DECRET   Nr. 432 din 31 octombrie 1978

pentru ratificarea unor tratate internaţionale

EMITENT:      CONSILIUL DE STAT

PUBLICAT  ÎN: BULETINUL OFICIAL  NR. 104 din 16 noiembrie 1978

 

Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează:

(…)

    ART. 9

    Se ratifică Convenţia dintre Republica Socialistă România şi Regatul Suediei pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi avere şi Protocolul la aceasta Convenţie, încheiate la Stockholm la 22 decembrie 1976.

(…)

 

NICOLAE CEAUŞESCU

Preşedintele

Republicii Socialiste România

 

 

 

CONVENŢIE

între Republica Socialistă România şi Regatul Suediei pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi avere

 

    Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Regatului Suediei,

    dorind sa încheie o Convenţie pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi avere,

    au convenit după cum urmează:

 

    ART. 1

    Persoane vizate

    Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

    ART. 2

    Impozite vizate

    Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit şi avere stabilite în numele fiecărui stat contractant sau al subdiviziunilor administrative ori al autorităţilor locale ale acestora, indiferent de modul cum sunt percepute.

    2. Sunt considerate ca impozite pe venit şi pe avere toate impozitele percepute pe venitul total, pe averea totală sau pe elemente de venit ori de avere, inclusiv impozitele pe câştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile sau imobile, precum şi impozitele asupra creşterii valorii averii.

    3. Impozitele existente care cad sub incidenţa prezentei convenţii sunt următoarele:

    a) în ceea ce priveşte România:

    1 - impozitul pe veniturile din salarii, din lucrări de litere, arta şi ştiinţa, din colaborări la publicaţii sau la spectacole, din expertize şi din alte surse asemănătoare;

    2 - impozitul pe veniturile realizate din România de persoanele fizice şi juridice nerezidente;

    3 - impozitul pe beneficiile societăţilor mixte constituite în Republica Socialistă România, cu participare româna şi străină;

    4 - impozitul pe veniturile din activităţi lucrative (meserii, profesii libere), precum şi din întreprinderi, altele decât cele de stat;

    5 - impozitul pe veniturile din închirieri de clădiri şi terenuri;

    6 - impozitul pe veniturile realizate din activităţi agricole; şi

    7 - plăţile făcute de întreprinderile de stat, din beneficii, la bugetul de stat;

    (mai jos denumite impozit român);

    b) în ceea ce priveşte Suedia:

    1 - impozitul de stat pe venit (den statliga inkomskatten), inclusiv impozitul marinarilor (sjomansskatten) şi impozitul special reţinut asupra dividendelor (kupongskatten);

    2 - impozitul asupra beneficiilor nedistribuite ale societăţilor (ersattningsskatten) şi impozitul asupra distribuirilor legate de reducerea capitalului în acţiuni sau de lichidarea unei societăţi (utskiftningsskatten);

    3 - impozitul asupra celor care dau spectacole publice (bevillningsavgiften for vissa offentliga forestallngar);

    4 - impozitul comunal pe venit (kommunalskatten); şi

    5 - impozitul de stat asupra capitalului (den statliga formogenhetsskatten);

    (mai jos denumite impozit suedez).

    4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricăror impozite de natura identică sau analoagă care se vor adăuga, după data semnării prezentei convenţii, impozitelor existente sau care le vor înlocui. Autorităţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica reciproc orice modificări substanţiale aduse legislaţiilor fiscale respective.

    ART. 3

    Definiţii generale

    1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

    a) termenul România înseamnă teritoriul Republicii Socialiste România, fundul marii şi subsolul ariilor submarine situate în afara apelor teritoriale asupra cărora România exercită drepturi suverane în conformitate cu dreptul internaţional şi cu propria sa legislaţie, în scopul explorării şi exploatării resurselor naturale a unor astfel de arii;

    b) termenul Suedia înseamnă Regatul Suediei şi include orice întindere în afara apelor teritoriale ale Suediei înăuntrul căreia, după legislaţia Suediei şi în conformitate cu dreptul internaţional, Suedia poate exercita drepturile sale cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale aflate pe fundul marii sau în subsolul acestuia;

    c) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant indică România sau Suedia, după cum cere contextul;

    d) termenul persoana cuprinde o persoană fizică, o societate şi orice alta grupare de persoane;

    e) termenul societate indică orice persoana juridică, inclusiv o societate mixtă constituită în conformitate cu prevederile legislaţiei române sau oricare entitate considerată ca persoana juridică din punct de vedere fiscal;

    f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant indică, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant sau o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

    g) expresia autoritate competenta indică:

    - în cazul României, ministrul finanţelor sau delegatul sau;

    - în cazul Suediei, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau împuternicit;

    h) termenul naţionali înseamnă toate persoanele fizice care au cetăţenia unui stat contractant şi toate persoanele juridice sau alte entităţi create în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;

    i) termenul trafic internaţional înseamnă orice transport efectuat de către o navă, aeronava, vehicul feroviar sau rutier exploatat de către o întreprindere care are locul conducerii efective într-unul din statele contractante, cu excepţia cazului când un atare transport este efectuat numai între două locuri situate în celălalt stat contractant.

