DECRET   Nr. 331 din 14 octombrie 1986

pentru ratificarea unor tratate internaţionale

EMITENT:      CONSILIUL DE STAT AL REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA

PUBLICAT  ÎN: BULETINUL OFICIAL  NR. 61 din 20 octombrie 1986

    Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează:

    (…)

    ART. 3

    Se ratifică Acordul dintre Republica Socialistă România şi Republica Turcia pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere, semnat la Bucureşti la 1 iulie 1986.

NICOLAE CEAUŞESCU

Preşedintele

Republicii Socialiste România

ACORD

între Republica Socialistă România şi Republica Turcia pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere

    Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Turcia,

    dorind să încheie un Acord pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere şi în vederea promovării şi întăririi relaţiilor economice dintre cele două ţări, au convenit după cum urmează:

    ART. 1

    Persoane vizate

    Prezentul acord se aplică persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

    ART. 2

    Impozite vizate

    1. Prezentul acord se aplică impozitelor pe venit şi pe avere stabilite în numele fiecărui stat contractant sau al unităţilor sale administrativ-teritoriale ori al autorităţilor sale locale, indiferent de modul în care sînt percepute.

    2. Sînt considerate impozite pe venit şi pe avere toate impozitele stabilite pe venitul total, pe averea totală sau pe elementele de venit sau de avere, inclusiv impozitele pe cîştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile sau imobile, impozitele pe suma totală a salariilor plătite de întreprinderi, precum şi impozitele pe creşterea valorii averii.

    3. Impozitele existente cărora li se aplică acordul sînt, în special:

    a) În cazul Republicii Socialiste România:

    i) impozitul pe veniturile obţinute de persoanele fizice şi juridice;

    ii) impozitul pe beneficiile societăţilor mixte constituite cu participarea unor organizaţii economice române şi a unor parteneri străini;

    iii) impozitul pe venitul realizat din activităţi agricole

    (denumite mai jos impozit român).

    b) În cazul Republicii Turcia:

    i) impozitul pe venit;

    ii) impozitul pe societăţi;

    iii) impozitul pentru susţinerea industriei de apărare

    (denumite mai jos impozit turc).

    4. Acordul se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau analoage care se vor institui ulterior, în plus sau în locul celor existente. Autorităţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica reciproc orice modificări importante aduse legislaţiilor lor fiscale respective, la care se referă acest acord.

    ART. 3

    Definiţii generale

    1. În sensul prezentului acord, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

    a) i) termenul România înseamnă Republica Socialistă România şi, folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul României, platoul continental şi o zonă dincolo de marea teritorială în cadrul căreia România poate, pe baza legislaţiei interne şi în conformitate cu dreptul internaţional, să exercite drepturi suverane de explorare şi exploatare a resurselor naturale, biologice şi minerale existente în apele mării, pe fundul şi subsolul acesteia;

    ii) termenul Turcia înseamnă Republica Turcia şi, cînd este folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul Turciei în care legislaţia Turciei este în vigoare, precum şi platoul continental asupra căruia Turcia are, în conformitate cu dreptul internaţional, drepturi suverane de a explora şi de a exploata resursele sale naturale;

    b) termenii un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă România sau Turcia, după cum cere contextul;

    c) termenul impozit indică impozitul român sau impozitul turc, după cum cere contextul, şi cuprinde, de asemenea, orice impozit la care se referă art. 2 al acestui acord;

    d) termenul persoană include o persoană fizică, o societate şi orice altă grupare de persoane;

    e) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată persoană juridică în vederea impozitării şi include, de asemenea, societăţile mixte constituite în conformitate cu legislaţia statelor contractante;

    f) termenul sediu înregistrat înseamnă sediul central legal, înregistrat în conformitate cu codul comercial turc sau cu legislaţia română;

    g) termenul naţionali înseamnă:

    i) cu privire la România, orice persoană fizică care posedă cetăţenia română şi orice persoană juridică, societate de persoane şi asociaţie care îşi dobîndeşte statutul juridic în conformitate cu legislaţia în vigoare în România;

    ii) cu privire la Turcia, orice persoană fizică care posedă naţionalitatea turcă conform Codului turc al naţionalităţii şi orice persoană juridică, societate de persoane şi asociaţie care îşi dobîndeşte statutul juridic în conformitate cu legislaţia în vigoare în Turcia.

    h) termenii întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

    i) termenul autoritate competentă înseamnă:

    I) în România, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat;

    II) în Turcia, ministrul finanţelor şi vămilor sau reprezentantul său autorizat;

    j) expresia beneficiar efectiv indică un rezident al unui stat contractant sau al celuilalt stat contractant. Această expresie nu include un rezident al unui stat terţ şi acest rezident nu va fi îndreptăţit să beneficieze de prevederile acestui acord.

