DECRET   Nr. 418 din  5 decembrie 1979

pentru ratificarea unor tratate internaţionale

EMITENT:      CONSILIUL DE STAT

PUBLICAT  ÎN: BULETINUL OFICIAL  NR. 97 din  8 decembrie 1979

    Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează:

   (…)

    ART. 8

    Se ratifică Convenţia dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Regatului Spaniei pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere, semnată la Madrid la 24 mai 1979.

    (…)

NICOLAE CEAUŞESCU

Preşedintele

Republicii Socialiste România

(…)

CONVENŢIE

între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Regatului Spaniei pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere

    Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Regatului Spaniei,

    în dorinţa de a promova şi de a întări relaţiile economice între cele două tari pe baza respectării suveranităţii independenţei naţionale, a egalităţii în drepturi, a avantajului reciproc şi a neamestecului în treburile interne,

    au convenit asupra următoarelor dispoziţii privind evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere:

    ART. 1

    Persoane vizate

    Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unui stat contractant sau ale fiecăruia dintre cele două state.

    ART. 2

    Impozite vizate

    1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit şi pe avere percepute în contul fiecăruia dintre statele contractante, indiferent de sistemul de percepere.

    2. Sunt considerate ca impozite pe venit şi pe avere impozitele percepute pe venitul total, pe averea totală sau pe elemente de venit ori de avere, inclusiv impozitele pe câştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile sau imobile.

    3. Impozitele actuale la care se aplică convenţia sunt următoarele:

    a) în ceea ce priveşte România:

    - impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice şi juridice;

    - impozitul pe veniturile societăţilor mixte constituite cu participarea organizaţiilor economice române şi a partenerilor străini;

    - impozitul pe veniturile realizate din activităţi agricole

    (denumite în cele ce urmează impozit român);

    b) în ceea ce priveşte Spania:

    - impozitul pe venitul persoanelor fizice;

    - impozitul pe venitul societăţilor şi al altor persoane juridice;

    - prelevările anticipate în contul: contribuţiei funciare, agricole şi urbane; impozitului pe veniturile din munca personală; impozitului pe veniturile din capital şi impozitului pe activităţile şi beneficiile industriale şi comerciale;

    - redevenţele privind superficia şi impozitul pe beneficiile comerciale prevăzute de Legea din 27 iunie 1974, pentru întreprinderile care au ca obiect cercetarea şi exploatarea hidrocarburilor;

    - impozitul extraordinar asupra bunurilor persoanelor fizice şi impozitul extraordinar asupra anumitor venituri realizate din munca personală, reglementate de Legea nr. 50 din 14 noiembrie 1977 asupra măsurilor urgente de reforma fiscală

    (denumite în cele ce urmează impozit spaniol).

    4. Convenţia se va aplica, de asemenea, impozitelor de natura identică sau analoagă şi impozitelor pe avere care vor intra în vigoare după data semnării prezentei convenţii şi care s-ar adaugă celor existente sau care le vor înlocui. Statele contractante îşi vor comunica reciproc modificările aduse legislaţiei lor fiscale respective.

    ART. 3

    Definiţii generale

    1. a) (i) Termenul România indică teritoriul Republicii Socialiste România, precum şi zonele situate în afara apelor teritoriale ale României, asupra cărora, în conformitate cu dreptul internaţional şi potrivit legislaţiei sale, România exercită drepturi suverane referitoare la solul şi subsolul marii şi la resursele naturale ale acestora;

    (ii) termenul Spania indică statul spaniol şi zonele adiacente apelor teritoriale ale Spaniei, asupra cărora, în conformitate cu dreptul internaţional şi potrivit legislaţiei sale, Spania poate exercita drepturile privitoare la fundul marii, la subsolul marin şi la resursele naturale ale acestora;

    b) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant indică, după context, România sau Spania;

    c) termenul persoana cuprinde persoanele fizice, societăţile şi orice alte grupări de persoane;

    d) termenul societate indică orice persoana juridică - inclusiv o societate mixtă constituită în conformitate cu prevederile legislaţiei române - sau oricare entitate care este considerată ca o persoană juridică în vederea impozitării;

    e) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant indică, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

    f) expresia autoritate competenta indică:

    (i) în ceea ce priveşte România, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;

    (ii) în ceea ce priveşte Spania, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;

    g) termenul impozit indică, după context, impozitul român sau impozitul spaniol;

    h) termenul naţional indică:

    (i) orice persoane fizice care posedă după caz, naţionalitatea spaniola sau cetăţenia româna;

    (ii) orice persoane juridice, societăţi de persoane şi asociaţii constituite în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;

    i) prin trafic internaţional se înţelege orice transport efectuat de către o navă, aeronava sau un vehicul rutier exploatat de către o întreprindere care are sediul conducerii efective situat într-un stat contractant, cu excepţia cazului când nava, aeronava sau vehiculul rutier sunt exploatate numai între puncte situate în celălalt stat contractant;

    j) expresia o unitate administrativ-teritorială se referă la România.