    2. În ce priveşte aplicarea convenţiei de către un stat contractant. orice expresie care nu este altfel definită va avea, dacă contextul nu cere altfel înţelesul ce i se atribuie de către legislaţia acelui stat contractant privitor la impozitele făcând obiectul convenţiei.

    ART. 4

    Domiciliu fiscal

    1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoana care, în virtutea prevederilor legale ale acelui stat, este supusă impunerii în acest stat datorită domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii sau pe baza oricărui alt criteriu de natura analoagă. Aceasta expresie însă nu cuprinde nici o persoană care este supusă impunerii în acel stat contractant numai pentru ca obţine venituri din surse situate în acel stat sau din capital situat în acel stat.

    2. Când, potrivit dispoziţiilor paragrafului 1, o persoană fizică este rezidenta în ambele state contractante, atunci acest caz se va rezolva conform regulilor următoare:

    a) persoana va fi considerată rezidenta a statului în care dispune de o locuinţă permanenta. Dacă dispune de câte o locuinţă permanenta în fiecare din statele contractante, ea va fi considerată rezidenta a acelui stat contractant cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

    b) dacă statul contractant în care aceasta persoana îşi are centrul intereselor vitale nu poate fi determinat sau dacă aceasta persoana nu dispune de o locuinţă permanenta în nici unul din statele contractante, atunci ea va fi considerată rezidenta a acelui stat contractant în care îşi are şederea obişnuită;

    c) dacă aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în fiecare din statele contractante sau dacă nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul din ele, ea va fi considerată ca rezidenta a statului contractant a cărui cetăţenie o deţine;

    d) dacă aceasta persoana deţine cetăţenia ambelor state contractante sau dacă nu deţine cetăţenia nici unuia din ele, autorităţile competente ale statelor contractante tranşează problema de comun acord.

    3. Când, conform prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidenta a ambelor state contractante, atunci ea va fi considerată ca rezidenta a statului în care este situat sediul conducerii sale efective.

    ART. 5

    Sediu permanent

    1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent indică un loc fix de activitate în care întreprinderea îşi exercită activitatea, în total sau în parte.

    2. Expresia sediu permanent cuprinde îndeosebi:

    a) un sediu de conducere;

    b) o sucursală;

    c) un birou;

    d) o uzină:

    e) un atelier;

    f) o mină, o carieră sau orice alt loc de extracţie a bogăţiilor naturale;

    g) un şantier de construcţie sau montaj a cărui durata depăşeşte 12 luni.

    3. Expresia sediu permanent se va considera ca nu include:

    a) folosirea de instalaţii în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrării, ca urmare a unui contract de vânzare de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii;

    b) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrării;

    c) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii în scopul exclusiv de a fi prelucrate de către o altă întreprindere;

    d) vânzarea produselor sau a mărfurilor aparţinând întreprinderii, expuse în cadrul unui târg sau expoziţii temporare, după închiderea acelui târg sau expoziţii;

    e) întreţinerea unui loc stabil de afaceri în scopul exclusiv de a cumpăra produse sau mărfuri ori de a strânge informaţii pentru întreprindere;

    f) întreţinerea unui loc stabil de afaceri în scopul exclusiv de a face reclama, de a furniza informaţii, pentru cercetări ştiinţifice sau activităţi analoage, care au caracter preparator sau auxiliar pentru întreprindere.

    4. O persoană activând într-un stat contractant în contul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant - alta decât un agent cu statut independent în sensul paragrafului 5 - se va considera ca este un sediu permanent în primul stat contractant, dacă dispune de puteri pe care le exercită în mod obişnuit în acel stat care ii permit sa încheie contracte în numele întreprinderii, în afara de cazul când activitatea acestei persoane este limitată la cumpărarea de produse sau mărfuri pentru întreprindere.

    5. O întreprindere a unui stat contractant nu va fi considerată ca are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai prin faptul ca aceasta desfăşoară afaceri în acel celălalt stat prin intermediul unui curtier (broker), a unui agent comisionar sau a oricărui alt intermediar cu statut independent, dacă aceste persoane acţionează în cadrul activităţii lor obişnuite.

    6. Faptul ca o societate rezidenta a unui stat contractant controlează sau este controlată de către o societate rezidenta a celuilalt stat contractant sau care desfăşoară afaceri în acel celălalt stat contractant (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din oricare dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

    ART. 6

    Venituri imobiliare

    1. Venitul provenind din bunuri imobile poate fi impus în statul contractant în care aceste bunuri sunt situate.

    2. Expresia bunuri imobile se va defini în conformitate cu legislaţia statului contractant în care bunurile în cauza sunt situate. Expresia va cuprinde, în orice caz, toate accesoriile bunurilor imobile, inventarul viu şi mort al exploatărilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dreptul comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi altor bogăţii naturale ale solului; navele şi aeronavele nu sunt considerate ca bunuri imobile.

