DECRET Nr. 418 din 5 decembrie 1979
pentru ratificarea unor tratate internaţionale
EMITENT: CONSILIUL DE STAT
PUBLICAT ÎN: BULETINUL OFICIAL NR. 97 din 8 decembrie 1979
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează:
(…)
ART. 6
Se ratifică Convenţia dintre Republica Socialistă România şi Republica Islamică Pakistan privind evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, încheiată la Islamabad la 21 ianuarie 1978.
(…)
NICOLAE CEAUŞESCU
Preşedintele
Republicii Socialiste România
(…)
CONVENŢIE
între Republica Socialistă România şi Republica Islamică Pakistan privind evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit
Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Islamice Pakistan,
dorind sa încheie o convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, pe baza suveranităţii naţionale şi a egalităţii în drepturi, în vederea promovării şi întăririi relaţiilor economice între cele două tari,
au convenit după cum urmează:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit stabilite în contul fiecăruia dintre statele contractante, indiferent de felul în care sunt percepute.
2. Sunt considerate ca impozite pe venit impozitele stabilite pe venitul total sau pe elemente de venit, inclusiv impozitele asupra câştigurilor provenite din înstrăinarea bunurilor mobile sau imobile.
3. Impozitele care cad sub incidenţa prezentei convenţii sunt următoarele:
a) în ce priveşte România:
- impozitul pe veniturile obţinute de persoane fizice sau juridice;
- impozitul pe veniturile societăţilor mixte constituite cu participarea unor organizaţii economice române şi a unor parteneri străini;
- impozitul pe veniturile realizate din activităţi agricole
(mai jos denumite impozit român);
b) în ce priveşte Pakistan:
- impozitul pe venit;
- impozitul complimentar (the super tax) şi
- impozitul suplimentar (surcharge)
(mai jos denumite impozit pakistanez).
4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricăror impozite de natura identică sau analoagă care se vor institui după data semnării prezentei convenţii în locul impozitelor existente sau se vor adăuga la acestea de către fiecare stat contractant. La finele fiecărui an autorităţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica reciproc modificările importante ce au fost aduse în legislaţiile fiscale respective.
5. În cazul unor modificări importante în sistemul de impunere al fiecărui stat contractant, statele contractante se pot consulta în vederea adaptării prezentei convenţii la astfel de modificări.
ART. 3
Definiţii
1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:
a) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă România sau Pakistan, după cum cere contextul;
b) termenul România, folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul Republicii Socialiste România şi orice arie în afara apelor teritoriale ale României asupra cărora România poate exercita, în conformitate cu dreptul internaţional şi cu propria sa legislaţie, drepturi suverane cu privire la fundul marii, subsolul şi resursele lor naturale;
c) termenul Pakistan, folosit în sens geografic, înseamnă Pakistanul aşa cum este definit în constituţia Republicii Islamice Pakistan şi cuprinde, de asemenea, orice arie în afara apelor teritoriale ale Pakistanului care, în conformitate cu dreptul internaţional şi cu legislaţia Pakistanului, este o arie în interiorul căreia pot fi exercitate drepturile Pakistanului cu privire la fundul marii, subsolul şi resursele lor naturale;
d) expresia autoritate competenta indică:
(1) în România: Ministerul Finanţelor;
(2) în Pakistan: Consiliul Central al Veniturilor;
e) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant indică, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant sau o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;
f) termenul societate (company) indică orice persoana juridică, inclusiv o societate mixtă constituită în conformitate cu prevederile legislaţiei române sau orice entitate considerată ca persoana juridică în vederea impozitării;
g) termenul persoana cuprinde o persoană fizică, o societate (company), o societate de persoane (partnership) şi orice alta entitate considerată ca unitate impozabilă.
h) termenul naţional înseamnă:
(i) orice persoana fizică care are cetăţenia unui stat contractant;
(ii) orice persoana juridică, societate de persoane (partnership) şi asociaţie constituită în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;
i) termenul trafic internaţional înseamnă orice transport făcut cu o navă, o aeronavă sau un vehicul rutier exploatat de către o întreprindere a unui stat contractant, cu excepţia cazului când un atare transport este efectuat numai între două locuri situate în celălalt stat contractant;
j) expresia subdiviziune politica înseamnă o subdiviziune politica în Pakistan;
k) expresia subdiviziune teritorial-administrativa înseamnă o subdiviziune teritorial-administrativa în România.
2. Pentru aplicarea convenţiei de către un stat contractant, orice expresie care nu este altfel definită, şi dacă contextul nu cere altfel, are sensul ce i se atribuie de către legislaţia acelui stat contractant cu privire la impozitele făcând obiectul convenţiei.
