LEGE Nr. 6 din 13 martie 1996
privind ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Socialiste Vietnam pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnat la Hanoi la 8 iulie 1995
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 56 din 18 martie 1996
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifică Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Socialiste Vietnam pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnat la Hanoi la 8 iulie 1995.
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 8 februarie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
MARŢIAN DAN
Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 27 februarie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI
CONSTANTIN DAN VASILIU
ACORD
între Guvernul României şi Guvernul Republicii Socialiste Vietnam pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital
Guvernul României şi Guvernul Republicii Socialiste Vietnam,
dorind să promoveze şi să întărească relaţiile lor economice prin încheierea unui acord pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital,
au convenit după cum urmează:
ART. 1
Persoane vizate
Prezentul acord se va aplica persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezentul acord se va aplica impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele unui stat contractant, al autorităţilor sale locale ori al unităţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.
2. Vor fi considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, impozitele pe sumele totale ale salariilor plătite de întreprinderi, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.
3. Impozitele existente asupra cărora se vor aplica prevederile prezentului acord sunt, în special:
a) în România:
(i) impozitul pe venitul persoanelor fizice;
(ii) impozitul pe profit;
(iii) impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare;
(iv) impozitul pe venitul agricol; şi
(v) impozitul pe dividende
(denumite în continuare impozit român);
b) în Vietnam:
(i) impozitul pe venitul personal;
(ii) impozitul pe profit; şi
(iii) impozitul pe profitul repatriat
(denumite în continuare impozit vietnamez).
4. Acordul se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau, în esenţă, similare, care sunt stabilite după data semnării acestui acord, în plus sau în locul impozitelor existente. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra modificărilor importante aduse în legislaţiile lor fiscale respective.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentului acord, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:
a) termenul România înseamnă România şi, folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum şi zona economică exclusivă, asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, drepturile suverane şi jurisdicţia, în concordanţă cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele mării, pe fundul şi în subsolul acestor ape;
b) termenul Vietnam înseamnă Republica Socialistă Vietnam; când este folosit în sens geografic înseamnă întreg teritoriul său naţional, inclusiv marea sa teritorială şi orice zonă dincolo de marea sa teritorială şi adiacentă acesteia, în cadrul cărora Vietnamul, pe baza legislaţiei vietnameze şi în concordanţă cu dreptul internaţional, are drepturi suverane de explorare şi exploatare a resurselor naturale ale fundului mării şi ale subsolului sau şi ale apelor suprajacente;
c) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă România sau Vietnam, după cum cere contextul;
d) termenul persoană include o persoană fizică, o societate şi orice altă asociere de persoane, legal constituite în fiecare dintre statele contractante;
e) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată ca o persoană juridică, în scopul impunerii;
f) expresiile: întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) termenul naţionali înseamnă:
(i) în cazul României, toate persoanele fizice având cetăţenia României şi toate persoanele juridice, asocierile de persoane şi toate celelalte entităţi având statutul lor în conformitate cu legislaţia în vigoare în România;
(ii) în cazul Vietnamului, toate persoanele fizice având naţionalitatea Vietnamului şi toate persoanele juridice, societăţile de persoane şi asociaţiile având statutul lor în conformitate cu legislaţia în vigoare în Vietnam;
h) expresia transport internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă sau aeronavă exploatată de o întreprindere a unui stat contractant, cu excepţia cazului când nava sau aeronava este exploatată numai între locuri situate în celălalt stat contractant;
i) expresia autoritate competentă înseamnă, respectiv în România şi în Vietnam, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat; şi
j) termenul impozit înseamnă impozit român sau impozit vietnamez, după cum cere contextul.
2. În ceea ce priveşte aplicarea acestui acord de către un stat contractant, orice termen care nu este definit în acord va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acelui stat cu privire la impozitele la care prezentul acord se aplică.