    2. Pentru aplicarea prevederilor prezentului acord de către un stat contractant, orice termen care nu este altfel definit are sensul ce i se atribuie de către legislaţia acelui stat contractant care reglementează impozitele ce fac obiectul prezentului acord, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită.

    ART. 4

    Domiciliu fiscal

    1. În sensul prezentului acord, termenul rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, în virtutea legislaţiei acelui stat, este subiect de impunere în acel stat datorită domiciliului său, rezidenţei, sediului legal (sediu înregistrat), locului conducerii efective sau oricărui alt criteriu de natură analoagă.

    2. Cînd, conform dispoziţiilor paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său va fi determinat în conformitate cu următoarele reguli:

    a) persoana va fi considerată rezidentă a statului contractant în care dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa. Dacă dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în ambele state contractante, ea va fi considerată rezidentă a statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sînt cele mai strînse (centrul intereselor vitale);

    b) dacă statul contractant în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă această persoană nu dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici unul dintre statele contractante, atunci ea va fi considerată rezidentă a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;

    c) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau dacă nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă a statului contractant al cărui naţional este;

    d) dacă această persoană este un naţional al ambelor state contractante sau dacă nu este un naţional al nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor tranşa problema de comun acord.

    3. Cînd, potrivit dispoziţiilor paragrafului 1, o societate este rezidentă a ambelor state contractante, autorităţile competente ale statelor contractante vor tranşa problema de comun acord, în conformitate cu prevederile art. 25.

    ART. 5

    Sediu permanent

    1. În sensul prezentului acord, expresia sediu permanent indică un loc fix de afaceri prin care întreprinderea exercită, în total sau în parte, activitatea sa.

    2. Expresia sediu permanent cuprinde, îndeosebi:

    a) un sediu de conducere;

    b) o sucursală;

    c) un birou;

    d) o uzină;

    e) un atelier;

    f) o mină, un puţ petrolifer sau de extracţie a gazelor, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale;

    g) i) un şantier de construcţii, de montaj sau un proiect de instalaţii, dar numai dacă un astfel de şantier sau proiect continuă pe o perioadă mai mare de 6 luni;

    ii) prestarea de servicii, inclusiv servicii de consulting, de o întreprindere prin intermediul salariaţilor sau al altui personal angajat de întreprindere în acest scop, dar numai cînd activităţile de această natură continuă (pentru acelaşi şantier sau pentru un altul legat de aceasta) în ţară, pe o perioadă sau perioade care depăşesc în total 6 luni în cadrul oricărei perioade de 12 luni.

    Statele contractante au dreptul ca, în conformitate cu legislaţia lor internă, să aplice impozitul la sursă din încasările brute sau să efectueze impunerea pe venitul net.

    3. Prin derogare de la prevederile precedente ale prezentului articol, se consideră că expresia sediu permanent nu cuprinde:

    a) folosirea de instalaţii în scopul exclusiv al depozitării, expunerii sau livrării produselor sau mărfurilor aparţinînd întreprinderii;

    b) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinînd întreprinderii în scopul exclusiv al depozitării, expunerii sau livrării;

    c) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinînd întreprinderii numai în scopul de a fi prelucrate de o altă întreprindere;

    d) menţinerea unui loc fix de afaceri în scopul exclusiv de a cumpăra produse sau mărfuri ori de a strînge informaţii pentru întreprindere;

    e) menţinerea unui loc fix de afaceri în scopul exclusiv de a desfăşura, pentru întreprindere, orice alte activităţi cu caracter preparator sau auxiliar, de a strînge informaţii ori pentru cercetări ştiinţifice sau pentru activităţi analoage;

    f) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv pentru desfăşurarea de activităţi combinate din categoria celor menţionate la subparagrafele a) la e), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri rezultată din această combinaţie să aibă un caracter preparator sau auxiliar.

    4. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci cînd o persoană - alta decît un agent cu statut independent căruia i se aplică paragraful 6 - acţionează într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, acea întreprindere se consideră că are un sediu permanent în primul stat contractant menţionat, în legătură cu orice activitate pe care acea persoană o desfăşoară pentru întreprindere, dacă o asemenea persoană:

    a) dispune de puteri pe care le exercită în mod obişnuit în acel stat, care îi permit să încheie contracte în numele întreprinderii, în afară de cazul cînd activităţile acestei persoane sînt limitate la cele menţionate paragraful 3, care, dacă ar fi exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu ar face din acest loc fix de afaceri un sediu permanent conform dispoziţiilor acelui paragraf; sau

    b) nu dispune de asemenea puteri, dar menţine în mod obişnuit în primul stat menţionat un stoc de produse sau mărfuri din care livrează, în mod obişnuit, produse sau mărfuri în numele întreprinderii.