ART. 4
Domiciliu fiscal
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant indică o persoană care în virtutea prevederilor legale ale acelui stat este subiect de impunere în acest stat datorită domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii sau oricărui alt criteriu de natura analoagă.
2. Când, conform dispoziţiilor paragrafului 1, o persoană fizică este considerată rezidenta în ambele state contractante, atunci statutul ei juridic va fi determinat în conformitate cu următoarele reguli:
a) persoana va fi considerată rezidenta a statului în care dispune de o locuinţă permanenta la dispoziţia sa. Dacă dispune de o locuinţă permanenta în fiecare din statele contractante, ea va fi considerată ca rezidenta a statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sunt cele mai strânse (în cele ce urmează menţionat ca centrul intereselor sale vitale);
b) dacă statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă aceasta persoana nu dispune de o locuinţă permanenta la dispoziţia sa în nici unul din statele contractante, atunci ea va fi considerată ca rezidenta a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacă aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau dacă nu locuieşte în nici unul din ele, ea va fi considerată ca rezidenta a statului contractant a cărui cetăţenie o are;
d) dacă aceasta persoana are cetăţenia ambelor state contractante sau dacă nu are cetăţenia nici unuia din ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor tranşa problema de comun acord.
3. Când, potrivit dispoziţiilor paragrafului 1, o societate (company) este considerată ca rezidenta a ambelor state contractante, atunci regimul ei juridic va fi determinat în conformitate cu următoarele reguli:
a) va fi considerată ca rezidenta a statului contractant a cărui naţionalitate o are;
b) dacă nu are naţionalitatea nici unuia din statele contractante, va fi considerată a fi rezidenta a statului contractant în care este situat locul conducerii efective.
4. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică sau o societate (company), este rezidenta a ambelor state contractante, autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui sa rezolve problema de comun acord şi sa stabilească modul de aplicare a convenţiei unei asemenea persoane.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent indică un loc fix de afaceri în care întreprinderea exercită, în total sau în parte, activitatea sa.
2. Expresia sediu permanent cuprinde îndeosebi:
a) un sediu de conducere;
b) o sucursală;
c) un birou;
d) o uzină;
e) un atelier;
f) o mină, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale;
g) o expoziţie permanenta cu vânzare;
h) un şantier de construcţie sau de montaj a cărui durata depăşeşte 12 luni.
3. Nu se consideră sediu permanent:
a) folosirea de instalaţii în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrării, ca urmare a unui contract extern de vânzare de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrării;
c) întreţinerea unui loc stabil de afaceri în scopul exclusiv de a cumpăra produse sau mărfuri ori de a strânge informaţii pentru întreprindere;
d) întreţinerea unui loc stabil de afaceri în scopul exclusiv de a face reclama, de a furniza informaţii, pentru cercetări ştiinţifice sau activităţi analoage, care au caracter preparator sau auxiliar pentru întreprindere;
e) menţinerea unor produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii în scopul exclusiv de a fi prelucrate de către o altă întreprindere;
f) vânzarea în cadrul unui târg sau al unei expoziţii ocazionale-temporare, în cursul închiderii unui atare târg sau expoziţii, a produselor sau a mărfurilor aparţinând întreprinderii.
4. Termenul sediu permanent se consideră ca include o persoană care acţionează într-unul dintre statele contractante pentru sau în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, dacă:
(i) dispune de o împuternicire generala pe care o exercită în mod obişnuit în primul stat contractant menţionat, care ii permite sa negocieze şi sa încheie contracte pentru şi în numele întreprinderii, în afara de cazul când activitatea acestei persoane este limitată la cumpărarea de produse sau de mărfuri pentru întreprindere;
(ii) primeşte comenzi în mod obişnuit în primul stat contractant menţionat, în totalitate sau aproape în totalitate, pentru întreprinderea însăşi.
5. O întreprindere a unui stat contractant nu va fi considerată ca are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai prin faptul ca aceasta îşi exercită activitatea în acel celălalt stat prin intermediul unui curtier (broker), a unui comisionar general sau a oricărui alt intermediar cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.
6. Faptul ca o societate rezidenta a unui stat contractant controlează sau este controlată de către o societate care este rezidenta a celuilalt stat contractant sau care exercită activitatea sa (fie printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din una din aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri imobiliare
1. Veniturile provenind din bunuri imobile sunt impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sunt situate.
2. Expresia bunuri imobile este definită în conformitate cu legislaţia statului contractant în care bunurile în discuţie sunt situate. Expresia va cuprinde, în orice caz, toate accesoriile bunurilor imobile, drepturile asupra cărora se aplică dreptul comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor bogăţii naturale ale solului; navele şi aeronavele nu sunt considerate ca bunuri imobile.
