LEGE Nr

LEGE Nr. 331 din 28 iunie 2001

privind ratificarea Convenţiei dintre România şi Statele Unite Mexicane pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Ciudad de Mexico la 20 iulie 2000*)

EMITENT: PARLAMENTUL

PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 372 din 10 iulie 2001

*) A se vedea şi Decretul nr. 242 din 11 aprilie 2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 26 aprilie 2001.

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

ARTICOL UNIC

Se ratifică Convenţia dintre România şi Statele Unite Mexicane pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Ciudad de Mexico la 20 iulie 2000.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 14 mai 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALER DORNEANU

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 7 iunie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

PUSKAS VALENTIN-ZOLTAN

CONVENŢIE

între România şi Statele Unite Mexicane pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital

România şi Statele Unite Mexicane, în scopul de a promova şi de a întări relaţiile economice dintre cele două ţări, au convenit următoarele:

ART. 1

Persoane vizate

Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

ART. 2

Impozite vizate

1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele fiecărui stat contractant sau subdiviziunilor sale politice, al entităţilor sale locale ori al unităţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.

2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total ori pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.

3. Impozitele existente asupra cărora se va aplica prezenta convenţie sunt:

a) în cazul României:

(i) impozitul pe venit;

(ii) impozitul pe profit;

(iii) impozitul pe veniturile din activităţi agricole

(denumite în continuare impozit român);

b) în cazul Mexicului:

(i) impozitul federal pe venit

(denumit în continuare impozit mexican).

4. Convenţia se aplică, de asemenea, oricăror impozite identice sau în esenţă similare care sunt stabilite după data semnării acestei convenţii, în plus sau în locul impozitelor existente. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc despre orice modificări importante aduse în legislaţiile lor fiscale respective.

ART. 3

Definiţii generale

1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

a) termenul România înseamnă teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială şi spaţiul aerian de deasupra teritoriului şi mării teritoriale asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, precum şi zona contiguă, platoul continental şi zona economică exclusivă asupra cărora România îşi exercită, în conformitate cu legislaţia sa şi potrivit normelor şi principiilor dreptului internaţional, drepturi suverane şi jurisdicţie;

b) termenul Mexic înseamnă Statele Unite Mexicane; când se foloseşte în sens geografic înseamnă teritoriul Statelor Unite Mexicane cuprinzând: părţile componente ale federaţiei; insulele, incluzând recifele şi stâncile marine ale mărilor adiacente; insulele Guadelupe şi Reviliagigedo; platforma continentală şi fundul marin şi soclul submarin al insulelor, stâncilor şi recifelor; apele mărilor teritoriale şi maritime interioare şi dincolo de acestea, zonele asupra cărora, conform dreptului internaţional, Mexicul poate exercita drepturi suverane de exploatare şi explorare a resurselor naturale ale fundului marin, subsolului şi apelor supraiacente; şi spaţiul aerian situat peste teritoriul naţional în limitele şi în condiţiile care sunt stabilite în chiar dreptul internaţional;

c) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă România sau Mexic, după cum cere contextul;

d) termenul persoană include o persoană fizică, o societate sau orice altă asociere de persoane;

e) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice altă entitate care este considerată persoană juridică în scopul impozitării;

f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

g) termenul naţional înseamnă:

(i) toate persoanele fizice având cetăţenia română, în cazul României, şi naţionalitatea mexicană, în cazul Mexicului; şi

(ii) toate persoanele juridice, societăţile de persoane şi asociaţiile având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;

h) expresia transport internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă sau o aeronavă, exploatate de o întreprindere a unui stat contractant, cu excepţia cazului în care nava sau aeronava este exploatată numai între locuri situate în celălalt stat contractant;

i) expresia autoritate competentă înseamnă:

(i) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat; şi

(ii) în cazul Mexicului, Secretariatul de Finanţe şi Credit Public.

2. În ceea ce priveşte aplicarea acestei convenţii de către un stat contractant, orice termen care nu este altfel definit în convenţie va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acestui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplică.