ART. 4
Rezident
1. În sensul prezentului acord, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, potrivit legislaţiei acelui stat, este supusă impunerii în acel stat, urmare domiciliului său, rezidenţei, locului de conducere, locului de înregistrare sau oricărui alt criteriu de natură similară. Dar această expresie nu include orice persoană care este supusă impunerii în acel stat numai pentru faptul că realizează venituri din surse aflate în acel stat ori are capital situat acolo.
2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul sau va fi determinat după cum urmează:
a) aceasta va fi considerată rezidentă a statului în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în ambele state, va fi considerată rezidentă a statului cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);
b) dacă statul, în care această persoană are centrul intereselor sale vitale, nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici unul dintre state, atunci ea va fi considerată rezidentă a statului în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă a statului al cărui naţional este;
d) dacă această persoană este naţional al ambelor state sau al nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, atunci ea va fi considerată rezidentă a statului în care este situat locul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediul permanent
1. În sensul prezentului acord, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri, prin care o întreprindere îşi desfăşoară în întregime sau în parte activitatea sa.
2. Expresia sediu permanent include, în special:
a) un loc de conducere;
b) o sucursală;
c) un birou;
d) o uzină;
e) un atelier;
f) o fermă sau orice plantaţie;
g) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale;
h) un depozit utilizat pentru livrări de bunuri;
i) o structură de instalaţie sau un echipament utilizat pentru explorarea resurselor naturale.
3. Expresia sediu permanent cuprinde, de asemenea:
a) un şantier de construcţii, un proiect de construcţie, montaj sau instalaţie ori activităţile de supraveghere în legătură cu acestea, dar numai când asemenea şantier, proiect sau activităţi durează o perioadă mai mare de 6 luni;
b) furnizarea de servicii, inclusiv servicii de consultanţă, de către o întreprindere prin salariaţii săi sau prin alt personal angajat de întreprindere în acest scop, dar numai când activităţile de această natură durează (pentru acelaşi proiect sau un proiect conex), într-un stat contractant, o perioadă sau perioade care însumează mai mult de 6 luni în orice perioadă de 12 luni.
4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent va fi considerată că nu include:
a) folosirea de instalaţii, exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau livrării de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii, exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau livrării;
c) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii, exclusiv în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;
d) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv în scopul cumpărării de produse sau de mărfuri sau colectării de informaţii pentru întreprindere;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv în scopul desfăşurării, pentru întreprindere, a oricărei alte activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv pentru orice combinare de activităţi menţionate în subparagrafele a)-e), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri, ce rezultă din această combinare, să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar;
g) vânzarea de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii, expuse în cadrul unui târg sau al unei expoziţii temporare sau ocazionale, după închiderea târgului sau a expoziţiei menţionate, cu condiţia aprobării de către autoritatea competentă a statului contractant unde este situat târgul sau expoziţia.
5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, când o persoană - alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7 - îşi desfăşoară activitatea într-un stat contractant, în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, acea întreprindere va fi considerată că are un sediu permanent în primul stat menţionat, în legătură cu orice activitate pe care acea persoană o desfăşoară pentru întreprindere, dacă această persoană:
a) are şi exercită în mod obişnuit în acel stat autoritatea de a încheia contracte în numele întreprinderii, în afară de cazul în care activităţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4, care, dacă ar fi exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu ar face din acest loc fix de afaceri un sediu permanent, potrivit prevederilor acelui paragraf; sau
b) nu are asemenea autoritate, dar în mod obişnuit menţine în primul stat menţionat un stoc de produse sau de mărfuri, din care livrează în mod regulat produse sau mărfuri în numele întreprinderii.
6. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, o întreprindere de asigurare a unui stat contractant, cu excepţia reasigurărilor, va fi considerată că are un sediu permanent în celălalt stat contractant, dacă colectează prime pe teritoriul acelui celălalt stat sau asigură riscuri situate acolo, printr-o persoană, alta decât un agent cu statut independent, căreia i se aplică prevederile paragrafului 7.
7. O întreprindere nu va fi considerată că are un sediu permanent într-un stat contractant, numai prin faptul că aceasta îşi desfăşoară activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor de afaceri obişnuite.