3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietăţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi şi veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesii libere.
ART. 7
Beneficiile întreprinderilor
1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat, în afara de cazul când întreprinderea exercită activitatea sa în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent aflat în acel stat. Dacă întreprinderea exercită activitatea sa în acel celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat, beneficiile întreprinderii se impun în acel celălalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibilă acelui sediu permanent.
2. Cu excepţia prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitatea sa şi în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată exercitând activităţi identice sau analoage în condiţii identice sau analoage şi tratând cu toată independenta cu întreprinderea al sediu permanent este.
3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent se vor admite ca deduceri cheltuielile făcute pentru scopurile urmărite de sediul permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare făcute ca atare, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul contractant în care se află sediul permanent sau în alta parte.
Cu toate acestea, nici o asemenea deducere nu se va admite dacă este vreuna cu privire la sumele plătite (pentru alte motive decât pentru restituirea cheltuielilor reale), de către sediul permanent, sediului central al întreprinderii sau oricăror alte unităţi ale acestuia sub forma de redevenţe sau orice alte plati similare în schimbul folosirii unui brevet sau alte drepturi sau pentru know-how tehnic ori sub forma de comision de conducere sau, cu excepţia cazului unei întreprinderi bancare, sub forma de dobânzi pentru împrumuturi băneşti către sediul permanent.
4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte sa se determine beneficiile de atribuit unui sediu permanent pe baza unei repartizări a beneficiilor totale ale întreprinderii către diversele ei părţi componente, nici o dispoziţie a paragrafului 2 nu împiedică acest stat de a determina beneficiile impozabile în conformitate cu o asemenea repartiţie, în măsura în care este uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie, în orice caz, sa fie - ca rezultat - în concordanta cu principiile cuprinse în prezentul articol.
5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu permanent pentru considerentul simplei cumpărări de către acest sediu permanent de produse sau mărfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile de atribuit sediului permanent vor fi determinate prin aceeaşi metodă în fiecare an, în afara de cazul când există motive suficiente şi valabile de a proceda altfel.
7. Când beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, atunci prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Întreprinderi de transport internaţionale
1. Beneficiile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor ori a vehiculelor rutiere vor fi impozabile numai în acel stat contractant.
2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1 al prezentului articol sau ale art. 7, beneficiile obţinute din exploatarea navelor, aeronavelor sau a vehiculelor rutiere folosite între două locuri situate într-un stat contractant se pot impune în acel stat.
3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 se vor aplica, de asemenea, beneficiilor menţionate în acele paragrafe, obţinute de o întreprindere a unui stat contractant prin participarea ei într-un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transporturi.
ART. 9
Întreprinderi asociate
Atunci când:
a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant sau când
b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant
şi când, într-un caz sau în celălalt caz, între cele două întreprinderi se stabilesc sau se impun condiţii în relaţiile lor comerciale sau financiare care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci orice beneficii care, dacă nu ar fi fost acele condiţii, ar fi revenit uneia dintre întreprinderi, dar, datorită acelor condiţii nu i-au revenit ca atare, pot fi incluse în beneficiile acelei întreprinderi şi impuse în mod corespunzător.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plătite de o societate rezidenta a unui stat contractant unei persoane rezidente a celuilalt stat contractant se pot impune în acest celălalt stat.
2. Totuşi, asemenea dividende pot fi impuse în statul contractant în care este rezidenta societatea plătitoare de dividende, potrivit legislaţiei acestui stat, numai dacă societatea primitoare este beneficiarul efectiv al dividendelor; impozitul astfel stabilit va fi:
a) 5 la suta din suma brută a dividendelor, dacă societatea primitoare deţine direct cel puţin 20 la suta din capitalul societăţii plătitoare de dividende şi aceasta din urma societate desfăşoară activitate printr-o întreprindere industrială;
b) 10 la suta din suma brută a dividendelor în celelalte cazuri.