    3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica venitului obţinut din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietăţii imobiliare.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se vor aplica, de asemenea, venitului provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi şi venitului din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesiuni libere.

    ART. 7

    Beneficiile întreprinderilor

    1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant se vor impune numai în acel stat, în afara de cazul când întreprinderea desfăşoară afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent aflat în acel stat.

    Dacă întreprinderea exercită activitatea sa în acest mod, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai în măsura în care acestea sunt atribuibile acelui sediu permanent.

    2. Când o întreprindere a unui stat contractant desfăşoară activitate în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent aflat în acel stat, se va atribui în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată desfăşurând activitate identică sau analoagă în condiţii identice sau analoage şi tratând în deplina independenta cu întreprinderea al cărui sediu permanent este.

    3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent se vor scădea cheltuielile făcute pentru scopurile sediului permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, indiferent dacă s-au efectuat în statul în care se află sediul permanent sau în alta parte. Nici o prevedere din acest paragraf nu va justifica însă scăderea de cheltuieli care nu ar fi deductibile dacă sediul permanent ar fi fost o întreprindere separată.

    4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca beneficiile de atribuit unui sediu permanent sa fie determinate pe baza unei repartiţii a beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei părţi componente, nici o dispoziţie a paragrafului 2 nu va împiedica acel stat contractant de a determina beneficiile impozabile printr-o asemenea repartiţie, în măsura în care poate fi uzual; metoda repartiţiei adoptate trebuie, în orice caz, sa fie în concordanta cu principiile enunţate în prezentul articol.

    5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

    6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile de atribuit unui sediu permanent vor determina în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afara de cazul când există motive valabile şi suficiente de a proceda altfel.

    7. Când beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat, în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.

    ART. 8

    Transporturi internaţionale

    1. Beneficiile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor ori a vehiculelor de transport feroviar sau rutier vor fi impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

    2. Dacă locul conducerii efective al unei întreprinderi care face transporturi navale în trafic internaţional se află la bordul unei nave, atunci se va considera ca acesta se află în statul contractant în care este situat portul de înregistrare al navei sau, dacă nu există un atare port de înregistrare, în statul contractant în care este rezident armatorul.

    3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica şi beneficiilor obţinute de către consorţiul de transporturi aeriene Scandinavian Airlines System (SAS), dar numai acelei părţi din beneficiu care revine acţiunilor din consorţiu care aparţin societăţii A.B. Aerotransport (ABA), partenerul suedez în Scandinavian Airlines System (SAS).

    4. Dispoziţiile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, în mod corespunzător beneficiilor obţinute din participările întreprinderilor statelor contractante într-un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transporturi.

    ART. 9

    Întreprinderi asociate

    Atunci când:

    a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau

    b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, şi, fie într-un caz fie în celălalt, între cele două întreprinderi s-au stabilit ori impus condiţii în relaţiile lor comerciale sau financiare care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci orice beneficii care ar fi revenit uneia din întreprinderi dacă nu ar fi fost acele condiţii, dar, datorită acelor condiţii nu i-au mai revenit, pot fi incluse în beneficiile acelei întreprinderi şi impuse în mod corespunzător.

    ART. 10

    Dividende

    1. Dividendele plătite de o societate rezidenta a unui stat contractant unei persoane rezidenta a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

    2. Totuşi, astfel de dividende pot fi impuse în statul contractant în care este rezidenta societatea plătitoare de dividende, potrivit legislaţiei acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10 la suta din suma brută a dividendelor.

    Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestei limitări.

    Prevederile acestui paragraf nu vor afecta impunerea societăţii cu privire la beneficiile din care se plătesc dividendele.

    3. Termenul dividende, aşa cum este folosit în acest articol, indică venituri provenind din acţiuni, acţiuni de folosinţa sau drepturi de folosinţa, părţi miniere, părţi de fondator, precum şi venituri din alte părţi sociale asimilate veniturilor din acţiuni de către legislaţia fiscală a statului contractant în care este rezidenta societatea distribuitoare a dividendelor. În acest context, beneficiile distribuite de societăţile mixte române subscriitorilor de capital sunt asimilate dividendelor.

    4. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, dividendele plătite de către o societate rezidenta a României, unei societăţi rezidente a Suediei, vor fi scutite de impozit în Suedia în măsura în care dividendele ar fi fost scutite în conformitate cu legislaţia suedeză, dacă ambele societăţi ar fi fost societăţi suedeze.

    5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, are, în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidenta, un sediu permanent de care este legată în mod efectiv participarea generatoare de dividende. În acest caz se aplică prevederile art. 7.

    6. Când o societate rezidenta a unui stat contractant realizează beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate persoanelor care nu sunt rezidente ale acelui celălalt stat, sau sa supună beneficiile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra beneficiilor nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite reprezintă, în total sau în parte, beneficii sau venituri provenind din acest celălalt stat.

