LEGE   Nr. 63 din 15 aprilie 1999

privind ratificarea Convenţiei dintre România şi Republica Portugheză pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital şi a Protocolului anexat, semnate la Bucureşti la 16 septembrie 1997

EMITENT:      PARLAMENTUL

PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL  NR. 194 din  4 mai 1999

    Parlamentul României adoptă prezenta lege.

    ARTICOL UNIC

    Se ratifică Convenţia dintre România şi Republica Portugheză pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital şi Protocolul anexat, semnate la Bucureşti la 16 septembrie 1997.

    Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 1 martie 1999, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

MIRCEA IONESCU-QUINTUS

    Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 15 martie 1999, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

ADRIAN NĂSTASE

CONVENŢIE

între România şi Republica Portugheză pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital

    Guvernul României şi Guvernul Republicii Portugheze, dorind să încheie o convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, au convenit după cum urmează:

    ART. 1

    Persoane vizate

    Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

    ART. 2

    Impozite vizate

    1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele unui stat contractant sau al subdiviziunilor sale politice ori administrative, al autorităţilor locale ori al unităţilor administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.

    2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul sau pe capitalul total ori pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, impozitul pe fondul total de salarii plătite de întreprinderi, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.

    3. Impozitele existente, asupra cărora se aplică prezenta convenţie, sunt, în special:

    a) în cazul României:

    (i) impozitul pe venitul persoanelor fizice;

    (ii) impozitul pe profit;

    (iii) impozitul pe salarii şi pe alte remuneraţii similare;

    (iv) impozitul pe venitul agricol; şi

    (v) impozitul pe dividende

    (denumite în continuare impozit român);

    b) în cazul Portugaliei:

    (i) impozitul pe venitul persoanelor fizice;

    (ii) impozitul pe venitul corporaţiei; şi

    (iii) suprataxa locală la impozitul pe venitul corporaţiei

    (denumite în continuare impozit portughez).

    4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau în esenţă similare, care sunt stabilite după data semnării acestei convenţii, în plus sau în locul impozitelor existente. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc despre orice modificări importante aduse în legislaţiile lor fiscale respective.

    ART. 3

    Definiţii generale

    1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

    a) termenul România înseamnă România, iar atunci când este folosit în sens geografic înseamnă teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum şi zona economică exclusivă asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, drepturile suverane şi jurisdicţia, în concordanţă cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional, cu privire la explorarea şi la exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele mării, pe fundul şi în subsolul acestor ape;

    b) termenul Portugalia înseamnă teritoriul Republicii Portugheze, situat pe continentul european, arhipelagurile Azore şi Madeira, marea teritorială respectivă şi orice altă zonă în care, conform legilor Portugaliei şi dreptului internaţional, Republica Portugheză are jurisdicţie sau drepturi suverane cu privire la explorarea şi la exploatarea resurselor naturale ale fundului mării şi subsolului şi ale apelor supraiacente;

    c) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă România sau Portugalia, după cum cere contextul;

    d) termenul persoană include o persoană fizică, o societate şi orice altă grupare de persoane;

    e) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată persoană juridică în scopul impozitării;

    f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

    g) expresia transport internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă, o aeronavă sau un vehicul rutier exploatat de o întreprindere care are locul conducerii sale efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului în care asemenea transport este efectuat numai între locuri situate în celălalt stat contractant;

    h) expresia autoritate competentă înseamnă:

    (i) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat;

    (ii) în cazul Portugaliei, ministrul finanţelor sau directorul general al fiscalităţii ori reprezentantul său autorizat;

    i) termenul naţional înseamnă:

    (i) orice persoană fizică având cetăţenia României, în cazul României, şi orice persoană fizică având naţionalitatea Portugaliei, în cazul Portugaliei;

    (ii) orice persoană juridică, asociaţie sau altă entitate având statutul în conformitate cu legile în vigoare într-un stat contractant.

    2. În ceea ce priveşte aplicarea acestei convenţii la o anumită dată de un stat contractant, orice termen care nu este definit în convenţie va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are la acea dată, în baza legislaţiei acestui stat, cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplică şi orice interpretare dată conform legislaţiei fiscale aplicabile a acelui stat prevalează faţă de înţelesul care este atribuit acestui termen de alte legi ale acelui stat.