Totuşi, când activităţile unui asemenea agent sunt realizate, în totalitate sau aproape în totalitate, în numele acelei întreprinderi, acesta nu va fi considerat un agent cu statut independent, în sensul acestui paragraf.
8. Faptul că o societate, care este rezidentă a unui stat contractant, controlează sau este controlată de către o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant, sau care îşi desfăşoară activitatea de afaceri în acel celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod), nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Veniturile din proprietăţi imobiliare
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultură sau din exploatări forestiere), situate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. Expresia proprietăţii imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate. Expresia va include, în orice caz, accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi în exploatări forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele şi aeronavele nu vor fi considerate proprietăţi imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietăţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.
ART. 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când întreprinderea îşi desfăşoară activitatea de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea îşi desfăşoară activitatea de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte dintre ele care este atribuibilă:
a) acelui sediu permanent;
b) vânzărilor, în acel celălalt stat, de produse sau mărfuri de natură identică sau similară cu cele vândute prin acel sediu permanent; sau
c) altor activităţi de afaceri desfăşurate în acel celălalt stat de natură identică sau similară cu cele efectuate prin acel sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant îşi desfăşoară activitatea de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare, în condiţii identice sau similare, şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea al cărei sediu permanent este.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent vor fi admise la scădere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmărite de activitatea de afaceri a sediului permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare astfel efectuate, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se afla situat sediul permanent sau în altă parte. Această prevedere se va aplica sub rezerva restricţiilor prevăzute de legislaţia internă.
4. Nici o prevedere a acestui articol nu va afecta aplicarea oricărei legi a unui stat contractant, referitoare la determinarea obligaţiei fiscale a unei persoane, în situaţiile în care informaţiile aflate la dispoziţia autorităţii competente a acelui stat sunt inadecvate pentru a determina profiturile care se atribuie unui sediu permanent, în măsura în care informaţiile aflate la dispoziţia autorităţii competente permit acest lucru, acea lege va fi aplicată în conformitate cu principiile acestui articol.
5. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu va împiedica acel stat contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzuală; metoda de repartizare adoptată va fi, totuşi, aceea prin care rezultatul obţinut să fie în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol.
6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent va fi determinat în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul când există motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.
7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentului acord, atunci prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Transporturi internaţionale
1. Profiturile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau aeronavelor vor fi impozabile numai în acel stat contractant.
2. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transporturi.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Când:
a) o întreprindere a unui stat contractant participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau
b) aceleaşi persoane participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, şi,
fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci orice profituri, care, fără aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţă.
2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat - şi impune în consecinţă - profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impunerii în acel celălalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat, dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci acel celălalt stat va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit acolo asupra acestor profituri. La efectuarea unor astfel de modificări, se va ţine seama de celelalte prevederi ale prezentului acord, iar, dacă este necesar, autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. Totuşi aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 15% din suma brută a dividendelor.
Prezentul paragraf nu va afecta impunerea societăţii în ceea ce priveşte profiturile din care se plătesc dividendele.
3. Termenul dividende, folosit în acest articol, înseamnă veniturile provenind din acţiuni, din acţiuni şi din drepturile de folosinţă, din părţi miniere, din părţi de fondator sau din alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţă, din participări la profituri, precum şi veniturile din alte părţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de către legislaţia statului în care este rezidentă societatea distribuitoare a dividendelor.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant, în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat acolo, sau exercită în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende, în legătură cu care se plătesc dividendele, este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 14, după caz.
5. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al acelui celălalt stat contractant sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende, în legătură cu care dividendele sunt plătite, este efectiv legată de un sediu permanent sau bază fixă, situate în acel celălalt stat, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă, în totalitate sau în parte, profituri sau venituri provenind din acel celălalt stat.
ART. 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. Totuşi aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a dobânzilor.
