DECRET   Nr. 326 din 23 decembrie 1987

pentru ratificarea unor tratate internaţionale

EMITENT:      CONSILIUL DE STAT

PUBLICAT  ÎN: MONITORUL OFICIAL  NR. 60 din 24 decembrie 1987

    Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează:

(…)

    ART. 2

    Se ratifică Convenţia dintre Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Tunisiene privind evitarea dublei impuneri asupra veniturilor şi averii, semnată la Tunis la 23 septembrie 1987.

NICOLAE CEAUŞESCU

Preşedintele

Republicii Socialiste România

CONVENŢIE

între Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Tunisiene privind evitarea dublei impuneri asupra veniturilor şi averii

    Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Tunisiene,

    în dorinţa de a promova şi întări relaţiile economice între cele două tari pe baza egalităţii în drepturi, respectării principiilor suveranităţii şi independenţei naţionale, neamestecului în treburile interne avantajului reciproc,

    au convenit asupra următoarelor dispoziţii:

    ART. 1

    Persoane vizate

    Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unui stat contractant sau ale ambelor state contractante.

    ART. 2

    Impozite vizate

    1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit şi pe avere percepute în contul fiecăruia dintre statele contractante, al unităţilor lor administrativ - teritoriale sau al colectivităţilor locale ale acestora, indiferent de sistemul de percepere.

    2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe avere impozitele percepute pe venitul total, pe averea totală sau pe elemente de venit ori de avere, inclusiv impozitele pe câştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile sau imobile, precum şi impozitele asupra creşterii valorii averii.

    3. Impozitele actuale care cad sub incidenţa prezentei convenţii sunt următoarele:

    a) În ce priveşte România:

    - impozitul pe veniturile persoanelor fizice şi persoanelor juridice;

    - impozitul pe veniturile societăţilor mixte constituite cu participarea organizaţiilor economice române şi a partenerilor străini;

    - impozitul pe veniturile din activităţi agricole (denumite în continuare impozite române);

    b) în ce priveşte Tunisia:

    - impozitul pe beneficiile industriale şi comerciale;

    - impozitul pe beneficiile societăţilor;

    - impozitul pe beneficiile profesiilor necomerciale;

    - impozitul pe retribuţii, salarii, pensii şi rente viagere;

    - impozitul asupra creşterii valorii bunurilor imobiliare;

    - impozitul asupra veniturilor din valori mobiliare;

    - impozitul pe veniturile din creanţe, depozite, cauţiuni şi conturi curente (I.R.C.);

    - contribuţia pentru solidaritate;

    - contribuţia personală de stat (denumite în continuare impozite tunisiene).

    4. Convenţia se va aplica, de asemenea, impozitelor identice sau similare care se vor adăuga impozitelor existente sau care le vor înlocui. Autorităţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica modificările importante aduse legislaţiei fiscale respective.

    ART. 3

    Definiţii generale

    1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

    a) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă, după context, România sau Tunisia;

    b) termenul România înseamnă Republica Socialistă România şi, folosit în sens geografic, desemnează teritoriul Republicii Socialiste România, inclusiv marea sa teritorială, precum şi zona economică exclusivă şi platoul continental asupra cărora România exercită, în conformitate cu dreptul internaţional şi propria sa legislaţie, drepturi suverane privind explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale existente în apele marii, pe fundul şi în subsolul acesteia;

    c) termenul Tunisia înseamnă teritoriul Republicii Tunisiene şi zonele adiacente apelor teritoriale ale Tunisiei asupra cărora, în conformitate cu dreptul internaţional, Tunisia poate exercita drepturi în ce priveşte fundul marii, subsolul marin şi resursele naturale ale acestora;

    d) termenul persoana înseamnă persoanele fizice, societăţile şi orice alte grupări de persoane;

    e) termenul societate înseamnă orice persoana juridică sau orice entitate considerată ca persoana juridică în vederea impozitării;

    f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

    g) termenul naţionali înseamnă:

    - în cazul României, toate persoanele fizice care posedă cetăţenia româna şi toate persoanele juridice sau alte entităţi constituite în conformitate cu propria sa legislaţie:

    - în cazul Tunisiei, toate persoanele fizice care posedă naţionalitatea tunisiană şi toate persoanele juridice sau alte entităţi constituite în conformitate cu propria sa legislaţie;

    h) expresia trafic internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă sau o aeronavă exploatate de o întreprindere care are locul conducerii efective într-unul din statele contractante, cu excepţia cazului când un astfel de transport este efectuat numai între două locuri situate în celălalt stat contractant;

    i) expresia autoritate competenta înseamnă:

    (1) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat legal;

    (2) în cazul Tunisiei, ministrul planului şi finanţelor sau reprezentantul sau autorizat legal.

