LEGE   Nr. 61 din 15 aprilie 1999

pentru ratificarea Convenţiei dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Namibia pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Windhoek la 25 februarie 1998

EMITENT:      PARLAMENTUL

PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL  NR. 188 din 30 aprilie 1999

    Parlamentul României adoptă prezenta lege.

    ARTICOL UNIC

    Se ratifică Convenţia dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Namibia pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Windhoek la 25 februarie 1998.

    Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 1 martie 1999, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

MIRCEA IONESCU-QUINTUS

    Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 15 martie 1999, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

ADRIAN NĂSTASE

CONVENŢIE

între Guvernul României şi Guvernul Republicii Namibia pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital

    Guvernul României şi Guvernul Republicii Namibia, dorind să promoveze şi să întărească relaţiile economice dintre cele două ţări,

    au convenit după cum urmează:

    ART. 1

    Persoane vizate

    Prezenta convenţie se va aplica persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

    ART. 2

    Impozite vizate

    1. Prezenta convenţie se va aplica impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele unui stat contractant, al subdiviziunilor politice, al autorităţilor locale sau al unităţilor administrativ-teritoriale ale acestuia, indiferent de modul în care sunt percepute.

    2. Vor fi considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.

    3. Impozitele existente, asupra cărora se va aplica prezenta convenţie, sunt, în particular:

    a) în cazul României:

    - impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice;

    - impozitul pe salarii şi pe alte remuneraţii similare;

    - impozitul pe profitul persoanelor juridice;

    - impozitul pe veniturile realizate din activităţi agricole;

    - impozitul pe dividende

    (denumite în continuare impozit român);

    b) în cazul Namibiei:

    - impozitul pe venit (la persoanele fizice şi la societăţi);

    - impozitul pe dividendele acţionarilor nerezidenţi;

    - impozitul pe veniturile din petrol

    (denumite în continuare impozit namibian).

    4. Prezenta convenţie se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau în esenţă similare, care se vor adăuga ulterior sau care vor înlocui impozitele existente după data intrării în vigoare a convenţiei. Autorităţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica reciproc orice modificări importante aduse în legislaţiile lor fiscale respective.

    ART. 3

    Definiţii generale

    1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

    a) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant indică România sau Republica Namibia, după cum cere contextul;

    b) termenul România înseamnă România, iar atunci când este folosit în sens geografic înseamnă teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum şi zona economică exclusivă şi platoul continental, asupra cărora România exercită drepturi suverane în conformitate cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional, cu privire la explorarea şi la exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele mării, pe fundul şi în subsolul acestor ape;

    c) termenul Namibia înseamnă Republica Namibia, iar atunci când este folosit în sens geografic include marea teritorială, precum şi zona economică exclusivă şi platoul continental, asupra cărora Namibia exercită drepturi suverane în conformitate cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi la exploatarea resurselor naturale ale fundului mării şi subsolului sau/şi ale apelor supraiacente;

    d) termenul persoană include o persoană fizică, o societate şi orice altă asociere de persoane;

    e) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată ca o persoană juridică în scopul impozitării;

    f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

    g) termenul naţionali înseamnă toate persoanele fizice având cetăţenia unui stat contractant şi toate persoanele juridice sau alte entităţi constituite în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;

    h) expresia trafic internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă sau aeronavă exploatată de o întreprindere care îşi are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului în care nava sau aeronava este exploatată numai între locuri situate în celălalt stat contractant;

    i) expresia autoritate competentă înseamnă:

    (1) în România, Ministerul Finanţelor;

    (2) în Republica Namibia, Ministerul Finanţelor.

    2. În ceea ce priveşte aplicarea acestei convenţii de fiecare stat contractant, orice termen care nu este altfel definit în convenţie va avea sensul care i se atribuie de legislaţia acelui stat referitoare la impozitele care fac obiectul convenţiei, dacă contextul nu cere o interpretare diferită.

    ART. 4

    Rezident

    1. În sensul prezentei convenţii:

    a) expresia rezident al României înseamnă orice persoană care, conform legislaţiei din România, este supusă impunerii acolo, datorită domiciliului sau rezidenţei, locului de conducere efectivă sau oricărui alt criteriu de natură similară;

    b) expresia rezident al Namibiei înseamnă orice persoană care este în mod obişnuit rezident în Namibia sau care are domiciliul în Namibia şi orice societate sau altă grupare de persoane care are locul său de conducere efectivă sau de încorporare în Namibia.