3. Independent de prevederile paragrafului 2 al acestui articol, dobânzile provenind dintr-un stat contractant vor fi scutite de impozit în acel stat, dacă sunt obţinute şi deţinute efectiv de către guvernul celuilalt stat contractant, de o autoritate locală sau o unitate administrativ-teritorială a acestuia sau de orice agenţie sau unitate bancară ori instituţie a acelui guvern, a autorităţii locale sau a unităţii administrativ-teritoriale sau dacă creanţele unui rezident al celuilalt stat contractant sunt garantate, asigurate sau finanţate, direct ori indirect, de o instituţie financiară aparţinând în întregime guvernului celuilalt stat contractant, cu condiţia ca împrumutul sau creanţa care dă naştere unei asemenea dobânzi să nu fie pe bază comercială.
4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă venituri din titluri de creanţă de orice natură, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză de participare la profiturile debitorului, şi, în special, veniturile din efecte publice, obligaţiuni sau titluri de creanţă, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, obligaţiuni sau titluri de creanţă. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.
5. Prevederile paragrafelor 1, 2 şi 3 nu se vor aplica, dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant, din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau exercită în acel celălalt stat profesii independente, printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţă în legătură cu care se plătesc dobânzile este efectiv legată de: a) un asemenea sediu permanent sau bază fixă sau; b) activităţile de afaceri la care se face referire în paragraful 1 subparagraful c) al art. 7. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 14, după caz.
6. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant, când plătitorul este însuşi acel stat, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat. Totuşi când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportă de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste dobânzi se consideră că provin din statul în care este situat sediul permanent sau bază fixă.
7. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv, în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor va rămâne impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentului acord.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.
2. Totuşi aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 15% din suma brută a redevenţelor.
3. Termenul redevenţe, folosit în prezentul articol, înseamnă plăţi de orice natură primite pentru folosirea sau concesionarea folosirii oricărui drept de autor asupra oricărei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau televiziune, transmisiilor prin satelit ori prin cablu sau prin orice alte forme de mijloace electronice folosite pentru emisiunile destinate publicului, orice patent, marcă de comerţ, desen sau model, plan, formulă secretă sau procedeu de fabricaţie sau pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza echipament industrial, comercial sau ştiinţific, sau pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica, dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau exercită în acel celălalt stat profesii independente, printr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul sau proprietatea în legătură cu care se plătesc redevenţele este efectiv legată de:
a) un asemenea sediu permanent sau bază fixă; sau
b) activităţile de afaceri la care se face referire în paragraful 1 subparagraful c) al art. 7. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 14, după caz.
5. Redevenţele se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este însuşi acel stat, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legată obligaţia de a plăti redevenţele şi aceste redevenţe se suportă de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste redevenţe se consideră că provin din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixă.
6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, ţinând seama de utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv, în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor va rămâne impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentului acord.
ART. 13
Câştiguri din capital
1. Câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţilor imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6, pot fi impuse în statul contractant în care sunt situate aceste proprietăţi.
2. Câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţilor mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietăţilor mobiliare ţinând de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant, pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe, pot fi impuse în acel celălalt stat.
3. Câştigurile provenind din înstrăinarea navelor sau aeronavelor exploatate în trafic internaţional de o întreprindere a unui stat contractant sau a proprietăţilor mobiliare necesare exploatării unor asemenea nave sau aeronave vor fi impozabile numai în acel stat contractant.
4. Câştigurile provenind din înstrăinarea acţiunilor unei societăţi, care este rezidentă a unui stat contractant, pot fi impuse în acel stat.
5. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricărei proprietăţi, alta decât cele la care se face referire în paragrafele 1, 2, 3 şi 4, vor fi impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.
ART. 14
Profesii independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activităţi cu caracter independent vor fi impozabile numai în acel stat, cu excepţia situaţiilor următoare, când asemenea venituri pot fi, de asemenea, impuse în celălalt stat contractant:
a) dacă dispune în mod obişnuit în celălalt stat contractant de o bază fixă, în scopul exercitării activităţilor sale; în acest caz, în acel celălalt stat contractant poate fi impusă numai partea de venit care este atribuibilă acelei baze fixe; sau
b) dacă şederea sa în celălalt stat contractant este pentru o perioadă sau perioade care însumează sau depăşesc în total 183 de zile în anul fiscal vizat; în acest caz, în acel celălalt stat poate fi impusă numai partea de venit care este obţinută din activităţi exercitate în acel celălalt stat.
