LEGE   Nr. 212 din 28 noiembrie 2000

privind ratificarea Convenţiei dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Islamice Pakistan pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnată la Bucureşti la 27 iulie 1999

EMITENT:      PARLAMENTUL

PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL  NR. 632 din  6 decembrie 2000

 

    Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

    ARTICOL UNIC

    Se ratifică Convenţia dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Islamice Pakistan pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnată la Bucureşti la 27 iulie 1999.

 

    Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 25 septembrie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

    Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 23 octombrie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

VASILE LUPU

 

CONVENŢIE

între Guvernul României şi Guvernul Republicii Islamice Pakistan pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit

 

    Guvernul României şi Guvernul Republicii Islamice Pakistan, dorind să promoveze şi să întărească relaţiile economice prin încheierea unei convenţii pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, au convenit după cum urmează:

 

    ART. 1

    Persoane vizate

    Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

    ART. 2

    Impozite vizate

    1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit stabilite în numele unui stat contractant, indiferent de modul în care sunt percepute.

    2. Sunt considerate impozite pe venit toate impozitele stabilite pe venitul total sau pe elementele de venit, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare.

    3. Impozitele existente asupra cărora se aplică prezenta convenţie sunt:

    a) în cazul României:

    (i) impozitul pe venitul persoanelor fizice;

    (ii) impozitul pe profit;

    (iii) impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare;

    (iv) impozitul pe venitul agricol;

    (v) impozitul pe dividende

(denumite în continuare impozit român);

    b) în cazul Republicii Islamice Pakistan:

    (i) impozitul pe venit;

    (ii) impozitul suplimentar; şi

    (iii) impozitul adiţional

(denumite în continuare impozit pakistanez).

    4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau în esenţă similare, care sunt stabilite după data semnării acestei convenţii în plus sau în locul impozitelor existente la care se face referire în paragraful 3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări importante aduse în legislaţiile lor fiscale respective după efectuarea unor astfel de modificări.

    ART. 3

    Definiţii generale

    1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

    a) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă România sau Republica Islamică Pakistan, după cum cere contextul;

    b) termenul România înseamnă teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială şi spaţiul aerian de deasupra teritoriului şi mării teritoriale, asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, precum şi zona contiguă şi platoul continental şi zona economică exclusivă, asupra cărora România îşi exercită, în conformitate cu legislaţia sa şi potrivit normelor şi principiilor dreptului internaţional, drepturi suverane şi jurisdicţie;

    c) termenul Republica Islamică Pakistan când este folosit în sens geografic înseamnă Pakistanul, astfel cum este definit în Constituţia Republicii Islamice Pakistan, şi include orice zonă din afara apelor teritoriale ale Pakistanului, care, potrivit legislaţiei din Pakistan şi legislaţiei internaţionale, reprezintă zona asupra căreia Pakistanul exercită drepturi suverane şi jurisdicţie exclusivă cu privire la resursele naturale ale fundului mării, subsolului şi apelor supraiacente;

    d) termenul impozit înseamnă impozit român sau impozit pakistanez, după cum cere contextul;

    e) termenul persoană include o persoană fizică, o societate sau orice altă asociere de persoane legal constituită în fiecare stat contractant;

    f) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice altă entitate care este considerată persoană juridică în scopul impozitării;

    g) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

    h) termenul naţional înseamnă:

    (i) orice persoană fizică având cetăţenia unui stat contractant;

    (ii) orice persoană juridică, parteneriat sau asociaţie având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;

    i) expresia transport internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă, o aeronavă, un vehicul feroviar sau rutier exploatat de o întreprindere care are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului în care asemenea transport este efectuat numai între locuri situate în celălalt stat contractant;

    j) expresia autoritate competentă înseamnă:

    (i) în cazul României, Ministerul Finanţelor sau reprezentantul său autorizat;

    (ii) în cazul Pakistanului, Comitetul Central al Veniturilor sau reprezentantul său autorizat.

    2. În ceea ce priveşte aplicarea acestei convenţii de un stat contractant, orice termen care nu este definit în convenţie va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acestui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplică.

