LEGE Nr

LEGE Nr. 10 din 8 martie 1993

pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Federale Nigeria privind evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe câştiguri din capital, încheiat la Abuja 21 iulie 1992

EMITENT: PARLAMENTUL

PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 58 din 19 martie 1993

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

ARTICOL UNIC

Se ratifică Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Federale Nigeria privind evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe câştiguri din capital, încheiat la 21 iulie 1992.

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 2 decembrie 1992, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE SENATULUI

prof. univ. OLIVIU GHERMAN

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 22 februarie 1993, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

ADRIAN NĂSTASE

ACORD

între Guvernul României şi Guvernul Republicii Federale Nigeria privind evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe câştiguri din capital

Guvernul României şi Guvernul Republicii Federale Nigeria, dorind să promoveze şi să întărească relaţiile economice dintre cele două ţări, au decis să încheie un acord pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe câştiguri din capital.

În acest scop, au convenit după cum urmează:

ART. 1

Persoane vizate

Prezentul acord se va aplica persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ambelor state contractante.

ART. 2

Impozite vizate

1. Impozitele care fac obiectul prezentului acord sunt:

a) În România:

(i) impozitul pe veniturile obţinute de persoanele fizice şi juridice;

(ii) impozitul pe profitul reprezentanţelor străine şi al societăţilor cu participare de capital străin, constituite potrivit legislaţiei române;

(iii) impozitul pe venitul obţinut din activităţile agricole;

(denumite în continuare impozitul român).

b) În Nigeria:

(i) impozitul pe venitul personal;

(ii) impozitul pe venitul societăţilor;

(iii) impozitul pe beneficiile din petrol;

(iv) impozitul pe câştigurile din capital;

(denumite în continuare impozitul nigerian).

2. Acordul se va aplica, de asemenea, oricăror impozite de natură identică sau analoagă care sunt stabilite de fiecare stat contractant după data semnării acestui acord, în plus sau în locul impozitelor existente. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări importante aduse în respectivele lor legislaţii fiscale.

ART. 3

Definiţii generale

1. În sensul prezentului acord, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

a) termenul România înseamnă România şi, folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum şi zona economică exclusivă şi platoul continental, asupra cărora România exercită drepturi suverane în conformitate cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional şi cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele mării, pe fundul şi în subsolul acesteia;

b) termenul Nigeria înseamnă Republica Federală Nigeria şi cuprinde orice zonă dincolo de apele teritoriale ale Republicii Federale Nigeria care, în conformitate cu dreptul internaţional, poate fi sau ar putea fi desemnată, potrivit legislaţiei Republicii Federale Nigeria referitoare la platoul continental, ca o zonă în care Republica Federală Nigeria îşi poate exercita dreptul asupra fundului mării şi subsolului mării, precum şi asupra resurselor naturale ale acesteia;

c) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă România sau Nigeria, în funcţie de context;

d) termenul naţional înseamnă:

(i) în relaţia cu România, orice persoană fizică având cetăţenia română şi orice altă persoană juridică, societate de persoane, asociaţie sau altă entitate constituită în conformitate cu legislaţia în vigoare din România;

(ii) în relaţia cu Nigeria, orice cetăţean al Nigeriei şi orice persoană juridică, societate de persoane, asociaţie sau altă entitate având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare din Nigeria;

e) termenul persoană cuprinde o persoană fizică, o societate şi orice altă asociere de persoane;

f) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice altă entitate care este considerată ca o persoană juridică, în scopul impozitării în conformitate cu legislaţiile fiscale ale fiecărui stat contractant;

g) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, respectiv, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

h) expresia trafic internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă sau aeronavă exploatată de o întreprindere a unui stat contractant, cu excepţia cazului când nava sau aeronava este exploatată numai între locuri situate în celălalt stat contractant;

i) expresia autoritate competentă înseamnă, în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat, şi, în cazul Nigeriei, ministrul finanţelor şi al dezvoltării economice sau reprezentantul său autorizat;

- termenul unitate administrativ-teritorială se referă la România;

- termenul subdiviziune politică şi autoritate locală se referă la Nigeria.

2. În ce priveşte aplicarea acordului de către un stat contractant, orice termen, care nu este definit în acord, va avea sensul ce i se atribuie de către legislaţia fiscală a acelui stat, referitoare la impozitele care fac obiectul acordului, dacă contextul nu cere o interpretare diferită.