    2. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul acestei persoane va fi determinat după cum urmează:

    a) persoana va fi considerată rezidentă a statului în care dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă această persoană dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în ambele state, ea va fi considerată rezidentă a statului cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

    b) dacă statul în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă această persoană nu dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici unul dintre state, atunci ea va fi considerată rezidentă a statului în care locuieşte în mod obişnuit;

    c) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau nu locuieşte în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă a statului al cărui naţional este;

    d) dacă această persoană este naţional al ambelor state sau al nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

    3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, atunci ea va fi considerată rezidentă a statului în care este situat locul conducerii sale efective.

    ART. 5

    Sediu permanent

    1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfăşoară, în totalitate sau în parte, activitatea.

    2. Expresia sediu permanent cuprinde îndeosebi:

    a) un sediu de conducere;

    b) o sucursală;

    c) un birou;

    d) o uzină;

    e) un atelier;

    f) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau alt loc de extracţie a resurselor naturale;

    g) o fermă, o plantaţie, o livadă sau o vie;

    h) un depozit aparţinând unei persoane care pune la dispoziţie altor persoane spaţii de depozitare.

    3. Expresia sediu permanent cuprinde, de asemenea:

    a) un şantier de construcţii, un proiect de construcţie, montaj sau de instalaţie ori activităţile de supraveghere legate de acestea, dar numai atunci când un astfel de şantier, proiect sau activităţi durează o perioadă ce depăşeşte 9 luni;

    b) furnizarea de servicii, inclusiv servicii de consultanţă, de către o întreprindere prin angajaţii proprii sau prin alt personal angajat de întreprindere în acest scop, dar numai atunci când activităţile de această natură durează (pentru acelaşi proiect sau pentru unul conex) într-o ţară o perioadă sau perioade care însumează mai mult de 6 luni în orice perioadă de 12 luni.

    4. Independent de prevederile precedente ale prezentului articol, expresia sediu permanent va fi considerată că nu include:

    a) folosirea de instalaţii în scopul exclusiv al depozitării, expunerii sau al livrării, ca urmare a unui contract de vânzare, de produse sau de mărfuri care aparţin întreprinderii;

    b) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri care aparţin întreprinderii, în scopul exclusiv al depozitării, al expunerii sau al livrării;

    c) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri care aparţin întreprinderii numai în scopul de a fi prelucrate de către o altă întreprindere;

    d) vânzarea produselor sau a mărfurilor care aparţin unei întreprinderi, expuse în cadrul unei expoziţii sau al unui târg temporar ocazional, în termen de 30 de zile de la data închiderii expoziţiei sau a târgului respectiv;

    e) menţinerea unui loc fix de afaceri în scopul exclusiv de a cumpăra produse sau mărfuri ori de a strânge informaţii pentru întreprindere;

    f) menţinerea de către o întreprindere a unui loc fix de afaceri în scopul exclusiv de a face reclamă, de a furniza informaţii pentru cercetarea pieţei sau pentru activităţi similare care au caracter pregătitor sau auxiliar pentru acea întreprindere;

    g) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv pentru orice combinare a activităţilor menţionate la lit. a) - f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri rezultată din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.

    5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoană - alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7 - activează într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, acea întreprindere va fi considerată că are un sediu permanent în primul stat contractant menţionat, în legătură cu orice activităţi pe care acea persoană le desfăşoară pentru întreprindere, dacă acea persoană:

    a) are şi exercită în mod obişnuit în acel stat împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, în afară de cazul în care activităţile acelei persoane se limitează la cele menţionate în paragraful 7, care, dacă ar fi exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu ar face din acel loc fix de afaceri un sediu permanent, potrivit prevederilor acelui paragraf; sau

    b) nu are o asemenea împuternicire, dar întreţine în mod obişnuit în primul stat menţionat un stoc de produse sau mărfuri din care face livrări de produse sau mărfuri în mod regulat în numele întreprinderii.

    6. Independent de prevederile precedente ale prezentului articol, o întreprindere de asigurări a unui stat contractant, cu excepţia reasigurărilor, va fi considerată că are un sediu permanent în celălalt stat contractant, dacă încasează prime pe teritoriul acelui celălalt stat sau asigură riscuri situate acolo, printr-o persoană, alta decât un agent cu statut independent, căreia i se aplică prevederile paragrafului 7.