3. a) Termenul dividende, aşa cum este folosit în prezentul articol, înseamnă venituri din acţiuni, acţiuni sau titluri de folosinţa, părţi miniere, părţi de fondator sau alte drepturi care nu sunt titluri de creanţa, participări la beneficii, precum şi venituri din alte părţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca şi veniturile din acţiuni de către legislaţia fiscală a statului în care este rezidenta societatea distribuitoare a dividendelor. În acest context, beneficiile distribuite de societăţile mixte subscriitorilor de capital sunt asimilate dividendelor.
b) Expresia întreprindere industrială, aşa cum este folosită în prezentul articol, înseamnă o întreprindere care activează în:
(i) prelucrarea produselor sau materialelor sau supunerea produselor sau materialelor oricărui proces din care rezultă o schimbare importanta a stării lor originale;
(ii) construcţii navale;
(iii) electricitate, forţa hidraulică, furnizare de gaz şi apa;
(iv) minerit, inclusiv exploatarea unui put de petrol sau a surselor oricărui depozit mineral; şi
(v) orice alta întreprindere care poate fi declarată de autoritatea competenta a fi o întreprindere industrială în scopurile prezentului articol.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidenta, printr-un sediu permanent situat în acel celălalt stat, sau desfăşoară în acel celălalt stat activitate profesională printr-o baza fixa situată acolo şi dividendele plătite sunt în directa legătura cu un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În asemenea caz se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.
5. Când o societate rezidenta a unui stat contractant realizează beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acest celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate persoanelor care nu sunt rezidente ale acestui celălalt stat, nici sa preleve vreun impozit asupra beneficiilor nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite reprezintă, în total sau în parte, beneficii sau venituri provenind din acest celălalt stat.
6. Prevederile prezentului articol nu vor afecta impunerea societăţii cu privire la beneficiile din care sunt plătite dividendele.
ART. 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat.
2. Totuşi, asemenea dobânzi pot fi impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar numai dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor; impozitul astfel stabilit va fi de 10 la suta din suma brută a dobânzilor.
3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant de la un împrumut acordat de celălalt stat contractant, o subdiviziune politica a sa sau o subdiviziune teritorial-administrativa ori o instituţie financiară oricărui rezident al primului stat contractant menţionat vor fi scutite în acel prim stat când un atare împrumut şi condiţiile lui de plata sunt aprobate de guvernul acelui prim stat.
4. Termenul dobânzi, aşa cum este folosit în prezentul articol, înseamnă venituri din efecte publice, din titluri de obligaţiuni, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză de participare la beneficii şi din creanţe de orice natura, precum şi orice alte venituri asimilate veniturilor din sume împrumutate de legislaţia fiscală a statului contractant din care provin veniturile, inclusiv primele şi premiile ce se dau la asemenea efecte publice sau obligaţiuni.
5. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul dobânzilor, rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin dobânzile un sediu permanent sau desfăşoară în acel celălalt stat activităţi profesionale printr-o baza fixa situată în acel celălalt stat şi creanţele sunt legate efectiv de un atare sediu permanent sau baza fixa. În asemenea caz se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.
6. Dobânda va fi considerată ca provenind dintr-un stat contractant când debitorul este acel stat însuşi, o subdiviziune politica sau teritorial-administrativa, o autoritate locală sau un rezident din acel stat. Cu toate acestea, când persoana plătitoare a dobânzii, fie ca este sau nu rezidenta a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legătura cu care a fost contractată creanţa asupra căreia se plăteşte dobânda şi o atare dobânda se suportă de sediul permanent respectiv, atunci acea dobânda se va considera ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent.
7. Când, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi terţe persoane, suma dobânzilor plătite, ţinând cont de creanţa pentru care ele sunt vărsate, excede pe aceea asupra căreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma menţionata. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămâne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
ART. 12
Comisioane
1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat contractant.
2. Totuşi, asemenea comisioane pot fi impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar impozitul astfel stabilit va fi de 10 la suta din suma brută a comisionului.
3. Termenul comision, aşa cum este folosit în prezentul articol, înseamnă o plată făcută unui intermediar (broker), unui agent comercial general plătit cu comision (general commission agent) sau oricărei persoane asimilate unui atare intermediar (broker) sau agent comercial (agent) de către legislaţia de impozite a statului contractant în care asemenea plati iau naştere.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul comisionului, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din provin comisioanele un sediu permanent sau desfăşoară în acel celălalt stat activitate profesională prin intermediul unei baze fixe situate în acel stat şi dobândirea comisionului este legată direct de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În asemenea caz se vor a prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.
5. Comisionul va fi considerat ca provenind din stat contractant când debitorul este acel stat însuşi, o subdiviziune politica sau teritorial-administrativa, o autoritate locală sau un rezident din acel stat. Cu toate acestea, când persoana plătitoare a comisionului, fie ca este sau nu rezidenta a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legătura cu care a fost contractată obligaţia plăţii comisionului şi un atare comision este suportat de sediul permanent respectiv, atunci un atare comision se va considera ca provine din statul contractant în care este situat sediul permanent.