ART. 4

Rezidenţa fiscală

1. În sensul prezentului acord, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană, care, conform legislaţiei acelui stat, este subiect de impunere în acel stat datorită domiciliului său, rezidenţei sale, sediului conducerii, locului înregistrării sau oricărui criteriu de natură similară.

2. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1 al prezentului articol, o persoană fizică sau rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul ei juridic se determină în conformitate cu următoarele reguli:

a) persoana va fi considerată rezidentă a statului în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa. Dacă dispune de câte o locuinţă permanentă în ambele state va fi considerată rezidentă a statului cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă persoana nu dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici un stat, atunci este considerată rezidentă a statului în care locuieşte în mod obişnuit;

c) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau în nici unul din ele, este considerată rezidentă a statului a cărui naţional este;

d) dacă această persoană este naţional al ambelor state sau al nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor vor rezolva problema de comun acord.

3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1 al acestui articol, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, în acest caz va fi considerată rezidentă a statului în care este înregistrată.

ART. 5

Sediu permanent

1. În sensul prezentului acord, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfăşoară în întregime sau în parte activitatea sa.

2. Expresia sediu permanent cuprinde, în special:

a) un sediu de conducere;

b) o sucursală;

c) un birou;

d) o uzină;

e) un atelier;

f) o mină, un puţ de petrol sau gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale;

g) un şantier de construcţii, un proiect de montaj sau de instalare sau activităţile de supraveghere în legătură cu acestea, dar numai când un asemenea şantier, proiect sau activităţi continuă pentru o perioadă mai mare de 3 luni;

h) furnizarea de servicii, inclusiv servicii de consultanţă, de o întreprindere prin angajaţii săi sau alt personal angajat de întreprindere în acest scop, dar numai când activităţile de această natură (pentru acelaşi proiect sau un proiect conex) durează în acea ţară pentru o perioadă care însumează mai mult de 3 luni în orice perioadă de 12 luni.

3. Prin derogare de la prevederile precedente ale acestui articol, expresia sediu permanent nu va include:

a) folosirea de instalaţii, exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau livrării de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii;

b) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii, exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau livrării;

c) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv în scopul cumpărării de produse sau mărfuri, ori pentru culegerea de informaţii pentru întreprindere;

d) menţinerea unui loc fix de afaceri în scopul de a desfăşura, pentru întreprindere, orice altă activitate cu caracter pregătitor sau auxiliar;

e) menţinerea unui stoc de mărfuri sau produse, aparţinând întreprinderii, exclusiv în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

f) vânzarea de produse sau mărfuri, aparţinând întreprinderii, expuse în cadrul unui târg sau expoziţii temporare după închiderea târgului sau expoziţiei menţionate, cu condiţia ca asemenea târg sau expoziţie să fie aprobată de guvernele celor două state contractante.

4. Expresia sediu permanent va include un loc fix de afaceri folosit ca mijloc pentru efectuarea de vânzări, prin derogare de la faptul că asemenea loc fix de afaceri este astfel menţinut pentru oricare dintre activităţile menţionate în paragraful 3 al acestui articol.

5. O întreprindere a unui stat contractant nu se consideră că are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai datorită faptului că îşi exercită activitatea în celălalt stat prin intermediul unui broker, al unui agent comisionar general sau al oricărui alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.

6. O persoană, incluzând o filială, o societate parteneră sau oricare altă societate, sau orice personal din aceasta sau oricare altă persoană (alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 5 al acestui articol) care acţionează într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant va fi considerată sediu permanent al întreprinderii în primul stat contractant, dacă:

a) are şi exercită în mod obişnuit în acest stat autoritatea de a încheia contracte sau desfăşoară activităţi în numele întreprinderii, cu condiţia ca activităţile sale să nu se limiteze la acelea menţionate în paragraful 3; sau

b) primeşte în mod obişnuit dispoziţii în primul stat contractant pentru vânzarea produselor sau mărfurilor exclusiv sau aproape exclusiv în numele întreprinderii înseşi şi al altei întreprinderi care este controlată de aceasta sau are interese în a o controla.

7. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant, sau care exercită activitatea sa în acest celălalt stat (fie printr-un sediu permanent sau în alt mod), nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

ART. 6

Venituri din proprietăţi imobile

1. Venitul provenind din bunuri imobile, inclusiv venitul din agricultură şi exploatări forestiere, poate fi impus în statul contractant în care aceste bunuri sunt situate.

2. Expresia bunuri imobile are sensul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care bunurile în cauză sunt situate. Expresia va include, în orice caz, toate accesoriile proprietăţii imobile, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi exploatările forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, surselor şi a altor resurse naturale. Navele şi aeronavele nu sunt considerate bunuri imobile.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a bunurilor imobile.

4. Prevederile paragrafului 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi şi veniturilor din bunuri imobile utilizate la exercitarea unei profesii independente.

ART. 7

Profiturile întreprinderii

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat contractant în afară de cazul când întreprinderea exercită activitatea în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitatea sa în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat contractant dar numai acea parte din ele, care sunt atribuibile:

a) acelui sediu permanent;

b) vânzărilor în acel celălalt stat de produse sau mărfuri de acelaşi fel ca acelea vândute prin sediul permanent; sau

c) altor activităţi de afaceri desfăşurate în acel celălalt stat de acelaşi fel ca acelea efectuate prin sediul permanent.

2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 3 al acestui articol, când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitatea sa în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat contractant, atunci se atribuie, în fiecare stat, acelui sediu permanent, profiturile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau analoage în condiţiile identice sau analoage tratând cu toată independenţa cu întreprinderea a cărui sediu permanent este.

3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise la scădere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află sediul permanent sau în altă parte. Totuşi, nu vor fi admise la scădere sumele, dacă există, plătite (astfel decât restituirea cheltuielilor curente) de sediul permanent către sediul central al întreprinderii sau alte sedii sub formă de redevenţe, onorarii sau alte plăţi similare în schimbul folosirii patentelor sau altor drepturi, sau sub formă de comision pentru servicii de specialitate prestate sau pentru îndrumare, sau sub formă de dobânzi pentru împrumuturile băneşti ale sediului permanent. De asemenea, nu vor fi luate în calcul la determinarea profiturilor unui sediu permanent, sumele puse în sarcină (altfel decât restituirea cheltuielilor curente) de sediul permanent, sediului central al întreprinderii sau altor sedii, sub formă de redevenţe, onorarii sau alte plăţi similare în schimbul folosirii patentelor sau altor drepturi sau sub formă de comision pentru servicii de specialitate prestate sau pentru îndrumare, sau sub formă de dobânzi pentru împrumuturi băneşti ale sediului central al întreprinderii sau altor sedii ale acestuia.

4. Nici un profit nu se va atribui unui sediu permanent pentru faptul că acest sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere. În situaţia în care acest sediu permanent vinde produse şi mărfuri astfel cumpărate, indiferent unde are loc vânzarea, profiturile din vânzare pot fi atribuite acelui sediu permanent.

5. Când profiturile includ elemente tratate separat în alte articole ale prezentului acord, atunci prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.

ART. 8

Transporturi maritime şi aeriene

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant realizate din exploatarea navelor în trafic internaţional vor fi impuse numai în acel stat.

2. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant realizate din operarea aeronavelor în trafic internaţional pot fi impuse în celălalt stat contractant dacă asemenea operare este efectuată numai de o întreprindere a acelui stat, însă impozitul nu poate depăşi 1% din câştigurile întreprinderii realizate din acel celălalt stat. În sensul prezentului paragraf, termenul câştiguri înseamnă venitul realizat în acel celălalt stat din vânzarea de bilete şi alte venituri din transportul aerian de pasageri, inventar viu, mărfuri sau corespondenţă, din care se deduc restituirile ce reprezintă contravaloarea serviciilor neefectuate şi plăţile de salariu pentru personalul de la sol.

3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2 al acestui articol, profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant din operarea aeronavelor în trafic internaţional vor fi scutite de impozit în celălalt stat contractant dacă autorităţile competente ale statelor contractante, pe bază de reciprocitate, vor conveni asupra unei asemenea scutiri prin înţelegere mutuală.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol se vor aplica, de asemenea, şi asupra profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau printr-un organism internaţional de transporturi.