2. Expresia profesii independente cuprinde, în special, activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
ART. 15
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19, 20 şi 21, salariile şi alte remuneraţii similare, obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată, vor fi impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant, remuneraţiile astfel obţinute pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat menţionat, dacă:
a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni, începând sau sfârşind în anul calendaristic vizat; şi
b) remuneraţiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat; şi
c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă, pe care cel care angajează o are în celălalt stat.
3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile primite pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional de o întreprindere a unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat.
ART. 16
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
Tantiemele, jetoanele de prezenţă şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societăţii care este rezidentă a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.
ART. 17
Artişti de spectacol şi sportivi
1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt: artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori ca interpret muzical sau ca sportiv, din activitatea sa personală desfăşurată în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. Când veniturile în legătură cu activităţile personale desfăşurate în această calitate de un artist de spectacol sau de un sportiv nu revin artistului de spectacol sau sportivului ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activităţile artistului de spectacol sau ale sportivului.
3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute de artişti de spectacol sau de sportivi, care sunt rezidenţi ai unui stat contractant, din activităţi desfăşurate în această calitate în celălalt stat contractant în cadrul unui program de schimburi culturale sau sportive, încheiat între guvernele celor două state contractante, vor fi scutite de impozit în acel celălalt stat contractant.
ART. 18
Pensii
Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariată desfăşurată în trecut vor fi impozabile numai în acel stat.
ART. 19
Funcţii publice
1. a) Remuneraţiile, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant, o autoritate locală sau o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau autorităţi ori unităţi vor fi impozabile numai în acel stat.
b) Totuşi aceste remuneraţii vor fi impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acel celălalt stat şi persoana fizică este rezidentă a acelui stat, şi:
(i) este un naţional al acelui stat; sau
(ii) nu a devenit rezidentă a acelui stat, numai în scopul prestării serviciilor.
2. a) Orice pensii plătite de sau din fonduri create de un stat contractant sau de o autoritate locală ori o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau autorităţi ori unităţi vor fi impozabile numai în acel stat.
b) Totuşi aceste pensii vor fi impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă persoana fizică este rezidentă şi naţional al acelui celălalt stat.
3. Prevederile art. 15, 16 şi 18 se vor aplica remuneraţiilor şi pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant sau de o autoritate locală ori o unitate administrativ-teritorială a acestuia.
ART. 20
Studenţi şi practicanţi
Un student sau un practicant, care este sau a fost imediat înainte de sosirea sa într-un stat contractant rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat menţionat exclusiv în scopul educării sau pregătirii sale, va fi scutit de impozit, în primul stat contractant menţionat, pentru o perioadă de 6 ani de studii sau de pregătire, pentru următoarele sume primite în scopul întreţinerii, educării sau pregătirii sale:
a) sume obţinute din surse aflate în afara acestui stat contractant, în scopul întreţinerii, educării sau pregătirii sale;
b) donaţii, burse sau alte plăţi făcute de Guvern sau de o organizaţie ştiinţifică, educaţională, culturală sau de altă organizaţie nonprofit.
ART. 21
Profesori şi cercetători
1. O persoană fizică, care este sau a fost, imediat anterior sosirii sale într-un stat contractant, rezidentă a celuilalt stat contractant şi care este prezentă în primul stat contractant menţionat în scopul predării, ţinerii de conferinţe sau pentru cercetare în cadrul unei universităţi, colegiu, şcoală sau instituţie de educaţie sau de cercetare ştiinţifică acreditată de Guvernul primului stat contractant menţionat, va fi scutită de impozit în primul stat contractant menţionat, pentru o perioadă de 2 ani de la data primei sale sosiri în primul stat contractant menţionat, pentru remuneraţia primită ca urmare a predării, ţinerii de conferinţe sau cercetării.