    ART. 4

    Rezident

    În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, potrivit legislaţiei acestui stat, este supusă impunerii în acest stat ca urmare a domiciliului sau rezidenţei, a locului de conducere sau a oricărui alt criteriu de natură similară. Totuşi această expresie nu include o persoană care este supusă impozitării în acest stat numai pentru faptul că realizează venituri din surse sau din capital situat în acest stat.

    2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său se determină după cum urmează:

    a) aceasta va fi considerată rezidentă a statului în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă dispune de o locuinţă permanentă în ambele state, va fi considerată rezidentă a statului cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

    b) dacă statul în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici unul dintre state, ea va fi considerată rezidentă a statului în care locuieşte în mod obişnuit;

    c) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau dacă nu locuieşte în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă a statului al cărui naţional este;

    d) dacă această persoană este naţional al ambelor state sau dacă nu este naţional al nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

    3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, atunci ea va fi considerată rezidentă a statului în care se află locul conducerii sale efective.

    ART. 5

    Sediu permanent

    1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfăşoară, în întregime sau în parte, activitatea.

    2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:

    a) un loc de conducere;

    b) o sucursală;

    c) un birou;

    d) o fabrică;

    e) un atelier; şi

    f) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.

    3. Un şantier de construcţii sau un proiect de construcţie ori de instalare constituie un sediu permanent numai dacă durează mai mult de 12 luni.

    4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se consideră că nu include:

    a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitării, expunerii sau al livrării de produse sau de mărfuri care aparţin întreprinderii;

    b) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri care aparţin întreprinderii numai în scopul depozitării, expunerii sau al livrării;

    c) vânzarea de produse sau de mărfuri care aparţin întreprinderii, expuse în cadrul unui târg sau al unei expoziţii temporare ocazionale, când produsele sau mărfurile sunt vândute în decurs de o lună de la închiderea târgului sau a expoziţiei menţionate;

    d) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri care aparţin întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

    e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpărării de produse sau mărfuri ori al colectării de informaţii pentru întreprindere;

    f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfăşurării, pentru întreprindere, a oricărei alte activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar;

    g) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare de activităţi menţionate la lit. a) - f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.

    5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoană - alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7 - acţionează în numele unei întreprinderi, are şi exercită în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, această întreprindere va fi considerată că are un sediu permanent în acel stat, în legătură cu orice activităţi pe care acea persoană le desfăşoară pentru întreprindere, în afară de cazul în care activităţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4, care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu ar face din acest loc fix de afaceri un sediu permanent, potrivit prevederilor acelui paragraf .

    6. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, o întreprindere de asigurări a unui stat contractant se consideră că are un sediu permanent în celălalt stat contractant, cu excepţia reasigurărilor, dacă încasează prime pe teritoriul celuilalt stat sau asigură riscuri situate acolo, prin intermediul unei persoane, alta decât un agent cu statut independent, căruia i se aplică prevederile paragrafului 7.

    7. O întreprindere nu se consideră că are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul că aceasta îşi exercită activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau prin orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.

    8. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care îşi exercită activitatea de afaceri în acel celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face din una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

    ART. 6

    Venituri din proprietăţi imobiliare

    1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultură sau din exploatări forestiere) situate în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

    2. Expresia proprietăţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi exploatări forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la plăţi variabile sau fixe pentru exploatarea sau dreptul de a exploata zăcămintele minerale, izvoarele şi ale resurse naturale; navele, aeronavele şi vehiculele rutiere nu sunt considerate proprietăţi imobiliare.

    3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţii imobiliare.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenite din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor obţinute din proprietăţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.

    5. Prevederile anterioare ale acestui articol se aplică, de asemenea, veniturilor obţinute din proprietăţi mobiliare sau veniturilor obţinute din servicii legate de utilizarea sau de dreptul de a utiliza proprietăţi imobiliare, care, conform legislaţiei fiscale a statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate, sunt asimilate veniturilor obţinute din proprietăţile imobiliare.

    ART. 7

    Profiturile întreprinderii

    1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul în care întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibilă acelui sediu permanent.