    ART. 11

    Dobânzi

    1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

    2. Totuşi, astfel de dobânzi pot fi impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10 la suta din suma dobânzilor.

    Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare al acestei limitări.

    3. Termenul dobânzi, aşa cum este folosit în prezentul articol, înseamnă venituri din efecte publice, din titluri de credit sau obligaţiuni, indiferent dacă sunt sau nu garantate ipotecar, indiferent dacă dau sau nu dreptul de participare la beneficii, şi din creanţe de orice natura, precum şi orice alte venituri pe care legislaţia fiscală a statului din care provin veniturile le asimilează veniturilor din sume împrumutate.

    4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul dobânzilor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin dobânzile un sediu permanent de care este legată efectiv creanţa de la care provin dobânzile. În acest caz se vor aplica prevederile art. 7.

    5. Dobânzile vor fi considerate ca provin dintr-un stat contractant când debitorul este acel stat însuşi, o subdiviziune administrativă, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Totuşi, când persoana plăteşte dobânzile, fie ca este sau nu rezidenta a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legătura cu care a fost contractantă creanţa asupra căreia se plătesc dobânzile şi care dobânzi sunt suportate de sediul permanent respectiv, atunci astfel de dobânzi sunt considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.

    6. Când, datorită unor relaţii speciale existente între plătitor şi primitor sau între ambii şi o altă persoana, suma dobânzilor plătite, ţinând cont de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma pe care plătitorul şi primitorul ar fi convenit-o în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentară a plăţilor va rămâne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant ţinându-se cont de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

    ART. 12

    Comisioane

    1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

    2. Cu toate acestea, astfel de comisioane pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10 la suta din suma comisioanelor.

    Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestei limitări.

    3. Termenul comisioane, aşa cum este folosit în acest articol, înseamnă o plată făcută unui intermediar (broker), unui reprezentant comisionar general sau oricărei alte persoane asimilate unui astfel de intermediar sau reprezentant de către legislaţia fiscală a statului contractant din care provine o asemenea plata.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă primitorii comisioanelor, fiind rezidenţi ai unui stat contractant, au în celălalt stat contractant din care provin comisioanele un sediu permanent de care este legată efectiv activitatea care generează comisioanele. În asemenea caz, se vor aplica prevederile art. 7.

    5. Comisioanele vor fi considerate ca provin dintr-un stat contractant când plătitorul este statul însuşi, o subdiviziune administrativă, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Când, totuşi, persoana care are de plătit comisioanele, indiferent dacă este sau nu rezidenta a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care sunt legate activităţile pentru care este făcută plata şi aceste comisioane sunt suportate de acel sediu permanent, atunci comisioanele vor fi considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.

    6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi primitor sau între ambii aceştia şi vreo alta persoana, suma comisioanelor plătite, ţinând seama de activităţile pentru care se plătesc, depăşeşte suma pe care ar fi convenit-o plătitorul şi primitorul în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentară a plăţilor va rămâne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant ţinându-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

    ART. 13

    Redevenţe

    1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant, plătite unui rezident al celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

    2. Totuşi, astfel de redevenţe pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat, însă impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10 la suta din suma redevenţelor.

    Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestei limitări.

    3. Termenul redevenţe, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă plati de orice natura primite ca o compensaţie pentru folosirea sau concesionarea folosirii oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv filme de cinematograf sau filme ori benzi magnetice folosite la emisiunile de radio sau televiziune, a oricărui brevet, marca de fabrica sau alta proprietate ori drepturi asemănătoare, desen sau model, plan, formula sau procedeu secret sau pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific sau pentru informaţii cu privire la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul redevenţelor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin redevenţele, un sediu permanent de care este legat efectiv dreptul sau proprietatea generatoare de redevenţe. În asemenea caz se vor aplica dispoziţiile art. 7.

    5. Redevenţele vor fi considerate ca provenind dintr-un stat contractant când plătitorul este acel stat, o subdiviziune administrativă, o autoritate locală sau un rezident din acel stat. Când, totuşi, persoana plătitoare a redevenţelor, fie ca este sau nu rezidenta a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legătura cu care a contractat obligaţia de a plati redevenţele şi care sediu permanent suportă aceste redevenţe, atunci astfel de redevenţe sunt considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.

    6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi primitor sau dintre ambii şi alta persoana,  suma redevenţelor plătite, ţinând cont de folosirea, concesionarea folosirii sau informaţia pentru care ele sunt plătite, depăşeşte suma pe care ar fi convenit-o plătitorul şi primitorul în lipsa unor asemenea relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la ultima suma menţionata. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămâne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând cont şi de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

    ART. 14

    Câştiguri din capital

    1. Câştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sunt definite la paragraful 2 al art. 6, precum şi câştigurile din înstrăinarea acţiunilor sau a altor drepturi ale unei societăţi ale carei active de baza constau în bunuri imobile pot fi impuse în statul contractant în care sunt situate astfel de bunuri.