ART. 13
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant, plătite unui rezident al celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar numai dacă primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor; impozitul astfel stabilit va fi de 12,50 la suta din suma brută a redevenţelor, aşa cum sunt definite la paragraful 3.
3. Termenul redevenţe, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă plati de orice natura primite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de-al lor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice (inclusiv filmele de cinematograf şi filmele şi benzile magnetice destinate televiziunii sau radiodifuziunii), a unui brevet de invenţie, a unei mărci de fabrica, a unui desen sau model, a unui plan, a unei formule sau a unui procedeu secret sau pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific ori pentru informaţiile relative la experienţa câştigată în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul redevenţelor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin redevenţele un sediu permanent sau desfăşoară în acel celălalt stat contractant activitate profesională printr-o baza fixa situată în acel stat. În aceasta situaţie se aplică dispoziţiile art. 7 sau ale art. 15 după caz.
5. Redevenţele sunt considerate ca provenind dintr-un stat contractant când debitorul este acel stat, o subdiviziune politica sau teritorial-administrativa, o autoritate locală sau un rezident din acel stat. Cu toate acestea, dacă debitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent pentru care a fost încheiat contractul dând naştere la obligaţia plăţii redevenţelor şi sarcina plăţii acestor redevenţe este suportată de acel sediu permanent, atunci atari redevenţe sunt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent.
6. Dacă, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi o altă persoana, suma redevenţelor plătite, ţinând cont de prestarea pentru care ele sunt plătite (folosirea, concesionarea folosirii sau informaţii), excede suma asupra căreia s-ar fi convenit de debitor şi creditor în lipsa unor asemenea relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămâne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând cont şi de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
ART. 14
Câştiguri din capital
1. Câştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sunt definite la paragraful 2 al art. 6, sunt impozabile numai în statul contractant în care sunt situate aceste bunuri.
2. Câştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a bunurilor mobile ţinând de o bază fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesiuni libere, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a unei asemenea baze fixe, se impun în celălalt stat. Cu toate acestea, câştigurile provenind din înstrăinarea navelor şi a aeronavelor, aşa cum se menţionează la paragraful 1 al art. 8, ale unui stat contractant şi bunurile mobile ţinând de exploatarea unor atari nave şi aeronave sunt impozabile numai în acel stat contractant.
3. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decât cele menţionate la paragrafele 1 şi 2, sunt impozabile numai în statul contractant al cărui rezident este cel care înstrăinează.
ART. 15
Profesiuni independente
1. Veniturile obţinute de către un rezident al unui contractant din exercitarea pe cont propriu a unei profesii libere sau din alte activităţi independente cu un caracter analog sunt impozabile numai în acel stat.
Cu toate acestea, în următoarele împrejurări asemenea venituri pot fi impuse în celălalt stat contractant:
a) dacă are o bază fixa la dispoziţia sa în mod regulat în celălalt stat contractant în scopul desfăşurării activităţii sale; în acest caz se poate impune în celălalt stat contractant numai acea parte a venitului care este atribuibilă acelei baze fixe; sau
b) dacă şederea sa în celălalt stat contractant este pentru o perioadă sau perioade care însumate depăşesc în total 183 de zile în anul fiscal; sau
c) dacă remuneraţiile pentru serviciile sale în celălalt stat contractant obţinute de la rezidenţi ai acelui stat contractant depăşesc o sumă în rupii pakistaneze sau în lei româneşti egala cu 4000 dolari S.U.A. în anul impozabil, fără a ţine seama ca şederea sa în acel stat are loc pe o perioadă sau perioade care însumează mai puţin de 183 de zile în cursul anului fiscal.
2. Expresia profesiuni libere cuprinde, în special, activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi activitatea independenta a medicilor, avocaţilor, inginerilor, arhitecţilor, dentiştilor şi contabililor.
ART. 16
Profesiuni dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19 şi 20, retribuţiile (salaries, wages) şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru servicii prestate ca persoana încadrată în munca (employment) sunt impozabile numai în acest stat, cu condiţia ca prestarea serviciilor sa nu fie efectuată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea este exercitată în celălalt stat contractant, remuneraţiile primite sunt impozabile în acel celălalt stat.
2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru servicii prestate ca persoana încadrată în munca (employment) în celălalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat contractant dacă:
a) beneficiarul rămâne în celălalt stat o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat, şi
b) remuneraţiile sunt plătite de către o persoană care încadrează în munca personal muncitor sau în numele acesteia şi care nu este rezidenta a celuilalt stat, şi
c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixa pe care persoana care încadrează în munca personal muncitor (employer) o are în celălalt stat.
3. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pentru servicii prestate ca personal încadrat în munca la bordul unei nave sau aeronave a unei întreprinderi a unui stat contractant, aşa cum se menţionează la paragraful 1 al art. 8, vor fi impuse numai în acel stat.
ART. 17
Remuneraţiile membrilor consiliilor de administraţie sau de conducere
Tantiemele, jetoanele de prezenta şi alte remuneraţii similare primite de către un rezident al unui stat contractant în calitate de membru al consiliului de administraţie sau al unui organ similar al unei societăţi rezidente în celălalt stat contractant vor fi impuse numai în acel celălalt stat.
ART. 18
Artişti şi sportivi
1. Prin derogare de la prevederile art. 15 şi 16, veniturile obţinute de profesioniştii de spectacole, cum sunt artiştii de teatru, de cinema, de radio sau televiziune şi interpreţii muzicali, precum şi sportivii, din activitatea lor personală desfăşurată în aceasta calitate, vor fi impozabile numai în statul contractant în care aceste activităţi sunt exercitate.
2. Prin derogare de la prevederile art. 7, când activităţile menţionate la paragraful 1 al prezentului articol sunt exercitate într-un stat contractant de către o întreprindere a celuilalt stat contractant, beneficiile obţinute din realizarea acestor activităţi de către o atare întreprindere pot fi impuse în primul stat contractant menţionat.
3. Veniturile obţinute din activităţi exercitate în cadrul acordurilor culturale încheiate între cele două state contractante vor fi scutite de impozite în statul contractant în care aceste activităţi sunt exercitate.
ART. 19
Pensii
1. Pensiile, anuităţile şi alte remuneraţii similare provenind dintr-un stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat.
2. Pensiile, anuităţile şi alte remuneraţii similare vor fi considerate ca provin dintr-un stat contractant când plătitorul este statul însuşi, o subdiviziune politica sau teritorial-administrativa, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat.
3. Termenul pensie, anuitate şi alta remuneraţie similară, aşa cum este folosit în prezentul articol, înseamnă plati făcute periodic după pensionare, ţinând seama de munca prestată ca personal încadrat în munca, în trecut sau sub forma de compensaţii pentru vătămări survenite în legătura cu munca prestată în trecut ca personal încadrat în munca.
ART. 20
Funcţii publice
1. a) Remuneraţiile, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant, de o subdiviziune politica sau de o subdiviziune teritorial-administrativa ori de o autoritate locală din acel stat unei persoane fizice pentru servicii prestate acelui stat, subdiviziuni politice ori subdiviziuni teritorial-administrative sau autoritate locală, în îndeplinirea unor funcţii publice, se vor impune numai în acel stat.
b) Cu toate acestea, o astfel de remuneraţie va fi impozabilă numai în celălalt stat contractant dacă serviciile sunt prestate în acel stat, iar primitorul este rezident al acelui celălalt stat contractant şi dacă:
(i) nu este cetăţean al statului contractant menţionat la paragraful 1 a); şi
(ii) nu a devenit rezident al celuilalt stat contractant numai în scopul prestării serviciilor.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplică remuneraţiei pentru serviciile prestate în legătura cu o activitate comercială sau industrială exercitată de unul din statele contractante sau de una din subdiviziunile sale politice ori teritorial-administrative sau de o autoritate locală.
ART. 21
Profesori şi studenţi
1. Un rezident al unuia din statele contractante care este prezent în mod temporar în celălalt stat contractant numai:
a) ca student la o universitate, academie sau şcoala în celălalt stat contractant,
b) ca practicant pentru a dobândi calificarea tehnica, profesională sau de afaceri de la o persoană, alta decât aceea la care este angajat sau o organizaţie menţionata la lit. c) de mai jos,
c) ca beneficiar al unei burse, alocaţii sau premiu în scopul principal de a studia sau de a face cercetări ştiinţifice, acordate de o organizaţie a primului stat, sau
d) în calitate de cursant în cadrul aranjamentelor încheiate cu guvernul celuilalt stat contractant sau cu oricare organism ori agenţie din acel celălalt stat contractant în scopul instruirii, studiilor sau orientării profesionale,
nu va fi impus în celălalt stat contractant pentru remiterile primite din străinătate în scopul întreţinerii sale, pentru învăţătura ori instruire sau ca bursa pentru continuarea studiilor. Celălalt stat nu va impune remuneraţiile plătite acestuia pentru servicii prestate în acel celălalt stat cu condiţia ca asemenea servicii sa fie în legătura cu studiile sale sau cu instruirea practica ori sunt necesare în scopul întreţinerii sale.