ART. 9

Întreprinderi asociate

1. Când:

a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care, fără aceste condiţii ar fi fost obţinute de una din întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acestei întreprinderi şi impuse, în consecinţă.

2. Când un stat contractant include în profitul unei întreprinderi aparţinând acelui stat - şi impuse în consecinţă - profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în acel celălalt stat iar în profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat contractant, dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci acel celălalt stat va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea unei astfel de modificări, se va ţine seama de celelalte prevederi ale prezentului acord şi autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc, dacă este necesar.

ART. 10

Dividende

1. Dividendele obţinute de la o societate care este rezidentă a unui stat contractant de către un rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuşi, aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende, potrivit legislaţiei acestui stat, dar, când primitorul dividendelor este subiect de impunere în celălalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 12,5 la sută din suma brută a dividendelor.

3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol nu se aplică atunci când beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unuia dintre statele contractante, are în celălalt stat contractant un sediu permanent sau desfăşoară în acel celălalt stat servicii personale independente printr-o bază fixă situată acolo, iar deţinerea pachetului de acţiuni în virtutea căruia sunt plătite dividendele este efectiv legată de activităţile desfăşurate prin asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

4. Când o societate, care este rezidentă a unui stat contractant, realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de societate şi obţinute efectiv de persoane care nu sunt rezidente în celălalt stat, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii la un impozit asupra profiturilor nedistribuite chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite sunt, în total sau în parte, profituri sau venituri provenind din celălalt stat.

5. Prevederile acestui articol nu se vor aplica dacă autorităţile competente apreciază că dreptul care dă naştere la dividende a fost creat sau stabilit, în principal, în scopul de a beneficia de avantajele acestui articol şi nu pentru raţiuni comerciale de bună-credinţă.

6. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnă veniturile provenite din acţiuni sau orice alt element de venit (altele decât dobânzi care se impun conform prevederilor art. 11 al prezentului acord) care, în conformitate cu legislaţia statului contractant unde societatea plătitoare de dividende este rezidentă, este tratat ca dividend sau distribuire efectuată de societate. În sensul prezentului paragraf, profiturile distribuite de societăţile mixte vor fi considerate ca dividende.

ART. 11

Dobânzi

1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuşi, astfel de dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este subiect de impunere în celălalt stat, impozitul astfel perceput nu va depăşi 12,5 la sută din suma brută a dobânzilor.

3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2 ale acestui articol, dobânzile provenind dintr-un stat contractant vor fi scutite de impozit în acel stat dacă sunt obţinute şi deţinute efectiv de guvernul celuilalt stat contractant, de o unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală a acestuia sau orice agenţie sau unitate bancară sau instituţie a acelui guvern, a unităţii administrativ-teritoriale sau autorităţii locale sau dacă creanţele unui rezident al celuilalt stat contractant sunt garantate sau finanţate direct ori indirect de o instituţie financiară aparţinând în întregime guvernului celuilalt stat contractant, cu condiţia ca împrumutul sau creanţa care dă naştere la asemenea dobânzi să nu fie pe bază comercială.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant, unde societatea plătitoare de dobânzi este rezidentă, un sediu permanent sau o bază situată acolo, iar creanţa în virtutea căreia sunt plătite dobânzile este efectiv legată de activităţile desfăşurate printr-un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În aceasta situaţie, se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

5. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant când debitorul este statul însuşi, o subdiviziune politică sau o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Când, totuşi, persoana care plăteşte dobânzile, fie că este rezident al unui stat contractant sau nu, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanţa asupra căreia se plătesc dobânzile şi aceste dobânzi se suportă de acel sediu permanent sau bază fixă, atunci asemenea dobânzi se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între un debitor şi creditor sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor depăşeşte, indiferent de cauză, suma care s-ar fi convenit în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămâne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se cont de celălalte dispoziţii ale prezentului acord.

7. Prevederile acestui articol nu se vor aplica dacă autorităţile competente apreciază că dreptul care dă naştere la dobânzi a fost creat sau stabilit, în principal, în scopul de a beneficia de avantajele acestui articol şi nu pentru raţiuni comerciale de bună-credinţă.

8. Termenul dobânzi, aşa cum este folosit în prezentul articol, indică veniturile din creanţe de orice fel, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză de participare la beneficii şi în special veniturile din efecte publice, din titluri sau obligaţii, inclusiv premii şi prime aferente acestor efecte, titluri sau obligaţii. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu vor fi considerate dobânzi în sensul prezentului articol.

