DECRET   Nr. 67 din 25 martie 1981

pentru ratificarea unor tratate internaţionale

EMITENT:      CONSILIUL DE STAT AL REPUBLICII SOCIALISTE ROMĀNIA

PUBLICAT  ĪN: BULETINUL OFICIAL  NR. 19 din 27 martie 1981

 

    Consiliul de Stat al Republicii Socialiste Romānia decretează:

 

    (…)

    ART. 11

    Se ratifică Convenţia dintre Republica Socialistă Romānia şi Regatul Norvegiei privind evitarea dublei impuneri asupra veniturilor şi averii, īncheiată la Oslo la 14 noiembrie 1980.

 

NICOLAE CEAUŞESCU

Preşedintele Republicii Socialiste Romānia

 

 

CONVENŢIE

īntre Republica Socialistă Romānia şi Regatul Norvegiei privind evitarea dublei impuneri asupra veniturilor şi averii

 

    Guvernul Republicii Socialiste Romānia şi guvernul Regatului Norvegiei,

    īn dorinţa de a promova şi de a īntări relaţiile economice īntre cele două ţări pe baza suveranităţii şi respectului independenţei naţionale, a egalităţii īn drepturi, a avantajului reciproc şi a neamestecului īn treburile interne,

    au convenit după cum urmează:

 

    ART. 1

    Persoane vizate

    Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sīnt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

    ART. 2

    Impozite vizate

    1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit şi pe avere stabilite īn numele fiecărui stat contractant sau al subdiviziunilor administrative ori al autorităţilor locale ale acestora, indiferent de modul cum sīnt percepute.

    2. Sīnt considerate ca impozite pe venit şi pe avere toate impozitele percepute pe venitul total, pe averea totală sau pe elemente de venit ori de avere, inclusiv impozitele pe cīştigurile provenind din īnstrăinarea bunurilor mobile sau imobile, precum şi impozitele asupra creşterii valorii averii.

    3. Impozitele care cad sub incidenţa prezentei convenţii sīnt următoarele:

    a) īn ce priveşte Romānia:

    (i) impozitul pe veniturile din retribuţii, din lucrări de litere, artă şi ştiinţă, din colaborări la publicaţii, la spectacole şi din alte surse asemănătoare;

    (ii) impozitul pe veniturile realizate din Romānia de persoanele fizice şi juridice nerezidente;

    (iii) impozitul pe beneficiile societăţilor mixte constituite īn Romānia, cu participare romānă şi străină;

    (iv) impozitul pe veniturile din activităţi lucrative (meserii, profesii libere), precum şi din īntreprinderi, altele decīt cele de stat;

    (v) impozitul pe veniturile din īnchirieri de clădiri şi terenuri;

    (vi) impozitul pe veniturile realizate din activităţi agricole,

    (mai jos denumite impozit romān);

    b) īn ceea ce priveşte Norvegia:

    (i) impozitele naţionale şi municipale pe venit şi capital;

    (ii) contribuţia naţională asupra beneficiilor artiştilor nerezidenţi;

    (iii) impozitul celor care lucrează pe mare (the seamen's tax),

    (mai jos denumite impozit norvegian).

    4. Convenţia se va aplica, de asemenea, impozitelor viitoare de natură identică sau analoagă care se vor adăuga celor existente sau care le vor īnlocui. Autorităţile competente ale statelor contractante īşi vor comunica reciproc orice modificări mai importante aduse legislaţiei fiscale respective.

    ART. 3

    Definiţii generale

    1. Īn sensul prezentei convenţii, īn măsura īn care contextul nu cere o interpretare diferită;

    a) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant indică, după context, Romānia sau Norvegia;

    b) termenul Romānia īnseamnă teritoriul Republicii Socialiste Romānia, fundul mării şi subsolul ariilor submarine situate īn afara apelor teritoriale asupra cărora Romānia exercită drepturi suverane īn conformitate cu dreptul internaţional şi cu propria sa legislaţie cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale ale unor astfel de arii;

    c) termenul Norvegia īnseamnă Regatul Norvegiei, inclusiv orice arie īn afara apelor teritoriale ale Norvegiei unde Norvegia, īn conformitate cu legislaţia norvegiană şi cu dreptul internaţional, poate exercita drepturile cu privire la fundul mării, subsolul şi resursele lor naturale; termenul nu cuprinde Svalbard, Jan Mayen şi teritoriile dependente de Norvegia din afara Europei;

    d) termenul persoană cuprinde o persoană fizică, o societate şi orice altă grupare de persoane;

    e) termenul societate indică orice persoană juridică, inclusiv o societate mixtă constituită īn conformitate cu prevederile legislaţiei romāne sau oricare entitate considerată ca persoană juridică īn vederea impozitării;

    f) expresiile īntreprindere a unui stat contractant şi īntreprindere a celuilalt stat contractant indică, după caz, o īntreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant sau o īntreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

    g) termenul trafic internaţional īnseamnă orice transport făcut de către o navă, aeronavă, un vehicul feroviar sau rutier exploatat de către o īntreprindere care are sediul conducerii efective īntr-unul din statele contractante, cu excepţia cazului cīnd un atare transport este efectuat numai īntre două locuri situate īn celălalt stat contractant;

    h) termenul naţionali īnseamnă toate persoanele fizice care au cetăţenia unui stat contractant şi toate persoanele juridice sau alte entităţi create īn conformitate cu legislaţia īn vigoare īntr-un stat contractant;

    i) expresia autoritate competentă indică:

    (i) īn cazul Romāniei, ministrul finanţelor sau reprezentantul său;

    (ii) īn cazul Norvegiei, ministrul finanţelor şi vămilor sau reprezentantul său autorizat.