    2. În ce priveşte aplicarea convenţiei de către fiecare dintre statele contractante, orice termen care nu este altfel definit va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acelui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplică.

    ART. 4

    Domiciliu fiscal

    1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant indică orice persoana care, în virtutea legislaţiei acelui stat, este subiect de impunere în acel stat datorită domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii sau oricărui alt criteriu de natura similară.

    2. Când, conform prevederilor paragrafului 1, o persoană fizică este rezidenta a ambelor state contractante, atunci acest caz se rezolvă după următoarele reguli:

    a) persoana va fi considerată rezidenta a statului în care dispune de o locuinţă permanenta. Dacă dispune de câte o locuinţă permanenta în fiecare dintre statele contractante, ea va fi considerată rezidenta a statului cu care legăturile sale personale şi economice sunt cele mai strânse (centrul intereselor vitale);

    b) dacă statul în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă nu dispune de o locuinţă permanenta în nici unul dintre state, atunci va fi considerată rezidenta a statului în care locuieşte în mod obişnuit;

    c) dacă aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau dacă nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul din ele, va fi considerată rezidenta a statului a cărui cetăţenie sau naţionalitate o are;

    d) dacă aceasta persoana are cetăţenia sau naţionalitatea ambelor state sau dacă nu are cetăţenia sau naţionalitatea nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante rezolvă problema de comun acord.

    3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidenta a ambelor state contractante, ea este considerată rezidenta a statului unde este situat sediul conducerii sale efective.

    ART. 5

    Sediu permanent

    1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent indică un loc fix de afaceri, în care întreprinderea exercită, în totalitate sau în parte, activitatea sa.

    2. Expresia sediu permanent cuprinde îndeosebi:

    a) un sediu de conducere;

    b) o sucursală;

    c) un birou;

    d) o uzină;

    e) un atelier;

    f) o mină, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale;

    g) un şantier de construcţii sau de montaj a cărui durata depăşeşte 6 luni.

    3. Nu se consideră sediu permanent:

    a) folosirea de instalaţii în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrării de mărfuri aparţinând întreprinderii;

    b) păstrarea mărfurilor aparţinând întreprinderii în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrării;

    c) păstrarea mărfurilor aparţinând întreprinderii numai în scopul de a fi prelucrate de către o altă întreprindere;

    d) menţinerea unui loc fix de afaceri în scopul exclusiv de a cumpăra produse sau mărfuri ori de a strânge informaţii pentru întreprindere;

    e) menţinerea, de întreprindere, a unui loc fix de afaceri în scopul exclusiv de a face reclama, de a furniza informaţii, pentru cercetări ştiinţifice sau activităţi analoage care au un caracter preparator sau auxiliar.

    4. O persoană - alta decât un agent cu statut independent în sensul paragrafului 5 -, care activează într-unul din statele contractante în contul unei întreprinderi din celălalt stat contractant, se consideră sediu permanent în primul stat contractant dacă dispune în acest prim stat de puteri pe care le exercită în mod obişnuit, care ii permit sa încheie contracte în numele întreprinderii, cu excepţia cazului când activitatea acestei persoane se limitează la cumpărarea de mărfuri sau de produse pentru întreprindere.

    5. Nu se consideră ca o întreprindere a unui stat contractant are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai pentru faptul ca aceasta îşi exercită aici activitatea prin intermediul unui curtier, al unui comisionar general sau al oricărui alt intermediar cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.

    6. Faptul ca o societate rezidenta a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate rezidenta a celuilalt stat contractant sau care îşi exercită activitatea în acest celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este prin el însuşi suficient pentru a considera vreuna din aceste societăţi ca sediu permanent al celeilalte.

    ART. 6

    Venituri imobiliare

    1. Veniturile provenind din bunuri imobile, inclusiv veniturile din exploatări agricole sau forestiere, sunt impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sunt situate.