    Totuşi, dacă o persoană menţine ocazional, în primul stat menţionat, un stoc de produse sau de mărfuri din care livrează rareori produse sau mărfuri în numele întreprinderii, acea persoană nu constituie un sediu permanent pentru acea întreprindere.

    5. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 şi 2, expresia sediu permanent se consideră că nu cuprinde vînzarea produselor sau mărfurilor aparţinînd întreprinderii, expuse, în cadrul unui tîrg sau expoziţii temporare ocazionale, numai la acel tîrg sau expoziţie.

    6. Nu se consideră că o întreprindere a unui stat contractant are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai prin faptul că aceasta îşi exercită activitatea în acel celălalt stat prin intermediul unui curtier, al unui comisionar general sau al oricărui alt agent cu statut independent, dacă aceste persoane acţionează în cadrul activităţii lor obişnuite.

    7. Faptul că o societate rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de către o societate rezidentă a celuilalt stat sau care exercită activitatea sa în acel celălalt stat (printr-un sediu stabil sau în alt mod) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din una dintre aceste societăţi un sediu stabil al celeilalte.

    ART. 6

    Venituri imobiliare

    1. Veniturile din bunuri imobile (inclusiv veniturile din agricultură sau silvicultură) sînt impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.

    2. Termenul bunuri imobile se defineşte în conformitate cu legislaţia statului contractant în care bunurile în cauză sînt situate. Termenul va cuprinde, în orice caz, toate accesoriile bunurilor imobile, inventarul viu şi mort al exploatărilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dreptul comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, a izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, ambarcaţiunile şi aeronavele nu sînt considerate ca bunuri imobile.

    3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a bunurilor imobile.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din bunurile imobile ale unei întreprinderi şi veniturilor din bunurile imobile folosite la exercitarea unei profesii libere.

    ART. 7

    Beneficiile întreprinderilor

    1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul cînd întreprinderea exercită activităţi în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent aflat în acel stat. Dacă întreprinderea exercită activităţi în acest mod, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai în măsura în care sînt atribuibile, direct sau indirect, acelui sediu permanent. Beneficiile provenind din tranzacţiile în care este implicat sediul permanent sînt considerate ca atribuibile sediului permanent în măsura corespunzătoare rolului jucat de sediul permanent în acele tranzacţii. Beneficiile vor fi atribuibile în acest fel, chiar dacă contractul sau ordinul referitor vînzare sau comanda de produse ori pentru prestarea serviciilor sînt făcute direct cu sediul central din străinătate al întreprinderii în mai mare măsură decît cu sediul permanent.

    2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, cînd o întreprindere a unui stat contractant exercită activităţi în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitînd activităţi identice sau analoage, în condiţii identice sau analoage şi tratînd cu toată independenţa cu întreprinderea al cărui sediu permanent este.

    3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent sînt admise ca deduceri cheltuielile făcute pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află sediul permanent sau în altă parte. Totuşi, nici o asemenea deducere nu va fi acordată cu privire la participarea la cheltuielile şi pierderile întreprinderii însăşi sau ale altui sediu permanent situat în străinătate, altele decît restituirea cheltuielilor efectiv ocazionate.

    4. Nici un beneficiu nu va fi atribuit unui sediu permanent numai pentru faptul că acel sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

    5. În cazul cînd beneficiile includ elemente de venit care sînt tratate separat în alte articole ale prezentului acord, dispoziţiile acelor articole nu sînt afectate de prevederile prezentului articol.

    6. Beneficiile unei societăţi a unui stat contractant care desfăşoară activităţi în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, după ce au fost impozitate în conformitate cu acest articol, pot fi impozitate în statul în care este situat sediul permanent asupra sumei rămase şi în conformitate cu legislaţia fiscală a acelui stat, însă impozitul astfel stabilit nu va depăşi 15 la sută.

    7. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale acestui articol, plăţile efectuate unui intermediar, unui comisionar general sau oricărei alte persoane asimilată unui astfel de intermediar sau comisionar de către legislaţia fiscală a statului contractant din care provine o asemenea plată, pot fi impuse în acel stat, însă impozitul astfel stabilit nu va depăşi 6 la sută din sumă brută a comisioanelor. Totuşi, cînd beneficiarul efectiv al comisionului, fiind rezident al celuilalt stat contractant, are în primul stat menţionat un sediu permanent de care este legată în mod efectiv activitatea generatoare de comisioane, dispoziţiile precedente ale acestui paragraf nu vor fi aplicate. În acest caz se vor aplica celelalte dispoziţii ale acestui articol.