ART. 4

Rezident

1. În sensul prezentei convenţii expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, potrivit legislaţiei acelui stat, este supusă impunerii datorită domiciliului său, rezidenţei sale, locului de conducere sau oricărui alt criteriu de natură similară. Totuşi această expresie nu include o persoană care este supusă impozitării în acel stat numai pentru faptul că realizează venituri din surse aflate în acel stat.

2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său va fi determinat după cum urmează:

a) această persoană va fi considerată rezidentă a statului contractant în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în ambele state contractante, va fi considerată rezidentă a statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul contractant în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici unul dintre statele contractante, ea va fi considerată rezidentă a statului în care locuieşte în mod obişnuit;

c) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau nu locuieşte în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă a statului contractant al cărui naţional este;

d) în orice altă situaţie autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, ea va fi considerată rezidentă a statului contractant în care se află locul conducerii sale efective.

ART. 5

Sediu permanent

1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care o întreprindere îşi desfăşoară în întregime sau în parte activitatea.

2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:

a) un loc de conducere;

b) o sucursală;

c) un birou;

d) o uzină;

e) un atelier;

f) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale;

g) o fermă agricolă, de creştere a animalelor sau piscicolă.

3. Expresia sediu permanent cuprinde, de asemenea, un şantier sau o construcţie ori un proiect de instalare sau de montaj ori activităţile de supraveghere în legătură cu acestea, dar numai atunci când asemenea şantier, construcţie, proiect sau activitate continuă pentru o perioadă mai mare de 6 luni.

4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se consideră că nu include:

a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitării, expunerii sau al livrării de produse ori de mărfuri aparţinând întreprinderii;

b) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitării, expunerii sau al livrării;

c) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

d) vânzarea de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii, expuse în cadrul unui târg sau al unei expoziţii temporare ocazionale, după închiderea târgului sau a expoziţiei menţionate;

e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpărării de produse sau de mărfuri ori al colectării de informaţii pentru întreprindere;

f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul de a face publicitate, de a furniza informaţii, de a face investigaţii ştiinţifice, de a pregăti acordarea de împrumuturi sau de a dezvolta alte activităţi care au un caracter pregătitor sau auxiliar, numai dacă aceste activităţi se exercită pentru întreprindere;

g) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare de activităţi menţionate la subparagrafele a) - f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.

5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoană - alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7 - desfăşoară activitatea în numele unei întreprinderi, are şi exercită în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele unei asemenea întreprinderi, se va considera că această întreprindere are un sediu permanent în acest stat menţionat, pentru activităţile exercitate în numele întreprinderii de această persoană, cu excepţia cazului în care activităţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate la paragraful 4 şi când, chiar dacă sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu va face din acest loc fix de afaceri un sediu permanent în sensul prevederilor acestui paragraf.

6. Independent de prevederile prezentului articol, se consideră că o întreprindere de asigurări a unui stat contractant, cu excepţia reasigurărilor, are un sediu permanent în celălalt stat dacă încasează prime pe teritoriul celuilalt stat sau asigură riscuri situate acolo, prin intermediul unei persoane, alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului următor.

7. O întreprindere nu va fi considerată că are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul că aceasta exercită activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau prin orice alt agent cu statut independent, atunci când aceste persoane acţionează în cadrul activităţii lor obişnuite şi când în relaţiile lor comerciale sau financiare cu acea întreprindere nu sunt condiţii acceptate sau impuse care diferă de acelea care sunt acordate agenţilor cu statut independent.

8. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care exercită activitatea de afaceri în celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

ART. 6

Venituri din proprietăţi imobiliare

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv venitul din agricultură sau din exploatări forestiere) situate în celălalt stat contractant pot fi supuse impunerii în celălalt stat.

2. Expresia proprietăţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate. Expresia include în orice caz toate accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi exploatări forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, ambarcaţiunile şi aeronavele nu vor fi considerate proprietăţi imobiliare.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor în sumă fixă sau variabilă obţinute din utilizarea directă, din închirierea sau din exploatarea în orice altă formă a proprietăţilor imobiliare.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietăţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.