    2. În sensul prezentei convenţii, expresia bunuri imobile este definită în conformitate cu legislaţia statului contractant în care sunt situate bunurile în discuţie. Expresia cuprinde, în orice caz, accesoriile bunurilor imobile, inventarul viu şi mort al exploatărilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dispoziţiile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la redevenţe variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele maritime şi aeronavele nu sunt considerate bunuri imobile.

    3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din arendarea ori din orice alta forma de folosire a proprietăţii imobiliare.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi, precum şi veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesii independente.

    ART. 7

    Beneficiile întreprinderilor

    1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat, în afara de cazul în care întreprinderea exercită activitatea sa în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel celălalt stat. Dacă întreprinderea exercită activitatea sa în acest mod, beneficiile întreprinderii sunt impozabile în celălalt stat, dar numai în măsura în care acestea sunt de atribuit acelui sediu permanent.

    2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitatea sa în celălalt stat contractant, printr-un sediu permanent situat în acel celălalt stat, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau analoage în condiţii identice sau analoage şi tratând cu toată independenta cu întreprinderea al cărui sediu permanent este.

    3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent sunt admise la scădere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul contractant în care se află sediul permanent sau în alta parte.

    4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca beneficiile de atribuit unui sediu permanent sa fie determinate prin repartizarea beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei părţi componente, nici o dispoziţie a paragrafului 2 nu împiedică acest stat contractant sa determine beneficiile impozabile în conformitate cu repartiţia uzuală; totuşi metoda de repartizare adoptată trebuie sa fie, ca rezultat, în concordanta cu principiile enunţate în prezentul articol.

    5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul ca acesta a cumpărat mărfuri pentru întreprindere.

    6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile de atribuit unui sediu permanent se determină în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afara de cazul când există motive valabile şi suficiente de a proceda altfel.

    7. Când beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile acelor articole nu sunt afectate de dispoziţiile prezentului articol.

    8. Participările unui asociat la beneficiile unei întreprinderi constituite sub forma unei "societăţi de fapt" sau a unei "asociaţii în participaţie" sunt impozabile numai în statul în care respectiva întreprindere are un sediu permanent.

    ART. 8

    Întreprinderi de transport

    1. Beneficiile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau a aeronavelor sunt impozabile numai în statul contractant în care se află locul conducerii efective a întreprinderii.

    2. Dacă locul conducerii efective al unei întreprinderi de transporturi navale se află la bordul unei nave, acest loc se consideră situat în statul contractant în care este situat portul de înregistrare a navei sau, dacă nu există un atare port, în statul în care cel care exploatează nava este rezident.

    3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, în mod corespunzător, beneficiilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la un organism internaţional de transporturi.

    4. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 1 ale prezentului articol şi ale art. 7, beneficiile obţinute din exploatarea navelor sau a aeronavelor unei întreprinderi a unui stat contractant pentru transporturi exclusiv între puncte situate pe teritoriul unui stat contractant sunt impozabile în acest stat.

    ART. 9

    Întreprinderi asociate

    Atunci când:

    a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau când

    b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant

    şi când, şi în unul şi în celălalt caz, cele două întreprinderi sunt legate, în relaţiile lor financiare sau comerciale, prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, beneficiile care, fără aceste condiţii, ar fi fost obţinute de către una din întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi şi impuse în consecinţa.

    ART. 10

    Dividende

    1. Dividendele plătite de o societate rezidenta a unui stat contractant către o persoană rezidenta a celuilalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat.

    2. Totuşi, aceste dividende sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant în care este rezidenta societatea plătitoare de dividende, potrivit legislaţiei acestui stat; impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 12 la suta din suma brută a dividendelor.

    Dispoziţiile acestui paragraf nu privesc impozitarea societăţii pentru beneficiile din care se plătesc dividendele.

    3. Termenul dividende folosit în prezentul articol indică veniturile provenind din acţiuni, din acţiuni sau din drepturi de folosinţa, din părţi miniere, din părţi de fondator sau alte părţi de beneficiu, cu excepţia creanţelor, ca şi veniturile din alte părţi sociale asimilate veniturilor din acţiuni de către legislaţia fiscală a statului contractant în care este rezident societatea distribuitoare a dividendelor. În acest context, beneficiile repartizate de societăţile mixte subscriitorilor de capital sunt asimilate dividendelor.