    2. Pentru aplicarea convenţiei de către un stat contractant, orice expresie care nu este altfel definită are sensul atribuit de legislaţia statului menţionat care reglementează impozitele ce fac obiectul convenţiei, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită.

    ART. 4

    Domiciliu fiscal

    1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant indică orice persoana care, în virtutea legislaţiei acelui stat, este subiect de impunere în acest stat datorită domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii sau pe baza oricărui alt criteriu de natura analoagă. Totuşi, aceasta expresie nu cuprinde persoanele care sunt impozabile în acest stat numai pentru venitul pe care îl obţin din surse situate în statul menţionat sau pentru averea pe care o posedă în acest stat.

    2. Când, potrivit dispoziţiilor paragrafului 1, o persoană fizică este considerată rezidenta a fiecăruia dintre statele contractante, situaţia sa se reglementează în modul următor:

    a) persoana va fi considerată rezidenta a statului contractant în care dispune de o locuinţă permanenta. Dacă ea dispune de o locuinţă permanenta în fiecare dintre statele contractante, va fi considerată rezidenta a statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sunt cele mai strânse (centrul intereselor vitale);

    b) dacă statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă nu dispune de o locuinţă permanenta în nici unul dintre statele contractante, atunci va fi considerată rezidenta a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;

    c) dacă aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în fiecare dintre statele contractante sau dacă nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidenta a statului contractant a cărui cetăţenie o are;

    d) dacă aceasta persoana are cetăţenia fiecăruia dintre statele contractante sau dacă nu are cetăţenia nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante rezolvă problema de comun acord.

    3. Când, potrivit dispoziţiilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este considerată ca rezidenta a fiecăruia dintre statele contractante, ea este considerată ca rezidenta a statului contractant unde se găseşte sediul conducerii sale efective.

    ART. 5

    Sediu permanent

    1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent indică un loc fix de afaceri unde întreprinderea exercită în total sau în parte activitatea sa.

    2. Expresia sediu permanent cuprinde îndeosebi:

    a) un sediu de conducere;

    b) o sucursală;

    c) un birou;

    d) o uzină;

    e) un atelier;

    f) o mină, o carieră sau orice alt loc de extracţie a bogăţiilor naturale;

    g) un şantier de construcţii sau de montaj, a cărui durata depăşeşte 12 luni.

    3. Nu se consideră ca există sediu permanent dacă:

    a) se folosesc instalaţii numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrării mărfurilor aparţinând întreprinderii;

    b) mărfurile aparţinând întreprinderii sunt păstrate numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrării;

    c) mărfurile aparţinând întreprinderii sunt păstrate numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

    d) un loc fix de afaceri este folosit numai în scopul de a cumpăra mărfuri sau de a strânge informaţii pentru întreprindere;

    e) un loc fix de afaceri este folosit pentru întreprindere numai în scopuri de publicitate, de a furniza informaţii, de cercetări ştiinţifice sau activităţi analoage care au caracter preparatoriu sau auxiliar;

    f) mărfurile aparţinând întreprinderii şi expuse la un târg comercial sau la o expoziţie sunt vândute de către întreprindere la închiderea acelui târg sau expoziţie.

    4. O persoană activând într-un stat contractant în contul unei întreprinderi din celălalt stat contractant - alta decât un agent cu un statut independent în sensul paragrafului 5 - se consideră sediu permanent în primul stat dacă ea dispune în acest stat de puteri pe care le exercită în mod obişnuit, permiţându-i sa încheie contracte în numele întreprinderii, cu condiţia ca activitatea acestei persoane sa nu fie limitată la cumpărarea de mărfuri pentru întreprindere.

    5. Nu se consideră ca o întreprindere a unuia dintre statele contractante are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai prin faptul ca aceasta îşi exercită activitatea sa prin intermediul unui curtier, al unui comisionar general sau al oricărui alt intermediar cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul obişnuit al activităţii lor.

    6. Faptul ca o societate rezidenta a unui stat contractant controlează sau este controlată de către o societate care este rezidenta a celuilalt stat contractant sau care exercită activitatea sa (fie prin intermediul unui sediu permanent sau nu) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

    ART. 6

    Venituri imobiliare

    1. Veniturile provenind din bunuri imobile, inclusiv veniturile din exploatările agricole şi forestiere, sunt impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sunt situate.

    2. Expresia bunuri imobile este definită în conformitate cu legislaţia statului contractant în care sunt situate bunurile în discuţie. Expresia cuprinde, în toate cazurile, accesoriile, inventarul viu sau mort al exploatărilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dispoziţiile dreptului comun privind proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, surselor şi a altor bogăţii ale solului; navele şi aeronavele nu sunt considerate ca bunuri imobile.