ART. 12

Redevenţe

1. Redevenţele obţinute de la un rezident al unui stat contractant de către un rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuşi, asemenea redevenţe pot fi impuse şi în statul contractant din care provin în conformitate cu legislaţia acelui stat; însă, în cazul în care beneficiarul efectiv al redevenţelor este supus impozitului în celălalt stat, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 12,5 la sută din suma brută a redevenţelor.

3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor este rezident al unui stat contractant şi are în celălalt stat contractant, unde societatea plătitoare de redevenţe este rezidentă, un sediu permanent sau o bază fixă situate acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele sunt efectiv legate cu activităţi desfăşurate prin asemenea sediu permanent sau o bază fixă. În asemenea situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

4. Redevenţele sunt considerate ca provenind dintr-un stat contractant când plătitorul este acel stat însuşi, o subdiviziune politică sau o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Totuşi, când persoana plătitoare a redevenţelor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care s-a stabilit obligaţia de plată a redevenţelor şi astfel de redevenţe sunt produse de sediul permanent sau baza fixă, asemenea redevenţe sunt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

5. Când, datorită relaţiilor speciale dintre plătitor şi beneficiar sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care s-ar fi convenit între plătitor şi beneficiar în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămâne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentului acord.

6. Prevederile acestui articol nu se vor aplica dacă autorităţile competente apreciază că dreptul care dă naştere la redevenţe a fost creat sau stabilit în principal în scopul de a beneficia de avantajele acestui articol şi nu pentru raţiuni comerciale de bună-credinţă.

7. În acest articol termenul redevenţe indică sumele de orice natură plătite pentru folosirea sau concesionarea dreptului de folosire a unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor cinematografice, filmelor şi benzilor magnetice destinate radiodifuziunii şi televiziunii, a unui brevet de invenţie, a unei mărci de fabrică, desen, model, plan, a unor formule sau procedee secrete ca şi pentru concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific, ori pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.

ART. 13

Câştiguri din capital

1. Câştigurile provenind din vânzarea sau înstrăinarea bunurilor mobile sau imobile, inclusiv acţiunile unei societăţi, pot fi impuse în fiecare stat contractant potrivit legislaţiei acestor state.

2. Câştigurile provenind din înstrăinarea navelor şi aeronavelor în trafic internaţional vor fi impuse numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

ART. 14

Profesiuni independente

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii libere sau a altor activităţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când acesta are o bază fixă la dispoziţia sa în celălalt stat contractant în scopul exercitării activităţii sale. Dacă acesta are o asemenea bază fixă, veniturile pot fi impuse şi în celălalt stat contractant, dau numai în măsura în care sunt atribuibile acelei baze fixe.

2. Expresia profesii independente cuprinde, în special, activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiunii de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.

ART. 15

Profesiuni dependente

1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 17 şi 18, retribuţiile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariată sunt impozabile numai în acel stat cu condiţia ca activitatea să nu fie exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea este exercitată în celălalt stat contractant, remuneraţia primită din această activitate este impozabilă în acel stat.

2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1 al acestui articol, remuneraţia pe care un rezident al unui stat contractant o primeşte pentru activitatea sa salariată exercitată în celălalt stat contractant va fi impozabilă numai în primul stat contractant menţionat dacă:

a) beneficiarul rămâne în celălalt stat contractant o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni; şi

b) remuneraţia este plătită de către o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat; şi

c) remuneraţia nu este suportată de către un sediu permanent sau o bază fixă pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

3. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale acestui articol, remuneraţia pentru exercitarea unei activităţi salariate la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional este impozabilă în statul contractant a cărei rezidentă este persoana care realizează venitul.

ART. 16

Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie sau de conducere

Tantiemele, jetoanele de prezenţă şi alte remuneraţii similare primite de către un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau supraveghere a unei societăţi rezidente în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

ART. 17

Artişti şi sportivi

1. Prin derogare de la prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de rezidenţii unui stat contractant ca profesionişti de spectacole, cum sunt artiştii de teatru, de cinema, de radio sau televiziune şi interpreţii muzicali, precum şi de sportivi, din activitatea lor profesională desfăşurată în această calitate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Când venitul în legătură cu activităţile personale ale unui astfel de profesionist de spectacole sau sportiv nu revine acestuia ci unei alte persoane, prin derogare de la prevederile art. 7, 14 şi 15, acel venit poate fi impus în statul contractant în care sunt exercitate activităţile profesionistului de spectacole sau ale sportivului.