    4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică când beneficiarul de dividende, rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant, în care societatea plătitoare de dividende este rezidenta, un sediu permanent sau o bază fixa de care este legată efectiv participarea generatoare de dividende. În aceste situaţii se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz.

    5. Dacă o societate rezidenta a unui stat contractant realizează beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acest celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate persoanelor care nu sunt rezidente ale acestui celălalt stat, cu excepţia cazului când aceste dividende sunt plătite unui rezident din acest celălalt stat sau când participarea generatoare de dividende este legată în mod efectiv de un sediu stabil sau de o bază fixa situate în acest celălalt stat, nici sa preleve vreun impozit asupra beneficiilor nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite reprezintă, în total sau în parte, beneficii sau venituri provenind din acest celălalt stat.

    ART. 11

    Dobânzi

    1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat.

    2. Totuşi, aceste dobânzi sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat; dacă persoana care primeşte dobânzile este beneficiară efectivă a acestora, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 10 la suta din suma brută a dobânzilor.

    Dispoziţiile primului alineat al paragrafului 2 al prezentului articol nu se aplică dobânzilor la creditele acordate şi garantate, direct sau indirect, de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorială, o colectivitate locală sau un organism public (inclusiv  instituţiile financiare sau băncile de stat).

    3. Termenul dobânzi folosit în prezentul articol indică veniturile din creanţe de orice fel, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de clauza participării la beneficiile debitorului şi anume veniturile din efecte publice şi din obligaţiile la împrumuturi, inclusiv primele şi premiile legate de aceste titluri, precum şi orice alte venituri asimilate veniturilor din sume împrumutate de legislaţia fiscală a statului din care provin veniturile. Penalizările pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.

    4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică în cazul când beneficiarul efectiv al dobânzilor, rezident al unui stat contractant, exercită în celălalt stat contractant, din care provin dobânzile, fie o activitate industrială sau comercială prin intermediul unui sediu permanent, fie o activitate independenta prin intermediul unei baze fixe situate în acel celălalt stat, şi de care sunt legate efectiv creanţele generatoare de dobânzi. În aceste situaţii se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz.

    5. Dobânzile sunt considerate ca provenind dintr-un stat contractant când plătitorul lor este acest stat, o unitate administrativ-teritorială, o colectivitate locală sau un rezident al acestui stat. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixa pentru care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi acestea se suportă de sediul permanent sau de baza fixa respectiva, atunci dobânzile sunt considerate ca provenind din statul contractant în care sunt situate sediul permanent sau baza fixa.

    6. Dacă, urmare a relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau a relaţiilor pe care şi unul şi celălalt le întreţin cu terţe persoane, suma dobânzilor plătite, ţinând seama de creanţa pentru care sunt datorate, depăşeşte pe cea asupra căreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămâne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant şi ţinându-se seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

    ART. 12

    Comisioane

    1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat contractant.

    2. Totuşi, aceste comisioane sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat; dacă persoana care primeşte comisioanele este beneficiară efectivă a acestora, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 4 la suta din suma brută a comisioanelor.

    3. Termenul comisioane folosit în prezentul articol indică remuneraţiile plătite oricărei persoane pentru serviciile prestate în calitate de intermediar, comisionar general sau oricărei alte persoane asimilate unui intermediar sau comisionar de către legislaţia fiscală a statului din care provine o astfel de suma.

    4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică în cazul când beneficiarul efectiv al comisioanelor, rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant, din care provin comisioanele, un sediu permanent de care sunt legate efectiv comisioanele. În aceste situaţii se aplică prevederile art. 7.

    5. Comisioanele sunt considerate ca provenind dintr-un stat contractant când plătitorul lor este acest stat, o unitate administrativ-teritorială, o colectivitate locală sau un rezident al acestui stat. Totuşi, când plătitorul comisioanelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent pentru care a fost contractată obligaţia de a plati comisioanele şi acestea se suportă de sediul permanent respectiv, atunci comisioanele sunt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent.

    6. Dacă, urmare a relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau a relaţiilor pe care şi unul şi celălalt le întreţin cu terţe persoane, suma comisioanelor plătite, ţinând seama de serviciile pentru care sunt datorate, depăşeşte pe cea asupra căreia ar fi convenit plătitorul şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentară a comisioanelor rămâne impozabili conform legislaţiei fiecărui stat contractant şi ţinându-se seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

    ART. 13

    Redevenţe

    1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat contractant.