    3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplică veniturilor provenind din exploatare directa, din închiriere sau din arendare, precum şi din orice alta forma de exploatare a bunurilor imobile.

    4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi, precum şi veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesii libere.

    ART. 7

    Beneficiile întreprinderilor

    1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat, cu condiţia ca întreprinderea sa nu exercite activitatea sa în celălalt stat contractant prin intermediul unui sediu permanent situat în acel stat. Dacă întreprinderea exercită activitatea sa în acest fel, beneficiile întreprinderii sunt impozabile în celălalt stat, dar numai în măsura în care acestea sunt atribuibile acelui sediu permanent.

    2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitatea sa în celălalt stat contractant prin intermediul unui sediu permanent situat în acel stat, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată exercitând activităţi identice sau analoage în condiţii identice sau analoage şi tratând cu toată independenta cu întreprinderea al cărui sediu permanent este.

    3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent sunt admise la scădere cheltuielile destinate scopurilor urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, fie ca s-au efectuat în statul contractant în care se află sediul permanent, fie în alta parte.

    4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca beneficiile atribuibile unui sediu permanent sa fie determinate pe baza unei repartizări a beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei părţi componente, nici o dispoziţie a paragrafului 2 nu împiedică acest stat contractant sa determine beneficiile impozabile potrivit repartiţiei uzuale; metoda de repartizare adoptată trebuie sa fie totuşi de aşa natura încât rezultatul obţinut sa fie conform cu principiile cuprinse în prezentul articol.

    5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent a cumpărat mărfuri pentru întreprindere.

    6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu permanent se determină în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afara de cazul când există motive valabile şi suficiente pentru a proceda altfel.

    7. Când beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile acelor articole nu sunt afectate de dispoziţiile prezentului articol.

    ART. 8

    Întreprinderi de transport

    1. Beneficiile provenind din exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor sau a vehiculelor rutiere nu sunt impozabile decât în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.

    2. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 1 şi ale art. 7, beneficiile provenite din exploatarea navelor, aeronavelor sau a vehiculelor rutiere folosite în principal pentru transportul pasagerilor sau al mărfurilor exclusiv între puncte situate într-un stat contractant sunt impozabile în acest stat.

    3. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 se aplică, de asemenea, beneficiilor avute în vedere la paragrafele respective pe care o întreprindere a unui stat contractant le obţine din participarea sa la un pool, la o exploatare în comun sau la un organism internaţional de transporturi.

    ART. 9

    Întreprinderi asociate

    1. Atunci când:

    a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau când

    b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,

    şi când, într-un caz sau în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, beneficiile care, fără aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi şi impuse în consecinţa.

    2. Când beneficiile pentru care o întreprindere a unui stat contractant a fost impusă în acest stat sunt de asemenea incluse în beneficiile unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi impuse în consecinţa şi când beneficiile astfel incluse sunt beneficii care ar fi fost realizate de aceasta întreprindere din celălalt stat, dacă condiţiile convenite între cele două întreprinderi erau cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci primul stat va proceda la modificarea corespunzătoare a cuantumului impozitului pe care l-a perceput asupra acestor beneficii. Pentru determinarea modificării de făcut se va ţine seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii referitoare la natura veniturilor.

    3. Un stat contractant nu va modifica beneficiile unei întreprinderi în cazurile avute în vedere la paragraful 1, după expirarea termenelor prevăzute de legislaţia sa naţională.

    ART. 10

    Dividende

    1. Dividendele plătite de către o societate care este rezidenta a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat.

    2. Totuşi, aceste dividende pot fi impuse în statul contractant al cărui rezident este societatea plătitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acestui stat, numai dacă persoana care încasează dividendele este beneficiarul efectiv; impozitul astfel stabilit nu poate depăşi:

    a) 10 la suta din suma brută a dividendelor, dacă beneficiarul dividendelor este o societate care dispune direct de cel puţin 25 la suta din capitalul societăţii plătitoare a dividendelor;

    b) 15 la suta din suma brută a dividendelor, în toate celelalte cazuri.

    Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modalităţile de aplicare a acestei limitări.

    Prevederile acestui paragraf nu se referă la impozitarea societăţii pentru beneficiile din care au fost plătite dividendele.

    3. Termenul dividende folosit în prezentul articol indică veniturile provenind din acţiuni, acţiuni sau titluri de folosinţa, părţi miniere, părţi de fondator sau alte părţi care dau dreptul la beneficiu, cu excepţia creanţelor, precum şi veniturile din alte părţi sociale supuse aceluiaşi regim fiscal ca şi veniturile din acţiuni, de către legislaţia fiscală a statului în care este rezidenta societatea distribuitoare.

    Acest termen indică, de asemenea, beneficiile repartizate asociaţilor lor de societăţile mixte constituite în conformitate cu legislaţia româna.