    ART. 8

    Întreprinderi de transport

    1. Beneficiile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor sau a vehiculelor rutiere sînt impozabile numai în acel stat.

    2. Expresia trafic internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă, aeronavă sau vehicul rutier de către o întreprindere română sau turcă, cu excepţia situaţiei cînd nava, aeronava sau vehiculul rutier sînt exploatate numai între puncte situate pe teritoriul României sau Turciei.

    3. Dispoziţiile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, beneficiilor obţinute din participările într-un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transporturi.

    ART. 9

    Întreprinderi asociate

    1. Atunci cînd:

    a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau

    b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi cînd, fie într-un caz fie în celălalt, între cele două întreprinderi s-au stabilit sau impus condiţii, în relaţiile lor comerciale sau financiare, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci orice beneficii care, dacă nu ar fi fost acele condiţii, ar fi revenit uneia dintre întreprinderi, dar datorită acelor condiţii nu i-au revenit ca atare, pot fi incluse în beneficiile acelei întreprinderi şi impuse în mod corespunzător.

    2. Atunci cînd un stat contractant include în beneficiile unei întreprinderi a acelui stat - şi impozitează în mod corespunzător - beneficiile unei întreprinderi a celuilalt stat contractant care au fost impozitate în acel celălalt stat, iar beneficiile astfel incluse sînt beneficii care ar fi trebuit să revină întreprinderii primului stat menţionat, dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost cele care s-ar fi stabilit între întreprinderi independente, atunci acel celălalt stat va modifica corespunzător suma impozitului stabilit acolo asupra acelor beneficii, dacă acel celălalt stat consideră modificarea justificată. La determinarea unei asemenea modificări se va ţine cont şi de celelalte prevederi ale prezentului acord, iar, dacă este cazul, autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.

    ART. 10

    Dividende

    1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant către un rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

    2. Totuşi, aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse şi în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 15 la sută din suma brută a dividendelor.

    3. Termenul dividende, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile din acţiuni, din acţiuni sau titluri de folosinţă, părţi de fondator sau alte drepturi care nu sînt creanţe, din participarea la beneficii, precum şi veniturile din alte părţi sociale care sînt supuse aceluiaşi regim de impunere ca şi veniturile din acţiuni de către legislaţia statului a cărui rezidentă este societatea distribuitoare şi veniturile obţinute dintr-un fond de investiţii sau societate de investiţii. În acest context, beneficiile distribuite de societăţile mixte române subscriitorilor de capital sînt considerate dividende.

    4. Sub rezerva prevederilor paragrafului 6 al art. 7, cînd o societate rezidentă a unui stat contractant obţine beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de societate, cu excepţia cazului cînd aceste dividende sînt plătite unui rezident al acelui celălalt stat sau cînd acţiunile pentru care se plătesc dividendele sînt în mod efectiv legate de un sediu permanent sau de o bază fixă situată în acel celălalt stat, nici să supună beneficiile nedistribuite ale societăţii unui impozit pe beneficiile nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite sînt compuse, în total sau în parte, din beneficii sau din venituri provenind din acel celălalt stat.

    5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică în cazul cînd beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară în celălalt stat contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende, activităţi prin intermediul un sediu permanent situat acolo şi acţiunile pentru care se plătesc dividendele sînt în mod efectiv legate de acel sediu permanent. În acest caz se aplică prevederile art. 7.

    ART. 11

    Dobînzi

    1. Dobînzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

    2. Totuşi, aceste dobînzi pot fi, de asemenea, impuse şi în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobînzilor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10 la sută din suma brută a dobînzilor.

    3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2 dobînzile provenind din:

    a) România şi plătite Guvernului Turciei sau Băncii Centrale a Turciei sînt scutite de impozitul român;

    b) Turcia şi plătite Guvernului României sau Băncii Naţionale a Republicii Socialiste România sînt scutite de impozitul turc.

    4. Termenul dobînzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă venituri din efecte publice, din titluri de obligaţiuni, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză de participare la beneficii, din creanţe de orice natură, penalităţi datorate pentru plata cu întîrziere, precum şi orice alte venituri asimilate veniturilor din sume împrumutate de legislaţia fiscală a statului din care provin veniturile.

    5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobînzilor, rezident al unui stat contractant, desfăşoară activităţi în celălalt stat contractant, din care provin aceste dobînzi, printr-un sediu permanent situat acolo şi creanţele în baza cărora se plătesc dobînzile sînt în mod efectiv legate de acel sediu permanent. În acest caz se aplică prevederile art. 7.