    2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci în fiecare stat contractant se atribuie acelui sediu permanent profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare în condiţii identice sau similare şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea al cărei sediu permanent este.

    3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise la scădere cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află situat sediul permanent sau în altă parte.

    4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 al acestui articol nu împiedică acel stat contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzuală; totuşi metoda de repartizare adoptată trebuie să fie aceea prin care rezultatul obţinut să fie în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol.

    5. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul că acest sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

    6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent se determină în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul în care există motive temeinice şi suficiente de a se proceda altfel.

    7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, atunci prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.

    ART. 8

    Transporturi internaţionale

    1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor sau a vehiculelor rutiere sunt impozabile numai în statul contractant în care se află locul conducerii efective a întreprinderii.

    2. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se află la bordul unei nave, atunci acesta se consideră că este situat în statul contractant în care se află portul de înregistrare a navei sau, dacă nu există un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava.

    3. Prevederile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transporturi.

    ART. 9

    Întreprinderi asociate

    1. Când:

    a) o întreprindere a unui stat contractant participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

    b) aceleaşi persoane participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant;

şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile, care, fără aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt din cauza acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţă.

    2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat - şi impune în consecinţă - profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în acel celălalt stat, iar profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat, în cazul în care condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost cele care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci acel celălalt stat va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acestor profituri când acel celălalt stat consideră modificarea justificată. La efectuarea acestei modificări se ţine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi, dacă este necesar, autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.

    ART. 10

    Dividende

    1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

    2. Totuşi aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 15% din suma brută a dividendelor. Prevederile prezentului paragraf nu afectează impunerea societăţii în ceea ce priveşte profiturile din care se plătesc dividendele.

    3. Independent de prevederile paragrafului 2, dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este o societate care, pentru o perioadă neîntreruptă de 2 ani anteriori plăţii dividendelor, deţine direct cel puţin 25% din capitalul social al societăţii care plăteşte dividendele, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a dividendelor.

    4. Termenul dividende, folosit în acest articol, înseamnă veniturile provenite din acţiuni, din acţiuni sau din drepturi de folosinţă, din părţi miniere, din părţi de fondator sau din alte drepturi care nu sunt titluri de creanţă, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte părţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca şi veniturile din acţiuni de către legislaţia statului în care este rezidentă societatea distribuitoare de dividende.

    5. Prevederile paragrafelor 1 - 3 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant, în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfăşoară în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

    6. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate, cu excepţia cazului în care asemenea dividende sunt plătite unui rezident al acelui celălalt stat sau a cazului în care deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent sau de o bază fixă situată în acel celălalt stat, şi nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă, în întregime sau în parte, profituri sau venituri provenite din acel celălalt stat.

    ART. 11

    Dobânzi

    1. Dobânzile provenite dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

    2. Totuşi aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a dobânzilor.

    3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenite dintr-un stat contractant vor fi scutite de impozit în acel stat:

    a) dacă debitorul unei astfel de dobânzi este guvernul acelui stat, o subdiviziune politică sau administrativă, o autoritate locală sau o unitate administrativ-teritorială a acestuia; sau

    b) dacă dobânda este plătită guvernului celuilalt stat contractant, unei subdiviziuni politice sau administrative, unei autorităţi locale sau unei unităţi administrativ-teritoriale a acestuia ori unei instituţii sau organism (inclusiv o instituţie financiară) în legătură cu orice finanţare acordată de ele în baza unui acord între guvernele statelor contractante; sau

    c) în legătură cu împrumuturile sau cu creditele făcute de băncile centrale ale statelor contractante şi de orice altă instituţie financiară controlată de stat şi care finanţează activităţi de afaceri în exterior, care pot fi convenite între autorităţile competente ale statelor contractante.

    4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile din titluri de creanţă de orice natură, însoţite sau nu de garanţii ipotecare şi de o clauză de participare la profiturile debitorului, şi, în special, veniturile din efecte publice şi veniturile din obligaţiuni sau din titluri de creanţă, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, obligaţiuni sau titluri de creanţă. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.