    4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică când beneficiarul dividendelor, rezident al unui stat contractant, exercită, în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidenta, fie o activitate industrială sau comercială prin intermediul unui sediu permanent situat în acel celălalt stat, fie o profesie libera folosind o bază fixa situată în acel celălalt stat şi de care se leagă în mod efectiv participarea generatoare de dividende. În aceasta situaţie sunt aplicabile, după caz, dispoziţiile art. 7 sau ale art. 15.

    5. Când o societate rezidenta a unui stat contractant realizează beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acest celălalt stat nu poate nici sa perceapă vreun impozit asupra dividendelor plătite de societate, decât în măsura în care aceste dividende sunt plătite unui rezident al acestui celălalt stat sau în măsura în care participarea generatoare de dividende este legată efectiv de un sediu permanent sau de o bază fixa situată în acest celălalt stat, nici sa preleve vreun impozit cu titlu de impunere a beneficiilor nedistribuite, asupra beneficiilor nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite constau, în total sau în parte, din beneficii sau venituri provenind din acest celălalt stat.

    ART. 11

    Dobânzi

    1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat contractant.

    2. Totuşi, aceste dobânzi pot fi impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, numai dacă beneficiarul este titularul real al dreptului; impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 10 la suta din suma dobânzilor.

    Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modalităţile de aplicare a acestei limitări.

    3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2 de mai sus, dobânzile provenite din împrumuturi acordate direct sau garantate de un stat contractant nu sunt impozabile decât în acest stat.

    4. Termenul dobânzi folosit în prezentul articol indică veniturile din creanţe de orice natura însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză de participare la beneficiile debitorului şi în special veniturile din fonduri publice şi din obligaţiuni de împrumut, inclusiv primele şi premiile decurgând din aceste titluri. Penalizările pentru plăţile cu întârziere nu sunt considerate ca dobânzi în sensul prezentului articol.

    5. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul dobânzilor, rezident al unui stat contractant exercită, în celălalt stat contractant din care provin dobânzile, fie o activitate comercială sau industrială prin intermediul unui sediu permanent, fie o profesie libera prin mijlocirea unei baze fixe şi de care sunt legate efectiv creanţele generatoare de dobânzi. În aceasta situaţie sunt aplicabile, după caz, prevederile art. 7 sau ale art. 15.

    6. Dobânzile sunt considerate ca provenind dintr-un stat contractant când debitorul este chiar acest stat, o subdiviziune politica, o unitate administrativ-teritorială, o colectivitate locală sau un rezident al acelui stat. Totuşi, când debitorul dobânzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixa în legătura cu care a fost contractat împrumutul generator de dobânzi şi care suportă plata acestora, dobânzile respective sunt considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

    7. Dacă, urmare relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau relaţiilor pe care şi unul şi celălalt le întreţin cu terţe persoane, suma dobânzilor plătite, ţinând cont de creanţa pentru care ele sunt plătite, depăşeşte pe aceea asupra căreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol nu se aplică decât la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentară a dobânzilor rămâne impozabilă în conformitate cu legislaţia fiecărui stat contractant şi ţinând seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

    ART. 12

    Redevenţe

    1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impuse în acest celălalt stat.

    2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat; însă, dacă primitorul este beneficiarul efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 10 la suta din suma brută a redevenţelor.

    3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol indică remuneraţiile de orice natura plătite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor, a unui brevet de invenţie, a unei mărci de fabrica sau de comerţ, a unui desen sau a unui model, a unui plan, a unei formule sau a unui procedeu secret, ca şi pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific şi pentru informaţiile relative la experienţa câştigată în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific; acest termen cuprinde de asemenea remuneraţiile de orice natura privind filmele cinematografice şi operele înregistrate pe film şi benzile magnetice destinate televiziunii.

    4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică când beneficiarul redevenţelor, rezident al unui stat contractant, exercită, în celălalt stat contractant din care provin redevenţele, fie o activitate comercială sau industrială prin intermediul unui sediu permanent, fie o profesie libera prin mijlocirea unei baze fixe şi de care este legat efectiv dreptul sau bunul generator de redevenţe. În aceasta situaţie sunt aplicabile, după caz, dispoziţiile art. 7 sau ale art. 15.