    ART. 4

    Rezident

    1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, potrivit legislaţiei acestui stat, este supusă impunerii în acest stat datorită domiciliului sau rezidenţei sale, locului conducerii, locului înregistrării sau oricărui alt criteriu de natură similară. Această expresie nu include însă o persoană care este supusă impozitării în acest stat numai pentru faptul că realizează venituri din surse situate în acest stat.

    2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său se determină după cum urmează:

    a) aceasta va fi considerată rezidentă a statului în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă dispune de o locuinţă permanentă în ambele state, va fi considerată rezidentă a statului cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

    b) dacă statul în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici unul dintre state, va fi considerată rezidentă a statului în care locuieşte în mod obişnuit;

    c) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau nu locuieşte în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă a statului al cărui naţional este;

    d) dacă această persoană este naţional al ambelor state sau nu este naţional al nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

    3. Atunci când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, ea va fi considerată rezidentă a statului în care se află locul conducerii sale efective.

    ART. 5

    Sediu permanent

    1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfăşoară în întregime sau în parte activitatea.

    2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:

    a) un loc de conducere;

    b) o sucursală;

    c) un birou;

    d) o fabrică;

    e) un magazin;

    f) un atelier;

    g) o fermă sau orice plantaţie; şi

    h) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.

    3. Expresia sediu permanent cuprinde, de asemenea:

    a) un şantier de construcţii, un proiect de construcţii, de montaj sau instalare ori activităţile de supraveghere în legătură cu acestea, dar numai când asemenea şantier, proiect sau activităţi continuă o perioadă mai mare de 9 luni în orice perioadă de 12 luni;

    b) furnizarea de servicii, inclusiv servicii de consultanţă, de către o întreprindere a unui stat contractant prin angajaţii săi sau prin alt personal angajat în acest scop în celălalt stat contractant, cu condiţia ca această activitate să continue pentru acelaşi proiect sau pentru un proiect conex o perioadă sau perioade care însumează mai mult de 6 luni în orice perioadă de 12 luni.

    4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se consideră că nu include:

    a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării de produse ori mărfuri aparţinând întreprinderii;

    b) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării;

    c) vânzarea de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii, expuse în cadrul unui târg ori expoziţii temporare ocazionale, când produsele sau mărfurile sunt vândute în decurs de două luni de la închiderea târgului ori expoziţiei menţionate;

    d) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpărării de produse sau mărfuri ori colectării de informaţii pentru întreprindere;

    e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfăşurării pentru întreprindere a oricărei alte activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar;

    f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare de activităţi menţionate la subparagrafele a) - e), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.

    5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoană, alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7, acţionează în numele unei întreprinderi, are şi exercită în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, această întreprindere se consideră că are un sediu permanent în acel stat în privinţa oricăror activităţi pe care persoana le exercită pentru întreprindere, în afară de cazul în care activităţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4, care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelui paragraf.

    6. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, o întreprindere de asigurări a unui stat contractant se consideră că are un sediu permanent în celălalt stat contractant, cu excepţia reasigurărilor, dacă încasează prime pe teritoriul celuilalt stat sau asigură riscuri situate acolo prin intermediul unei persoane, alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7.

    7. O întreprindere nu se consideră că are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul că aceasta îşi exercită activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau prin orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca această persoană să acţioneze în cadrul activităţii sale obişnuite de afaceri.

    8. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care îşi exercită activitatea de afaceri în acel celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una din aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

    ART. 6

    Venituri din proprietăţi imobiliare

    1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultură sau din exploatări forestiere) situate în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

    2. Expresia proprietăţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate. Expresia include, în orice caz, toate accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi exploatări forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea ori concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, a izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, aeronavele, vehiculele feroviare şi rutiere nu sunt considerate proprietăţi imobiliare.

    3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţii imobiliare.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietăţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.

    ART. 7

    Profiturile întreprinderii

    1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul în care întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibilă acelui sediu permanent.

    2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie, în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent profiturile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare, în condiţii identice sau similare, şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea al cărei sediu permanent este.

    3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise la scădere cheltuielile care pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află situat sediul permanent sau în altă parte. Această prevedere este aplicabilă sub rezerva restricţiilor prevăzute de legislaţia internă.