    5. Prevederile paragrafelor 1 - 3 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

    6. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant atunci când plătitorul este însuşi acel stat, o subdiviziune politică sau administrativă, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acestui stat. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportă de acest sediu permanent sau de acea bază fixă, atunci aceste dobânzi se consideră că provin din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

    7. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor, ţinându-se seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care s-ar fi convenit între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

    ART. 12

    Redevenţe

    1. Redevenţele provenite dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

    2. Totuşi aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a redevenţelor.

    3. Termenul redevenţe, folosit în prezentul articol, înseamnă plăţi de orice fel, inclusiv cele în natură, primite pentru folosirea sau pentru concesionarea oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau televiziune, asupra transmisiilor prin satelit, cablu, fibre optice sau tehnologii similare folosite pentru emisiunile destinate publicului, asupra oricărui patent, marcă de comerţ, desen sau model, plan, formulă secretă sau procedeu de fabricaţie sau pentru utilizarea ori dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific ori pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

    5. Redevenţele se consideră că provin dintr-un stat contractant atunci când plătitorul este însuşi acel stat, o subdiviziune politică sau administrativă, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acestui stat. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legată obligaţia de a plăti redevenţele şi acestea sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste redevenţe se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

    6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitorul şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, avându-se în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

    ART. 13

    Câştiguri de capital

    1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăţilor imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6, situate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

    2. Câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare care face parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietăţii mobiliare care ţine de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenite din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe pot fi impuse în acel celălalt stat.

    3. Câştigurile provenite din înstrăinarea navelor, aeronavelor sau a vehiculelor rutiere exploatate în trafic internaţional sau a proprietăţilor mobiliare, necesare pentru exploatarea unor asemenea nave, aeronave sau vehicule rutiere, sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

    4. Câştigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea acţiunilor sau a altor participări similare într-o societate ale cărei active sunt formate, în totalitate sau în principal, din proprietăţi imobiliare situate în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel stat.

    5. Câştigurile provenite din înstrăinarea oricăror proprietăţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1 - 4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

    ART. 14

    Profesii independente

    1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unor servicii profesionale sau a altor activităţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acest stat, cu excepţia următoarelor situaţii, când aceste venituri pot fi, de asemenea, impuse în celălalt stat contractant:

    a) dacă rezidentul dispune în mod obişnuit de o bază fixă în celălalt stat contractant în scopul desfăşurării activităţilor sale; sau

    b) dacă rezidentul este prezent în celălalt stat contractant pentru o perioadă sau perioade care însumează sau depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni, care începe sau se termină în anul calendaristic vizat.

    În situaţiile la care se face referire la lit. a) sau b), venitul poate fi impus în celălalt stat contractant, dar numai acea parte din el care este atribuibilă bazei fixe sau care este obţinută din activităţi desfăşurate în perioada în care rezidentul a fost prezent în acel celălalt stat.

    2. Expresia servicii profesionale cuprinde, în special, activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.

    ART. 15

    Profesii dependente

    1. Sub rezerva prevederilor art. 16 şi 18 - 21, salariile şi alte remuneraţii similare, obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată, sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul în care activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este astfel exercitată, remuneraţiile primite pot fi impuse în acel celălalt stat.

    2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacă:

    a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni, care începe sau se termină în anul calendaristic vizat;

    b) remuneraţiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat; şi

    c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

    3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile obţinute pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave, aeronave sau al unui vehicul rutier exploatat în trafic internaţional pot fi impuse în statul contractant în care se află locul conducerii efective a întreprinderii.

    ART. 16

    Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie

    Remuneraţiile şi alte plăţi similare, primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau al oricărui organ similar al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

    ART. 17

    Artişti şi sportivi

    1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt: artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune ori ca interpreţi muzicali sau ca sportivi, din activităţile lui personale, desfăşurate în această calitate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

    2. Când veniturile în legătură cu activităţile personale desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în această calitate nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activităţile artistului de spectacol sau ale sportivului.

    3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol, veniturile menţionate în acesta vor fi scutite de impozit în statul contractant în care este exercitată activitatea artistului de spectacol sau a sportivului, cu condiţia ca această activitate să fie finanţată în cea mai mare parte din fonduri publice ale acestui stat sau ale celuilalt stat ori ca activitatea să fie exercitată în cadrul unui acord cultural sau al unei înţelegeri între statele contractante.