    2. Īn ce priveşte aplicarea convenţiei de către un stat contractant, oricare expresie ce nu este altfel definită va avea, dacă contextul nu cere altfel, īnţelesul ce i se atribuie de către legislaţia acelui stat referitoare la impozitele făcīnd obiectul convenţiei.

    ART. 4

    Domiciliu fiscal

    1. Īn sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant īnseamnă orice persoană care īn virtutea prevederilor legale ale acelui stat este subiect de impunere īn acel stat datorită domiciliului său, rezidenţei sale, sediului conduceri sau pe baza oricărui alt criteriu de natură analoagă.

    2. Cīnd, conform dispoziţiilor paragrafului 1, o persoană fizică este considerată rezidentă a ambelor state contractante, atunci acest caz se rezolvă după regulile ce urmează:

    a) persoana va fi considerată rezidentă a statului contractant īn care dispune de o locuinţă permanentă. Dacă dispune de o locuinţă permanentă īn fiecare din statele contractante, ea va fi considerată ca rezidentă a statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sīnt mai strīnse (centrul intereselor vitale);

    b) dacă statul contractant īn care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă această persoană nu dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa īn nici unul din statele contractante, atunci va fi considerată că este rezidentă a statului contractant īn care locuieşte īn mod obişnuit;

    c) dacă această persoană locuieşte īn mod obişnuit īn ambele state contractante sau īn nici unul din ele, ea va fi considerată ca rezidentă a statului contractant a cărui cetăţenie o are;

    d) dacă această persoană are cetăţenia ambelor state contractante sau a nici unuia din ele, autorităţile competente ale statelor contractante tranşează problema de comun acord.

    3. Cīnd, după prevederile paragrafului 1, o persoană, alta decīt o persoană fizică, este socotită ca rezidentă a ambelor state contractante, ea va fi considerată ca rezidentă a statului unde se găseşte sediul conducerii sale efective.

    ART. 5

    Sediu permanent

    1. Īn sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent indică un loc fix de afaceri īn care īntreprinderea exercită īn total sau īn parte activitatea sa.

    2. Expresia sediu permanent cuprinde īndeosebi:

    a) un sediu de conducere;

    b) o sucursală;

    c) un birou;

    d) o uzină;

    e) un atelier;

    f) o mină, un puţ de petrol, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale;

    g) un şantier de construcţie sau de montaj a cărui durată depăşeşte 12 luni.

    3. Nu se consideră sediu permanent:

    a) folosirea de instalaţii īn scopul depozitării, expunerii sau livrării de produse sau mărfuri aparţinīnd īntreprinderii;

    b) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinīnd īntreprinderii īn scopul exclusiv al stocării, expunerii sau livrării;

    c) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinīnd īntreprinderii, īn scopul exclusiv de a fi prelucrate de către o altă īntreprindere;

    d) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinīnd īntreprinderii, expuse īn cadrul unui tīrg sau expoziţii ocazionale temporare şi vīndute după īnchiderea acelui tīrg sau expoziţii;

    e) menţinerea unui loc stabil de afaceri īn scopul exclusiv de a cumpăra produse sau mărfuri ori de a strīnge informaţii pentru īntreprindere;

    f) menţinerea unui loc stabil de afaceri īn scopul exclusiv de a face reclamă, de a furniza informaţii, pentru cercetări ştiinţifice sau activităţi analoage care au caracter preparator sau auxiliar pentru īntreprindere.

    4. O persoană activīnd īntr-unul din statele contractante īn contul unei īntreprinderi a celuilalt stat contractant - alta decīt un agent cu statut independent īn sensul paragrafului 5 - se va considera că este un sediu permanent īn primul stat contractant, dacă dispune de puteri pe care le exercită īn mod obişnuit īn acel stat, care īi permit să īncheie contracte īn numele īntreprinderii, īn afară de cazul cīnd activitatea acestei persoane este limitată la cumpărarea de mărfuri pentru īntreprindere.

    5. O īntreprindere a unui stat contractant nu va fi considerată că are un sediu permanent īn celălalt stat contractant numai prin faptul ca aceasta īşi exercită activitatea īn acel celălalt stat prin intermediul unui curtier (broker), al unui comisionar general sau al oricărui alt intermediar cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze īn cadrul activităţii lor obişnuite.

    6. Faptul că o societate rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de către o societate rezidentă a celuilalt stat contractant sau care īşi exercită activitatea īn acel celălalt stat contractant (printr-un sediu permanent sau īn alt mod) nu este prin el īnsuşi suficient pentru a face din oricare dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

    ART. 6

    Venituri imobiliare

    1. Veniturile provenind din bunuri imobile, inclusiv veniturile din exploatări agricole şi forestiere, sīnt impozabile īn statul contractant īn care aceste bunuri sīnt situate.

    2. Expresia bunuri imobile se va defini īn conformitate cu legislaţia statului contractant īn care bunurile īn cauză sīnt situate. Expresia va cuprinde, īn orice caz, toate accesoriile bunurilor imobile, inventarul viu şi mort al exploatărilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dreptul comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe ca plată pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi altor bogăţii naturale ale solului; navele şi aeronavele nu sīnt considerate ca bunuri imobile.

    3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica venitului obţinut din exploatarea directă, din īnchirierea sau din folosirea īn orice altă formă a proprietăţii imobiliare.

    4. La determinarea venitului din proprietate imobiliară pe care un rezident al unui stat contractant o are īn celălalt stat contractant, cheltuielile (inclusiv dobīnzile asupra creanţelor) făcute pentru o astfel de proprietate se vor acorda ca deduceri īn aceleaşi condiţii cum s-a prevăzut pentru rezidenţii acestui celălalt stat.