    5. Redevenţele sunt considerate ca provenind dintr-un stat contractant când debitorul este chiar acest stat, o subdiviziune politica, o unitate administrativ-teritorială, o colectivitate locală sau un rezident al acelui stat. Totuşi, când debitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixa pentru care a fost încheiat contractul care da loc plăţii redevenţelor şi care suportă sarcina acestora, redevenţele sunt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

    6. Dacă, urmare relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau pe care unul sau celălalt le întreţin cu terţe persoane, suma redevenţelor plătite, ţinând cont de prestarea pentru care ele sunt plătite, depăşeşte pe aceea asupra cărora ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor asemenea relaţii, dispoziţiile prezentului articol nu se aplică decât la aceasta ultima suma. În acest caz partea excedentară plăţilor rămâne impozabilă în conformitate cu legislaţia fiecărui stat contractant şi ţinând cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

    ART. 13

    Comisioane

    1. Comisioanele provenind din unul dintre statele contractante şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat.

    2. Totuşi, aceste comisioane pot fi impuse în statul contractant de unde provin, potrivit legislaţiei acestui stat, numai dacă persoana care încasează comisioanele este beneficiarul efectiv; impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 5 la suta din suma lor brută.

    3. Termenul comisioane folosit în prezentul articol indică remuneraţiile plătite oricărei persoane pentru serviciile pe care le-a prestat în calitate de intermediar; acest termen nu cuprinde remuneraţiile plătite cu titlu de venituri din activităţi independente menţionate la art. 15 sau venituri din profesii dependente menţionate la art. 16.

    4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul de comisioane, rezident al unuia dintre statele contractante, exercită în celălalt stat contractant de unde provin comisioanele fie o activitate industrială sau comercială prin intermediul unui sediu permanent, astfel cum este definit la art. 5, care este situat acolo, fie o profesie libera prin folosirea unei baze fixe care este situată acolo şi de care sunt legate efectiv comisioanele. În aceasta situaţie sunt aplicabile, după caz, dispoziţiile art. 7 sau ale art. 15.

    5. Comisioanele sunt considerate ca provenind din unul dintre statele contractante dacă debitorul este chiar acest stat, o subdiviziune politica, o unitate administrativ-teritorială, o colectivitate locală sau un rezident al acestui stat. Totuşi, dacă debitorul comisioanelor, fie ca este sau nu rezident al unuia din statele contractante, are în unul din statele contractante un sediu permanent sau o bază fixa în legătura cu care a fost contractată obligaţia de a plati comisioanele şi care suportă sarcina plăţii acestora, comisioanele sunt considerate ca provin din statul contractant unde este situat sediul permanent sau baza fixa.

    6. Dacă, urmare relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau pe care unul şi celălalt le întreţin cu terţe persoane, suma comisioanelor, ţinând seama de serviciile pentru care ele sunt plătite, depăşeşte suma normala asupra căreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor atari relaţii, dispoziţiile prezentului articol nu se aplică decât la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentară a comisioanelor rămâne impozabilă conform legislaţiei fiecăruia dintre statele contractante şi ţinând cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

    ART. 14

    Câştiguri din capital

    1. Câştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sunt definite la paragraful 2 al art. 6, sunt impozabile în statul în care aceste bunuri sunt situate.

    2. Câştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau din bunuri mobile constitutive ale unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii libere, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea globală a acestui sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acestei baze fixe sunt impozabile în acest celălalt stat. Cu toate acestea, câştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile arătate la paragraful 3 al art. 24 nu sunt impozabile decât în statul contractant în care bunurile respective sunt impozabile în virtutea acelui articol.

    3. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decât cele menţionate la paragrafele 1 şi 2, sunt impozabile numai în statul contractant al cărui rezident este cedentul.

    ART. 15

    Profesii independente

    1. Veniturile pe care un rezident al unui stat contractant le realizează dintr-o profesie libera sau din alte activităţi independente cu caracter analog sunt impozabile numai în acel stat, cu condiţia ca acest rezident sa nu dispună în mod obişnuit în celălalt stat contractant de o bază fixa pentru exercitarea activităţii sale. Dacă dispune de o astfel de baza, veniturile sunt impozabile în celălalt stat contractant dar numai în măsura în care acestea sunt atribuibile bazei fixe menţionate.

    2. Expresia profesii libere cuprinde, în special, activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi activităţile independente ale medicilor, avocaţilor, inginerilor, arhitecţilor, dentiştilor şi contabililor.

    ART. 16

    Profesii dependente

    1. Sub rezerva dispoziţiilor art. 17, 19 şi 20, retribuţiile (los salarios) şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuită nu sunt impozabile decât în acest stat, cu condiţia ca activitatea sa nu fie exercitată în celălalt stat contractant; în acest ultim caz, remuneraţiile primite cu acest titlu sunt impozabile în acel celălalt stat.

    2. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuită, exercitată în celălalt stat contractant, nu sunt impozabile decât în primul stat contractant, dacă:

    a) beneficiarul rămâne în celălalt stat o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat;

    b) remuneraţiile sunt plătite de către o persoană care încadrează în munca sau în numele unei persoane care încadrează în munca şi care nu este rezidenta a celuilalt stat; şi

    c) sarcina remuneraţiilor nu este suportată de către un sediu permanent sau de o bază fixa pe care persoana care încadrează în munca o are în celălalt stat.