    6. Dobînda va fi considerată ca provenind dintr-un stat contractant cînd plătitorul este chiar acel stat, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Cînd, totuşi, persoana plătitoare a dobînzii, fie că este sau nu rezidentă a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legătură cu care a fost contractată creanţa pentru care se plăteşte dobînda şi această dobîndă este suportată de acel sediu permanent, atunci acea dobîndă va fi considerată ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent.

    7. Cînd, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi terţe persoane, suma dobînzilor, ţinînd cont de creanţa pentru care ele sînt plătite, excede suma asupra căreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor va rămîne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinîndu-se cont şi de celelalte dispoziţii ale prezentului acord.

    8. Cînd un rezident al unui stat contractant vinde produse sau mărfuri unui rezident al celuilalt stat contractant, iar plăţile aferente acestor vînzări sînt efectuate într-o perioadă determinată de timp după livrarea acestor produse sau mărfuri, atunci orice element al acestor plăţi nu va fi considerat ca dobîndă în sensul prezentului articol. În acest caz se aplică prevederile art. 5 şi 7.

    ART. 12

    Redevenţe

    1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

    2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse şi în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10 la sută din suma brută a redevenţelor.

    3. Termenul redevenţe, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă sumele de orice natură primite pentru folosirea, concesionarea folosirii sau vînzarea oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv a filmelor cinematografice şi a înregistrărilor pentru radio şi televiziune, a oricărui brevet de invenţie, a unei mărci de fabrică, a unui desen sau model, a unui plan, a unei formule sau procedeu secret sau pentru informaţii referitoare la experienţa cîştigată în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific sau pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, rezident al unui stat contractant, desfăşoară activităţi în celălalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, şi dreptul sau bunul în legătură cu care se plătesc redevenţele este în mod efectiv legat de acel sediu permanent. În acest caz se aplică prevederile art. 7.

    5. Redevenţele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd plătitorul este chiar acel stat, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Cînd, totuşi, persoana plătitoare a redevenţelor, fie că este sau nu rezidentă a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care este legat în mod efectiv dreptul sau bunul generator de redevenţe şi aceste redevenţe sînt suportate de acel sediu permanent, atunci aceste redevenţe vor fi considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent.

    6. Cînd, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi terţe persoane, suma redevenţelor plătite, ţinînd cont de folosirea, dreptul sau informaţia pentru care ele sînt plătite, excede pe aceea asupra căreia s-ar fi convenit de plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor va rămîne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant ţinîndu-se cont şi de celelalte dispoziţii ale prezentul acord.

    ART. 13

    Cîştiguri din capital

    1. Cîştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea bunurilor imobile menţionate la art. 6 şi situate în celălalt stat contractant sînt impozabile în acel celălalt stat.

    2. Cîştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile făcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a bunurilor mobile aparţinînd unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant în scopul exercitării unei profesii independente, inclusiv cîştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a unei asemenea baze fixe, sînt impozabile în celălalt stat.

    Totuşi, cîştigurile unei întreprinderi a unui stat contractant provenind din înstrăinarea navelor, aeronavelor sau a vehiculelor rutiere exploatate în trafic internaţional şi a bunurilor mobile ţinînd de exploatarea acestor nave, aeronave sau vehicule rutiere sînt impozabile numai în acel stat.

    3. Cîştigurile provenind din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decît cele menţionate la paragrafele 1 şi 2, sînt impozabile în statul contractant al cărui rezident este cel care înstrăinează.

    Totuşi, cîştigurile din capital menţionate în alineatele precedente şi realizate din celălalt stat contractant sînt impozabile în celălalt stat contractant dacă perioada de timp dintre achiziţie şi înstrăinare nu depăşeşte un an.

    ART. 14

    Profesii independente

    1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii libere sau a altor activităţi cu caracter independent sînt impozabile numai în acel stat. Totuşi, aceste venituri pot fi, de asemenea, impuse în celălalt stat, dacă aceste profesii sau activităţi sînt exercitate în acel celălalt stat şi dacă acesta:

    a) are o bază fixă în mod regulat la dispoziţia sa în acel celălalt stat în scopul exercitării acelor profesii sau activităţi; sau

    b) este prezent în acel celălalt stat în scopul exercitării acelor profesii sau activităţi pe o perioadă sau perioade care însumează în total 183 de zile sau mai mult, în orice perioadă continuă de 12 luni.

    În aceste situaţii, poate fi impusă în acel celălalt stat numai partea din venit care este atribuibilă acelei baze fixe sau este realizată din profesiile sau activităţile exercitate în timpul prezenţei sale în acel celălalt stat, după caz.

    2. Expresia profesii libere cuprinde, în special, activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiei de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil şi alte activităţi care necesită o pregătire profesională specifică.