    2. Totuşi, aceste redevenţe sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat; dacă persoana care primeşte redevenţele este beneficiară efectivă a acestora, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 12 la suta din suma brută a redevenţelor.

    3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol indică remuneraţiile de orice fel plătite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv filmele de cinematograf şi filmele şi benzile destinate televiziunii sau radiodifuziunii, a unui brevet de invenţie, a unei mărci de fabrica sau de comerţ, a unui desen sau a unui model, a unui plan, a unei formule sau a unui procedeu secrete, ca şi pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific şi pentru informaţiile relative la experienţa câştigată în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific, precum şi remuneraţiile obţinute din acordarea de asistenţa tehnica şi din folosirea studiilor tehnice sau economice.

    4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică în cazul când beneficiarul efectiv al redevenţelor, rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin redevenţele, un sediu permanent sau o bază fixa de care sunt legate efectiv dreptul sau bunul generator de redevenţe. În aceste situaţii se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz.

    5. Redevenţele sunt considerate ca provenind dintr-un stat contractant când plătitorul lor este acest stat, o unitate administrativ-teritorială, o colectivitate locală sau un rezident al acestui stat. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixa de care este legat efectiv dreptul sau bunul generator de redevenţe şi acestea se suportă de sediul permanent sau de baza fixa respectiva, atunci redevenţele sunt considerate ca provenind din statul contractant în care sunt situate sediul permanent sau baza fixa.

    6. Dacă, urmare a relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau a relaţiilor pe care şi unul şi celălalt le întreţin cu terţe persoane, suma redevenţelor plătite, ţinând seama de serviciul pentru care sunt datorate, depăşeşte pe cea asupra căreia ar fi convenit debitorul şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămâne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant şi ţinându-se seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

    ART. 14

    Câştiguri din înstrăinări de bunuri

    1. Câştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sunt definite la paragraful 2 al art. 6, sunt impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sunt situate.

    2. Câştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a bunurilor mobile ţinând de o bază fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv asemenea câştiguri provenind din înstrăinarea acestui sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acestei baze fixe sunt impozabile în acest celălalt stat.

    3. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decât cele menţionate la paragraf 1 şi 2, sunt impozabile numai în statul contractant al cărui rezident este cedentul.

    4. Câştigurile provenind din înstrăinarea navelor sau aeronavelor exploatate în trafic internaţional, precum şi a bunurilor mobile necesare exploatării acestor mijloace de transport, sunt impozabile numai în statul contractant în care, în virtutea prevederilor art. 8, sunt impozabile beneficiile obţinute din asemenea activităţi.

    ART. 15

    Profesii independente

    1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activităţi independente cu caracter analog sunt impozabile numai în acest stat. Totuşi, aceste venituri sunt impozabile în celălalt stat contractant în următoarele cazuri:

    a) dacă cel în cauza dispune în mod obişnuit celălalt stat contractant de o bază fixa pentru exercitarea activităţilor sale; în acest caz este impozabilă în celălalt stat contractant numai partea din venituri care este de atribuit acelei baze fixe; sau

    b) dacă şederea în celălalt stat contractant este pe o perioadă sau pe perioade cu durata totală egala sau mai mare de 183 de zile în timpul unui an fiscal.

    2. Expresia profesii independente cuprinde în special activităţi independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiei de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist sau contabil.

    ART. 16

    Profesii dependente

    1. Sub rezerva dispoziţiilor art. 17, 19, 20, 21 şi 22, salariile, retribuţiile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuită sunt impozabile numai în acest stat, cu condiţia ca activitatea sa nu fie exercitată de celălalt stat contractant. Dacă activitatea este exercitată în celălalt stat contractant, remuneraţiile primite cu acest titlu sunt impozabile în acest celălalt stat.

    2. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuită exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat contractant dacă:

    a) beneficiarul rămâne în celălalt stat o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat; şi

    b) remuneraţiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează, care nu este rezidenta a celuilalt stat; şi

    c) sarcina remuneraţiilor nu este suportată de către un sediu permanent sau de o bază fixa pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

    3. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuită exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional sunt impozabile în statul contractant în care se află locul conducerii efective a întreprinderii.