    7. O întreprindere a unui stat contractant nu va fi considerată că are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai prin faptul că aceasta îşi exercită activitatea de afaceri în acel stat prin intermediul unui broker, al unui agent comisionar general sau al oricărui alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.

    Totuşi, când activităţile unui astfel de agent sunt exercitate în exclusivitate în numele acelei întreprinderi, acesta nu va fi considerat agent cu statut independent în sensul acestui paragraf.

    8. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate rezidentă a celuilalt stat contractant sau care exercită activitate de afaceri în acel celălalt stat (fie printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din oricare dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

    ART. 6

    Venituri din proprietăţi imobiliare

    1. Veniturile provenite din proprietăţi imobiliare, inclusiv veniturile din agricultură sau din exploatări forestiere sunt impozabile în statul contractant în care aceste proprietăţi sunt situate.

    2. În sensul prezentei convenţii, expresia proprietăţi imobiliare este definită în conformitate cu legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate. Expresia cuprinde, în orice caz, accesoriile proprietăţilor imobiliare, inventarul viu şi echipamentul exploatărilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea ori pentru concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, a izvoarelor şi a altor resurse naturale. Navele, vapoarele şi aeronavele nu vor fi considerate proprietăţi imobiliare.

    3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţilor imobiliare.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se vor aplica, de asemenea, veniturilor provenite din proprietăţile imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor obţinute din proprietăţile imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.

    ART. 7

    Profiturile întreprinderilor

    1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat, în afară de cazul în care întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibilă acelui sediu permanent.

    2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci în fiecare stat contractant vor fi atribuite acelui sediu permanent profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare în condiţii identice sau similare şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea al cărei sediu permanent este.

    3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent vor fi admise la scădere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmărite de activităţile de afaceri ale sediului permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care este situat sediul permanent sau în altă parte.

    4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu va împiedica acel stat contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzuală; metoda de repartizare adoptată va fi totuşi aceea prin care rezultatul obţinut va fi în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol.

    5. Nici un profit nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul că acest sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

    6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profiturile care urmează să fie atribuite sediului permanent se determină în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul în care există motive temeinice şi suficiente de a se proceda altfel.

    7. Când profiturile cuprind elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, atunci prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.

    ART. 8

    Transporturi navale şi aeriene

    1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau a aeronavelor vor fi impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

    2. Când locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se află la bordul unei nave, atunci acesta se consideră că este situat în statul contractant în care se află portul de înregistrare a navei sau, dacă nu există un astfel de port de înregistrare, în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava.

    3. Independent de prevederile paragrafului 1 şi de cele ale art. 7, profiturile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea navelor sau a aeronavelor utilizate în special la transporturi efectuate între locuri situate într-un stat contractant sunt impozabile în acel stat.

    4. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transporturi.

    ART. 9

    Întreprinderi asociate

    1. Când:

    a) o întreprindere a unui stat contractant participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

    b) aceleaşi persoane participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant;

şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care, fără aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt din cauza acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţă.

    2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi a acelui stat - şi impune în consecinţă - profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost impusă în acel celălalt stat, iar profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat, în cazul în care condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost cele care s-ar fi stabilit între întreprinderi independente, atunci acel celălalt stat poate modifica în mod corespunzător suma impozitului stabilit în acel stat asupra acelor profituri. La efectuarea unei astfel de modificări se va ţine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii, iar autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc, dacă este necesar.

    ART. 10

    Dividende

    1. Dividendele plătite de o societate rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

    2. Totuşi aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende şi în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 15% din suma brută a dividendelor. Prevederile prezentului paragraf nu vor afecta impunerea societăţii pentru profiturile din care se plătesc dividendele.

    3. Termenul dividende, în înţelesul prezentului articol, indică veniturile provenite din acţiuni, din acţiuni sau titluri de folosinţă, părţi miniere, părţi de fondator sau din alte drepturi care nu sunt titluri de creanţă, din participare la profituri, precum şi veniturile din alte părţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca şi veniturile din acţiuni de către legislaţia statului în care este rezidentă societatea distribuitoare de dividende.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica, dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant, în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat acolo, sau exercită în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, după caz.

    5. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate, cu excepţia cazului în care aceste dividende sunt plătite unui rezident al acelui celălalt stat sau a cazului în care deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent sau de o bază fixă situată în acel celălalt stat, şi nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă, în totalitate sau în parte, profituri sau venituri provenite din acel celălalt stat.