    ART. 15

    Profesii dependente

    1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19, 20 şi 21, retribuţiile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată vor fi impozabile numai în acel stat, dacă activitatea nu este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este astfel desfăşurată, remuneraţia obţinută de acolo poate fi impusă în acel celălalt stat.

    2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remuneraţia obţinută de un rezident al unui stat contractant, pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant, va fi impozabilă numai în primul stat menţionat, dacă:

    a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pe o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în anul calendaristic vizat, şi

    b) remuneraţia este plătită de către sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat, şi

    c) remuneraţia nu este suportată de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează le are în celălalt stat.

    3. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pentru munca salariată prestată la bordul unei nave, aeronave sau vehicul rutier exploatate în trafic internaţional vor fi impozabile numai în statul contractant al cărui rezident este întreprinderea.

    ART. 16

    Tantieme

    Tantiemele şi alte remuneraţii similare primite de un rezident al unui stat contractant, în calitate de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi rezidente în celălalt stat contractant, sînt impozabile în acel celălalt stat.

    ART. 17

    Artişti şi sportivi

    1. Prin derogare de la prevederile art. 14 şi 15, veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant ca profesionist de spectacole, cum ar fi un artist de teatru, cinema, de radio sau televiziune ori interpret muzical, precum şi de un sportiv din activitatea lui personală desfăşurată în această calitate în celălalt contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

    2. Cînd veniturile din activităţile exercitate personal de un artist sau sportiv în această calitate nu revin artistului sau sportivului însuşi, ci unei alte persoane, acele venituri pot fi impuse, prin derogare de la prevederile art. 7, 14 şi 15, în statul contractant în care sînt exercitate activităţile artistului sau sportivului.

    3. Totuşi, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant din astfel de activităţi desfăşurate în celălalt stat contractant vor fi scutite de impozit în celălalt stat, dacă activităţile sînt desfăşurate în cadrul unui acord cultural sau unei alte înţelegeri încheiate între statele contractante.

    ART. 18

    Pensii

    Sub rezerva prevederilor paragrafului 1 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru muncă salariată prestată în trecut sînt impozabile numai în acel stat.

    Această prevedere se aplică, de asemenea, anuităţilor pe viaţă plătite unui rezident al unui stat contractant.

    ART. 19

    Funcţii guvernamentale

    1. Remuneraţiile, inclusiv pensiile plătite de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală a acestuia, din fonduri constituite de acestea, unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, unităţi sau autorităţi a acestuia, la retragerea dintr-o funcţie guvernamentală, sînt impozabile în acel stat.

    2. Dispoziţiile art. 15, 16 şi 17 se aplică remuneraţiilor şi pensiilor referitoare la serviciile prestate în legătură cu o activitate comercială exercitată de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală a acestuia.

    ART. 20

    Studenţi

    1. Sumele pe care un student sau un practicant, care este un naţional al unui stat contractant şi care prezent în celălalt stat contractant numai în scopul educării sau specializării sale, le primeşte în scopul întreţinerii, educării sau specializării sale nu vor fi impuse în acel celălalt stat pe o perioadă care depăşeşte 6 ani, cu condiţia ca astfel de sume să provină din surse aflate în afara acelui celălalt stat.

    2. Remuneraţiile pe care un student sau un practicant, care este un naţional al unui stat contractant, le realizează din munca salariată pe care o prestează în celălalt stat contractant, pe o perioadă sau perioade care nu depăşesc 183 de zile într-un an calendaristic, în scopul cîştigării de experienţă practică cu privire la educarea şi formarea sa, nu vor fi impuse în celălalt stat.

    ART. 21

    Profesori

    1. Remuneraţiile obţinute de un profesor sau de un învăţător, care este un naţional al unui stat contractant şi care este prezent în celălalt stat contractant cu scopul principal de a preda sau pentru cercetări ştiinţifice pe o perioadă sau perioade care nu depăşesc doi ani, vor fi scutite, în acel celălalt stat, de impozitul asupra remuneraţiilor din activitatea de predare sau cercetare, cu condiţia ca sumele respective să provină din surse aflate în afara acelui celălalt stat.

    2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu se vor aplica veniturilor din cercetare, dacă lucrările de cercetare nu sînt întreprinse în interes general, ci în primul rînd în interesul personal al uneia sau mai multor persoane determinate.

    ART. 22

    Alte venituri

    Elementele de venit provenind dintr-un stat contractant şi care nu au fost menţionate în mod expres în articolele precedente ale acestui acord pot fi impuse în acel stat.

    ART. 23

    Averea

    1. Averea constînd din bunuri imobile menţionate la art. 6, deţinută de un rezident al unui stat contractant şi situată în celălalt stat contractant, poate fi impusă în acel celălalt stat.

