aceluiasi organ fiscal sau din cadrul organului ierarhic superior, dupa caz, si care va fi supus spre aprobare conducatorului organului fiscal, impreuna cu dosarul.
130.2. Dosarul trebuie sa cuprinda toate documentele si informatiile necesare pentru constatarea implinirii termenului de prescriptie, precum si procesul-verbal de constatare.
136.1. Titlul executoriu se intocmeste de organul de executare pentru fiecare tip de creanta fiscala reprezentand impozite, taxe, contributii, alte venituri bugetare, precum si accesoriile acestora.
136.2. In cazul in care exista debitori care raspund solidar pentru aceeasi creanta fiscala, organul de executare competent emite un singur titlu executoriu, facand mentiune despre numele si prenumele sau denumirea tuturor debitorilor.
136.3. Titlurile executorii se transmit printr-o adresa, care trebuie sa cuprinda:
a) denumirea completa a emitentului;
b) temeiul legal al transmiterii titlului executoriu spre executare;
c) numele si prenumele sau denumirea debitorului;
d) domiciliul sau sediul debitorului;
e) alte elemente de identificare a acestuia: seria si numarul actului de identitate sau, dupa caz, codul de identificare fiscala etc.;
f) natura debitului si suma de plata;
g) alte informatii necesare incasarii creantelor fiscale prin executare silita: bunuri urmaribile, surse de venituri, depozite bancare etc.
136.4. Atunci cand este cazul, impreuna cu titlurile executorii se vor transmite si copii certificate de pe procesele-verbale de ducere la indeplinire a masurilor asiguratorii.
142.1. Documentul prin care se efectueaza evaluarea se anexeaza la procesul-verbal de sechestru. Organul de executare va transmite o copie de pe acest document debitorului.
142.2. Organul de executare va proceda la o noua evaluare in situatii cum sunt: cand se constata modificari ale preturilor de circulatie pe piata libera a bunurilor, cand valoarea bunului s-a modificat prin deteriorari sau prin amenajari. Prevederile art. 142 alin. (1) din Codul de procedura fiscala se aplica in mod corespunzator.
143.1. In cazul in care se constata implinirea termenului de prescriptie, se va proceda potrivit art. 130 din Codul de procedura fiscala.
143.2. In cazul prevazut de art. 143 alin. (5) din Codul de procedura fiscala, organele competente sa dispuna suspendarea popririi pentru creantele fiscale administrate de Ministerul Finantelor Publice sunt directiile generale ale finantelor publice judetene, a municipiului Bucuresti si Directia generala de administrare a marilor contribuabili, dupa caz, cu aprobarea directorului executiv. Pentru creantele bugetelor locale, competenta de a aproba suspendarea popririi apartine reprezentantului legal al creditorului local. In cazul creantelor administrate de organele vamale, cererile de suspendare a executarii silite prin poprire sunt solutionate de catre directia regionala vamala in a carei raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul si sunt aprobate de conducatorul acesteia. Pentru creantele bugetului general consolidat, administrate de alte organe sau institutii, cererile se aproba de catre conducatorul organului sau al institutiei respective.
143.3. Cererea debitorului de suspendare a executarii silite se depune la organul de executare in a carui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al acestuia si trebuie sa cuprinda:
a) datele de identificare a debitorului, respectiv denumirea, domiciliul fiscal, codul de identificare fiscala, precum si alte date necesare;
b) solicitarea expresa a suspendarii popririi conturilor bancare;
c) precizarea bancilor si a tuturor conturilor bancare deschise la acestea;
d) indicarea expresa a bunurilor mobile/imobile libere de orice sarcini, aflate in proprietatea debitorului, in vederea sechestrarii acestora, precum si orice alte garantii constituite in formele prevazute la art. 123 din Codul de procedura fiscala, potrivit legii, de debitor sau de terte persoane in favoarea debitorului, dupa caz;
e) motivele invocate in sustinerea cererii.