3. Venitul realizat din asemenea activităţi desfăşurate în cadrul unui program special pentru schimburi culturale, încheiat între statele contractante, este reciproc scutit de impozitare, cu condiţia ca aceste activităţi să fie finanţate de guvernul unui stat contractant, iar activităţile să nu fie exercitate în scopul de a obţine beneficii.

ART. 18

Funcţii publice

1. a) Remuneraţia, alta decât o pensie plătită de un stat contractant, de o unitate administrativ-teritorială, de o subdiviziune politică sau de o autoritate locală unei persoane fizice în legătură cu servicii prestate guvernului acelui stat sau unei unităţi administrativ-teritoriale, subdiviziunii politice sau autorităţii locale se va impune numai în acel stat.

b) Cu toate acestea, o astfel de remuneraţie va fi impozabilă numai în celălalt stat contractant dacă serviciile în legătură cu care este plătită remuneraţia sunt prestate în celălalt stat contractant, iar primitorul este un rezident şi un naţional al acelui celălalt stat, cu condiţia ca să nu fi devenit rezident al celuilalt stat numai pentru scopul prestării serviciilor.

2. Prevederile art. 15, 16 şi 17 se vor aplica remuneraţiei aferente unei munci salariate în legătură cu orice activitate de afaceri exercitate de un stat contractant, de o unitate administrativ-teritorială, de o subdiviziune politică ori de o autoritate locală a acestuia în scopul obţinerii de beneficii.

ART. 19

Pensii şi anuităţi

1. Pensiile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru muncă salariată desfăşurată în trecut şi orice anuitate plătită unui atare rezident vor fi impozabile în statul din care provin aceste venituri.

2. Termenul anuitate înseamnă o sumă stabilită, plătibilă în mod periodic la termenele stabilite în timpul vieţii sau în cursul unei perioade de timp specificată sau care poate fi determinată, cu obligaţia de a face în schimb plăţi pentru deplină şi corespunzătoare recompensare în bani sau echivalent bănesc.

ART. 20

Studenţi şi practicanţi

1. Un student sau un practicant în domeniu comercial sau industrial, care este sau a fost imediat înainte de sosirea într-un stat contractant rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat contractant menţionat în scopul educării sau pregătirii sale, va fi scutit de impozit în primul stat contractant pentru:

a) plăţile făcute acestuia de o persoană rezidentă în afara primului stat contractant menţionat în scopul menţinerii, educării sau pregătirii sale; şi

b) remuneraţia primită ca angajat în acel prim stat contractant menţionat, cu condiţia ca angajarea să nu dureze în totalitate mai mult de 183 de zile într-un an de impunere.

2. O persoană fizică care este sau a fost imediat înainte de a sosi într-un stat contractant rezident al celuilalt stat contractant şi care este temporar prezent în primul stat menţionat, în primul rând în scopul de a studia, a face cercetări sau a se pregăti şi care primeşte o bursă, o alocaţie sau un premiu de la o organizaţie cu caracter ştiinţific, educaţional, religios sau caritabil (sau în cadrul unui program de asistenţă tehnică iniţiat de guvernul unui stat contractant) va fi scutită de impozit în primul stat menţionat pentru o perioadă care nu va depăşi perioada acordată bursei.

ART. 21

Profesori

1. Un profesor sau un educator care este prezent într-un stat contractant, în scopul de a preda sau ca angajat în cercetare la o universitate sau orice altă instituţie de învăţământ recunoscută în acel stat, şi care este sau a fost înainte de sosire rezident al celuilalt stat contractant va fi scutit de impozit în primul stat contractant menţionat în legătură cu orice remuneraţie primită pentru predare sau cercetare pe o perioadă ce nu depăşeşte 2 ani de la data primei sale sosiri în acel stat în scopul menţionat. În perioada respectivă de 2 ani, celălalt stat contractant îl va scuti, de asemenea, de impozit pentru remuneraţia primită din primul stat menţionat în legătură cu predarea sau cercetarea.