    4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu împiedică acest stat contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie totuşi să fie aceea prin care rezultatul obţinut să fie în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol.

    5. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul că acest sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

    6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent se determină în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul în care există motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.

    7. Atunci când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole din prezenta convenţie, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.

    ART. 8

    Transporturi internaţionale

    1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

    2. Profiturile la care se referă paragraful 1 nu cuprind profiturile care se obţin din exploatarea hotelieră sau dintr-o activitate de transport care este distinctă de exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere.

    3. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se află la bordul unei nave, atunci acesta se consideră a fi situat în statul contractant în care se află portul de înregistrare a navei sau, dacă nu există un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava.

    4. Prevederile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transporturi.

    ART. 9

    Întreprinderi asociate

    1. Când:

    a) o întreprindere a unui stat contractant participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

    b) aceleaşi persoane participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant

şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care, fără aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţă.

    2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat - şi impune în consecinţă - profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în acel celălalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost cele care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celălalt stat va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acestor profituri. La efectuarea acestei modificări se ţine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi, dacă este necesar, autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.

    ART. 10

    Dividende

    1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

    2. Totuşi aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a dividendelor.

    3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnă veniturile provenind din acţiuni sau alte drepturi care nu sunt titluri de creanţă, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte părţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca şi veniturile din acţiuni de către legislaţia statului în care este rezidentă societatea distribuitoare a dividendelor.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfăşoară în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz.

    5. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate persoanelor care nu sunt rezidente ale celuilalt stat şi nici nu poate supune profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime sau în parte profituri sau venituri provenind din acel celălalt stat.

    6. Prevederile acestui articol nu vor afecta impozitarea societăţii cu privire la profiturile din care sunt plătite dividendele.

    ART. 11

    Dobânzi

    1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

    2. Totuşi aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a dobânzilor.

    3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant pentru un împrumut acordat de celălalt stat contractant, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială ori de o instituţie financiară a acestuia oricărui rezident al primului stat contractant menţionat sunt scutite de impozit în acel stat atunci când un asemenea împrumut şi termenele de plată a acestuia sunt aprobate de guvernul acelui stat.

    4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile din titluri de creanţă de orice natură, însoţite sau neînsoţite de garanţii ipotecare sau de o clauză de participare la profiturile debitorului, şi în special veniturile din efecte publice, titluri de creanţă sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanţă sau obligaţiuni. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.

    5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz.

    6. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este însuşi acel stat, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acestui stat. Totuşi, atunci când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, aceste dobânzi se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

    7. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, nivelul dobânzilor, ţinându-se seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte nivelul care s-ar fi convenit între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

    ART. 12

    Comisioane

    1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

    2. Totuşi aceste comisioane pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar, dacă primitorul este beneficiarul efectiv al comisioanelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a comisioanelor.

    3. Termenul comisioane folosit în prezentul articol înseamnă plăţile făcute către un broker, agent comisionar general sau oricărei alte persoane asimilate unui broker sau agent comisionar general de către legislaţia fiscală a statului contractant din care provin asemenea plăţi.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al comisioanelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin comisioanele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar activităţile pentru care se plătesc comisioanele sunt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz.

    5. Comisioanele se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este acel stat, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acestui stat. Totuşi, atunci când plătitorul comisioanelor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care sunt legate activităţile care generează obligaţia de plată şi aceste comisioane sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, aceste comisioane se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

    6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma comisioanelor, ţinându-se seama de activităţile pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

    ART. 13

    Redevenţe

    1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

    2. Totuşi aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar, dacă primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 12,50% din suma brută a redevenţelor.

    3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol înseamnă plăţi de orice fel, inclusiv cele în natură, primite pentru folosirea sau concesionarea oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau televiziune (transmisiilor prin satelit, cablu, fibre optice sau prin tehnologii similare folosite pentru emisiunile destinate publicului), orice patent, marcă de comerţ, desen sau model, plan, formulă sau procedeu de fabricaţie secret ori pentru utilizarea sau pentru dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific ori pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz.