    3. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pentru o activitate retribuită exercitată la bordul unei nave, aeronave sau al unui vehicul rutier în trafic internaţional sunt impozabile în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.

    ART. 17

    Membrii consiliilor de administraţie

    Tantiemele, jetoanele de prezenta şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau de supraveghere a unei societăţi rezidenta în celălalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat.

    ART. 18

    Artişti şi sportivi

    1. Prin derogare de la dispoziţiile art. 15 şi 16, veniturile pe care artiştii de spectacole, cum sunt artiştii de teatru, de cinema, de radio sau televiziune şi interpreţii muzicali, precum şi sportivii, le obţin din activităţile lor personale exercitate în aceasta calitate, sunt impozabile în statul contractant în care aceste activităţi sunt exercitate.

    2. Când venitul din activităţile exercitate personal de un artist de spectacole sau de un sportiv este atribuit unei alte persoane decât artistul sau sportivul însuşi, prin derogare de la dispoziţiile art. 7, 15 şi 16 el poate fi impus în statul contractant în care artistul sau sportivul exercită activitatea.

    3. Veniturile pe care artiştii de spectacole sau sportivii, rezidenţi ai unui stat contractant, le realizează cu prilejul unor activităţi desfăşurate în celălalt stat contractant în cadrul schimburilor culturale stabilite prin acorduri culturale încheiate între cele două state contractante nu sunt impozabile decât în primul stat contractant.

    ART. 19

    Pensii

    1. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 1 al art. 20 pensiile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru o activitate anterioară prestată ca personal muncitor nu sunt impozabile decât în acest stat.

    2. Pensiile alimentare şi celelalte plati similare de întreţinere provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant, care este beneficiarul efectiv, nu sunt impozabile decât în acest celălalt stat.

    ART. 20

    Funcţii publice

    1. a) Remuneraţiile, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant, o subdiviziune politica, o unitate administrativ-teritorială sau o colectivitate locală unei persoane fizice, pentru servicii prestate acestui stat, unităţi sau colectivităţi nu sunt impozabile decât în acest stat.

    b) Totuşi, aceste remuneraţii nu sunt impozabile decât în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acest stat şi dacă beneficiarul remuneraţiei este rezident al acestui stat care:

    (i) posedă cetăţenia acelui stat, sau

    (ii) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

    2. a) Pensiile plătite de către un stat contractant sau de una dintre subdiviziunile sale politice ori unităţile administrativ-teritoriale sau de o colectivitate locală, fie direct fie prin prelevarea din fondurile pe care le-au constituit, unei persoane fizice, pentru serviciile prestate acestui stat, subdiviziunilor, unităţilor sau colectivităţilor sale, nu sunt impozabile decât în acest stat.

    b) Totuşi, aceste pensii nu sunt impozabile decât în celălalt stat contractant, dacă beneficiarul este rezident al acestui stat şi dacă posedă naţionalitatea acestuia.

    3. Dispoziţiile art. 16, 17 şi 19 se aplică remuneraţiilor sau pensiilor plătite pentru servicii prestate în cadrul unei activităţi industriale sau comerciale exercitate de unul dintre statele contractante sau de una dintre subdiviziunile sale politice, unităţile administrativ-teritoriale sau colectivităţile locale.

    ART. 21

    Studenţi şi stagiari

    1. Sumele pe care un student, un stagiar sau o persoană în curs de perfecţionare profesională, care este sau care a fost înainte rezident al unui stat contractant şi care locuieşte în celălalt stat contractant numai în scopul de a-şi continua studiile sau pregătirea, le primeşte pentru acoperirea cheltuielilor de întreţinere, studii sau de formare nu sunt impozabile în acest celălalt stat, cu condiţia ea ele sa provină din surse aflate în afara acestui celălalt stat.

    2. În cazul când studenţii menţionaţi la paragraful 1 desfăşoară o activitate remunerată în tara în care îşi urmează studiile, remuneraţia obţinută cu acest titlu nu va fi impozabilă în acest din urma stat, cu condiţia ca durata acestei activităţi sa nu depăşească 5 ani şi ca suma acestor remuneraţii sa nu depăşească anual 170.000 pesetas sau echivalentul în lei.

    ART. 22

    Profesori

    1. Orice remuneraţii ale profesorilor şi altor membri ai personalului didactic, alţii decât cei vizaţi la paragraful 2 al art. 15, rezidenţi ai unuia dintre statele contractante la începutul şederii în celălalt stat contractant, care locuiesc temporar în acest ultim stat pentru a preda sau pentru a întreprinde cercetări ştiinţifice, pe o perioadă care nu depăşeşte 2 ani, la o universitate sau la o altă instituţie de învăţământ recunoscută oficial, nu sunt impozabile decât în primul stat.

    2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu se aplică remuneraţiilor primite pentru o activitate de cercetări, dacă aceste lucrări sunt întreprinse, în principal, în interesul personal al uneia sau mai multor persoane.