    5. Prevederile paragrafelor 1, 3 şi 4 se vor aplica, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei īntreprinderi şi veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesiuni libere.

    ART. 7

    Beneficiile īntreprinderilor

    1. Beneficiile unei īntreprinderi a unui stat contractant sīnt impozabile numai īn acel stat, īn afară de cazul cīnd īntreprinderea īşi exercită activitatea īn celălalt stat contractant printr-un sediu permanent aflat īn acel stat. Dacă īntreprinderea exercită activitatea sa īn acest mod, printr-un sediu permanent, beneficiile īntreprinderii pot fi impuse īn celălalt stat, dar numai īn măsura īn care acestea sīnt atribuibile acelui sediu permanent.

    2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, cīnd o īntreprindere a unui stat contractant īşi exercită activitatea īn celălalt stat contractant printr-un sediu permanent aflat īn acel stat, se vor atribui īn fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o īntreprindere distinctă şi separată, exercitīnd activităţi identice sau analoage īn condiţii identice sau analoage şi tratīnd cu toată independenţa cu īntreprinderea al cărui sediu permanent este.

    3. La calcularea beneficiilor unui sediu permanent se vor acorda, drept cheltuieli deductibile, cheltuielile făcute pentru scopurile sediului permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, făcute fie īn statul contractant īn care se află sediul permanent, fie īn altă parte.

    4. Īn măsura īn care īntr-un stat contractant este uzual ca beneficiile de atribuit unui sediu permanent să fie determinate pe baza unei repartizări a beneficiilor totale ale īntreprinderii īntre diversele ei părţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu va īmpiedica acel stat contractant de a determina beneficiile impozabile printr-o asemenea repartizare, aşa după cum este uzual; metoda de repartizare adoptată trebuie să fie īn orice caz astfel īncīt rezultatul să corespundă principiilor enunţate īn prezentul articol.

    5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul că acel sediu permanent cumpără mărfuri pentru īntreprindere.

    6. Īn vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu permanent se vor determina īn fiecare an prin aceeaşi metodă, īn afară de cazul cīnd există motive valabile şi suficiente de a proceda altfel.

    7. Īn cazul cīnd beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat īn alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile acelor articole nu sīnt afectate de prevederile prezentului articol.

    ART. 8

    Īntreprinderi de transport

    1. Beneficiile obţinute din exploatarea īn trafic internaţional a navelor, aeronavelor ori a vehiculelor de transport feroviar sau rutier sīnt impozabile numai īn statul contractant īn care este situat sediul conducerii efective a īntreprinderii.

    2. Dacă sediul conducerii efective a unei īntreprinderi de transporturi navale se află la bordul unei nave, atunci se va considera că este situat īn statul contractant īn care este situat portul de īnregistrare al navei sau, dacă nu există un atare port de īnregistrare, īn statul contractant īn care este rezident cel ce exploatează nava.

    3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica beneficiilor obţinute de consorţiul norvegian, danez şi suedez de transporturi aeriene Scandinavian Airlines System (SAS), dar numai īn măsura īn care beneficiile astfel obţinute de către Det Norske Luftfartselskap A/S (DNL), partenerul norvegian īn Scandinavian Airlines System (SAS), sīnt proporţionale cu acţiunile sale īn acea organizaţie.

    4. Dispoziţiile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, īn mod corespunzător, beneficiilor obţinute din participarea īntreprinderilor statelor contractante īntr-un pool, la o exploatare īn comun sau la o agenţie internaţională de transporturi.

    ART. 9

    Īntreprinderi asociate

    Atunci cīnd:

    a) o īntreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei īntreprinderi a celuilalt stat contractant, sau

    b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei īntreprinderi a unui stat contractant şi al unei īntreprinderi a celuilalt stat contractant, şi fie īntr-un caz fie īn celălalt īntre cele două īntreprinderi s-au stabilit ori impus condiţii īn relaţiile lor comerciale sau financiare care diferă de acelea care ar fi fost stabilite īntre īntreprinderi independente, atunci orice beneficii care ar fi revenit uneia din īntreprinderi dacă nu ar fi fost acele condiţii dar, datorită acelor condiţii nu i-au mai revenit, pot fi incluse īn beneficiile acelei īntreprinderi şi impuse īn mod corespunzător.

    ART. 10

    Dividende

    1. Dividendele plătite de o societate rezidentă a unui stat contractant unei persoane rezidente a celuilalt stat contractant pot fi impuse īn acel celălalt stat.

    2. Totuşi, astfel de dividende pot fi impuse īn statul contractant īn care este rezidentă societatea plătitoare de dividende, potrivit legislaţiei acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10 la sută din suma brută a dividendelor.

    Prevederile acestui paragraf nu vor afecta impunerea societăţii cu privire la beneficiile din care se plătesc dividendele.

    3. Termenul dividende, aşa cum este folosit īn acest articol, indică venituri provenind din acţiuni, acţiuni de folosinţă sau drepturi de folosinţă, părţi miniere, părţi de fondator, precum şi veniturile din alte părţi sociale asimilate veniturilor din acţiuni de către legislaţia fiscală a statului contractant īn care este rezidentă societatea distribuitoare a dividendelor. Īn acest context, beneficiile distribuite de societăţile mixte romāne subscriitorilor de capital sīnt asimilate dividendelor.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, are, īn celălalt stat contractant īn care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, un sediu permanent de care este legată īn mod efectiv participarea generatoare de dividende. Īn acest caz se vor aplica prevederile art. 7.