2. Un rezident al unui stat contractant care vizitează celălalt stat contractant pentru o perioadă care nu depăşeşte 2 ani, în scopul de a preda ori de a întreprinde cercetări la un institut de cercetări, colegiu, şcoala sau alta instituţie de învăţământ în celălalt stat contractant, va fi scutit de impozit în acel celălalt stat contractant în legătura cu sumele pe care le primeşte pentru o atare activitate.
ART. 22
Venituri nemenţionate în mod expres
Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de locul din care provin, care nu au fost reglementate prin articolele precedente ale prezentei convenţii, se impun numai în acel stat.
ART. 23
Evitarea dublei impuneri
1. Când se plătesc impozite pe venit în Pakistan de către un rezident al României, asemenea impozite se vor deduce din impozitul plătibil în România în conformitate cu prevederile legislaţiei de impozite din România.
2. Sub condiţia prevederilor legii de impozite pe venit din Pakistan (Pakistan Income Tax Act) cu privire la acordarea ca un credit fata de impozitul pakistanez a impozitului plătibil într-o tara în afara Pakistanului, impozitul plătit în România de către o persoană rezidenta în Pakistan, asupra oricărui venit, se va acorda ca un credit fata de orice impozit pakistanez plătibil cu privire la acel venit.
3. În sensul prezentului articol, profiturile, venitul sau câştigurile unui rezident al unui stat contractant care sunt impuse în celălalt stat contractant în conformitate cu prezenta convenţie sunt considerate ca provin din surse din acel celălalt stat.
4. Prin derogare de la prevederile paragrafelor precedente ale prezentului articol, dacă pentru oricare an se acordă scutire de impozit, fie totală fie parţială, asupra oricărui venit, de către unul din statele contractante, atunci celălalt stat contractant va acorda credit pentru impozitul astfel scutit, fata de impozitul pe asemenea venituri plătibil în acel celălalt stat.
ART. 24
Nediscriminarea
1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant nici unei impozitări sau obligaţii legate de impunere, diferite sau mai împovărătoare decât acelea la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii acelui celălalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie.
2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu se va face în acest celălalt stat în condiţii mai puţin avantajoase decât impozitarea întreprinderilor acestui celălalt stat desfăşurând aceleaşi activităţi.
3. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este, în totalitate sau în parte, deţinut sau controlat, direct sau indirect, de unul sau mai multi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat nici unei impozitări sau obligaţii legate de impunere, care sa fie diferită sau mai împovărătoare decât acelea la care sunt sau ar putea fi supuse întreprinderile de acelaşi fel ale celui prim stat menţionat.
4. Nici o prevedere a prezentului articol nu va fi interpretată:
a) ca obligând un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant vreo deducere personală, înlesniri, scăzăminte şi reduceri legate de impunere pe considerentul statutului civil sau al obligaţiilor de ordin familial pe care le acordă rezidenţilor proprii;
b) ca afectând vreo prevedere în legislaţia Pakistanului care acordă scăderi de impozite societăţilor care îndeplinesc anumite condiţii cu privire la declararea şi plata dividendelor.
5. În prezentul articol, termenul impunere înseamnă impozite care constituie obiectul prezentei convenţii.
ART. 25
Procedura amiabilă
1. Când un rezident al unui stat contractant apreciază ca măsurile luate de un stat contractant sau de ambele state contractante ii atrag sau ii vor atrage o impozitare care nu este conforma cu prezenta convenţie, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia naţională a acelor state, sa supună cazul sau autorităţii competente a statului al cărui rezident este sau dacă cazul sau intră sub incidenţa prevederilor paragrafului 1 al art. 24, va supune cazul autorităţii competente a statului contractant al cărui naţional este. Acest caz trebuie înaintat în termen de 2 ani de la prima comunicare privind măsura prin care s-a stabilit impunerea ce nu este conforma cu prevederile convenţiei.
2. Autoritatea competenta se va strădui, dacă reclamaţia ii pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsura sa aducă o soluţionare corespunzătoare, sa rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este conforma cu convenţia. Orice acord realizat se va aduce la îndeplinire fără a se ţine seama de nici o limită de termen prevăzută de legislaţiile naţionale ale statelor contractante.
3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui sa rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau dubii ce iau naştere cu privire la interpretarea sau aplicarea convenţiei şi, de asemenea, se pot consulta cu privire la repartizarea beneficiilor către un rezident al unui stat contractant şi sediul sau permanent situat în celălalt stat contractant sau pentru repartizarea venitului între un rezident al unui stat contractant şi oricare persoana asociată prevăzută la art. 9.