    ART. 18

    Pensii

    1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile, anuităţile şi alte remuneraţii similare, plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariată desfăşurată în trecut, vor fi impozabile numai în acel stat.

    2. Termenul anuitate înseamnă o sumă determinată, plătibilă în mod periodic la scadenţe fixe în timpul vieţii sau în timpul unei perioade specificate sau determinabile, în virtutea unui angajament, cu obligaţia de a face în schimb plăţile pentru deplină şi corespunzătoare recompensare în bani sau în echivalent bănesc.

    ART. 19

    Funcţii publice

    1. a) Salariile şi alte remuneraţii similare, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant sau de o subdiviziune politică ori administrativă, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat sau subdiviziuni, autorităţi sau unităţi, sunt impozabile numai în acest stat.

    b) Totuşi aceste salarii şi alte remuneraţii similare sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizică este rezidentă a acelui stat şi:

    (i) este naţional al acelui stat; sau

    (ii) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

    2. a) Orice pensii plătite de sau din fonduri create de un stat contractant sau de o subdiviziune politică ori administrativă, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau subdiviziuni, autorităţi locale sau unităţi sunt impozabile numai în acel stat.

    b) Totuşi aceste pensii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă persoana fizică este rezident şi naţional al acelui stat.

    3. Prevederile art. 15 - 18 se aplică salariilor şi altor remuneraţii similare şi pensii, plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant, de o subdiviziune politică sau administrativă, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia.

    ART. 20

    Profesori şi cercetători

    1. Remuneraţia primită pentru predare sau cercetare ştiinţifică de către o persoană fizică care este sau a fost imediat anterior vizitării unui stat contractant rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezentă în primul stat pentru o perioadă care nu depăşeşte 2 ani, în scopul cercetării ştiinţifice sau pentru predare la o universitate, colegiu, instituţie de învăţământ superior, instituit de cercetare sau la un alt institut similar acreditat de guvernul celuilalt stat contractant, va fi scutită de impozit în primul stat, cu condiţia ca toate aceste entităţi să aibă caracter nonprofit.

    2. Prevederile paragrafului 1 ale acestui articol nu se aplică venitului din cercetare, dacă asemenea cercetare nu este întreprinsă în interes public, ci în interesul obţinerii unui câştig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.

    ART. 21

    Studenţi şi practicanţi

    1. Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educare sau pregătire un student sau un practicant care, imediat anterior vizitării unui stat contractant, este sau a fost rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat menţionat numai în scopul educării sau al pregătirii sale vor fi scutite de impozit în acel stat, cu condiţia ca astfel de sume să provină din surse situate în afara acelui stat.

    2. Remuneraţia plătită unui student sau practicant rezident al unui stat contractant pentru scopurile la care se face referire în paragraful 1 şi obţinută ca urmare a unei activităţi salariate desfăşurate în acel celălalt stat nu va fi impusă în acel celălalt stat, dacă nu depăşeşte 3.000 de dolari pe an în timpul unei perioade care nu depăşeşte 2 ani de la data primei lui sosiri, cu condiţia ca această activitate salariată să fie direct legată de studiile sale.

    ART. 22

    Alte venituri

    1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate în articolele precedente ale prezentei convenţii, sunt impozabile numai în acest stat.

    2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica asupra veniturilor, altele decât veniturile provenite din proprietăţile imobiliare, astfel cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, dacă primitorul unor astfel de venituri, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercită în acel celălalt stat profesii independente, printr-o bază fixă situată acolo, şi dacă dreptul sau proprietatea în legătură cu care venitul este plătit este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

    3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, care nu sunt tratate în articolele precedente ale prezentei convenţii şi care provin din celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

    ART. 23

    Capitalul

    1. Capitalul reprezentat de proprietăţi imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6, deţinute de un rezident al unui stat contractant şi care sunt situate în celălalt stat contractant, poate fi impus în acel celălalt stat.

    2. Capitalul reprezentat de proprietăţi mobiliare care fac parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau de proprietăţi mobiliare care aparţin unei baze fixe pe care un rezident al unui stat contractant o are în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente poate fi impus în acel celălalt stat.