    2. Câştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a bunurilor mobile ţinând de o bază fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant în scopul exercitării unei profesiuni libere, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau împreună cu întreaga întreprindere) sau a unei astfel de baze fixe, pot fi impuse în celălalt stat. Cu toate acestea, câştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile de felul celor menţionate la paragraful 3 art. 24 se vor impune numai în statul contractant în care astfel de bunuri mobile stat impozabile conform menţionatului articol.

    3. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decât cele menţionate la paragrafele 1 şi 2, vor fi impozabile numai în statul contractant al cărui rezident este cel care înstrăinează.

    4. Prevederile paragrafului 3 al prezentului articol nu vor afecta dreptul nici unuia din statele contractante de a percepe, în conformitate cu propria sa legislaţie, un impozit asupra câştigurilor obţinute din înstrăinarea acţiunilor unei societăţi rezidente a unui stat contractant de către o persoană rezidenta a celuilalt stat contractant şi care la un moment dat a fost rezidenta a primului stat contractant menţionat, într-o perioada de cinci ani precedind înstrăinarea.

    ART. 15

    Profesiuni independente

    1. Venitul obţinut de către un rezident al unui stat contractant din servicii profesionale sau alte activităţi independente cu un caracter analog vor fi impozabile numai în acel stat, dacă rezidentul nu are în celălalt stat contractant o bază fixa la dispoziţia sa în mod obişnuit sau este prezent în celălalt stat contractant în scopul desfăşurării activităţii sale, o perioadă sau perioade care în total depăşesc 183 de zile în anul fiscal. Dacă dispune de o astfel de baza fixa sau dacă şederea în acest celălalt stat contractant depăşeşte perioada sus-menţionata, venitul poate fi impus în celălalt stat contractant, dar numai în măsura în care acesta este atribuibil acelei baze fixe sau unei atare şederi.

    2. Expresia servicii profesionale cuprinde în special activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiunii de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.

    ART. 16

    Profesiuni dependente

    1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20, 21 şi 22, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată vor fi impozabile numai în acel stat, dacă activitatea nu este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant, remuneraţia obţinută de acolo este impozabilă în acel celălalt stat.

    2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remuneraţia obţinută de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant va fi impozabilă numai în primul stat contractant menţionat, dacă:

    a) primitorul este prezent în celălalt stat o perioadă sau perioade care însumate nu depăşesc 183 de zile în cursul anului fiscal vizat;

    b) remuneraţia este plătită de către sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidenta a celuilalt stat;

    c) remuneraţia nu este suportată de către un sediu permanent sau de o bază fixa pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

    3. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale acestui articol, remuneraţia pentru munca salariată prestată la bordul unei nave, unei aeronave sau la bordul unui vehicul feroviar sau rutier în trafic internaţional, poate fi impusă în statul contractant în care se află sediul conducerii efective a întreprinderii. Când un rezident al Suediei obţine remuneraţie pentru munca salariată prestată la bordul unei aeronave exploatată în trafic internaţional de către consorţiul de transport aerian Scandinavian Airlines System (SAS), astfel de remuneraţie va fi impozabilă numai în Suedia.

    ART. 17

    Onorariile directorilor

    Onorariile directorilor şi alte plati similare obţinute de către un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi rezidenta în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

    ART. 18

    Artişti şi sportivi

    1. Prin derogare de la prevederile art. 15 şi 16, veniturile obţinute de profesioniştii de spectacole, cum sunt artiştii de teatru, de cinema, de radio sau de televiziune şi interpreţii muzicali, precum şi de sportivi, din activitatea lor personală desfăşurată în aceasta calitate, pot fi impuse în statul contractant în care aceste activităţi sunt exercitate.

    2. Când venitul în legătura cu activităţile personale ale unui astfel de artist sau sportiv nu revine acestuia, ci altei persoane, contrar prevederilor art. 7, 15 şi 16, acel venit poate fi impus în statul contractant în care sunt desfăşurate activităţile artistului sau sportivului.

    3. Venitul obţinut din activităţi desfăşurate în cadrul acordurilor culturale încheiate între statele contractante va fi scutit de impozit în statul contractant în care sunt exercitate aceste activităţi.

    ART. 19

    Pensii şi plati în cadrul unui sistem public de asigurări sociale

    1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 20, pensiile şi alte remuneraţii plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariată desfăşurată în trecut vor fi impozabile numai în acel stat.

    2. Contrar prevederilor paragrafului 1, plăţile făcute în cadrul unui sistem public de asigurări sociale al unui stat contractant pot fi impuse în acel stat.

    3. Anuităţile şi alte plati periodice similare făcute unui rezident al unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat.