ART. 7

Profiturile întreprinderii

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat, în afară de cazul în care întreprinderea exercită sau a exercitat activitatea sa în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită sau a exercitat activitatea sa în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi supuse impunerii în celălalt stat, dar numai acea parte care este atribuibilă:

a) acelui sediu permanent; sau

b) vânzărilor în celălalt stat de produse sau de mărfuri identice sau similare cu cele vândute prin acel sediu permanent.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercită sau a exercitat activitatea sa în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie, în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent profiturile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare în condiţii identice ori similare şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea al cărei sediu permanent este. Dacă întreprinderea desfăşoară activitatea sa în acest mod, profiturile acesteia pot fi supuse impunerii în celălalt stat contractant, dar numai în măsura în care sunt atribuibile acelui sediu permanent.

3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent vor fi admise la scădere cheltuielile care sunt efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, chiar dacă s-au efectuat în statul în care se află situat sediul permanent sau în altă parte. Totuşi nu vor fi admise la scădere plăţile pe care le face sediul permanent (care nu ar fi făcute ca restituire a cheltuielilor efective) către sediul central al întreprinderii sau alte sedii ale acesteia, sub formă de redevenţe, onorarii sau alte plăţi similare primite pentru dreptul de folosire a patentelor sau altor drepturi, cu titlu de comision pentru servicii de specialitate prestate sau pentru administrare ori, cu excepţia societăţilor bancare, sub formă de dobânzi pentru împrumuturile băneşti ale sediului permanent. Aceste prevederi se vor aplica potrivit legislaţiei interne a statului contractant în care se află sediul permanent.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu va împiedica acel stat contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzuală; metoda de repartizare adoptată va trebui să fie totuşi aceea prin care rezultatul obţinut să fie în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol.

5. Nici un profit nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru simplul fapt că acest sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent va fi determinat în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul în care există motive temeinice şi suficiente de a se proceda altfel.

7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole din prezenta convenţie, prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.

ART. 8

Venituri din transporturi internaţionale

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau a aeronavelor, pot fi supuse impunerii numai în acest stat contractant.

2. Profiturile la care se referă paragraful 1 nu cuprind profiturile care se obţin din exploatarea hotelieră ori dintr-o activitate de transport distinctă de exploatarea navelor sau a aeronavelor în trafic internaţional.

3. În sensul prezentului articol, profiturile obţinute din exploatarea navelor sau aeronavelor în trafic internaţional cuprind:

a) veniturile obţinute din închirierea ca navă nudă a navelor sau aeronavelor exploatate în trafic internaţional; şi

b) veniturile obţinute din folosirea sau din închirierea containerelor (inclusiv a remorcilor folosite pentru transportul containerelor) utilizate în transportul bunurilor sau mărfurilor, din sume primite pentru stalii, atunci când plăţile pentru asemenea închiriere, folosire sau stalii, după caz, sunt legate de exploatarea navelor sau aeronavelor în trafic internaţional.

4. Prevederile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transporturi.

ART. 9

Întreprinderi asociate

1. Când:

a) o întreprindere a unui stat contractant participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

b) aceleaşi persoane participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile, care fără aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţă.

2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat, şi impune în consecinţă, profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în celălalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat, dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, autoritatea competentă a celuilalt stat, când a hotărât includerea va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea unor astfel de modificări se va ţine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi, când este necesar, autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.

3. Prevederile paragrafului 2 nu se vor aplica în caz de fraudă, culpă sau neglijenţă.

ART. 10

Dividende

1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi supuse impunerii în celălalt stat dacă rezidentul este beneficiarul efectiv al acestora.

2. Aceste dividende pot fi, de asemenea, supuse impunerii în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende potrivit legislaţiei acelui stat. Totuşi, dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este un rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a dividendelor. Prezentul paragraf nu afectează impunerea societăţii în ceea ce priveşte profiturile din care se plătesc dividendele.