2. Prezentul articol se aplică numai venitului din cercetare, dacă asemenea cercetare este întreprinsă de o persoană fizică în interes public şi nu în primul rând pentru obţinerea unui câştig în folosul unei persoane sau al unui grup de persoane particulare.
ART. 22
Alte venituri
Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentului acord şi provenind din celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.
ART. 23
Capital
1. Capitalul reprezentat de proprietăţi imobiliare, astfel cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, poate fi impus în statul contractant în care sunt situate aceste proprietăţi.
2. Capitalul reprezentat de proprietăţi mobiliare, făcând parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi, sau de proprietăţi mobiliare aparţinând unei baze fixe utilizate pentru exercitarea unei profesii independente, poate fi impus în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.
3. Capitalul reprezentat de nave şi aeronave, exploatate în trafic internaţional de o întreprindere a unui stat contractant, şi de proprietăţile mobiliare ţinând de exploatarea unor asemenea nave şi aeronave, va fi impozabil numai în acel stat contractant.
4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat.
ART. 24
Eliminarea dublei impuneri
1. În cazul României, dubla impunere va fi eliminată după cum urmează:
Când un rezident al României realizează venituri sau elemente de venit, la care se face referire în art. 10, 11 şi 12, sau profituri, câştiguri ori deţine capital care, potrivit legislaţiei din Vietnam şi prezentului acord, pot fi impuse în Vietnam, România va recunoaşte un credit fiscal faţă de impozitul său pe venituri, elemente de venit, profituri, câştiguri sau capital, într-o sumă egală cu impozitul plătit în Vietnam.
Totuşi suma creditului nu va depăşi suma impozitului român pe acele venituri, elemente de venit, profituri sau câştiguri sau pe capital, calculat în conformitate cu legislaţia fiscală şi cu reglementările din România.
2. În cazul Vietnamului, dubla impunere va fi eliminată după cum urmează:
Când un rezident al Vietnamului realizează venituri, profituri sau câştiguri ori deţine capital care, potrivit legislaţiei din România şi prezentului acord, pot fi impuse în România, Vietnamul va recunoaşte un credit fiscal faţă de impozitul său pe venituri, profituri sau câştiguri ori pe capital, într-o sumă egală cu impozitul plătit în România.
Totuşi suma creditului nu va depăşi suma impozitului vietnamez pe acele venituri, profituri sau câştiguri ori pe capital, calculat în conformitate cu legislaţia fiscală şi cu reglementările din Vietnam.
3. Când, conform legislaţiei interne a unui stat contractant, suma impozitului scutit sau redus se consideră ca fiind plătită în acel stat contractant de un rezident al celuilalt stat contractant, acea sumă de impozit va fi recunoscută ca un credit fiscal în celălalt stat contractant.
ART. 25
Nediscriminarea
1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant la nici o impunere sau obligaţie legată de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii acelui celălalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie.
2. Impunerea unui sediu permanent, pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant, nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în acel celălalt stat, decât impunerea stabilită întreprinderilor acelui celălalt stat care desfăşoară aceleaşi activităţi. Această prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant nici o deducere personală, înlesnire şi reducere în ce priveşte impunerea, pe considerente privind statutul civil ori responsabilităţile familiale pe care le acordă rezidenţilor săi.
3. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parţial deţinut sau controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse, în primul stat menţionat, la nici o impunere sau obligaţie legată de aceasta, care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.
4. Prevederile paragrafelor 2 şi 3 ale prezentului articol nu se vor aplica impozitului vietnamez pe profitul repatriat, altul decât impozitul la care se face referire în paragraful 2 al art. 10, şi impunerii vietnameze în legătură cu activităţile de producţie agricolă.
5. Nici o prevedere a prezentului articol nu va fi considerată ca obligând fiecare stat contractant să acorde persoanelor fizice, care nu sunt rezidente în acel stat, nici o deducere personală, înlesnire şi reducere, în ceea ce priveşte impunerea, care sunt acordate persoanelor fizice rezidente.