    ART. 23

    Alte venituri

    1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, ori de unde ar proveni acestea, despre care nu se tratează în articolele precedente ale prezentei convenţii, nu sunt impozabile decât în acest stat.

    2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu se vor aplica dacă beneficiarul venitului, rezident al unui stat contractant, exercită în celălalt stat contractant fie o activitate industrială sau comercială prin intermediul un sediu permanent situat în acel celălalt stat, fie o profesie libera cu ajutorul unei baze fixe situate acolo şi dacă dreptul sau bunul generator de venit este legat efectiv de acestea. În aceasta situaţie sunt aplicabile după caz, dispoziţiile art. 7 sau ale art. 15.

    ART. 24

    Avere

    1. Averea constând din bunuri imobile, aşa cum sunt ele definite la paragraful 2 al art. 6, este impozabilă în statul contractant unde aceste bunuri sunt situate.

    2. Averea constând din bunuri mobile făcând parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi sau din bunuri mobile constitutive ale unei baze fixe servind la exercitarea unei profesii libere este impozabilă în statul contractant unde este situat sediul permanent sau baza fixa.

    3. Navele, aeronavele şi vehiculele rutiere exploatate în trafic internaţional, precum şi bunurile mobile afectate exploatării lor, nu sunt impozabile decât în statul contractant unde este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.

    4. Toate celelalte elemente ale averii unui rezident al unui stat contractant nu sunt impozabile decât în acest stat.

    ART. 25

    Evitarea dublei impuneri

    1. În ce priveşte România, dubla impunere este evitată după cum urmează:

    a) impozitul plătit de un rezident român asupra veniturilor impozabile în Spania, în aplicarea prezentei convenţii, va fi dedus din suma impozitului român exigibil conform cu legislaţia fiscală româna;

    b) beneficiile vărsate de întreprinderile de stat române la bugetul statului sunt considerate ca impozit român.

    2. În ce priveşte Spania, dubla impunere este evitată după cum urmează:

    a) când un rezident al Spaniei primeşte venituri care, în conformitate cu prevederile convenţiei, sunt impozabile în România, Spania, din impozitul pe care îl constituie asupra veniturilor acestui rezident, acordă o deducere egala cu suma impozitului plătit în România. Suma astfel dedusă nu poate totuşi depăşi fracţiunea de impozit, calculată anterior deducerii, corespunzând veniturilor primite din România şi aceasta deducere din impozitul spaniol se aplică atât impozitelor generale, cât şi prelevărilor anticipate;

    b) când veniturile unei societăţi rezidente în Spania cuprind dividende primite de la o societate rezidenta în România, prima societate are dreptul la o scădere identică cu cea care ar fi aplicată dacă cele două societăţi ar fi rezidente în Spania.

    3. Când, în conformitate cu vreo dispoziţie oarecare a convenţiei, veniturile primite de un rezident al unui stat contractant sau averea pe care o posedă sunt scutite de impozit în acel stat, acesta, totuşi, în vederea calculării sumei impozitului asupra restului veniturilor sau averii acestui rezident, poate ţine cont de acele venituri sau de acea avere.

    4. Pentru aplicarea prezentului articol, beneficiile, veniturile sau câştigurile unui rezident al unui stat contractant, care au suportat impozitul celuilalt stat contractant conform prezentei convenţii, sunt considerate ca provin din surse situate în acest celălalt stat contractant.

    ART. 26

    Nediscriminare

    1. Naţionalii unui stat contractant, fie ca sunt sau nu rezidenţi ai unuia dintre statele contractante, nu sunt supuşi în celălalt stat contractant nici unei impozitări sau obligaţii legate de impunere, diferită sau mai împovărătoare decât aceea la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii acelui celălalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie.

    2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu se stabileşte în acest celălalt stat în condiţii mai puţin favorabile decât impozitarea întreprinderilor acestui celălalt stat care desfăşoară aceeaşi activitate.

    Aceasta dispoziţie nu poate fi interpretată ca obligând un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant deduceri personale, scăderi şi reduceri de impozit în funcţie de situaţia sau de sarcinile familiale pe care le acordă propriilor săi rezidenţi.

    3. În afara de cazul când se aplică dispoziţiile paragrafului 1 al art. 9, paragrafului 6 al art. 11 sau ale paragrafului 4 al art. 12, dobânzile, redevenţele şi alte speze plătite de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident din celălalt stat contractant sunt deductibile, pentru determinarea beneficiilor impozabile ale acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi ar fi fost plătite unui rezident al primului stat.

    4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este, în totalitate sau în parte, direct sau indirect, deţinut sau controlat de unu sau mai multi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu sunt supuse în primul stat contractant nici unei impozitări sau obligaţii legate de impunere, diferită sau mai împovărătoare decât aceea la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi de aceeaşi natură din acest prim stat.