    ART. 11

    Dobânzi

    1. Dobânzile provenite dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

    2. Totuşi aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 15% din suma brută a dobânzilor. Prevederile acestui paragraf nu se aplică dobânzilor plătite în legătură cu un împrumut acordat şi garantat, direct sau indirect, de guvernul unui stat contractant, de subdiviziunile sale politice, de autorităţile sale locale, unităţile sale administrativ-teritoriale sau de băncile naţionale ori centrale ale statelor contractante.

    3. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, indică veniturile din titluri de creanţă de orice natură, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză de participare la profiturile debitorului şi, în special, veniturile din efecte publice, din obligaţiuni sau titluri de creanţă, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, obligaţiuni sau titluri de creanţă. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu vor fi considerate dobânzi în sensul prezentului articol.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica, dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau exercită în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa în legătură cu care se plătesc dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, după caz.

    5. Dobânzile vor fi considerate ca provenind dintr-un stat contractant atunci când plătitorul este însuşi acel stat, o subdiviziune politică, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportă de acel sediu permanent sau de acea bază fixă, atunci aceste dobânzi vor fi considerate că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

    6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi alte persoane, suma dobânzilor, ţinându-se seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma asupra căreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz partea excedentară a plăţilor va rămâne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

    ART. 12

    Redevenţe

    1. Redevenţele provenite dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

    2. Totuşi aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 15% din suma brută a redevenţelor.

    3. Termenul redevenţe, astfel cum este folosit în prezentul articol, indică plăţile de orice natură, primite pentru folosirea sau pentru concesionarea folosirii oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf sau filmelor ori benzilor folosite la emisiunile de radio sau televiziune, asupra oricărui patent de invenţie, marcă de comerţ, desen sau model, plan, formulă sau procedeu secret ori pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific ori pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin redevenţele un sediu permanent sau o bază fixă situată acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele este efectiv legată de acest sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, după caz.

    5. Redevenţele vor fi considerate ca provenind dintr-un stat contractant atunci când plătitorul este însuşi acel stat, o subdiviziune politică, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legată obligaţia de plată a redevenţelor şi aceste redevenţe se suportă de acel sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste redevenţe vor fi considerate că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

    6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi alte persoane, suma redevenţelor, ţinându-se seama de utilizarea, dreptul sau de informaţia pentru care ele sunt plătite, depăşeşte suma asupra căreia ar fi convenit plătitorul şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz partea excedentară a plăţilor va rămâne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

    ART. 13

    Câştiguri de capital

    1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăţii imobiliare, astfel cum este definită în paragraful 2 al art. 6, situată în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

    2. Câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare care face parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietăţii mobiliare care ţine de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenite din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) ori din înstrăinarea acelei baze fixe, pot fi impuse în celălalt stat.

    3. Câştigurile provenite din înstrăinarea navelor sau a aeronavelor exploatate în trafic internaţional şi a proprietăţii mobiliare necesare pentru exploatarea acestor nave sau aeronave sunt impozabile numai în statul contractant în care, potrivit prevederilor art. 8, sunt impozabile profiturile din astfel de activităţi.

    4. Câştigurile provenite din înstrăinarea acţiunilor care fac parte din capitalul social al unei societăţi a cărei proprietate este constituită, direct sau indirect, în principal, din proprietăţi imobiliare situate într-un stat contractant, pot fi impuse în acel stat.

    5. Câştigurile provenite din înstrăinarea oricărei proprietăţi, alta decât cea menţionată în paragrafele 1 - 4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

    ART. 14

    Profesii independente

    1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activităţi independente cu caracter similar sunt impozabile numai în acel stat, dacă acel rezident nu are o bază fixă de care dispune în mod obişnuit în celălalt stat contractant, în scopul exercitării activităţilor sale. Dacă acesta are o astfel de bază fixă, veniturile pot fi impuse în celălalt stat contractant.

    2. Expresia profesii independente cuprinde, în special, activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea în mod independent a profesiei de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.

    ART. 15

    Profesii dependente

    1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18 şi 19, salariile şi alte remuneraţii similare, pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariată, sunt impozabile numai în acel stat, cu condiţia ca activitatea să nu fie exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este astfel exercitată, remuneraţia primită poate fi impusă în acel celălalt stat.