    5. Cīnd o societate rezidentă a unui stat contractant realizează beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acest celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de societate persoanelor care nu sīnt rezidente ale acestui celălalt stat sau să supună beneficiile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra beneficiilor nedistribuite chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite reprezintă, īn total sau īn parte, beneficii sau venituri provenind din acest celălalt stat.

    ART. 11

    Dobīnzi

    1. Dobīnzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse īn acest celălalt stat contractant.

    2. Totuşi, astfel de dobīnzi pot fi impuse īn statul contractant din care provin, īn conformitate cu legislaţia acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10 la sută din suma dobīnzilor.

    3. Termenul dobīnzi folosit īn prezentul articol indică veniturile din efecte publice, din titluri de credit sau obligaţiuni, indiferent dacă sīnt sau nu garantate ipotecar, indiferent dacă dau sau nu dreptul de participare la beneficii şi din creanţe de orice natură, precum şi orice alte venituri pe care legislaţia fiscală a statului contractant din care provin veniturile le asimilează veniturilor din sume īmprumutate.

    4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul dobīnzilor, fiind rezident al unui stat contractant, are, īn celălalt stat contractant din care provin dobīnzile, un sediu permanent de care este legată efectiv creanţa de la care provin dobīnzile. Īn acest caz se vor aplica prevederile art. 7.

    5. Dobīnzile vor fi considerate că provin dintr-un stat contractant cīnd plătitorul este acel stat īnsuşi, o subdiviziune administrativă, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Totuşi, cīnd persoana plătitoare a dobīnzilor, fie că este sau nu rezidentă a unui stat contractant, are īntr-un stat contractant un sediu permanent īn legătură cu care a fost contractată creanţa asupra căreia se plătesc dobīnzile şi care dobīnzi sīnt suportate de sediul permanent respectiv, atunci astfel de dobīnzi sīnt considerate că provin din statul contractant īn care este situat sediul permanent.

    6. Cīnd, datorită unor relaţii speciale existente īntre debitor şi creditor sau īntre ambii şi o altă persoană, suma dobīnzilor plătite, ţinīnd cont de creanţa pentru care sīnt plătite, depăşeşte suma pe care debitorul şi creditorul ar fi convenit-o īn lipsa unor asemenea relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la ultima sumă menţionată. Īn acest caz, partea excedentară a plăţilor va rămīne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinīndu-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

    ART. 12

    Comisioane

    1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse īn acel celălalt stat contractant.

    2. Cu toate acestea, astfel de comisioane pot fi impuse īn statul contractant din care provin, īn conformitate cu legislaţia acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depăşi 4 la sută din suma comisioanelor.

    3. Termenul comisioane, aşa cum este folosit īn acest articol, īnseamnă o plată făcută unui intermediar (broker), unui reprezentant comisionar general sau oricărei alte persoane asimilate unui astfel de intermediar sau reprezentant de către legislaţia fiscală a statului contractant din care provine o asemenea plată.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă primitorii comisioanelor, fiind rezidenţi ai unui stat contractant, au īn celălalt stat contractant din care provin comisioanele un sediu permanent de care este legată efectiv activitatea care generează comisioanele. Īntr-un asemenea caz se vor aplica prevederile art. 7.

    5. Comisioanele vor fi considerate că provin dintr-un stat contractant cīnd plătitorul este statul īnsuşi, o subdiviziune administrativă, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Cīnd, totuşi, persoana care are de plătit comisioanele, indiferent dacă este sau nu rezidentă a unui stat contractant, are īntr-un stat contractant un sediu permanent de care sīnt legate activităţile pentru care este făcută plata şi aceste comisioane sīnt suportate de acel sediu permanent, atunci comisioanele vor fi considerate că provin din statul contractant īn care este situat sediul permanent.

    6. Cīnd, datorită relaţiilor speciale existente īntre plătitor şi primitor sau īntre aceştia şi vreo altă persoană, suma comisioanelor plătite, ţinīnd seama de activităţile pentru care se plătesc, depăşeşte suma pe care ar fi convenit-o plătitorul şi primitorul īn lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la această ultimă sumă. Īn acest caz, partea excedentară a plăţilor va rămīne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinīndu-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

    ART. 13

    Redevenţe

    1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant, plătite unui rezident al celuilalt stat contractant, pot fi impuse īn acel celălalt stat.

    2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi impuse īn statul contractant din care provin, īn conformitate cu legislaţia acelui stat, īnsă impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10 la sută din suma redevenţelor.

    3. Termenul redevenţe folosit īn prezentul articol indică remuneraţiile de orice natură primite drept plată pentru folosirea sau concesionarea folosirii oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv filme de cinematograf sau filme ori benzi magnetice folosite la emisiunile de radio sau televiziune, oricărui brevet, marcă de fabrică sau altă proprietate ori drepturi asemănătoare, a unui desen sau a unui model, plan, formulă sau procedeu secret sau pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific sau pentru informaţii cu privire la experienţa īn domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.

    4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul redevenţelor, fiind rezident al unui stat contractant, are, īn celălalt stat contractant din care provin redevenţele, un sediu permanent de care este legat efectiv dreptul sau bunul generator de redevenţe. Īn asemenea caz se aplică prevederile art. 7.

    5. Redevenţele vor fi considerate ca provenind dintr-un stat contractant cīnd plătitorul este īnsuşi acel stat, o subdiviziune administrativă, o autoritate locală sau un rezident din acel stat. Totuşi, cīnd persoana plătitoare a redevenţelor, fie că este sau nu rezidentă a unui stat contractant, are īntr-un stat contractant un sediu permanent de care este legat efectiv dreptul sau proprietatea generatoare de redevenţe şi care sediu permanent suportă sarcina acestor redevenţe, atunci astfel de redevenţe vor fi considerate că provin din statul contractant īn care este situat sediul permanent.