2. Prezentul articol nu se va aplica veniturilor din cercetare dacă atare cercetare nu este întreprinsă în interes public ci în primul rând în beneficiul unei sau unor persoane particulare.

ART. 22

Alte venituri

Elementele de venit al unui rezident al unui stat contractant care nu sunt tratate în articolele precedente ale prezentului acord şi care provin din celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

ART. 23

Evitarea dublei impuneri

1. Sub rezerva prevederilor legislaţiei din Nigeria cu privire la acordarea drept credit asupra impozitului nigerian a impozitului plătibil într-un teritoriu în afara Nigeriei (care nu va afecta principiul general aici inserat):

a) impozitul român plătibil conform legislaţiei României şi în conformitate cu acest acord, fie direct sau prin deducere, asupra profiturilor, venitului sau câştigurilor din capital din surse aflate în România (excluzând, în cazul unui dividend, impozitul plătibil pentru profiturile din care este plătit dividendul) va fi acordat drept un credit asupra oricărui impozit nigerian calculat prin comparaţie cu acelaşi profit, venit sau câştig din capital, în legătură cu care s-a calculat impozitul român;

b) în cazul unui dividend plătit de o societate care este rezident al României unei societăţi care este rezident în Nigeria şi care controlează direct sau indirect cel puţin 10 la sută din acţiunile societăţii plătitoare a dividendelor, creditul trebuie să ia în considerare (în plus faţă de orice impozit român pentru care creditul poate fi acordat conform prevederilor subparagrafului a) al acestui paragraf) impozitul român plătibil de societate pentru profiturile din care asemenea dividend este plătit.

2. Când un rezident al României obţine profituri, venituri sau câştiguri din capital care, potrivit prevederilor prezentului acord pot fi impuse în Nigeria, România va acorda ca o deducere din impozitul român asupra profiturilor, veniturilor şi câştigurilor din capital o sumă egală cu impozitul plătit în Nigeria asupra acestor profituri, venituri sau câştiguri din capital, după caz. Asemenea deducere nu va depăşi totuşi acea parte a impozitului român care este corespunzătoare profiturilor, veniturilor sau câştigurilor din capital care pot fi impuse în Nigeria.

3. În sensul paragrafului 2 al acestui articol, impozitul plătit în Nigeria se consideră că include orice sumă care ar fi fost plătită sau plătibilă ca impozit nigerian pentru orice an dar care a fost acordat ca scutire sau deducere de impozit în acel an sau pentru orice perioadă din acel an.

ART. 24

Nediscriminarea

1. Prin derogare de la prevederile art. 1, naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat la nici o impozitare sau obligaţie legată de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta la care naţionalii acestui celălalt stat sunt sau pot fi supuşi.

2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în acel celălalt stat decât impunerea stabilită întreprinderilor acelui celălalt stat care desfăşoară aceleaşi activităţi.

3. Întreprinderile unui stat contractant al căror capital este deţinut sau controlat în totalitate sau în parte, în mod direct sau indirect, de către unul sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant nici unei impuneri sau oricărei obligaţii în legătură cu aceasta care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impunerea şi obligaţiile în legătură cu aceasta la care sunt sau pot fi supuse întreprinderile similare ale primului stat menţionat.

4. Nici o prevedere cuprinsă în prezentul articol nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde persoanelor fizice, care nu sunt rezidente în acel stat, oricare din deducerile, înlesnirile şi reducerile de ordin fiscal cu caracter personal, care sunt acordate persoanelor fizice rezidente.

5. Prevederile prezentului articol se vor aplica prin derogare de la prevederile art. 2 impozitelor de orice fel şi natură.

ART. 25

Procedura amiabilă

1. Când un rezident sau un naţional al unui stat contractant consideră că, datorită măsurilor luate de unul sau ambele state contractante, rezultă sau va rezulta pentru el o impozitare care nu este conformă cu prezentul acord, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia naţională a acestor state, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este, dacă cazul său intră sub incidenţa paragrafului 1 al art. 24, sau aceleia a statului contractant al cărui naţional este. Cazul trebuie să fie prezentat într-o perioadă de 5 ani de la data comunicării impozitului din care rezultă o impozitare care nu este conformă cu prevederile acordului.