    ART. 17

    Remuneraţiile membrilor consiliilor de administraţie sau de conducere

    Tantiemele, jetoanele de prezenta şi alte remuneraţii similare primite de către un rezident al unui stat contractant în calitate de membru al consiliului de administraţie sau de conducere al unei societăţi rezidente în celălalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat contractant.

    ART. 18

    Artişti şi sportivi

    1. Prin derogare de la prevederile art. 15 şi 16, veniturile pe care un rezident al unui stat contractant le obţine din activităţi personale desfăşurate în celălalt stat contractant, în calitate de artist de spectacol, cum ar fi artist de teatru, de cinema, de radio sau de televiziune, sau de interpret muzical ori în calitate de sportiv, sunt impozabile în acest celălalt stat.

    2. Când veniturile provenind din activităţile personale ale artistului de spectacole sau sportivului nu revin artistului sau sportivului, ci altei persoane, aceste venituri, prin derogare de la dispoziţiile art. 7, 15 şi 16, sunt impozabile în statul contractant în care se desfăşoară activitatea artistului sau sportivului.

    3. Veniturile realizate cu ocazia activităţilor desfăşurate în cadrul schimburilor culturale stabilite prin acorduri culturale încheiate între cele două state contractante sunt scutite de impozit.

    ART. 19

    Pensii

    Sub rezerva dispoziţiilor art. 20, pensiile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca desfăşurată anterior sunt impozabile numai în acest stat.

    ART. 20

    Funcţii guvernamentale

    1. a) Remuneraţiile, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant, de o unitate administrativ-teritorială sau de o colectivitate locală din acel stat unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, acelei unităţi sau acelei colectivităţi sunt impozabile numai în acel stat.

    b) Totuşi, aceste remuneraţii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acel stat şi dacă persoana fizică este rezidenta a acelui stat şi:

    (i) are cetăţenia sau naţionalitatea acelui stat, sau

    (ii) nu a devenit rezidenta a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

    a) Pensiile plătite de către un stat contractant, o unitate administrativ - teritorială sau o colectivitate locală din acel stat, fie direct, fie prin prelevarea din fondurile pe care le-a constituit, unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, acelei unităţi sau acelei colectivităţi sunt impozabile numai în acel stat.

    b) Totuşi, aceste pensii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă persoana fizică este un rezident al acestui stat şi dacă posedă cetăţenia sau naţionalitatea acestuia.

    3. Prevederile art. 16, 17 şi 19 se aplică remuneraţiilor şi pensiilor plătite pentru serviciile prestate în cadrul unei activităţi industriale sau comerciale desfăşurate de un stat contractant, de o unitate administrativ - teritorială sau de o colectivitate locală din acel stat.

    ART. 21

    Profesori

    Remuneraţiile primite de profesori şi alţi membri ai corpului didactic, rezidenţi ai unui stat contractant, care predau sau întreprind cercetări ştiinţifice într-o universitate sau în orice alta instituţie de învăţământ recunoscută oficial, în celălalt stat contractant, pentru aceasta activitate sunt impozabile numai în acest celălalt stat.

    ART. 22

    Studenţi şi stagiari

    1. Sumele pe care un student sau un stagiar, care este sau a fost imediat anterior venirii sale într-un stat contractant rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat contractant numai în scopul educării sau instruirii sale, le primeşte pentru întreţinere, educare sau instruire nu vor fi impuse în acest stat, cu condiţia ca aceste sume sa provină din surse situate în afara acestui stat.

    2. Orice persoana fizică rezidenta a unui stat contractant care se află temporar în celălalt stat contractant în baza unor acorduri încheiate cu guvernul acestui celălalt stat, pentru a se perfecţiona, a efectua cercetări sau a urma studii, este scutită de impozit în acel celălalt stat pentru alocaţia pe care o primeşte pentru aceasta perfecţionare, cercetare sau studii pentru o perioadă care nu depăşeşte trei ani.

    3. Veniturile realizate de persoanele menţionate la paragrafele 1 şi 2 ale prezentului articol, rezidente ale unui stat contractant, din munca salariată pe care o prestează în celălalt stat contractant în vederea completării resurselor necesare întreţinerii lor, sunt scutite de impozit cu condiţia ca venitul anual sa nu depăşească două mii dolari S.U.A. (2000) sau echivalentul acestora în moneda naţională a celor două state contractante, pentru întregul an de impunere.