    6. Cīnd, datorită relaţiilor speciale existente īntre plătitor şi beneficiar sau īntre ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor plătite, ţinīnd cont de folosirea, dreptul concesionat sau informaţia pentru care ele sīnt plătite, depăşeşte suma pe care ar fi convenit-o plătitorul şi beneficiarul īn lipsa unor asemenea relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la ultima sumă menţionată. Īn acest caz, partea excedentară a plăţilor rămīne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinīnd cont şi de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

    ART. 14

    Cīştiguri din capital

    1. Cīştigurile provenind din īnstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sīnt definite la paragraful 2 al art. 6, sīnt impozabile īn statul contractant īn care sīnt situate astfel de bunuri.

    2. Cīştigurile provenind din īnstrăinarea bunurilor mobile făcīnd parte din activul unui sediu permanent pe care o īntreprindere a unui stat contractant īl are īn celălalt stat contractant sau a bunurilor mobile ţinīnd de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant īn celălalt stat contractant īn scopul exercitării unei profesii libere, inclusiv cīştiguri provenind din īnstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu īntreaga īntreprindere) sau a unei astfel de baze fixe, pot fi impuse īn celălalt stat. Cu toate acestea, cīştigurile provenind din īnstrăinarea vapoarelor, a avioanelor, a vehiculelor feroviare sau rutiere exploatate īn trafic internaţional şi bunurile mobile ţinīnd de exploatarea unor astfel de vapoare, avioane sau vehicule feroviare ori rutiere vor fi impozabile numai īn statul contractant īn care, urmare prevederilor art. 8, sīnt impozabile beneficiile din atare activităţi.

    3. Cīştigurile provenind din īnstrăinarea oricăror bunuri, altele decīt cele menţionate la paragrafele 1 şi 2, vor fi impozabile numai īn statul contractant al cărui rezident este cel care īnstrăinează.

    4. Prevederile paragrafului 3 nu vor afecta dreptul fiecărui stat contractant să impună, īn conformitate cu propria sa legislaţie, cīştigurile provenind din īnstrăinarea acţiunilor dintr-o societate care este rezidentă a acelui stat contractant, cīnd asemenea cīştiguri sīnt realizate de o persoană fizică care este rezidentă a celuilalt stat contractant şi care a fost rezidentă a primului stat contractant menţionat oricīnd īn cursul ultimilor cinci ani anteriori īnstrăinării.

    ART. 15

    Profesiuni independente

    1. Veniturile realizate de către un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii libere sau a altor activităţi independente cu un caracter analog sīnt impozabile numai īn acel stat, afară de cazul cīnd rezidentul are la dispoziţia sa pentru exercitarea activităţii īn celălalt stat contractant o bază fixă sau este prezent īn acel celălalt stat contractant o perioadă sau perioade care īnsumează īn total mai mult de 183 de zile īn cursul unui an fiscal. Dacă rezidentul dispune de o asemenea bază fixă sau dacă este prezent, aşa după cum s-a menţionat, veniturile sīnt impozabile īn celălalt stat contractant, dar numai īn măsura īn care acestea sīnt atribuibile acelei baze fixe sau şederii sale.

    2. Expresia profesii libere cuprinde īn special activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiunii de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.

    ART. 16

    Profesiuni dependente

    1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20, 21 şi 22, retribuţiile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate exercitată ca angajat vor fi impozabile numai īn acest stat, dacă activitatea nu este exercitată īn celălalt stat contractant. Dacă activitatea este exercitată īn celălalt stat contractant, remuneraţia primită pentru această activitate este impozabilă īn acel celălalt stat.

    2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru activitate exercitată va angajat īn celălalt stat contractant vor fi impozabile numai īn primul stat contractant menţionat dacă:

    a) primitorul este prezent īn celălalt stat o perioadă sau perioade care īnsumate nu depăşesc īn total 183 de zile īn cursul anului fiscal vizat;

    b) remuneraţiile sīnt plătite de către sau īn numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat, şi

    c) remuneraţiile nu sīnt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează o are īn celălalt stat.

    3. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pentru muncă prestată ca angajat la bordul unei nave, aeronave sau la bordul unui vehicul feroviar sau rutier īn trafic internaţional pot fi impuse īn statul contractant īn care, urmare prevederilor art. 8, se impune cel care angajează.

    ART. 17

    Tantieme

    Tantiemele, jetoanele de prezenţă şi alte remuneraţii similare primite de către un rezident al unui stat contractant īn calitate de membru al consiliului de administraţie sau de conducere a unei societăţi rezidente īn celălalt stat contractant pot fi impuse īn acel celălalt stat contractant.

    ART. 18

    Artişti şi sportivi

    1. Prin derogare de la prevederile art. 15 şi 16, veniturile obţinute de profesioniştii de spectacole, cum sīnt artiştii de teatru, de cinema, de radio sau televiziune şi muzicienii, precum şi de sportivi, din activitatea lor personală desfăşurată īn această calitate, pot fi impuse īn statul contractant īn care sīnt exercitate aceste activităţi.

    2. Cīnd veniturile din activităţile exercitate personal de un artist sau sportiv sīnt atribuite unei alte persoane decīt artistul sau sportivul īnsuşi, prin derogare de la prevederile art. 7, 15 şi 16, acele venituri pot fi impuse īn statul contractant īn care sīnt exercitate activităţile artistului sau sportivului.

    3. Veniturile obţinute din activităţi desfăşurate īn cadrul acordurilor culturale īncheiate īntre cele două state contractante vor fi impozabile numai īn statul īn care artistul sau sportivul este rezident.