143.4. Cererea va fi insotita de urmatoarele documente:
a) copii legalizate de pe actele care atesta dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile si imobile oferite de debitor drept garantie in vederea sechestrarii;
b) dovada, in original, ca bunurile oferite drept garantie nu sunt grevate de sarcini, emisa in conditiile legii;
c) cand este cazul, alte documente care atesta constituirea altor garantii legale de catre debitor sau terte persoane. In cazul in care garantiile sunt constituite, potrivit legii, de terte persoane, acestea trebuie sa faca dovada ca nu au obligatii fiscale restante;
d) situatia privind soldurile conturilor de disponibil si/sau de depozit in lei si in valuta la data depunerii cererii;
e) copie certificata de pe ultima balanta de verificare lunara;
f) situatia analitica a creantelor debitorului;
g) orice alte documente si date considerate utile pentru solutionarea cererii;
h) declaratie pe propria raspundere privind cota de participare a debitorului la capitalul social al altor societati comerciale, capitalul social subscris si cel varsat.
143.5. Cererea debitorului si documentele anexate se vor transmite de catre organele de executare competente sa aplice procedura de executare silita organelor competente sa dispuna suspendarea potrivit pct. 143.2, insotite si de urmatoarele documente:
a) copii certificate de pe actele de executare silita a debitorului;
b) referatul motivat, intocmit de organul de executare competent sa aplice procedura de executare silita prin poprire, impreuna cu propunerile acestuia.
143.6. In baza cererii si a documentelor prezentate in sustinerea acesteia, organele competente sa dispuna suspendarea executarii silite prin poprire asupra conturilor bancare pot dispune aceasta masura in conditiile pct. 143.2, comunicand totodata, in scris, atat debitorului, organului de executare competent, cat si bancilor la care debitorul isi are deschise conturile bancare care fac obiectul suspendarii popririi, proportia in care sumele indisponibilizate sunt supuse masurii de suspendare a popririi si termenul de valabilitate a masurii aprobate.
De la data primirii comunicarii bancile vor duce la indeplinire masura de suspendare a popririi, reluand procedura de executare silita prin poprire dupa expirarea perioadei de suspendare.
Cu 10 zile inainte de expirarea termenului de aplicare a suspendarii, organul de executare competent va comunica bancii reluarea procedurii de executare silita prin poprire in situatia in care creantele fiscale nu au fost stinse in intregime prin modalitatile prevazute de lege.
144.1. Cand debitorii detin titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale urmaribile, organul de executare poate proceda la aplicarea masurilor de executare silita prin poprirea veniturilor rezultate din acestea. In acest caz tertul poprit este societatea comerciala si/sau autoritatea publica emitenta si/sau intermediara a titlurilor de valoare respective.
144.2. Daca debitorul are conturi deschise la mai multe banci sau urmeaza sa incaseze venituri rezultate din titluri de valoare ori alte bunuri mobile necorporale de la terte persoane juridice pentru realizarea creantei fiscale, in masura in care este necesar, executarea silita prin poprire se poate intinde concomitent asupra mai multor conturi bancare ori asupra mai multor terti popriti.
144.3. Adresa de infiintare a popririi va cuprinde:
a) denumirea si sediul organului de executare;
b) numarul si data emiterii;
c) denumirea si sediul sau numele, prenumele si domiciliul tertului poprit;
d) temeiul legal al executarii silite prin poprire;
e) datele de identificare a debitorului;
f) numarul si data titlului executoriu, precum si organul emitent;
g) natura creantei fiscale;
h) cuantumul creantei fiscale pentru care s-a infiintat poprirea, cand acesta este mai mic decat cel evidentiat in titlul executoriu, ca urmare a stingerii partiale a debitului;
i) contul in care urmeaza a se vira suma retinuta;
j) semnatura si stampila organului de executare.
144.4. Salariile si alte venituri periodice realizate din munca, pensiile, precum si alte sume ce se platesc periodic si sunt destinate asigurarii mijloacelor de existenta ale debitorului sunt urmaribile in conditiile prevazute de art. 409 din Codul de procedura civila.