    ART. 20

    Funcţii guvernamentale

    1. a) Remuneraţia, alta decât o pensie, plătită de un stat contractant, o subdiviziune administrativă sau de o autoritate locală din acel stat oricărei persoane fizice în legătura cu servicii prestate acelui stat, subdiviziune sau autoritate locală din acesta se vor impune numai în acel stat.

    b) Cu toate acestea, o astfel de remuneraţie va fi impozabilă numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acel stat, iar primitorul este rezident al acelui celălalt stat contractant şi dacă:

    (i) este cetăţean al acelui stat; sau

    (ii) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

    2. a) Orice pensie plătită de către sau din fonduri create de un stat contractant, o subdiviziune administrativă sau o autoritate locală din acesta, oricărei persoane fizice pentru servicii prestate acelui stat, subdiviziune sau autoritate locală din acesta va fi impozabilă numai în acel stat.

    b) Cu toate acestea, atare pensie va fi impozabilă numai în celălalt stat contractant dacă primitorul este cetăţean şi rezident al acelui stat.

    3. Prevederile art. 16, 17 şi 19 se vor aplica remuneraţiei şi pensiilor cu privire la serviciile prestate în legătura cu orice activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant sau de o subdiviziune administrativă sau o autoritate locală din acesta.

    ART. 21

    Profesori

    1. Un profesor universitar sau de alt grad care vine într-un stat contractant pentru o perioadă care nu depăşeşte doi ani, în scopul de a preda sau de a conduce cercetări la o universitate, liceu, şcoala sau alta instituţie de învăţământ din acel stat contractant, şi care este sau a fost, imediat anterior venirii, rezident al celuilalt stat contractant, va fi scutit de impozit în primul stat contractant menţionat, asupra oricărei remuneraţii pentru atare predare sau cercetare pentru care este supus impozitului în celălalt stat contractant.

    2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica venitului din cercetări, dacă astfel de cercetări nu sunt întreprinse în interes public, ci în interesul privat al unei sau al unor persoane.

    ART. 22

    Studenţi şi stagiari

    1. Un student, un practicant sau un stagiar care este prezent într-un stat contractant numai în scopul studiilor sau instruirii sale şi care este sau a fost imediat anterior şederii în acel stat, rezident al celuilalt stat contractant, va fi scutit de impozit în primul stat menţionat, pentru sumele primite în scopul întreţinerii, studiilor sau instruirii, cu condiţia ca atare plati să-i fie făcute din surse din afara primului stat menţionat.

    2. Un student la o universitate sau la o altă instituţie de învăţământ dintr-un stat contractant, care în timpul unei şederi temporare în celălalt stat contractant are un serviciu în acel stat pentru o perioadă depăşind 100 de zile într-un an calendaristic în scopul obţinerii de experienţa practica în legătura cu studiile sale, va fi impozabil în acest din urma stat menţionat numai pentru acea parte a venitului din munca salariată ce depăşeşte 1500 de coroane suedeze pe luna calendaristică sau echivalentul lor în valuta românească. Scutirea acordată în condiţiile prezentului paragraf nu va depăşi totuşi în total suma de 4500 coroane suedeze sau echivalentul lor în valuta românească. Orice suma scutită de impozit în condiţiile acestui paragraf va include deducerile de ordin personal pentru anul calendaristic respectiv.

    3. Remuneraţia pe care un student, un practicant sau un stagiar care este sau a fost anterior rezident al unui stat contractant şi care este prezent în celălalt stat contractant în principal cu scopul de a studia sau de a se instrui o primeşte pentru munca prestată în celălalt stat contractant ca salariat, nu va fi impusă în acel celălalt stat contractant, cu condiţia ca atare remuneraţie sa nu depăşească 6000 de coroane suedeze sau echivalentul lor în valuta românească într-un an fiscal; un atare beneficiu se va extinde numai pentru perioada care în mod rezonabil sau obişnuit se cere pentru realizarea pregătirii sau instruirii întreprinse, dar în nici un caz nu va depăşi o perioadă de trei ani consecutivi.

    4. Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare al prevederilor paragrafelor 2 şi 3. Autorităţile competente pot, de asemenea, conveni modificarea sumelor menţionate în acele paragrafe în măsura în care aceasta apare rezonabilă ţinând seama de schimbarea cursului monedelor, de modificarea legislaţiei într-un stat contractant sau de alte circumstanţe asemănătoare.

    ART. 23

    Alte venituri

    Alte venituri ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu au fost tratate în articolele precedente ale acestei convenţii se vor impune numai în acel stat.

    ART. 24

    Impunerea averii

    1. Averea constituită din bunuri imobile, aşa cum sunt definite la paragraful 2 al art. 6, poate fi impusă în statul contractant unde aceste bunuri sunt situate.

    2. Averea constituită din bunuri mobile făcând parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi sau din bunuri mobile ţinând de o bază fixa folosită la exercitarea unei profesiuni libere poate fi impusă în statul contractant unde este situat sediul permanent sau baza fixa.

    3. Navele, aeronavele şi vehiculele feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional, precum şi bunurile mobile afectate exploatării unor astfel de nave, aeronave şi vehicule feroviare sau rutiere vor fi impozabile numai în statul contractant în care se află sediul conducerii efective a întreprinderii.