    ART. 19

    Pensii, rente, contribuţii de asigurări sociale

    1. Pensiile altele decīt pensiile a căror impunere este reglementată de prevederile paragrafului 2 al art. 20) şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru muncă prestată ca angajat īn trecut şi orice rentă plătită unui atare rezident vor fi impozabile numai īn acel stat.

    2. Contrar prevederilor paragrafului 1, contribuţiile de asigurări sociale provenind dintr-un stat contractant īn conformitate cu legislaţia acelui stat şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse īn primul stat menţionat.

    3. Termenul rentă īnseamnă o sumă stabilită, plătibilă īn mod periodic la scadenţe fixe, cu titlu viager sau īn timpul unei perioade specificate sau determinabile, cu obligaţia de a face īn schimb plăţi pentru deplină şi corespunzătoare recompensare īn bani sau evaluabile īn bani.

    ART. 20

    Funcţii publice

    1. a) Remuneraţia, alta decīt o pensie, plătită de un stat contractant sau o autoritate administrativă ori locală din acel stat oricărei persoane fizice pentru servicii prestate acelui stat sau autorităţi administrative ori locale din acel stat, se va impune numai īn acel stat.

    b) Cu toate acestea, o astfel de remuneraţie va fi impozabilă numai īn celălalt stat contractant, dacă serviciile sīnt prestate īn acel stat, iar primitorul este rezident al acelui celălalt stat contractant şi dacă:

    (i) este cetăţean al acelui stat; sau

    (ii) nu a devenit rezident al acelui stat numai īn scopul prestării serviciilor.

    2. a) Orice pensie plătită de către sau din fonduri create de un stat contractant sau de o autoritate administrativă ori locală a acestuia oricărei persoane fizice pentru servicii prestate acelui stat ori autorităţi administrative sau locale din acel stat va fi impozabilă numai īn acel stat.

    b) Cu toate acestea, atare pensie va fi impozabilă numai īn celălalt stat contractant dacă primitorul este cetăţean şi rezident al acelui stat.

    3. Prevederile art. 16, 17 şi 19 se vor aplica remuneraţiei şi pensiilor cu privire la serviciile prestate īn legătură cu orice activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant sau de o autoritate administrativă ori locală a acestuia.

    ART. 21

    Profesori

    1. Un profesor universitar sau de alt grad rezident al unui stat contractant care predă la o universitate sau la orice altă instituţie de īnvăţămīnt a celuilalt stat contractant va fi impozabil numai īn acel prim stat contractant asupra tuturor remuneraţiilor primite pentru acea activitate, pe o perioadă care nu depăşeşte doi ani de la īnceperea activităţii sale.

 

    2. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, remuneraţiilor primite de o persoană fizică rezidentă a unui stat contractant pentru conducerea de cercetări īn celălalt stat contractant, dacă asemenea cercetări nu sīnt īntreprinse īn principal īn interesul privat al unei anumite īntreprinderi sau persoane.

    ART. 22

    Studenţi, stagiari şi persoane trimise la specializare

    O persoană fizică care a fost rezidentă a unui stat contractant imediat anterior venirii īn celălalt stat contractant şi este prezentă īn mod temporar īn acel celălalt stat contractant numai ca student la universitate, colegiu, şcoală sau altă instituţie de īnvăţămīnt similară īn acel celălalt stat, ca stagiar sau ca persoană trimisă pentru a dobīndi experienţă tehnică, profesională sau comercială specială, va fi scutit de impozit īn acel celălalt stat de la data primei sale sosiri īn acel celălalt stat īn legătură cu acea vizită:

    a) asupra tuturor remiterilor din afară īn scopul īntreţinerii, educării sau instruirii sale; şi

    b) pe o perioadă care īn total nu depăşeşte cinci ani, asupra oricărei remuneraţii care nu depăşeşte 15.000 coroane norvegiene sau echivalentul īn lei pe fiecare an calendaristice, pentru servicii personale prestate īn acel celălalt stat contractant īn vederea suplimentării resurselor la dispoziţia sa īn aceste scopuri.

    ART. 23

    Alte venituri

    1. Alte venituri ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu au fost tratate īn articolele precedente ale prezentei convenţii se vor impune numai īn acel stat.

    2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica dacă primitorul venitului fiind rezident al unui stat contractant desfăşoară afaceri īn celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat īn acel stat sau prestează īn acel celălalt stat servicii profesionale de la o bază fixă situată īn acel stat şi dreptul sau bunul cu privire la care se plăteşte venitul este legat īn mod efectiv de un astfel de sediu permanent sau bază fixă. Īn asemenea situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

    ART. 24

    Impunerea averii

    1. Averea constituită din bunuri imobile, aşa cum sīnt ele definite la paragraful 2 al art. 6, este impozabilă īn statul contractant unde aceste bunuri sīnt situate.

    2. Averea constituită din bunuri mobile făcīnd parte din activul unui sediu permanent al unei īntreprinderi sau din bunuri mobile ţinīnd de o bază fixă folosită la exercitarea unei profesiuni libere este impozabilă īn statul contractant unde este situat sediul permanent sau baza fixă.

    3. Navele, aeronavele sau vehiculele feroviare şi rutiere exploatate īn trafic internaţional, precum şi bunurile mobile afectate exploatării unor astfel de mijloace de transport, vor fi impozabile numai īn statul contractant īn care urmare prevederilor art. 8 sīnt impozabile beneficiile obţinute din atare activitate.