144.5. In cazul in care debitorul isi schimba locul de munca sau este pensionat, continuarea urmaririi prin poprire are loc potrivit art. 455 din Codul de procedura civila.
146.1. In cazul bunurilor care au un regim special de circulatie, organele de executare vor sesiza de indata organele competente potrivit dispozitiilor art. 3713 alin. 2 din Codul de procedura civila
149.1. Dispozitiile art. 489, 491, 493 si 496 din Codul de procedura civila sunt aplicabile in mod corespunzator.
Norme metodologice:
150.1. Ori de cate ori este necesar, administratorul-sechestru este obligat sa prezinte organului de executare situatia veniturilor si a cheltuielilor facute cu administrarea bunului imobil sechestrat.
150.2. Atributiile administratorului-sechestru sunt cele stabilite prin art. 501, 502 si 600 din Codul de procedura civila.
154.1. Pentru valorificarea produselor accizabile sunt aplicabile dispozitiile art. 137 alin. (2) din Codul de procedura fiscala.
154.2. In cazul vanzarii in regim de consignatie, organul de executare va preda bunurile mobile sechestrate unitatii care se ocupa cu vanzarea in regim de consignatie. Predarea se face pe baza unui proces-verbal de predare-primire, intocmit in doua exemplare, din care fiecare parte ia cate un exemplar.
154.3. Procesul-verbal de predare-primire va cuprinde in mod obligatoriu urmatoarele date:
a) numele si prenumele persoanelor intre care are loc predarea-primirea bunurilor mobile;
b) datele de identificare a persoanelor intre care are loc predarea-primirea;
c) denumirea fiecarui bun mobil, cu descrierea caracteristicilor sale;
d) valoarea fiecarui bun mobil;
e) data si locul predarii-primirii bunurilor mobile;
f) semnatura executorului fiscal si a reprezentantului unitatii de vanzare in regim de consignatie.
154.4. Daca in perioada de expunere spre vanzare debitorul achita suma datorata, organul de executare va comunica de indata unitatii de vanzare in regim de consignatie sa inceteze vanzarea bunurilor. Bunurile mobile nevandute vor fi ridicate de catre executorul fiscal pe baza de proces-verbal de predare-primire.
156.1. Pentru valorificarea bunurilor prin vanzare directa catre cumparatori, organul de executare va face anuntul privind vanzarea, prevederile art. 157 alin. (1), (2), (3) si (4) din Codul de procedura fiscala aplicandu-se in mod corespunzator.
156.2. Vanzarea directa a bunurilor se face chiar daca se prezinta un singur cumparator.
156.3. La vanzarea directa, organul de executare va intocmi un proces-verbal, care constituie titlu de proprietate si care cuprinde pe langa elementele prevazute la art. 42 alin. (2) din Codul de procedura fiscala si urmatoarele:
a) numarul dosarului de executare silita;
b) titlul executoriu in temeiul caruia se face executarea silita;
c) numele si domiciliul sau, dupa caz, denumirea si sediul cumparatorului;
d) codul de identificare fiscala a debitorului si al cumparatorului;
e) pretul la care s-a vandut bunul si taxa pe valoarea adaugata, daca este cazul;
f) datele de identificare a bunului;
g) mentiunea ca acest document constituie titlu de proprietate si ca poate fi inscris in cartea funciara;
h) semnatura cumparatorului sau a reprezentantului sau legal, dupa caz.
156.4. Cumparatorul va efectua plata pretului convenit in contul bugetar indicat de organul de executare, in termenul prevazut de art. 159 alin. (1) din Codul de procedura fiscala. Un exemplar al procesului-verbal se elibereaza cumparatorului a doua zi dupa creditarea contului indicat de organul de executare.
157.1. In ziua tinerii licitatiei pentru vanzarea bunurilor, executorul fiscal va merge la locul unde se afla bunurile, va ridica, daca este cazul, sigiliul si va primi de la custode ori de la administratorul-sechestru, dupa caz, bunurile, verificand starea si numarul acestora conform procesului-verbal de sechestru.