    5. Redevenţele se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este însuşi acel stat, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acestui stat. Totuşi, atunci când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legată obligaţia de a plăti redevenţele şi aceste redevenţe sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, aceste redevenţe se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

    6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, avându-se în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

    ART. 14

    Câştiguri de capital

    1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăţilor imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6, situate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în statul contractant în care sunt situate aceste proprietăţi.

    2. Câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţii mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietăţii mobiliare ţinând de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe, pot fi impuse în acel celălalt stat.

    3. Câştigurile provenind din înstrăinarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare şi rutiere exploatate în trafic internaţional sau a proprietăţilor mobiliare necesare în vederea exploatării acestor mijloace de transport sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

    4. Câştigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea acţiunilor sau a altor participări la capitalul unei societăţi ale cărei active sunt formate în totalitate sau în principal din proprietăţi imobiliare situate în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

    5. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricăror proprietăţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1 - 4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

    ART. 15

    Profesii independente

    1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activităţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acel stat, cu excepţia următoarelor situaţii, când aceste venituri pot fi, de asemenea, impuse în celălalt stat contractant:

    a) dacă rezidentul dispune în mod obişnuit de o bază fixă în celălalt stat contractant în scopul desfăşurării activităţilor sale; sau

    b) dacă rezidentul este prezent în celălalt stat contractant pentru o perioadă sau perioade care însumează ori depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni care începe de la data primei sale sosiri în acel stat.

    În situaţia prevăzută la subparagrafele a) sau b) venitul poate fi impus în celălalt stat contractant, dar numai acea parte din venit care este atribuibilă bazei fixe sau venitului obţinut din activităţile desfăşurate în perioada în care acel rezident a fost prezent în acel celălalt stat.

    2. Expresia profesii independente cuprinde în special activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.

    ART. 16

    Profesii dependente

    1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20, 21 şi 22, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul în care activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant, remuneraţiile primite pot fi impuse în acel celălalt stat.

    2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacă:

    a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni care începe de la data primei sale sosiri în acel stat; şi

    b) remuneraţiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat; şi

    c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

    3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave, aeronave, vehicul feroviar sau rutier exploatat în trafic internaţional sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

    ART. 17

    Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie

    Remuneraţiile şi alte plăţi similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

    ART. 18

    Artişti şi sportivi

    1. Independent de prevederile art. 15 şi 16, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori ca interpreţi muzicali sau ca sportivi, din activităţile lui personale desfăşurate în această calitate în celălalt stat contractant pot fi impuse în statul contractant în care aceste activităţi sunt exercitate.

    2. Când veniturile în legătură cu activităţile personale desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în această calitate nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 15 şi 16, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activităţile artistului de spectacol sau ale sportivului.

    3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activităţile menţionate la paragraful 1, în cadrul schimburilor culturale sau sportive convenite de guvernele statelor contractante şi care nu sunt exercitate în scopul de a obţine profituri, sunt scutite de impozit în statul contractant în care sunt exercitate aceste activităţi.

    ART. 19

    Pensii

    1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 20, pensiile, anuităţile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariată desfăşurată în trecut sunt impozabile numai în acel stat.

    2. Independent de prevederile paragrafului 1, pensiile şi alte plăţi similare făcute în cadrul legislaţiei unui stat contractant referitoare la asigurările sociale sunt impozabile numai în acel stat.

    3. Termenul anuitate înseamnă o sumă determinată, plătibilă în mod periodic la scadenţe fixe în timpul vieţii sau în timpul unei perioade specificate sau determinabile, în virtutea unui angajament, cu obligaţia de a face în schimb plăţile pentru deplină şi corespunzătoare recompensare în bani sau în echivalent bănesc.

    ART. 20

    Funcţii publice

    1. a) Remuneraţiile, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant, o autoritate locală sau o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat, autorităţi sau unităţi sunt impozabile numai în acest stat.

    b) Totuşi aceste remuneraţii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizică este rezidentă a acelui stat şi:

    (i) este un naţional al acelui stat; sau

    (ii) nu a devenit rezidentă a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

    2. a) Pensiile plătite de sau din fonduri create de un stat contractant, o autoritate locală ori o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, autorităţi sau unităţi sunt impozabile numai în acel stat.

    b) Totuşi aceste pensii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă persoana fizică este rezidentă şi naţional al acelui stat.