    4. Toate celelalte elemente ale averii unui rezident al unui stat contractant vor fi impozabile numai īn acel stat.

    ART. 25

    Eliminarea dublei impuneri

    Dubla impunere va fi evitată după cum urmează:

    1. Īn ce priveşte Romānia, impozitele plătite īn Norvegia de rezidenţi ai Romāniei asupra veniturilor obţinute sau capitalurilor deţinute, care, īn conformitate cu prevederile acestei convenţii, pot fi impuse īn Norvegia, vor fi scăzute din impozitele datorate statului romān.

    Beneficiile vărsate de īntreprinderile de stat romāne la bugetul statului sīnt considerate, īn sensul acestui articol, ca impozit pe venit al Romāniei.

    2. Īn ce priveşte Norvegia:

    a) Cīnd un rezident al Norvegiei obţine venit din Romānia care poate fi impus īn Romānia īn conformitate cu prevederile acestei convenţii, Norvegia, cu excepţia prevederilor de la subparagraful b), va scuti de impozit un astfel de venit, dar, la calcularea impozitului asupra venitului care rămīne acelei persoane, poate aplica cota de impozit care ar fi fost aplicabilă dacă venitul nu ar fi fost astfel scutit.

    b) Cīnd un rezident al Norvegiei obţine venit din Romānia care poate fi impus īn Romānia īn conformitate cu prevederile art. 10, 11, 12 sau 13, suma impozitului romān plătibil cu privire la acel venit se va acorda ca un credit faţă de impozitul norvegian stabilit acelui rezident. Suma creditului nu va depăşi totuşi acea parte a impozitului norvegian care este corespunzătoare acelui venit īnainte de acordarea creditului.

    ART. 26

    Nediscriminarea

    1. Naţionalii unui stat contractant, fie că sīnt sau nu rezidenţi ai statului contractant, nu vor fi supuşi īn celălalt stat contractant nici unei impuneri sau obligaţii legate de aceasta care să fie diferită sau mai īmpovărătoare decīt impunerea şi obligaţiunile conexe la care sīnt sau pot fi supuşi naţionalii acelui celălalt stat aflaţi īn aceeaşi situaţie.

    2. Impunerea unui sediu permanent pe care o īntreprindere a unui stat contractant īl are īn celălalt stat contractant nu va fi făcută īn condiţii mai puţin avantajoase īn acel celălalt stat decīt impunerea īntreprinderilor acelui celălalt stat, desfăşurīnd aceleaşi activităţi.

    3. Īntreprinderile unui stat contractant, al căror capital este, īn totalitate sau īn parte, deţinut sau controlat, direct sau indirect, de unu sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse īn primul stat contractant menţionat la nici o impunere sau obligaţie legată de impunere care să fie diferită sau mai īmpovărătoare decīt impunerea şi obligaţiile conexe la care sīnt sau pot fi supuse īntreprinderile de acelaşi fel ale acelui prim stat menţionat.

    4. Prevederile prezentului articol nu vor fi interpretate ca obligīnd Norvegia să acorde persoanelor fizice care nu sīnt cetăţeni ai Norvegiei degrevările excepţionale care sīnt acordate cetăţenilor Norvegiei sau persoanelor fizice născute īn Norvegia din părinţi avīnd cetăţenia norvegiană urmare prevederilor secţiunii 22 din Legea de impunere norvegiană pentru districtele rurale şi secţiunii 17 din Legea de impunere norvegiană pentru districtele urbane.

    5. Īn prezentul articol, termenul impunere indică impozite de orice natură sau denumire.

    ART. 27

    Procedura amiabilă

    1. Cīnd un rezident al unui stat contractant apreciază ca măsurile luate de unul sau de ambele state contractante īi atrag sau īi vor atrage o impunere care nu este conformă cu prezenta convenţie, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia naţională a acelor state, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este.

    2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia i se pare īntemeiată şi dacă ea īnsăşi nu este īn măsură să aducă o rezolvare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei īnţelegeri de comun acord cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, īn vederea evitării unei impuneri care nu este conformă cu convenţia.

    3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve de comun acord orice dificultăţi sau dubii cu privire la interpretarea sau la aplicarea convenţiei. Ele pot, de asemenea, să se consulte īn vederea evitării dublei impuneri īn cazurile neprevăzute de convenţie.

    4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct īntre ele īn scopul de a realiza un acord īn vederea aplicării prevederilor prezentei convenţii. Cīnd pentru a se ajunge la o īnţelegere apare ca fiind recomandabil un schimb oral de vederi, un atare schimb poate avea loc īn cadrul unei comisii compuse din reprezentanţi ai autorităţilor competente ale statelor contractante.

    5. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta īmpreună, dacă schimbările aduse legislaţiei lor fiscale necesită modificarea convenţiei.

    ART. 28

    Schimb de informaţii

    1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii şi celor ale legilor interne ale statelor contractante referitoare la impozitele vizate de convenţie, īn măsura īn care impunerea pe cale ele o prevăd este conformă cu prezenta convenţie.

    Orice informaţie astfel obţinută va fi tratată ca secretă şi nu va fi divulgată nici unei persoane sau autorităţi, inclusiv tribunale, altele decīt cele īnsărcinate cu stabilirea sau īncasarea impozitelor vizate de prezenta convenţie sau cu judecarea īncălcărilor privitoare la acestea.

    2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate īn nici un caz ca impunīnd unuia din statele contractante obligaţia:

    a) de a lua măsuri administrative contrare legislaţiei sau practicii administrative a unuia sau a celuilalt stat contractant;

    b) de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute conform legislaţiei sau īn cadrul desfăşurării normale a practicii administrative a unuia sau a celuilalt stat contractant;

    c) de a transmite informaţii care ar divulga orice secret comercial, de afaceri, industrial, profesional sau procedeu comercial sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

    ART. 29

    Funcţionari diplomatici şi consulari

    Nici o prevedere din prezenta convenţie nu va afecta privilegiile fiscale acordate funcţionarilor diplomatici sau consulari īn conformitate cu normele dreptului internaţional sau cu prevederile unor acorduri speciale.