    ART. 23

    Impunerea averii

    1. Averea constituită din bunuri imobile, aşa cum sunt ele definite la paragraful 2 al art. 6, este impozabilă în statul contractant în care aceste bunuri sunt situate.

    2. Averea constituită din bunuri mobile făcând parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi sau din bunuri mobile constitutive ale unei baze fixe servind la exercitarea unei profesii independente este impozabilă în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

    3. Navele şi aeronavele exploatate în trafic internaţional, precum şi bunurile mobile afectate exploatării unor astfel de mijloace de transport, sunt impozabile numai în statul contractant în care se află locul conducerii efective a întreprinderii de transport.

    4. Toate celelalte elemente ale averii unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat.

    ART. 24

    Alte venituri

    Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant despre care nu se tratează la articolele precedente ale prezentei convenţii sunt impozabile numai în acest stat, indiferent de unde provin.

    ART. 25

    Dispoziţii privind evitarea dublei impuneri

    Dubla impunere va fi evitată în modul următor:

    1. În ce priveşte România, impozitul plătit de un rezident al României asupra veniturilor sau averii impozitate în Tunisia, în conformitate cu prevederile acestei convenţii, va fi scăzut din impozitul român exigibil conform legislaţiei fiscale române.

    Aceasta deducere nu poate, totuşi, sa depăşească partea de impozit calculată înaintea deducerii, corespunzătoare elementelor de venit primite de acest celălalt stat.

    Beneficiile vărsate de întreprinderile de stat române la bugetul statului sunt considerate ca impozit român.

    2. În ce priveşte Tunisia:

    a) Când un rezident realizează venituri sau deţine avere care, în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii, sunt impozabile în România, Tunisia deduce, din impozitul pe care îl percepe asupra veniturilor sau averii rezidentului, o sumă egala cu impozitul plătit în România.

    Cu toate acestea, suma dedusă nu poate depăşi partea de impozit pe venit sau pe avere calculată înaintea deducerii, corespunzătoare veniturilor impozitate în România.

    b) Când, în conformitate cu dispoziţiile convenţiei, veniturile pe care un rezident al Tunisiei le primeşte sau averea pe care o posedă sunt exceptate de impozit în Tunisia, aceasta poate, la calcularea impozitului asupra venitului sau averii rezidentului, sa ţină seama de veniturile sau averea exceptate.

    ART. 26

    Nediscriminarea

    1. Naţionalii unui stat contractant, indiferent ca sunt sau nu rezidenţi ai unuia dintre statele contractante, nu sunt supuşi în celălalt stat contractant nici unei impozitări sau obligaţii legate de impunere, diferită sau mai împovărătoare decât aceea la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii acestui celălalt stat contractant aflaţi în aceeaşi situaţie.

    2. Un stat contractant nu va majora baza impozabilă a unui rezident al unuia sau al celuilalt stat contractant, incluzând în aceasta elemente de venit care au fost deja impuse în celălalt stat contractant, după expirarea termenului prevăzut de legislaţia sa naţională şi, în orice caz, după expirarea a patru ani de la sfârşitul perioadei impozabile în cursul căreia veniturile în cauza au fost realizate.

    3. Impozitarea unui sediu permanent pe care întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu se va face în acest celălalt stat în condiţii mai puţin avantajoase decât impozitarea întreprinderilor acestui celălalt stat care desfăşoară aceeaşi activitate.

    4. Nici o dispoziţie a prezentului articol nu poate fi interpretată ca obligând unul din statele contractante sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant deduceri personale, scutiri şi reduceri de impozite în funcţie de situaţia sau de sarcinile familiale pe care le acordă propriilor rezidenţi.

    5. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este, în totalitate sau în parte, deţinut sau controlat, direct sau indirect, de unul sau de mai multi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu sunt supuse în primul stat contractant la nici un impozit sau obligaţie legată de impunere, diferită sau mai împovărătoare decât acelea la care sunt sau vor putea fi supuse întreprinderile de acelaşi fel ale primului stat.

    6. În sensul prezentului articol, termenul impozitare indică impozitele de orice natura şi denumire.