    2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacă:

    a) beneficiarul este prezent în celălalt stat o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat;

    b) remuneraţiile sunt plătite de sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat; şi

    c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

    3. Independent de prevederile precedente ale prezentului articol, remuneraţiile primite de un rezident al unui stat contractant pentru activitatea salariată exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional pot fi impuse în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

    ART. 16

    Remuneraţiile membrilor consiliilor de administraţie şi ale funcţionarilor superiori

    1. Tantiemele, jetoanele de prezenţă şi alte venituri similare, obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi rezidente a celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

    2. Salariile şi alte remuneraţii similare, obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de funcţionar superior în conducerea unei societăţi rezidente a celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

    ART. 17

    Artişti şi atleţi

    1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum ar fi: artiştii de teatru, de film, de radio ori de televiziune, sau ca muzicieni ori ca atleţi, din activităţile lui personale, desfăşurate în această calitate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

    2. Când veniturile în legătură cu activităţile personale exercitate în calitate de artist de spectacol sau de atlet nu revin acelui artist de spectacol sau atlet, ci unei alte persoane, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, acele venituri pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activităţile artistului de spectacol sau ale atletului.

    3. Totuşi asemenea venituri nu vor fi impuse în statul menţionat în paragraful 1, dacă activităţile respective sunt exercitate în timpul unei vizite efectuate în acel stat, în cadrul schimburilor culturale stabilite prin acorduri culturale încheiate între cele două state contractante, de un rezident al celuilalt stat contractant şi dacă o asemenea vizită este finanţată direct sau indirect de acel celălalt stat, de o subdiviziune politică, o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia ori de o organizaţie care în celălalt stat este recunoscută ca o organizaţie caritabilă.

    ART. 18

    Pensii

    1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii similare, plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariată desfăşurată în trecut, vor fi impozabile numai în acel stat.

    2. Independent de prevederile paragrafului 1, pensiile şi alte plăţi, efectuate în cadrul unui program public care este parte a sistemului de asigurări sociale a unui stat contractant, a unei subdiviziuni politice, a unei autorităţi locale sau a unei unităţi administrativ-teritoriale a acestuia, vor fi impozabile numai în acel stat.

    ART. 19

    Funcţii guvernamentale

    1. a) Remuneraţiile, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant, o subdiviziune politică, o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice în legătură cu serviciile prestate acelui stat, subdiviziunii politice, autorităţii locale sau unităţii administrativ-teritoriale, vor fi impozabile numai în acel stat.

    b) Totuşi astfel de remuneraţii vor fi impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acel stat, iar persoana fizică este rezidentă a acelui stat şi:

    (i) este un naţional al acelui stat; sau

    (ii) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

    2. a) Orice pensie plătită de sau din fonduri create de un stat contractant, o subdiviziune politică, o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, subdiviziunii politice, autorităţii locale sau unităţii administrativ-teritoriale va fi impozabilă numai în acel stat.

    b) Totuşi o asemenea pensie va fi impozabilă numai în celălalt stat contractant, dacă persoana fizică este rezident şi naţional al acelui stat.

    3. Prevederile art. 15, 16 şi 18 se vor aplica remuneraţiilor şi pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant, o subdiviziune politică, o autoritate locală sau o unitate administrativ-teritorială a acestuia.

    ART. 20

    Profesori

    O persoană fizică care vizitează un stat contractant, la invitaţia acelui stat sau a unei universităţi, a unui colegiu, a unei şcoli sau a altei instituţii de învăţământ din acel stat ori în cadrul unui program oficial de schimburi în domeniul învăţământului, numai în scopul predării, ţinerii de conferinţe sau al realizării de cercetări la asemenea instituţii, şi care este sau a fost imediat înaintea vizitei rezident al celuilalt stat contractant va fi scutită de impozit în primul stat menţionat pentru remuneraţia primită în legătură cu o asemenea activitate, cu condiţia ca această remuneraţie să fie obţinută de acea persoană din afara acelui stat.

    ART. 21

    Studenţi şi practicanţi

    1. Studenţii sau practicanţii care, imediat anterior venirii lor într-un stat contractant, sunt sau au fost rezidenţi ai celuilalt stat contractant şi care sunt prezenţi în primul stat menţionat numai în scopul pregătirii sau al instruirii lor nu vor fi impuşi în acel stat pentru sumele primite în scopul întreţinerii, educării sau al instruirii lor, cu condiţia ca aceste sume să provină din surse situate în afara acelui stat.