    3. Capitalul constituit din nave, aeronave şi vehicule rutiere, exploatate în trafic internaţional, şi din proprietăţile mobiliare care ţin de exploatarea unor asemenea nave, aeronave şi vehicule rutiere este impozabil numai în statul contractant în care se află locul conducerii efective a întreprinderii.

    4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat.

    ART. 24

    Eliminarea dublei impuneri

    1. Când un rezident al unui stat contractant realizează venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, pot fi impuse în celălalt stat contractant, primul stat menţionat va recunoaşte:

    a) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în acel celălalt stat;

    b) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident o sumă egală cu impozitul pe capital plătit în acel celălalt stat.

    Această deducere, în ambele cazuri, nu va depăşi totuşi acea parte din impozitul pe venit sau pe capital, astfel cum a fost calculat înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă, după caz, venitului sau capitalului care poate fi impus în acel celălalt stat.

    2. Când, în conformitate cu orice prevedere a acestei convenţii, venitul obţinut sau capitalul deţinut de un rezident al Portugaliei este scutit de impozit în acest stat, Portugalia poate, cu toate acestea, la calcularea sumei impozitului pe venitul sau pe capitalul rămas al acestui rezident, să ia în considerare venitul sau capitalul scutit.

    ART. 25

    Nediscriminarea

    1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant nici unei impuneri sau obligaţii legate de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie, în special în legătură cu rezidenţa. Independent de prevederile art. 1, această prevedere se va aplica, de asemenea, şi persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

    2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în acel celălalt stat decât impunerea stabilită întreprinderilor acelui celălalt stat, care desfăşoară aceleaşi activităţi. Această prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant nici o deducere personală, înlesnire şi reducere, în ceea ce priveşte impunerea, pe considerente privind statutul civil ori responsabilităţile familiale pe care le acordă rezidenţilor săi.

    3. Cu excepţia cazului în care se aplică prevederile paragrafului 1 al art. 9, ale paragrafului 7 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redevenţele şi alte plăţi, efectuate de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant, se vor deduce, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menţionat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant faţă de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinării capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost contractate faţă de un rezident al primului stat menţionat.

    4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este, integral sau parţial, deţinut sau controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat menţionat nici unei impuneri sau obligaţii legate de aceasta, care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.

    5. Independent de prevederile art. 2, prevederile prezentului articol se vor aplica impozitelor de orice fel şi de orice natură.

    ART. 26

    Procedura amiabilă

    1. Când o persoană consideră că, din cauza măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante, rezultă sau va rezulta pentru ea o impunere care nu este conformă cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acestor state, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă situaţia sa se încadrează în prevederile paragrafului 1 al art. 25, acelui stat contractant al cărui naţional este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la data primei notificări a acţiunii din care rezultă o impunere contrară prevederilor convenţiei.

    2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia i se pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impuneri care nu este în conformitate cu convenţia. Orice înţelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripţie prevăzută în legislaţia internă a statelor contractante.

    3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării acestei convenţii. De asemenea, ele se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenţie.

    4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, inclusiv prin intermediul unei comisii mixte formate din ele sau din reprezentanţii lor, pentru a ajunge la o înţelegere, în sensul paragrafelor precedente.

    ART. 27

    Schimbul de informaţii

    1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare pentru aplicarea prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiei interne a statelor contractante, referitoare la impozitele vizate de convenţie, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară prevederilor convenţiei. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinută de un stat contractant va fi tratată ca secret în acelaşi mod că şi informaţia obţinută conform prevederilor legislaţiei interne a acestui stat şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv instanţelor judecătoreşti şi organelor administrative) însărcinate cu stabilirea sau încasarea, cu aplicarea sau cu urmărirea impozitelor ori cu soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul convenţiei. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti sau în deciziile judiciare.

    2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:

    a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;

    b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;

    c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret comercial, de afaceri, industrial sau un secret profesional ori un procedeu comercial sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

    ART. 28

    Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare

    Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.

    ART. 29

    Intrarea în vigoare

    1. Statele contractante îşi vor comunica reciproc faptul că au fost îndeplinite cerinţele constituţionale pentru intrarea în vigoare a acestei convenţii.