    2. Averea constînd din bunuri imobile care fac parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau din bunuri mobile care aparţin unei baze fixe folosită de un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant, în scopul exercitării unei profesii independente, poate fi impusă în acel celălalt stat.

    3. Averea constînd din nave, aeronave sau vehicule rutiere exploatate în trafic internaţional şi din bunuri mobile afectate exploatării unor astfel de nave, aeronave sau vehicule rutiere este impozabilă numai în statul contractant al cărui rezident este întreprinderea.

    4. Toate celelalte elemente ale averii unui rezident al unui stat contractant se impun numai în acel stat.

    ART. 24

    Evitarea dublei impuneri

    Dubla impunere va fi evitată după cum urmează:

    1. În cazul României, impozitele plătite în Turcia de rezidenţii români asupra veniturilor realizate sau averii deţinute, care în conformitate cu prevederile acestui acord pot fi impuse în Turcia, vor fi scăzute din impozitele datorate statului român.

    Această scădere nu va depăşi, totuşi, acea parte a impozitului pe venit calculată în România înainte ca scăderea să fie acordată şi care este corespunzătoare venitului ce poate fi impus în Turcia.

    Beneficiile vărsate de întreprinderile de stat române bugetului de stat vor fi considerate ca impozit român.

    2. În cazul Turciei, cînd un rezident al Turciei obţine venituri care, în conformitate cu prevederile acestui acord, pot fi impuse în România, Turcia va acorda ca scădere din impozitul pe venit al acelei persoane, sub rezerva prevederilor legislaţiei fiscale turce privind creditarea impozitelor străine (care nu va afecta principiile generale ale acestui acord), o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în România.

    Această scădere nu va depăşi, totuşi, acea parte a impozitului pe venit calculat în Turcia înainte ca scăderea să fie acordată şi care este corespunzătoare venitului ce poate fi impus în România.

    ART. 25

    Nediscriminarea

    1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant nici unei impozitări sau obligaţii legate de impunere care este diferită sau mai împovărătoare decît aceea la care sînt sau pot fi supuşi naţionalii acelui celălalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie.

    2. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 6 al art. 7, impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în acel celălalt stat în condiţii mai puţin avantajoase decît impozitarea întreprinderilor acelui celălalt stat care desfăşoară aceleaşi activităţi.

    3. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este în totalitate sau în parte, direct sau indirect, deţinut sau controlat de către unu sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat nici unei impozitări sau obligaţii legate de impunere care este diferită sau mai împovărătoare decît impozitarea sau obligaţiile legate de impunere la care sînt sau pot fi supuse întreprinderile de acelaşi fel din primul stat menţionat.

    4. Aceste dispoziţii nu vor fi interpretate ca:

    a) obligînd un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant orice înlesnire, reducere sau scutire de impozit cu caracter personal la plata impozitului, în funcţie de situaţia sau de sarcinile familiale pe care le acordă propriilor săi rezidenţi;

    b) o discriminare, dacă un stat contractant limitează aplicarea unor înlesniri, reduceri sau scutiri elaborate în scopul încurajării investiţiilor, pentru persoanele celuilalt stat contractant.

    ART. 26

    Schimb de informaţii

    1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor schimba informaţiile care sînt necesare pentru aplicarea dispoziţiilor prezentului acord sau cele ale legislaţiei interne ale statelor contractante privitoare la impozitele vizate de acord, în măsura în care impozitarea pe care ele o prevăd nu este contrară acordului. Orice informaţie primită de un stat contractant va fi tratată ca secret în acelaşi fel ca informaţiile obţinute în conformitate cu legislaţia internă a acelui stat şi va fi divulgată numai persoanelor sau autorităţilor, inclusiv instanţelor sau organelor administrative însărcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmărirea sau soluţionarea contestaţiilor referitoare la impozitele vizate de acord. Aceste persoane sau autorităţi vor folosi informaţiile respective numai în acest scop.

    2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunînd unuia dintre statele contractante obligaţia:

    a) de a lua măsuri administrative în contradicţie cu propria legislaţie sau cu practica administrativă a unuia sau a celuilalt stat contractant;

    b) de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute pe baza legislaţiei sau în cadrul practicii administrative normale a unuia sau a celuilalt stat contractant;

    c) de a furniza informaţii care ar divulga orice secret comercial, industrial, profesional sau procedeu comercial sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

    ART. 27

    Asistenţa administrativă

    1. Statele contractante se angajează să-şi acorde reciproc sprijin şi asistenţă în scopul înştiinţării şi încasării în special a majorărilor de întîrziere, dobînzilor, cheltuielilor şi amenzilor care nu au caracter penal şi a impozitelor vizate de art. 2.