    5. Impozitele pe venit, beneficii şi avere, precum şi vărsămintele de beneficii la bugetul statului care, în conformitate cu dreptul român, sunt în sarcina unităţilor socialiste nu se aplică decât acestor unităţi.

    6. Termenul impozitare indică în prezentul articol impozitele de orice natura sau denumire.

    ART. 27

    Procedura amiabilă

    1. Când un rezident al unui stat contractant apreciază ca măsurile luate de un stat contractant sau de fiecare dintre cele două state ii atrag sau ii vor atrage o impozitare care nu este conforma cu prezenta convenţie, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia naţională a acestor state, sa supună cazul sau autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este. Cazul va fi sesizat în cei 2 ani următori primei notificări a măsurii care antrenează o impozitare neconformă cu convenţia.

    2. Aceasta autoritate competenta se va strădui, dacă reclamaţia ii pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsura sa dea o soluţie satisfăcătoare, sa rezolve problema pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări neconforme cu convenţia.

    3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui sa rezolve pe calea înţelegerii amiabile dificultăţile sau sa înlăture dubiile la care poate da loc interpretarea sau aplicarea convenţiei. Ele pot, de asemenea, sa se pună de acord în vederea evitării dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenţie.

    4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, în vederea realizării unei înţelegeri, aşa cum se prevede în paragrafele precedente. Dacă se consideră ca schimburile de vederi orale sunt de natura sa faciliteze înţelegerea, aceste schimburi de vederi pot avea loc în cadrul unei comisii compuse din reprezentanţi ai autorităţilor competente ale statelor contractante.

    ART. 28

    Schimb de informaţii

    1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor schimba informaţiile necesare pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii şi cele ale legilor interne ale statelor contractante privitoare la impozitele vizate de convenţie, în măsura în care impozitarea pe care ele o prevăd este conforma cu convenţia. Orice informaţie astfel schimbată va fi ţinuta secret şi nu va putea fi comunicată decât persoanelor sau autorităţilor însărcinate cu stabilirea sau încasarea impozitelor vizate de prezenta convenţie.

    2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu pot fi în nici un caz interpretate ca impunând unuia din statele contractante obligaţia:

    a) de a lua măsuri administrative derogind de la propria sa legislaţie sau de la practica sa administrativă sau a celor ale celuilalt stat contractant;

    b) de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute pe baza propriei sale legislaţii sau în cadrul practicii sale administrative normale sau a celor ale celuilalt stat contractant;

    c) de a transmite informaţii care ar divulga un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu comercial sau informaţii a căror comunicare ar fi contrară ordinii publice.

    ART. 29

    Functionari diplomatici şi consulari

    Dispoziţiile prezentei convenţii nu afectează privilegiile fiscale de care beneficiază functionarii diplomatici sau consulari în virtutea fie a regulilor generale ale dreptului internaţional, fie a dispoziţiilor din acordurile speciale semnate de cele două state contractante.

    ART. 30

    Intrarea în vigoare

    1. Prezenta convenţie va fi ratificată şi instrumentele de ratificare vor fi schimbate la Bucureşti.

    2. Prezenta convenţie va intra în vigoare imediat după schimbarea instrumentelor de ratificare şi dispoziţiile sale vor fi aplicabile:

    a) cu privire la impozitul reţinut la sursa asupra sumelor plătite nerezidenţilor sau virate în contul lor de la 1 ianuarie al anului în care s-au schimbat instrumentele de ratificare, şi

    b) cu privire la celelalte impozite, pentru orice an de impunere începând de la 1 ianuarie al anului în care s-au schimbat instrumentele de ratificare.

    ART. 31

    Denunţarea

    Prezenta convenţie va rămâne în vigoare pe o durată nedeterminată; totuşi, începând din cel de-al cincilea an următor celui în cursul căruia aceasta a intrat în vigoare, oricare dintre statele contractante va putea, până la 30 iunie inclusiv al fiecărui an calendaristic, sa transmită o notă de denunţare celuilalt stat contractant şi, în acest caz, convenţia va înceta sa fie aplicabilă:

    a) cu privire la impozitul reţinut la sursa asupra sumelor plătite unor nerezidenţi sau virate în contul lor începând cu 1 ianuarie al anului imediat următor celui în care s-a dat nota, şi

    b) cu privire la celelalte impozite, pentru orice an de impunere începând de la 1 ianuarie al anului imediat următor celui în care s-a dat nota.

    Drept care subsemnaţii, autorizaţi legal în acest scop, au semnat prezenta convenţie.

    Făcută în dublu exemplar în Madrid, la 24 mai 1979, în limbile româna şi spaniola, ambele texte având aceeaşi valabilitate.

Pentru guvernul

Republicii Socialiste România

Ştefan Andrei

Pentru guvernul

Regatului Spaniei

Marcelino Oreja Aguirre