    2. Convenţia va intra în vigoare la data ultimei notificări la care se face referire în paragraful 1 şi prevederile ei se vor aplica:

    a) în cazul României:

    (i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute la sursă, faptul care le generează să apară la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor celui în care prezenta convenţie intră în vigoare;

    (ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite, cum ar fi impozitul pe venitul obţinut sau pe capitalul deţinut la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor celui în care prezenta convenţie intră în vigoare;

    b) în cazul Portugaliei:

    (i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute la sursă, faptul care le generează să apară la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului imediat următor celui în care convenţia intră în vigoare;

    (ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite, cum ar fi impozitul pe venitul obţinut sau pe capitalul deţinut în anul fiscal care începe la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului imediat următor celui în care convenţia intră în vigoare.

    ART. 30

    Denunţarea

    Prezenta convenţie va rămâne în vigoare până când va fi denunţată de unul dintre statele contractante. Fiecare stat contractant poate denunţa convenţia, pe canale diplomatice, dând o notă de denunţare cu cel puţin 6 luni înainte de sfârşitul fiecărui an calendaristic care urmează după o perioadă de 5 ani de la data la care convenţia intră în vigoare. În această situaţie prezenta convenţie va înceta să aibă efect:

    a) în cazul României:

    (i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute la sursă, faptul care le generează să apară la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor celui în care expiră perioada specificată în nota de denunţare menţionată;

    (ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite, cum ar fi impozitul pe venitul obţinut sau pe capitalul deţinut la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor celui în care expiră perioada specificată în nota de denunţare menţionată;

    b) în cazul Portugaliei:

    (i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute la sursă, faptul care le generează să apară la sau după prima zi a lunii ianuarie imediat următoare datei la care expiră perioada specificată în nota de denunţare menţionată;

    (ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite, cum ar fi impozitul pe venitul obţinut sau pe capitalul deţinut în anul fiscal care începe la sau după prima zi a lunii ianuarie imediat următoare datei la care expiră perioada specificată în nota de denunţare menţionată.

    Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă, au semnat prezenta convenţie.

    Semnată la Bucureşti la 16 septembrie 1997, în două exemplare originale, în limbile română, portugheză şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare, textul în limba engleză va prevala.

                      Pentru România,

                      Lazăr Comănescu,

                      secretar de stat la

                      Ministerul Afacerilor Externe

                      Pentru Republica Portugheză,

                      Jose Alberto Rebelo dos Reis Lamego,

                      secretar de stat la

                      Ministerul Afacerilor Externe

                                PROTOCOL

    La data semnării Convenţiei pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, încheiată între România şi Republica Portugheză, subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă de statele lor, au convenit asupra următoarelor prevederi care fac parte integrantă din convenţie:

    1. La articolul 2

    În situaţia în care orice stat contractant ar introduce un impozit pe capital cu bază mondială, statele contractante se vor consulta reciproc pentru a lărgi sfera de aplicare a convenţiei prin includerea acestui impozit.

    2. La articolul 10 paragraful 4

    Termenul dividende, în cazul Portugaliei, include profiturile atribuite unei asociaţii pentru participare la profituri.

    3. La articolul 11 paragraful 3 lit. c)

    Autorităţile competente ale ambelor state contractante vor face un schimb de liste cuprinzând entităţile la care se face referire în paragraful 3 lit. c), după semnarea şi înainte de intrarea în vigoare a prezentei convenţii.

    4. La articolul 25

    Prevederile acestui articol nu vor împiedica aplicarea dispoziţiilor legislaţiei fiscale a unui stat contractant referitoare la subcapitalizare.

    Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă, au semnat prezentul protocol.

    Semnat la Bucureşti la 16 septembrie 1997, în două exemplare originale, în limbile română, portugheză şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare, textul în limba engleză va prevala.

                      Pentru România,

                      Lazăr Comănescu,

                      secretar de stat la

                      Ministerul Afacerilor Externe

                      Pentru Republica Portugheză,

                      Jose Alberto Rebelo dos Reis Lamego,

                      secretar de stat la

                      Ministerul Afacerilor Externe