    ART. 30

    Aplicabilitatea extinderii teritoriale a convenţiei

    1. Prezenta convenţie poate fi extinsă, fie īn totalitatea ei sau cu modificări, oricărui teritoriu care este exclus de la aplicarea prezentei convenţii conform prevederilor paragrafului 1 c) al art. 3 şi īn care se percep impozite cu caracter analog acelora la care se aplică prezenta convenţie.

    Orice extindere de acest fel va intra īn vigoare de la data convenită şi va fi supusă modificărilor şi condiţiilor, inclusiv condiţiilor cu privire la denunţare, aşa după cum se va specifica şi conveni īntre cele două state contractante prin note ce vor fi schimbate pe cale diplomatică.

    2. Dacă nu se convine īn alt mod, de către ambele state contractante, īn cazul īn care prezenta convenţie se va denunţa īn conformitate cu art. 32, va īnceta să fie īn vigoare īn orice teritoriu la care a fost extinsă īn conformitate cu prevederile prezentului articol.

    ART. 31

    Intrarea īn vigoare

    Prezenta convenţie va fi aprobată īn conformitate cu dispoziţiile constituţionale īn vigoare īn fiecare din statele contractante şi va intra īn vigoare din cea de-a 30-a zi următoare datei la care a avut loc schimbul notificărilor prin care se arată că ambele părţi s-au conformat acestor prevederi, īnţelegīnd că se va aplica pentru prima dată:

    a) cu privire la impozitele pe venit obţinute la sau după 1 ianuarie imediat următor unui asemenea schimb şi

    b) cu privire la impozitele pe capital prelevate īn cursul oricărui an care īncepe cu anul calendaristic imediat următor unui asemenea schimb.

    ART. 32

    Denunţarea

    Prezenta convenţie va rămīne īn vigoare pīnă cīnd va fi denunţată de către unul dintre statele contractante. Oricare stat contractant poate - după 30 iunie īntr-un an calendaristic, dar nu mai devreme de īmplinirea a trei ani de la sfīrşitul anului īn care convenţia a intrat īn vigoare - să denunţe convenţia pe cale diplomatică, īn scris, celuilalt stat contractant. Īn asemenea eventualitate, convenţia va īnceta să fie aplicabilă:

    a) cu privire la veniturile care urmează a fi impuse īn anul imediat următor celui īn care s-a transmis nota de denunţare şi anii următori;

    b) cu privire la capitalul care se impune pentru anul calendaristic imediat următor aceluia īn care s-a transmis nota de denunţare şi anii următori.

    Drept care, subsemnaţii, autorizaţi pentru aceasta īn bună şi cuvenită formă de către guvernele respective, au semnat prezenta convenţie.

    Făcută la Oslo la 14 noiembrie 1980, īn două exemplare originale, redactate fiecare īn limbile romānă, norvegiană şi engleză, cele trei texte avīnd aceeaşi valabilitate. Īn caz de divergenţe īn interpretarea dispoziţiilor acestei convenţii, textul īn limba engleză are precădere.

 

                   Pentru guvernul

                   Republicii Socialiste Romānia,

                   Gheorghe Oprea

 

                   Pentru guvernul Norvegiei,

                   Reiulf Steen

 

                            PROTOCOL

 

    La semnarea Convenţiei dintre Republica Socialistă Romānia şi Regatul Norvegiei pentru evitarea dublei impuneri, subsemnaţii au căzut de acord că următoarele fac parte integrantă din convenţie:

    1. Statele contractante sīnt de acord ca subparagrafele a) şi b) ale paragrafului 2 al art. 25 vor fi īnlocuite, la cererea Norvegiei, cu următorul text, care va fi transmis pe cale diplomatică. Noul text, expus mai jos, va intra īn vigoare īntr-un mod asemănător aceluia prevăzut la subparagrafele a) şi b) ale art. 31 din convenţie.

    2. Cīnd un rezident al Norvegiei obţine venit sau deţine capital care, īn conformitate cu prevederile prezentei convenţii, poate fi impus īn Romānia, Norvegia va acorda ca deducere din impozitul pe venit sau impozitul pe capital al acelei persoane o sumă egală cu impozitul plătit īn Romānia. O asemenea deducere nu va depăşi, īn orice caz, acea parte a impozitului norvegian, astfel cum a fost calculat īnaintea acordării deducerii, care este corespunzător venitului obţinut sau capitalului deţinut īn Romānia.

    3. Īn scopul aplicării īn Norvegia a art. 25) paragraful 2 a), cīnd s-a acordat o scutire sau reducere a impozitului romān plătibil īn conformitate cu prevederile art. 7 asupra beneficiilor unui sediu permanent pe care un rezident al Norvegiei īl are īn Romānia, creditul faţă de impozitul norvegian va fi acordat īntr-o sumă egală cu impozitul care ar fi fost perceput īn Romānia dacă o astfel de scutire sau reducere n-ar fi fost acordată.

    Īntocmit īn Oslo la 14 noiembrie 1980, īn două exemplare originale, redactate fiecare īn limbile romānă, norvegiană şi engleză, cele trei texte avīnd aceeaşi valabilitate. Īn caz de divergenţe īn interpretarea dispoziţiilor acestei convenţii, textul īn limba engleză are precădere.

 

Pentru guvernul

Republicii Socialiste Romānia,

Gheorghe Oprea

 

Pentru guvernul Norvegiei,

Reiulf Steen

 

-------------------