157.2. Ofertele de cumparare pot fi depuse direct sau transmise prin posta. Nu se admit oferte telefonice, telegrafice, transmise prin telex sau telefax.
157.3. Persoanele inscrise la licitatie se pot prezenta si prin mandatari care trebuie sa isi justifice calitatea prin procura speciala autentica. Debitorul nu va putea licita nici personal, nici prin persoana interpusa.
157.4. In cazul platii taxei de participare la licitatie prin decontare bancara sau prin mandat postal, executorul fiscal va verifica, la data tinerii licitatiei, creditarea contului curent general al Trezoreriei Statului indicat de organul de executare pentru virarea acesteia.
157.5. In situatia in care plata taxei de participare la licitatie se efectueaza in numerar, dovada platii acesteia o constituie documentul eliberat de unitatea teritoriala a Trezoreriei Statului.
163.1. Cererea debitorului va fi depusa in scris la organul de executare competent si va cuprinde in mod obligatoriu date referitoare la:
a) denumirea si sediul debitorului;
b) codul de identificare fiscala, precum si alte date de identificare a debitorului;
c) structura capitalului social, a asociatilor ori a actionariatului, dupa caz;
d) volumul si natura creantelor fiscale;
e) bunurile imobile supuse executarii silite, pentru care se solicita trecerea in proprietatea publica a statului, denumirea, datele de identificare a acestora, precum si o scurta descriere;
f) mentiunea cu privire la actele doveditoare ale dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile respective;
g) titlul executoriu in temeiul caruia este urmarit prin executare silita bunul imobil in cauza;
h) mentiunea debitorului ca bunurile imobile nu sunt grevate de drepturi reale si de alte sarcini si ca nu fac obiectul unor cereri privind retrocedarea proprietatii, cu precizarea documentelor doveditoare;
i) valoarea de inventar a bunurilor imobile supuse executarii silite, evidentiata in contabilitate, reevaluata in conformitate cu reglementarile legale in vigoare;
j) acordul expres al debitorului privind pretul de evaluare a bunurilor imobile supuse executarii silite, stabilit potrivit art. 142 din Codul de procedura fiscala;
k) acceptul debitorului cu privire la compensarea diferentei, potrivit legii, in cazul in care valoarea bunului imobil este mai mare decat creanta fiscala pentru care s-a pornit executarea silita;
l) semnatura reprezentantului legal al debitorului persoana juridica, precum si stampila acestuia.
163.2. La cerere se anexeaza:
a) copii legalizate de pe actele care atesta dreptul de proprietate al debitorului asupra bunurilor imobile pentru care acesta solicita trecerea in proprietatea publica a statului;
b) extras de carte funciara, in original, emis la data depunerii cererii, din care sa rezulte ca bunul imobil nu este grevat de sarcini;
c) declaratie pe propria raspundere din care sa rezulte ca bunurile imobile nu fac obiectul unor cereri privind retrocedarea proprietatii sau al altor litigii;
d) copii de pe fisa mijlocului fix;
e) alte acte necesare, potrivit legii, in sustinerea cererii.
163.3. Partile stabilesc de comun acord valoarea la care se va realiza darea in plata, intocmindu-se in acest sens un inscris. La stabilirea acestei valori se poate avea in vedere valoarea de inventar a bunului imobil, precum si pretul de piata al acestuia. Prevederile art. 53 din Codul de procedura fiscala sunt aplicabile.