    ART. 27

    Procedura amiabilă

    1. Când un rezident al unui stat contractant apreciază ca măsurile luate de un stat contractant sau de fiecare din cele două state contractante ii atrag sau ii vor atrage o impozitare care nu este conforma cu prezenta convenţie, el poate, independent de căile de atac prevăzute de legislaţia naţională a acestor state, sa supună cazul sau autorităţilor competente ale statului al cărui rezident este. Cazul va trebui supus celuilalt stat contractant în termen de patru ani următori primei notificări a măsurii care atrage impozitarea ce nu este în conformitate cu prevederile convenţiei.

    2. Autoritatea competenta se va strădui, dacă reclamaţia ii pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsura sa dea o soluţie satisfăcătoare, sa rezolve problema pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări neconforme cu convenţia.

    3. Autorităţile competente ale statelor contractante, se vor strădui sa rezolve, pe calea procedurii amiabile, orice dificultăţi sau dubii cu privire la interpretarea sau la aplicarea convenţiei. Ele pot, de asemenea, sa se pună de acord în vederea evitării dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenţie.

    4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizării unei înţelegeri, astfel cum se prevede la paragrafele precedente. Când, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare ca fiind recomandabil un schimb oral de vederi, un atare schimb poate avea loc în cadrul unei comisii compusă din reprezentanţi ai autorităţilor competente ale statelor contractante.

    ART. 28

    Schimb de informaţii

    1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor schimba informaţiile necesare pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii sau ale legilor interne ale statelor contractante privitoare la impozitele vizate prin convenţie, în măsura în care impozitarea pe care o stabilesc nu este contrară prevederilor convenţiei. Orice informaţie astfel obţinută va fi ţinuta secret şi nu va fi divulgată nici unei persoane sau autorităţi, altele decât cele însărcinate cu stabilirea sau încasarea impozitelor vizate de prezenta convenţie.

    2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunând unuia din statele contractante obligaţia:

    a) de a lua măsuri administrative contrarii propriei legislaţii sau practicii administrative a unuia sau a celuilalt stat contractant;

    b) de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute pe baza propriei legislaţii sau în cadrul practicii sale administrative normale sau a celei a celuilalt stat contractant;

    c) de a transmite informaţii care ar divulga un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu comercial ori informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

    ART. 29

    Functionari diplomatici şi consulari

    Dispoziţiile prezentei convenţii nu afectează privilegiile fiscale de care beneficiază functionarii diplomatici sau consulari, precum şi ai altor reprezentante oficiale deschise de un stat contractant pe teritoriul celuilalt stat contractant în virtutea fie a regulilor generale ale dreptului internaţional, fie a convenţiilor sau acordurilor speciale la care cele două state contractante sunt părţi.

    ART. 30

    Intrarea în vigoare

    1. Prezenta convenţie va fi aprobată în conformitate cu dispoziţiile constituţionale în vigoare în fiecare din statele contractante şi va intra în vigoare în cea de-a 30-a zi următoare datei schimbului notificărilor prin care se constată ca ambele părţi s-au conformat acestor prevederi.

    2. Dispoziţiile prezentei convenţii sunt aplicabile:

    a) în ce priveşte impozitul reţinut la sursa, asupra veniturilor plătite nerezidenţilor sau trecute în creditul acestora, cu începere de la 1 ianuarie a anului calendaristic care urmează celui în care ale loc schimbul instrumentelor de ratificare; şi

    b) în ce priveşte celelalte impozite, pentru întregul an de impunere cu începere de la 1 ianuarie a anului calendaristic care urmează celui în care are loc schimbul instrumentelor de ratificare.

    ART. 31

    Denunţarea

    Prezenta convenţie va rămâne în vigoare pe o durată nedeterminată. Fiecare stat contractant poate denunţa convenţia, pe cale diplomatică, până la 30 iunie inclusiv al fiecărui an calendaristic, începând din cel de-al cincilea an următor celui în cursul căruia aceasta a intrat în vigoare. În acest caz, aplicarea prezentei convenţii încetează la 31 decembrie al anului în care s-a notificat denunţarea.

    Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenita forma de către guvernele lor, au semnat prezenta convenţie.

    Făcută la Tunis la 23 septembrie 1987, în două exemplare originale, redactate fiecare în limbile româna şi franceza, cele două texte având aceeaşi valoare juridică. În caz de divergente în interpretarea dispoziţiilor convenţiei, textul în limba franceza are precădere.

Pentru

Guvernul Republicii Socialiste România,

Constantin Stânca

Pentru

Guvernul Republicii Tunisiene,

Ahmed Ben Arfa