6. Prevederile prezentului articol se aplică numai impozitelor care fac obiectul prezentului acord.
ART. 26
Procedura amiabilă
1. Când o persoană care este rezidentă a unui stat contractant consideră că, datorită măsurilor luate de autorităţile competente ale unuia sau ale ambelor state contractante, rezultă sau va rezulta pentru ea o impunere care nu este conformă cu prevederile prezentului acord, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acestor state, să supună cazul sau autorităţii competente a statului contractant în care această persoană este rezidentă sau, dacă situaţia sa se încadrează în prevederile paragrafului 1 al art. 25, acelui stat contractant al cărui naţional este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă o impunere contrară prevederilor acordului.
2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsura să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul, pe calea unei înţelegeri amiabile, cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impuneri care nu este în conformitate cu prezentul acord. Orice înţelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripţie prevăzută în legislaţia internă a statelor contractante.
3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării acestui acord. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri, în cazurile neprevăzute de acord.
4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, în scopul realizării unei înţelegeri, în sensul paragrafelor precedente. Când, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare necesar un schimb oral de opinii, un asemenea schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanţi ai autorităţilor competente ale statelor contractante.
ART. 27
Schimb de informaţii
1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicării prevederilor prezentului acord sau privind legislaţia internă a statelor contractante referitoare la impozitele vizate de acord, în măsura în care impunerea la care se referă nu este contrară prevederilor acordului, în special pentru prevenirea fraudei sau evaziunii cu privire la asemenea impozite. Orice informaţie obţinută de un stat contractant va fi tratată ca secret, în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută conform prevederilor legislaţiei interne a acelui stat, şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv la instanţe judecătoreşti şi organe administrative) însărcinate cu stabilirea sau încasarea, aplicarea ori urmărirea sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul acordului. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti sau în deciziile judiciare. Autorităţile competente, prin consultări, vor stabili condiţii, metode şi tehnici adecvate cu privire la problemele în legătură cu care asemenea schimburi de informaţii vor avea loc, inclusiv, când apare necesar, schimburi de informaţii referitoare la evitarea impunerii.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor impune în nici un caz unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar dezvălui orice secret de afaceri, industrial, comercial sau profesional, un procedeu de fabricaţie sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.
ART. 28
Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare
Nici o prevedere a prezentului acord nu va afecta privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare, în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 29
Intrarea în vigoare
Prezentul acord va intra în vigoare în a 30-a zi de la data primirii pe canale diplomatice a ultimei notificări, prin care se comunică încheierea procedurilor legale interne, necesare în fiecare stat contractant pentru intrarea în vigoare a acordului. Prezentul acord se va aplica, în ceea ce priveşte venitul obţinut şi capitalul deţinut în timpul anilor fiscali, începând la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor celui în care prezentul acord va intra în vigoare.
ART. 30
Denunţarea
Prezentul acord va rămâne în vigoare o perioadă nedeterminată, dar fiecare dintre statele contractante poate să remită celuilalt stat contractant, pe canale diplomatice, o notă de denunţare scrisă la sau înainte de a 30-a zi a lunii iunie a oricărui an calendaristic, după expirarea unei perioade de 5 ani de la data la care acordul a intrat în vigoare.
În această situaţie, prezentul acord va înceta să se aplice, în ceea ce priveşte venitul obţinut şi capitalul deţinut în timpul anilor fiscali, începând la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor celui în care a fost remisă nota de denunţare.
Drept pentru care, subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă de către guvernele lor, au semnat prezentul acord.
Întocmit în dublu exemplar la Hanoi la 8 iulie 1995, în limbile română, vietnameză şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare, textul în limba engleză va prevala.
Pentru Guvernul României,
Petru Crişan,
ministrul comerţului
Pentru Guvernul Republicii
Socialiste Vietnam,
Li Van Tried,
ministrul comerţului