3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnă veniturile provenind din acţiuni, din drepturile de folosinţă, din părţi miniere, din părţi de fondator sau alte drepturi, cu excepţia titlurilor de creanţă, care permit participarea la profituri, precum şi veniturile din alte părţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de către legislaţia fiscală a statului în care este rezidentă societatea distribuitoare a dividendelor.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfăşoară ori a desfăşurat în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, de care participarea generatoare de dividende este efectiv legată. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, după caz.

5. Un stat contractant nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de o societate care nu este un rezident al acestui stat, cu excepţia cazului în care dividendele sunt plătite unui rezident al celuilalt stat sau când participarea generatoare de dividende este efectiv legată de un sediu permanent ori de o bază fixă situată în celălalt stat, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă, în întregime sau în parte, profituri sau venituri provenind din celălalt stat.

ART. 11

Dobânzi

1. Dobânzile provenite dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi supuse impunerii în celălalt stat.

2. Totuşi aceste dobânzi pot fi, de asemenea, supuse impunerii în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă primitorul dobânzilor este beneficiarul efectiv al acestora, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 15% din suma brută a dobânzilor.

3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile menţionate la paragraful 1 pot fi supuse impunerii numai în statul contractant în care este rezident beneficiarul efectiv al dobânzilor, când:

a) beneficiarul efectiv este guvernul unuia dintre statele contractante, una dintre subdiviziunile sale politice, una dintre autorităţile sale locale, una dintre unităţile sale administrativ-teritoriale sau Banca Naţională a României ori Banca Mexicului;

b) dobânzile provenite din România şi plătite pentru împrumuturi sau credite cu termene nu mai mici de 3 ani, care sunt acordate, garantate sau asigurate de Banco Nacional de Comercio Exterior - S.N.C., Nacional Financiera - S.N.C., Banco Nacional de Obras y Servicios - S.N.C. sau de alte instituţii al căror capital este în totalitate proprietatea Guvernului Mexicului, a uneia dintre subdiviziunile sale politice ori a uneia dintre autorităţile sale locale desemnate de autorităţile competente ale statelor contractante printr-un acord amiabil;

c) dobânzile provenite din Mexic şi plătite pentru împrumuturi sau credite cu termene nu mai mici de 3 ani, care sunt acordate, garantate sau asigurate de Banca de Export-Import a României (Eximbank) sau de alte instituţii al căror capital este în totalitate proprietatea Guvernului României ori a uneia dintre unităţile sale administrativ-teritoriale desemnate de autorităţile competente ale statelor contractante printr-un acord amiabil.

4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile din creanţe de orice natură, însoţite sau neînsoţite de garanţii ipotecare ori de o clauză de participare la profiturile debitorului, şi în special veniturile din efecte publice, titluri de creanţă sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea titluri, precum şi orice alte venituri asimilate veniturilor din sume împrumutate potrivit legislaţiei fiscale a statului din care provin dobânzile. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.

5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, rezident al unui stat contractant, desfăşoară în celălalt stat contractant din care provin dobânzile o activitate de afaceri printr-un sediu permanent situat în celălalt stat sau prestează profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, de care creanţa generatoare de dobânzi este efectiv legată. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, după caz.

6. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este însuşi acest stat, una dintre subdiviziunile sale politice, una dintre entităţile sale locale, una dintre unităţile sale administrativ-teritoriale sau un rezident al acestui stat. Totuşi, când debitorul dobânzilor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat un sediu permanent sau o bază fixă şi suportă aceste dobânzi, acestea vor fi considerate că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

7. Când, datorită relaţiilor speciale dintre debitor şi beneficiarul efectiv al dobânzilor sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor plătite depăşeşte suma care s-ar fi convenit între debitor şi beneficiarul efectiv al dobânzilor în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol nu se aplică decât la această ultimă sumă menţionată. În acest caz partea excedentară a plăţilor va putea fi supusă impunerii potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

8. Prevederile prezentului articol nu vor fi aplicabile când creanţa pentru care se plătesc dobânzile s-a stabilit sau s-a acordat în principal cu scopul de a se obţine avantaje conform acestui articol.

ART. 12

Redevenţe

1. Redevenţele provenite dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat pot fi supuse impunerii în celălalt stat.