    3. Prevederile art. 16, 17 şi 19 se aplică remuneraţiilor şi pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia.

    ART. 21

    Studenţi şi practicanţi

    1. Un rezident al unui stat contractant care este prezent în mod temporar în celălalt stat contractant ca student sau practicant care va dobândi o calificare tehnică, profesională sau de afaceri nu va fi impus în celălalt stat contractant pentru sumele primite din străinătate în scopul întreţinerii, educării sau instruirii sale ori ca bursă pentru continuarea studiilor.

    2. Remuneraţiile plătite studentului sau practicantului, după caz, pentru servicii prestate în celălalt stat nu vor fi impuse în acest celălalt stat pentru o perioadă de 5 ani, cu condiţia ca asemenea servicii să fie în legătură cu educaţia, întreţinerea sau pregătirea sa.

    ART. 22

    Profesori şi cercetători

    1. O persoană fizică care este sau a fost rezidentă a unui stat contractant imediat înainte de sosirea sa în celălalt stat contractant şi care, la invitaţia unei universităţi, unui colegiu, unei şcoli sau altei instituţii educaţionale similare nonprofit care este recunoscută de guvernul acelui celălalt stat contractant, este prezentă în acel celălalt stat contractant pentru o perioadă care nu depăşeşte 2 ani de la data primei sale sosiri în acel celălalt stat contractant numai în scopul de a preda sau de a cerceta ori pentru ambele la astfel de instituţii educaţionale va fi scutită de impozit în acel celălalt stat contractant pentru remuneraţia primită pentru predare sau cercetare.

    2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplică venitului din cercetare dacă aceasta nu este întreprinsă în interes public, ci în interesul obţinerii unui câştig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.

    ART. 23

    Alte venituri

    1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant care nu sunt tratate la articolele precedente din prezenta convenţie sunt impozabile numai în acest stat.

    2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplică asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietăţile imobiliare, astfel cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, obţinute de un rezident al unui stat contractant care desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercită în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul sau proprietatea în legătură cu care venitul este plătit este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz.

    ART. 24

    Eliminarea dublei impuneri

    Când un rezident al unui stat contractant realizează venituri care, în conformitate cu prevederile acestei convenţii, pot fi impozitate în celălalt stat contractant, primul stat menţionat va acorda ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în acel celălalt stat. Totuşi această deducere nu va putea depăşi în nici un caz acea parte din impozitul pe venit, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă, după caz, venitului care poate fi impozitat în acel celălalt stat.

    ART. 25

    Nediscriminarea

    1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant nici unei impozitări sau obligaţii legate de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea sau obligaţia la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie.

    2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în celălalt stat contractant decât impunerea stabilită întreprinderilor acelui celălalt stat care desfăşoară aceleaşi activităţi. Această prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant vreo deducere personală, înlesnire sau reducere în ceea ce priveşte impunerea, pe considerente privind statutul civil ori responsabilităţile familiale, pe care o acordă propriilor săi rezidenţi.

    3. Cu excepţia cazului în care se aplică prevederile art. 9, ale paragrafului 7 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12 şi 13, dobânzile, comisioanele, redevenţele şi alte plăţi făcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menţionat.

    4. Nici o prevedere a prezentului articol nu se consideră:

    a) ca obligând un stat contractant să acorde persoanelor fizice care nu sunt rezidente în acest stat orice deduceri personale, înlesniri sau reduceri în ceea ce priveşte impunerea, care sunt acordate persoanelor fizice rezidente;

    b) ca afectând vreo prevedere din legislaţia pakistaneză care acordă deduceri de impozite societăţilor care îndeplinesc anumite condiţii în ceea ce priveşte declararea şi plata dividendelor.