    2. În ceea ce priveşte sumele şi remuneraţiile din munca salariată, la care nu se referă paragraful 1, studenţii sau practicanţii definiţi în paragraful 1 vor fi îndreptăţiţi ca pe perioada unei asemenea educări sau instruiri să beneficieze de aceleaşi scutiri, facilităţi sau reduceri de impozite de care beneficiază rezidenţii statului pe care ei îl vizitează, cu condiţia ca munca salariată să fie direct legată de scopul vizitei şi ca venitul obţinut să fie utilizat în scopul întreţinerii, educării sau al instruirii lor.

    ART. 22

    Alte venituri

    1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, netratate în articolele precedente ale acestei convenţii, pot fi impuse în acel stat.

    2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica veniturilor, altele decât veniturile din proprietăţi imobiliare, definite în paragraful 2 al art. 6, dacă beneficiarul unor asemenea venituri, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activităţi în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercită în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo şi dacă dreptul sau proprietatea în legătură cu care venitul este plătit este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În acest caz se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, după caz.

    3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, netratate în articolele precedente ale acestei convenţii şi provenite din celălalt stat contractant, pot fi, de asemenea, impuse în acel celălalt stat.

    ART. 23

    Impunerea capitalului

    1. Capitalul reprezentat de proprietăţi imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6, deţinute de un rezident al unui stat contractant şi situate în celălalt stat contractant, poate fi impus în acel celălalt stat.

    2. Capitalul reprezentat de proprietăţi mobiliare care fac parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau de proprietăţile mobiliare care aparţin unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, poate fi impus în acel celălalt stat.

    3. Capitalul reprezentat de nave şi aeronave, care operează în trafic internaţional, şi de proprietăţile mobiliare care ţin de exploatarea unor asemenea nave şi aeronave va fi impozabil numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

    4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat.

    ART. 24

    Metode pentru evitarea dublei impuneri

    Dubla impunere va fi evitată după cum urmează:

    1. În cazul României, impozitele plătite de rezidenţii români pentru venitul sau capitalul impozabil în Namibia, potrivit prevederilor acestei convenţii, vor fi deduse din impozitele române datorate potrivit legislaţiei fiscale române. Această deducere nu va depăşi totuşi acea parte a impozitului pe venit sau pe capital, astfel cum a fost stabilit înainte de a se acorda deducerea ce corespunde venitului sau capitalului care poate fi impus în acel celălalt stat.

    2. În cazul Namibiei, impozitele plătite de rezidenţii namibieni pentru venitul sau capitalul impozabil în România, potrivit prevederilor acestei convenţii, vor fi deduse din impozitele namibiene datorate potrivit legislaţiei namibiene. Această deducere nu va depăşi totuşi acea parte a impozitului pe venit sau pe capital, astfel cum a fost stabilit înainte de a se acorda deducerea ce corespunde venitului sau capitalului care poate fi impus în acel celălalt stat.

    ART. 25

    Nediscriminarea

    1. Naţionalii unui stat contractant, care sunt rezidenţi ai unuia sau ai ambelor state contractante, nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant nici unei impuneri sau obligaţii legate de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii acelui celălalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie.

    2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în acel celălalt stat decât impunerea stabilită întreprinderilor acelui celălalt stat, care desfăşoară aceleaşi activităţi. Această prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant orice deduceri personale, înlesniri şi reduceri de ordin fiscal în funcţie de statutul civil sau de responsabilităţile familiale pe care le acordă propriilor rezidenţi.

    3. Cu excepţia cazurilor în care se aplică prevederile paragrafului 1 al art. 9, ale paragrafului 6 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redevenţele şi alte plăţi, efectuate de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant, vor fi deduse, pentru determinarea profitului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menţionat. În mod similar, orice datorii plătite de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant vor fi deduse, pentru determinarea capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost contractate faţă de un rezident al primului stat menţionat.

    4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este, în totalitate sau în parte, deţinut sau controlat, direct sau indirect, de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat menţionat nici unei impuneri sau obligaţii legate de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta la care sunt sau pot fi supuse întreprinderile similare ale primului stat menţionat.

    5. În acest articol termenul impunere înseamnă impozitele de orice fel şi de orice natură.