    4. Toate celelalte elemente ale averii unui rezident al unui stat contractant vor fi impuse în acel stat.

    ART. 25

    Eliminarea dublei impuneri

    1. Sub rezerva prevederilor paragrafelor 2 şi 4, când un rezident al unui stat contractant obţine venituri sau posedă avere care în conformitate cu prevederile acestei convenţii pot fi impuse în celălalt stat contractant, primul stat menţionat va acorda:

    a) ca o deducere din impozitul pe venit al acelei persoane, o sumă egala cu impozitul pe venit plătit în acel celălalt stat contractant;

    b) ca o deducere din impozitul pe avere al acelei persoane, o sumă egala cu impozitul pe avere plătit în acel celălalt stat contractant.

    2. În vederea aplicării în Suedia a paragrafului 1. a), când a fost acordată o scutire sau o reducere a impozitului român plătibil în conformitate cu art. 7 asupra beneficiilor unui sediu permanent pe care un rezident al Suediei îl are în România, deducerea din impozitul suedez se va acorda într-o suma egala cu impozitul care ar fi fost perceput în România dacă nu s-ar fi acordat o atare scutire sau reducere.

    Prevederile acestui paragraf se vor aplica în primii zece ani de la intrarea în vigoare a convenţiei. La expirarea acestei perioade, autorităţile competente se vor consulta pentru a stabili dacă prevederile acestui paragraf vor continua sa se aplice.

    3. Deducerea acordată în baza paragrafelor 1 sau 2 nu va depăşi totuşi acea parte a impozitului pe venit, respectiv a impozitului pe capital, aşa cum a fost calculat înainte ca deducerea sa fie acordată, care este corespunzătoare, după caz, venitului sau averii care poate fi impusă în celălalt stat contractant.

    4. Când un rezident al unui stat contractant obţine venit sau posedă avere care, în conformitate cu prevederile acestei convenţii, va fi impozabil numai în celălalt stat contractant, primul stat contractant menţionat poate include acest venit sau capital în baza de impunere, dar va acorda ca o deducere din impozitul pe venit sau capital acea parte a impozitului pe venit, respectiv a impozitului pe capital, care este corespunzătoare, după caz, venitului obţinut sau capitalului posedat în celălalt stat contractant.

    ART. 26

    Nediscriminarea

    1. Naţionalii unui stat contractant, fie ca sunt sau nu rezidenţi ai unui stat contractant, nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant unei impuneri sau unei obligaţii legate de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impunerea şi obligaţiile conexe la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii acelui celălalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie.

    2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu se va face în acest celălalt stat în condiţiuni mai puţin avantajoase decât impunerea întreprinderilor acestui celălalt stat desfăşurând aceleaşi activităţi.

    3. Cu excepţia cazului când se aplică prevederile art. 9, paragraful 6 al art. 11 sau paragraful 6 al art. 13, dobânzile, comisioanele, redevenţele şi alte speze plătite de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant, în scopul determinării beneficiului impozabil al unei astfel de întreprinderi, vor fi deductibile în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menţionat.

    În mod analog, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant fata de un rezident al celuilalt stat contractant, în scopul determinării averii impozabile al unei atari întreprinderi, vor fi deductibile ca şi cum ar fi fost contractate fata de un rezident al primului stat menţionat.

    4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este, în totalitate sau în parte, deţinut sau controlat, direct sau indirect, de unul sau mai multi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat la nici un impozit sau obligaţie legată de acesta care sa fie diferită sau mai împovărătoare decât impunerea şi obligaţiunile conexe la care sunt sau ar putea fi supuse alte întreprinderi asemănătoare ale acelui prim stat menţionat.

    5. În prezentul articol termenul impunere înseamnă impozite de orice natura sau denumire.

    ART. 27

    Procedura amiabilă

    1. Când un rezident al unui stat contractant apreciază ca măsurile luate de unul sau de ambele state contractante ii atrag sau ii vor atrage o impunere care nu este conforma cu prezenta convenţie, el poate, indiferent de procedurile prevăzute de legislaţia naţională a acelor state, sa supună cazul sau autorităţii competente a statului al cărui rezident este. Acest caz trebuie prezentat într-un interval de trei ani de la prima notificare a acţiunii care da naştere la impunerea care nu este în concordanta cu convenţia.

    2. Autoritatea competenta se va strădui, dacă reclamaţia i se pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsura sa aducă o rezolvare corespunzătoare, sa soluţioneze cazul de comun acord cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impuneri care nu este conforma cu convenţia. Orice acord realizat va fi pus în aplicare indiferent de orice limitări în timp prevăzute în legislaţia naţională a statelor contractante.

    3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui sa rezolve de comun acord orice dificultăţi sau dubii cu privire la interpretarea sau aplicarea convenţiei. Ele pot, de asemenea, sa se consulte în vederea eliminării dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenţie.