    2. La solicitarea autorităţii competente a unui stat contractant, autoritatea competentă a celuilalt stat contractant va asigura, în ultimul stat, în conformitate cu prevederile legislaţiei şi reglementărilor aplicabile înştiinţării şi încasării impozitelor sus-menţionate, înştiinţarea şi încasarea drepturilor fiscale prevăzute la primul paragraf şi care revin primului stat. Aceste cereri nu vor beneficia de vreun privilegiu în statul solicitat, iar acesta nu este obligat să aplice mijloace de executare care nu sînt prevăzute de legislaţia şi reglementările statului solicitant.

    3. Solicitările prevăzute la paragraful 2 vor avea la bază copii oficiale ale documentelor de urmărire, însoţite, atunci cînd este cazul, de copiile oficiale de pe sentinţele judecătoreşti definitive.

    4. Cu privire la drepturile fiscale care pot fi contestate, autoritatea competentă a unui stat contractant poate, în scopul apărării drepturilor sale, să solicite autorităţii competente a celuilalt stat contractant să ia măsurile de protejare prevăzute de legislaţia ultimului stat; asupra acestor măsuri se aplică în mod reciproc prevederile paragrafelor 1 la 3.

    5. Prevederile art. 26 paragraful 1 se aplică, de asemenea, tuturor informaţiilor aduse la cunoştinţa autorităţii competente a statului solicitant, în scopul aplicării paragrafelor anterioare ale prezentului acord.

    6. Naţionalii unui stat contractant care desfăşoară activităţi dependente în celălalt stat contractant pot solicita sprijinul, în rezolvarea contestaţiilor legate de impunere, unor delegaţi trimişi de o agenţie autorizată a statului lor de origine. Împuternicirile şi competenţele acestor agenţii şi delegaţi vor fi stabilite în conformitate cu prevederile care reglementează împuternicirile şi competenţele agenţiilor şi delegaţilor similari ai celuilalt stat contractant.

    ART. 28

    Procedura amiabilă

    1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciază că măsurile luate de unul sau de ambele state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformă cu prezentul acord, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia naţională a acelor state, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este.

    2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să dea o soluţie satisfăcătoare, să rezolve problema pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este conformă cu acordul.

    3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve, pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau dubii cu privire la interpretarea sau la aplicarea acordului. Ele pot, de asemenea, să se consulte în vederea evitării dublei impuneri în cazurile neprevăzute de acord.

    4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în vederea realizării unei înţelegeri, aşa cum se prevede în paragrafele precedente. Cînd, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare ca fiind recomandabil un schimb de vederi oral, un atare schimb poate avea loc în cadrul unei comisii compuse din reprezentanţi ai autorităţilor competente ale statelor contractante.

    ART. 29

    Funcţionari diplomatici şi consulari

    Dispoziţiile acestui acord nu afectează privilegiile fiscale de care beneficiază funcţionarii diplomatici sau consulari acordate fie în virtutea normelor generale ale dreptului internaţional, fie în baza prevederilor unor acorduri speciale.

    ART. 30

    Intrarea în vigoare

    1. Prezentul acord va fi ratificat şi instrumentele de ratificare vor fi schimbate cît mai curînd posibil.

    2. Acordul va intra în vigoare la schimbarea instrumentelor de ratificare şi prevederile sale îşi vor produce efectul în România şi Turcia pentru impozitele aferente fiecărui an fiscal, care încep la sau după 1 ianuarie al anului următor celui în care acordul a intrat în vigoare.

    ART. 31

    Denunţarea

    Prezentul acord va rămîne în vigoare pînă la denunţarea lui de către unul dintre statele contractante. Oricare dintre statele contractante poate denunţa acordul pe cale diplomatică, după 1 ianuarie al celui de al 5-lea an de la intrarea în vigoare a prezentului acord, transmiţînd în acest sens o notă de denunţare cu cel puţin 6 luni înainte de sfîrşitul anului calendaristic. În acest caz, acordul va înceta să se aplice în România şi în Turcia pentru impozitele cu privire la fiecare an de impunere care începe la sau după 1 ianuarie al anului următor celui în care s-a dat nota de denunţare.

    Drept care, subsemnaţii plenipotenţiari am semnat prezentul acord.

    Încheiat la Bucureşti în 1 iulie 1986, în două exemplare originale, fiecare în limbile română, turcă şi engleză, cele trei texte fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretarea prevederilor prezentului acord, textul englez are precădere.

Pentru Guvernul

Republicii Socialiste România,

Petre Gigea,

ministrul finanţelor

Pentru Guvernul

Republicii Turcia,

Abdullah Tenekeci,

ministru de stat