2. Totuşi aceste redevenţe pot fi, de asemenea, supuse impunerii în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă primitorul redevenţelor este beneficiarul efectiv al acestora, impozitul astfel stabilit nu poate să depăşească 15% din suma brută a redevenţelor.

3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol înseamnă plăţi de orice natură primite pentru folosirea sau concesionarea oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf şi înregistrărilor pe pelicule sau benzi magnetice ori alte moduri de reproducere folosite în radio şi televiziune, transmisiilor prin satelit ori cablu sau prin oricare alt mijloc electronic folosit pentru emisiunile destinate publicului, orice patent, marcă de fabrică sau de comerţ, desen ori model, plan, formulă sau procedeu de fabricaţie secret, precum şi pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial ori ştiinţific şi pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific. Termenul redevenţe include, de asemenea, câştigurile provenite din înstrăinarea oricăruia dintre aceste bunuri sau drepturi care sunt legate de productivitatea sau folosirea acestora.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, de care dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele este efectiv legată. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, după caz.

5. Redevenţele vor fi considerate că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este însuşi acest stat, una dintre subdiviziunile sale politice, una dintre entităţile sale locale, una dintre unităţile sale administrativ-teritoriale sau un rezident al acestui stat. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu este rezident al unui stat, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legată obligaţia de a plăti redevenţele şi aceste redevenţe sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, aceste redevenţe sunt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între debitorul şi beneficiarul efectiv al redevenţelor sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, avându-se în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între debitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol nu se aplică decât la această ultimă sumă menţionată. În acest caz partea excedentară a plăţilor va putea fi supusă impunerii potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

7. Prevederile prezentului articol nu vor fi aplicabile când dreptul sau bunul pentru care se plătesc redevenţele s-a stabilit sau s-a acordat în principal cu scopul de a se obţine avantaje conform acestui articol.

ART. 13

Câştiguri de capital

1. Câştigurile pe care un rezident al unui stat contractant le obţine din înstrăinarea proprietăţii imobiliare, astfel cum este definită la art. 6, situată în celălalt stat contractant, pot fi supuse impunerii în celălalt stat.

2. Câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţii mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietăţii mobiliare ţinând de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe, pot fi supuse impunerii în celălalt stat.

3. Câştigurile provenind din înstrăinarea acţiunilor care reprezintă capitalul unei societăţi, a cărui valoare provine în principal, direct sau indirect, din proprietăţi imobiliare situate într-un stat contractant sau din drepturi legate de astfel de proprietăţi imobiliare, pot fi supuse impunerii numai în acest stat contractant.

4. În plus faţă de câştigurile ce pot fi supuse impunerii în conformitate cu prevederile paragrafelor anterioare ale prezentului articol, câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea acţiunilor, participaţiilor sau altor drepturi de capital ale unei societăţi rezidente a celuilalt stat contractant pot fi supuse impunerii în celălalt stat contractant când primitorul câştigului a deţinut, direct sau indirect, într-o perioadă de 12 luni anterioare înstrăinării, o participaţie de cel puţin 20% la capitalul acestei societăţi.

5. Câştigurile provenind din înstrăinarea navelor sau a aeronavelor exploatate în trafic internaţional sau a proprietăţii mobiliare folosite la exploatarea acestor nave sau aeronave pot fi supuse impunerii în statul contractant al cărui rezident este întreprinderea.

6. Câştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor sau drepturilor la care se referă paragraful 3 al art. 12 vor fi supuse impunerii potrivit prevederilor acestui articol.

7. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decât cele menţionate în paragrafele anterioare ale prezentului articol, pot fi supuse impunerii numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

ART. 14

Profesii independente

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activităţi cu caracter independent pot fi supuse impunerii numai în acest stat contractant. Totuşi aceste venituri pot fi, de asemenea, supuse impunerii în celălalt stat contractant, dacă:

a) rezidentul, fiind o persoană fizică, este prezent în celălalt stat o perioadă sau perioade care depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni care începe sau se termină în anul fiscal considerat; sau

b) rezidentul are în mod obişnuit la dispoziţia sa o bază fixă în celălalt stat pentru realizarea activităţilor sale, dar numai pentru veniturile atribuibile activităţilor realizate în celălalt stat.