    4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizării unei înţelegeri în sensul paragrafelor precedente. Când pentru a se ajunge la o înţelegere apare ca fiind recomandabil un schimb oral de vederi, un atare schimb poate avea loc în cadrul unei comisii compusă din reprezentanţi ai autorităţilor competente ale statelor contractante.

    ART. 28

    Schimb de informaţii

    1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii care sunt necesare pentru aplicarea prezentei convenţii şi de informaţii asupra legislaţiei interne a statelor contractante relative la impozitele vizate prin prezenta convenţie, în măsura în care impunerea prevăzută de aceasta legislaţie este conforma cu convenţia. Orice informaţie astfel obţinută va fi tratată ca secret şi nu va fi divulgată nici unei persoane sau autorităţi altele decât cele însărcinate cu stabilirea sau încasarea impozitelor vizate de prezenta convenţie.

    Dispoziţiile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunând unuia din statele contractante obligaţia:

    a) de a lua măsuri administrative contrarii propriei legislaţii sau cu practica administrativă a unuia sau a celuilalt stat contractant;

    b) de a da informaţii care nu se pot obţine în conformitate cu prevederile legale sau cu desfăşurarea normala a practicii administrative a unuia sau a celuilalt stat contractant;

    c) de a transmite informaţii care ar divulga un secret de afaceri, industrial, comercial, profesional sau un procedeu comercial sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

    ART. 29

    Functionari diplomatici şi consulari

    Nici o prevedere a prezentei convenţii nu va afecta privilegiile fiscale ale funcţionarilor diplomatici sau consulari, acordate conform regulilor generale ale dreptului internaţional sau în baza prevederilor unor acorduri speciale.

    ART. 30

    Intrarea în vigoare

    1. Prezenta convenţie va fi ratificată şi instrumentele de ratificare vor fi schimbate la Bucureşti cât mai curând posibil.

    2. Convenţia va intra în vigoare odată cu schimbul instrumentelor de ratificare şi prevederile ei se vor aplica în România:

    a) în România:

    - venitului obţinut la sau după 1 ianuarie al anului în care are loc schimbul instrumentelor de ratificare;

    b) în Suedia:

    - venitului obţinut la sau după 1 ianuarie în anul în care are loc schimbul instrumentelor de ratificare şi capitalului care este deţinut la expirarea anului calendaristic în care are loc schimbul instrumentelor de ratificare sau a anilor următori.

    ART. 31

    Denunţarea

    Prezenta convenţie va rămâne în vigoare pe o durată nedeterminată, dar oricare din statele contractante poate, până la 30 iunie inclusiv al fiecărui an calendaristic, începând după expirarea unei perioade de cinci ani de la data intrării în vigoare a convenţiei, sa o denunţe prin notificare scrisă remisă pe cale diplomatică.

    În asemenea eventualitate convenţia se va aplica pentru ultima data:

    a) în România:

    - cu privire la impozitele aferente venitului obţinut în anul în care s-a făcut notificarea;

    b) în Suedia:

    - cu privire la impozitele aferente venitului obţinut în anul în care s-a făcut notificarea şi la impozitele aferente capitalului care este deţinut, la expirarea anului în care s-a făcut notificarea.

    Drept care subsemnaţii, împuterniciţi în buna şi cuvenita forma, am semnat prezenta convenţie şi am pus sigiliile noastre.

    Încheiată la Stockholm în ziua de 22 decembrie 1976, în dublu exemplar în limbile româna, suedeză şi engleza, cele trei texte având aceeaşi valabilitate. În caz de divergenţa în interpretarea prevederilor prezentei convenţii, textul în limba engleza va prevala.

 

Pentru guvernul

Republicii Socialiste România

Teodor Vasiliu,

ambasador

 

Pentru guvernul

Regatului Suediei

Karin Soder,

ministrul afacerilor externe

 

 

PROTOCOL

    La data semnării Convenţiei dintre Republica Socialistă România şi Regatul Suediei pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi avere, subsemnaţii am convenit ca următoarele prevederi sa facă parte integrantă din convenţie:

 

    La articolul 12

    În scopul stabilirii sumei impozabile conform paragrafului 2 al art. 12, se va acorda ca deducere pentru cheltuieli în legătura cu comisioanele plătite o sumă corespunzătoare cu 50 la suta din suma brută a comisionului.

    Drept care subsemnaţii, împuterniciţi în buna şi cuvenita forma, am semnat prezenta convenţie şi am pus sigiliile noastre.

    Încheiată la Stockholm în ziua de 22 decembrie 1976, în dublu exemplar în limbile româna, suedeză şi engleza, cele trei texte având aceeaşi valabilitate. În caz de divergenţa în interpretarea prevederilor prezentei convenţii textul în limba engleza va prevala.

 

Pentru guvernul

Republicii Socialiste România

Teodor Vasiliu,

ambasador

 

Pentru guvernul

Regatului Suediei

Karin Soder,

ministrul afacerilor externe