2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să aducă o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu acordul.

3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea procedurii amiabile orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării acordului.

4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizării unei înţelegeri în sensul paragrafelor precedente.

ART. 26

Schimb de informaţii

1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare pentru aplicarea dispoziţiilor prezentului acord sau a legislaţiilor statelor contractante referitoare la impozitele supuse acordului în măsura în care impozitarea nu este contrară acordului. Schimbul de informaţii nu este limitat de dispoziţiile art. 1. Orice informaţie primită de un stat contractant va fi tratată ca secret de aceeaşi manieră ca şi informaţiile obţinute conform prevederilor legislaţiei interne ale acelui stat şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv instanţelor judecătoreşti şi organelor administrative) însărcinate cu calculul sau încasarea, aplicarea sau urmărirea cu privire la impozitele vizate de prezentul acord. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţiile numai în aceste scopuri.

2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:

a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislaţii sau practicii administrative a unuia sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii sale administrative normale sau a celor ale celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional, un procedeu de fabricaţie sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

ART. 27

Funcţionari diplomatici şi consulari

1. Nici o prevedere a acestui acord nu va afecta privilegiile fiscale de care beneficiază funcţionarii diplomatici sau consulari, în virtutea principiilor generale ale dreptului internaţional sau în virtutea prevederilor acordurilor speciale.

2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1 al art. 4, o persoană fizică care este membru al unei misiuni diplomatice, consulare sau permanente a unui stat contractant care se află în celălalt stat contractant şi care este subiect de impunere în acel celălalt stat numai dacă obţine venituri din surse situate acolo nu se consideră că este rezident al acelui celălalt stat.

ART. 28

Intrare în vigoare

1. Guvernele statelor contractante îşi vor notifica unul altuia că au fost îndeplinite prevederile constituţionale cerute pentru intrarea în vigoare a acordului.

2. Acordul va intra în vigoare în a treizecea zi de după data ultimei notificări la care se referă paragraful 1 al acestui articol, iar prevederile sale îşi vor produce efectul:

(i) în ce priveşte impozitul pe venit prevăzut prin stopaj la sursă şi impozitul pe câştiguri din capital obţinute de un nerezident, aferente venitului şi câştigurilor din capital obţinute pe sau după 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor celui în care acordul a intrat în vigoare;

(ii) în ce priveşte celelalte impozite aferente venitului realizat în orice perioadă de bază începând pe sau după 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor celui în care acordul a intrat în vigoare.

ART. 29

Denunţarea

Prezentul acord va rămâne în vigoare până la denunţarea lui. Fiecare stat contractant poate să dea scris o notă de denunţare pe cale diplomatică cu cel puţin 6 luni înainte de sfârşitul oricărui an calendaristic. În asemenea situaţie, acordul îşi va înceta aplicabilitatea:

(i) în ce priveşte impozitul pe venit prevăzut prin stopaj la sursă şi impozitul pe câştiguri din capital obţinute de un nerezident, aferente venitului şi câştigurilor obţinute pe sau după 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor celui în care a fost remisă nota de denunţare;

Dreptul pentru care, subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă de către guvernele lor, au semnat prezentul acord.

Făcut la Abuja la 21 iulie 1992, în două exemplare originale în limbile română şi engleză, ambele texte fiind egal autentice.

În cazul în care apare o divergenţă în interpretarea prevederilor prezentului acord, textul englez va prevala.

Pentru Guvernul României,

Ambasadorul României,

Gheorghe Colţ

Pentru Guvernul Republicii

Federale Nigeria,

Ministrul finanţelor,

Alhaji Ahmadu Abubakar

PROTOCOL

Astăzi, cu ocazia semnării Acordului de evitare a dublei impuneri şi prevenire a evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe câştigurile din capital, încheiat între Guvernul României şi Guvernul Republicii Federale Nigeria, subsemnaţii au agreat asupra următoarei prevederi care face parte integrantă din acord:

Referitor la articolul 7:

Se subînţelege că România îşi rezervă dreptul să impoziteze comisioanele provenind din România şi plătibile unui rezident al Nigeriei, în conformitate cu propria sa legislaţie internă.

Drept pentru care, subsemnaţii autorizaţi în bună şi cuvenită formă de către guvernele lor, au semnat prezentul protocol.