    ART. 26

    Procedura amiabilă

    1. Când un rezident al unui stat contractant consideră că, din cauza măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante, rezultă sau va rezulta pentru el o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentei convenţii, acesta poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acelor state, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este. Cazul trebuie să fie prezentat într-o perioadă de 3 ani de la data primei notificări a acţiunii din care rezultă o impunere care nu este conformă cu prevederile prezentei convenţii.

    2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impuneri care nu este în conformitate cu convenţia. Orice înţelegere realizată va fi aplicată, indiferent de perioadele de prescripţie prevăzute de legislaţiile interne ale statelor contractante.

    3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea procedurii amiabile orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării convenţiei. De asemenea, ele se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile care nu sunt prevăzute în convenţie.

    4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizării unei înţelegeri, în sensul paragrafelor precedente. Atunci când este recomandabil să se facă un schimb verbal de opinii pentru a se ajunge la o înţelegere, un astfel de schimb poate avea loc în cadrul unei comisii formate din reprezentanţi ai autorităţilor competente ale statelor contractante.

    ART. 27

    Schimbul de informaţii

    1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare pentru aplicarea prevederilor acestei convenţii sau ale legislaţiei interne a statelor contractante, referitoare la impozitele vizate de convenţie, în măsura în care impunerea pe care ele o prevăd nu este contrară convenţiei. Orice informaţie primită de un stat contractant va fi tratată ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută conform legilor interne ale acelui stat şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv instanţelor judecătoreşti şi organelor administrative) însărcinate cu stabilirea sau încasarea, cu aplicarea sau urmărirea ori cu soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul convenţiei. Aceste persoane sau autorităţi vor folosi informaţiile numai în aceste scopuri. Ele pot dezvălui informaţiile în procedurile judecătoreşti sau în deciziile judiciare.

    2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:

    a) de a lua măsuri administrative contrare legislaţiei şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;

    b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul normal al practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;

    c) de a furniza informaţii care ar divulga un secret de afaceri, industrial, comercial sau profesional ori un procedeu de fabricaţie sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

    ART. 28

    Agenţi diplomatici şi funcţionari consulari

    Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu va afecta privilegiile fiscale de care beneficiază agenţii diplomatici sau funcţionarii consulari în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau în virtutea prevederilor unor acorduri speciale.

    ART. 29

    Intrarea în vigoare

    1. Prezenta convenţie va fi ratificată în conformitate cu prevederile constituţionale în vigoare în fiecare stat contractant şi va intra în vigoare în a 31-a zi după efectuarea schimbului instrumentelor de ratificare.

    2. Prevederile convenţiei vor avea efect:

    a) în cazul României, în ceea ce priveşte impozitele pe venit şi pe capital, aferente perioadelor de impunere, începând cu data de 1 ianuarie a anului calendaristic următor datei intrării în vigoare a convenţiei;

    b) în cazul Namibiei, în ceea ce priveşte impozitele pe venit şi pe capital, aferente perioadelor de impunere, începând cu data de 1 martie a anului calendaristic următor datei intrării în vigoare a convenţiei.

    ART. 30

    Denunţarea

    Prezenta convenţie va rămâne în vigoare pe o durată nedeterminată, dar fiecare stat contractant poate remite celuilalt stat contractant, pe canale diplomatice, o notă de denunţare scrisă, în sau înainte de a 30-a zi a lunii iunie a fiecărui an calendaristic, începând cu data expirării unei perioade de 5 ani de la data la care convenţia a intrat în vigoare, şi, în acest caz, convenţia va înceta să mai aibă efect:

    a) în cazul României, în ceea ce priveşte impozitele pe venit şi pe capital, aferente perioadelor de impunere, începând cu data de 1 ianuarie a anului calendaristic următor datei la care a fost remisă nota de denunţare;

    b) în cazul Namibiei, în ceea ce priveşte impozitele pe venit şi pe capital, aferente perioadelor de impunere, începând cu data de 1 martie a anului calendaristic următor datei la care a fost remisă nota de denunţare.

    Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă de către guvernele lor, au semnat prezenta convenţie.

    Semnată la Windhoek la 25 februarie 1998, în două exemplare originale, în limbile română şi engleză, ambele texte fiind egal autentice.

                         Pentru Guvernul României,

                         Dan Radu Ruşanu,

                         secretar de stat la

                         Ministerul Finanţelor

                         Pentru Guvernul Republicii Namibia,

                         Nangolo Mbumba,

                         ministrul finanţelor