    5. Prevederile prezentului articol se aplică numai impozitelor care fac obiectul acestei convenţii.

    ART. 26

    Procedura amiabilă

    1. Când o persoană care este rezidentă a unui stat contractant consideră că, datorită măsurilor luate de autorităţile competente ale unuia sau ale ambelor state contractante, rezultă sau va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acestor state, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă situaţia sa se încadrează în prevederile paragrafului 1 al art. 25, acelui stat contractant al cărui naţional este. Cazul trebuie prezentat în termen de 2 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă o impunere care nu este în conformitate cu prevederile prezentei convenţii.

    2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu prezenta convenţie. Orice înţelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripţie prevăzută în legislaţia internă a statelor contractante.

    3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau dubii rezultate din interpretarea sau aplicarea acestei convenţii. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru evitarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenţie.

    4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, în scopul realizării unei înţelegeri, în sensul paragrafelor precedente. Când, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare necesar un schimb verbal de opinii, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanţi ai autorităţilor competente ale statelor contractante.

    ART. 27

    Schimb de informaţii

    1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare în vederea aplicării prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiei interne a statelor contractante, privitoare la impozitele vizate de convenţie, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară prevederilor convenţiei, în special pentru prevenirea fraudei sau a evaziunii cu privire la asemenea impozite. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinută de un stat contractant va fi tratată ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută conform prevederilor legislaţiei interne a acestui stat şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv la instanţe judecătoreşti şi organe administrative) însărcinate cu stabilirea sau cu colectarea, urmărirea sau executarea silită a impozitelor ori cu soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul prezentei convenţii. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti sau în deciziile judiciare.

    2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:

    a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;

    b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;

    c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret comercial, industrial, profesional ori un procedeu de fabricaţie sau comercial ori informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice, securităţii sau suveranităţii.

    ART. 28

    Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare

    Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.

    ART. 29

    Intrarea în vigoare

    1. Prezenta convenţie va fi supusă ratificării şi va intra în vigoare în a 30-a zi de la data ultimei notificări prin care ambele părţi îşi comunică îndeplinirea procedurilor legale interne necesare în fiecare stat pentru intrarea în vigoare a acesteia. Convenţia se va aplica:

    a) în cazul României:

    (i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă la venitul realizat, în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenţia a intrat în vigoare; şi

    (ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe profit şi pe venit realizate, în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenţia a intrat în vigoare;

    b) în cazul Republicii Islamice Pakistan:

    (i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă pentru dividende, dobânzi, comisioane sau redevenţe la sumele plătite, în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenţia a intrat în vigoare; şi

    (ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pentru anii fiscali, începând din sau după prima zi a lunii iulie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenţia a intrat în vigoare.

    2. Începând din prima zi a lunii ianuarie a anului imediat următor anului în care convenţia intră în vigoare prevederile Convenţiei dintre Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Islamice Pakistan pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnată la Islamabad la 21 ianuarie 1978, vor înceta să aibă efect.

    ART. 30

    Denunţarea

    1. Prezenta convenţie va rămâne în vigoare o perioadă nedeterminată.

    2. Fiecare stat contractant poate să remită celuilalt stat contractant, pe căi diplomatice, o notă de denunţare scrisă în sau înainte de a 30-a zi a lunii iunie a fiecărui an calendaristic, începând din al 5-lea an următor celui în care convenţia a intrat în vigoare. În această situaţie prezenta convenţie va înceta să aibă efect:

    a) în cazul României:

    (i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă la venitul realizat, în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare; şi

    (ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe profit şi pe venit realizate, în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare;

    b) în cazul Republicii Islamice Pakistan:

    (i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă pentru dividende, dobânzi, comisioane sau redevenţe la sumele plătite, în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare; şi

    (ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pentru anii fiscali, începând din sau după prima zi a lunii iulie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare.

    Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă de către guvernele lor, au semnat prezenta convenţie.

    Semnată la Bucureşti la 27 iulie 1999, în limbile română şi engleză, în două exemplare originale, ambele texte fiind egal autentice.

 

                          Pentru Guvernul României,

                            Ministrul finanţelor,

                            Decebal Traian Remeş

 

                   Pentru Guvernul Republicii Islamice Pakistan,

                          Ministrul afacerilor externe,

                                Sartaj Aziz