163.4. La data intocmirii procesului-verbal pentru trecerea in proprietatea publica a statului a bunului imobil supus executarii silite, organul de executare va actualiza nivelul dobanzii aferente creantelor fiscale inscrise in titlul executoriu sau in titlurile executorii in baza carora s-a inceput executarea silita, precum si nivelul cheltuielilor de executare pana la aceasta data, cu aplicarea art. 3712 alin. 3 din Codul de procedura civila
164.1. Cheltuielile de executare silita a creantelor fiscale reprezinta totalitatea cheltuielilor necesare efectuarii procedurii de executare silita, reprezentand plati ale unor servicii, cum ar fi:
a) sumele reprezentand cheltuieli pentru comunicarea somatiei si a celorlalte acte procedurale;
b) sumele reprezentand cheltuieli de evaluare a bunurilor supuse executarii;
c) sumele reprezentand alte cheltuieli privind sechestrarea, ridicarea, manipularea, transportul, depozitarea, conservarea, precum si culegerea fructelor etc., dupa caz;
d) sumele reprezentand cheltuieli efectuate pentru administrarea bunurilor imobile;
e) remuneratia custodelui sau a administratorului-sechestru;
f) sumele reprezentand cheltuieli efectuate cu organizarea licitatiei;
g) alte cheltuieli necesare indeplinirii procedurii de executare silita a creantelor fiscale.
165.1. Potrivit titlului VI din Codul fiscal, taxa pe valoarea adaugata aferenta bunurilor valorificate se stabileste si se achita in conditiile prevazute de Codul fiscal cu privire la taxa pe valoarea adaugata
167.1. Cand s-a aprobat plata in rate a pretului bunului imobil valorificat, eliberarea sau distribuirea sumelor se va face pentru fiecare plata efectuata.
171.1. Pentru creantele fiscale pentru care s-a declarat starea de insolvabilitate a debitorului, organele de executare sunt obligate sa urmareasca situatia debitorilor pe toata perioada, pana la implinirea termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita, inclusiv pe perioada in care cursul acesteia este suspendat sau intrerupt. Verificarea situatiei debitorului se va face cel putin o data pe an, repetandu-se, cand este necesar, investigatiile prevazute de lege.
175.1. In contestatiile care au ca obiect sume se va specifica cuantumul sumei totale contestate, individualizata pe categorii de impozite, taxe, datorie vamala, contributii, precum si accesorii ale acestora. In situatia in care se constata nerespectarea acestei obligatii, organele fiscale de solutionare competente vor pune in vedere contestatorului, printr-o adresa, sa precizeze, in termen de 5 zile de la comunicarea acesteia, cuantumul sumei contestate, individualizata.
175.2. In situatia in care contestatia este formulata printr-un imputernicit al contestatorului, organele de solutionare competente vor verifica imputernicirea, care trebuie sa poarte semnatura si stampila persoanei juridice contestatoare, dupa caz.
178.1. Prin organe de solutionare competente constituite la nivelul directiilor generale unde contestatorii au domiciliul fiscal se intelege serviciile/birourile de solutionare a contestatiilor din cadrul directiilor generale ale finantelor publice judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, sau, dupa caz, Directia generala de administrare a marilor contribuabili, pentru marii contribuabili care sunt administrati de aceasta.
178.2. Prin organe de solutionare competente constituite la nivel central se intelege Directia generala de solutionare a contestatiilor din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
179.1. In solutionarea contestatiei organele de solutionare competente ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscala se pronunta prin decizie, iar cele ale autoritatilor administratiei publice locale se pronunta prin dispozitie
182.1. In temeiul art. 182 alin. (4) din Codul de procedura fiscala, contestatorul, intervenientii si/sau imputernicitii acestora, in fata organelor de solutionare a contestatiilor, se pot folosi de orice probe noi relevante, chiar daca acestea anterior nu au fost cercetate de organele de inspectie fiscala.
207.1. Reglementarile metodologice aprobate prin ordin al ministrului finantelor publice, emise potrivit ordonantelor si ordonantelor de urgenta prevazute la art. 208 din Codul de procedura fiscala, raman aplicabile pana la data intrarii in vigoare a noilor ordine ale ministrului finantelor publice, respectiv a noilor ordine ale presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, in masura in care dispozitiile acestora nu contravin prevederilor Codului de procedura fiscala si ale prezentelor norme metodologice