4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizării unei înţelegeri în sensul prevederilor paragrafelor precedente. Când, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare ca fiind recomandabil un schimb oral de vederi, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii compuse din reprezentanţi ai autorităţilor competente ale statelor contractante.
ART. 96
Schimb de informaţii
1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii cum sunt de pilda cele necesare aplicării prevederilor prezentei convenţii şi ale legilor interne din statele contractante privitoare la impozitele vizate de prezenta convenţie, în măsura în care perceperea impozitelor mai jos menţionate este conforma cu prezenta convenţie şi, în special, pentru prevenirea fraudei şi evaziunii fiscale. Autorităţile competente vor promova, prin consultări, condiţii, metode şi procedee tehnice corespunzătoare privitoare la problemele în legătura cu care se face un asemenea schimb, precum şi, atunci când este oportun, schimb de informaţii în legătura cu evitarea impozitelor.
Orice informaţie astfel obţinută va fi tratată ca secret şi nu va fi divulgată nici unei persoane sau autorităţi altele decât cele însărcinate cu stabilirea, încasarea sau executarea impozitelor vizate de prezenta convenţie.
2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunând unuia din statele contractante obligaţia:
a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislaţii sau cu practica administrativă a unuia sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute în baza prevederilor legislaţiei proprii sau a practicii administrative obişnuite a unuia sau a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii prin care s-ar divulgă un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu comercial;
d) de a furniza informaţii a căror divulgare ar fi contrară suveranităţii sale, securităţii sau ordinii publice.
ART. 27
Functionari diplomatici şi consulari
Prevederile prezentei convenţii nu aduc nici o atingere privilegiilor fiscale de care beneficiază functionarii diplomatici sau consulari în virtutea fie a regulilor generale ale dreptului internaţional, fie a prevederilor acordurilor speciale.
ART. 28
Dispoziţii diverse
Prevederile prezentei convenţii nu vor fi interpretate ca limitând, într-un mod oarecare, necuprinderea în baza impozabilă scutirile, deducerile, creditele de impozite, reducerile sau alte înlesniri care sunt acordate în prezent sau se vor acorda în viitor:
a) de către legislaţia unuia din statele contractante la determinarea impozitului prelevat de acel stat contractant, sau
b) prin orice alt acord încheiat între statele contractante.
ART. 29
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va fi ratificată şi schimbul instrumentelor de ratificare se va face la Bucureşti, cât mai curând posibil.
2. Convenţia va intra în vigoare la data schimbării instrumentelor de ratificare şi prevederile ei se vor aplica:
a) În România:
cu privire la România, asupra oricărui venit care ia naştere în România la sau după 1 ianuarie al anului calendaristic în care are loc schimbul instrumentelor de ratificare.
b) În Pakistan:
cu privire la Pakistan, asupra oricărui venit care ia naştere în Pakistan în, "anul precedent" (aşa cum este definit de legislaţia de impozite a Pakistanului) începând la sau după 1 ianuarie al anului calendaristic în care are loc schimbul instrumentelor de ratificare.
Aplicarea prezentei convenţii de la o dată mai recenta poate fi stabilită prin intermediul prevederilor art. 25, numai în cazul beneficiilor menţionate la art. 8.
ART. 30
Denunţarea
Prezenta convenţie va rămâne în vigoare pe o durată nedeterminată, dar oricare dintre statele contractante poate, la sau înainte de 30 iunie în orice an calendaristic începând după expirarea unei perioade de 5 ani de la data intrării în vigoare, sa remită pe cale diplomatică nota de denunţare celuilalt stat contractant şi, într-o asemenea eventualitate, convenţia va înceta de a mai fi în vigoare:
a) În România:
cu privire la impozitele române asupra venitului care ia naştere în România la sau după 1 ianuarie al anului calendaristic următor datei în care s-a remis nota de denunţare.
b) În Pakistan:
cu privire la impozitul pakistanez asupra venitului care ia naştere în Pakistan pentru "anul precedent" (aşa cum este definit de către legislaţia de impozite a Pakistanului), începând la sau după 1 ianuarie al anul calendaristic următor datei la care s-a remis nota de denunţare.
Drept care, subsemnaţii, împuterniciţi în buna şi cuvenita forma de către guvernele lor, au semnat prezenta convenţie.
Făcută în dublu exemplar, la Islamabad, la 21 ianuarie 1978, în limbile româna şi engleza, ambele texte având aceeaşi valabilitate.
Pentru
guvernul Republicii Socialiste România
Florea Dumitrescu
Pentru
guvernul Republicii Islamice Pakistan
A. G. N. Kazi