2. Expresia profesii independente cuprinde în special activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.

ART. 15

Profesii dependente

1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18 şi 19, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată pot fi supuse impunerii numai în acest stat, în afară de cazul în care activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant, remuneraţiile primite în acest mod pot fi supuse impunerii în celălalt stat.

2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant pot fi supuse impunerii numai în primul stat menţionat, dacă:

a) beneficiarul nu este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni care începe sau se termină în anul fiscal considerat;

b) remuneraţiile se plătesc pentru o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este un rezident al celuilalt stat; şi

c) remuneraţiile nu se suportă de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

3. Independent de prevederile precedente ale prezentului articol, remuneraţiile primite pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional de o întreprindere rezidentă a unui stat contractant pot fi supuse impunerii în acest stat contractant.

ART. 16

Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie

Tantiemele, jetoanele de prezenţă şi alte plăţi similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau de supraveghere ori în calitatea sa de administrator sau comisar al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat contractant pot fi supuse impunerii în celălalt stat.

ART. 17

Artişti şi sportivi

1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant din exercitarea activităţii personale în celălalt stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt: artiştii de teatru, de film, de radio şi televiziune ori ca interpreţi muzicali, sau ca sportivi, pot fi supuse impunerii în celălalt stat. Când un artist de spectacol sau un sportiv, rezident al unui stat contractant, obţine din celălalt stat contractant venituri provenite din activităţile personale legate de notorietatea sa ca artist de spectacol sau ca sportiv, desfăşurate în celălalt stat contractant, pot fi supuse impunerii în celălalt stat.

2. Independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, când veniturile în legătură cu activităţile personale desfăşurate de un artist de spectacol sau un sportiv, în calitatea sa, nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri pot fi supuse impunerii în statul contractant în care sunt exercitate activităţile artistului de spectacol sau ale sportivului.

3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile pe care un artist sau un sportiv le obţine din activităţile personale vor fi scutite de impozit în statul contractant în care sunt desfăşurate aceste activităţi, atunci când activităţile sunt desfăşurate în timpul unei vizite finanţate în mod substanţial de celălalt stat, de una dintre subdiviziunile sale politice, una dintre entităţile sale locale, una dintre unităţile sale administrativ-teritoriale sau de o instituţie publică, în cadrul unui schimb cultural între guvernele statelor contractante.

ART. 18

Pensii

Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariată desfăşurată în trecut pot fi supuse impunerii numai în acest stat.

ART. 19

Funcţii publice

1. a) Remuneraţiile, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant, de una dintre subdiviziunile sale politice ori entităţile sale locale sau de una dintre unităţile sale administrativ-teritoriale unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, subdiviziuni, entităţi sau unităţi, pot fi supuse impunerii numai în acest stat.

b) Totuşi aceste remuneraţii pot fi supuse impunerii numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acest stat contractant şi persoana fizică este un rezident al acestui stat, care:

(i) posedă cetăţenia în cazul României sau naţionalitatea în cazul Mexicului; sau

(ii) nu a devenit rezident al acestui stat numai în scopul prestării serviciilor.

2. a) Pensiile plătite de un stat contractant sau de una dintre subdiviziunile sale politice, entităţile sale locale sau una dintre unităţile sale administrativ-teritoriale, direct sau din fonduri constituite, unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, subdiviziuni, entităţi sau unităţi, pot fi supuse impunerii numai în acest stat.

b) Totuşi aceste pensii pot fi supuse impunerii numai în celălalt stat contractant, dacă persoana fizică devine un rezident şi un cetăţean în cazul României sau devine un rezident şi un naţional în cazul Mexicului.

3. Prevederile art. 15, 16 şi 18 se aplică remuneraţiilor şi pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant sau de o subdiviziune politică, entitate locală ori unitate administrativ-teritorială a acestuia.

ART. 20

Studenţi şi practicanţi

Sumele pe care le primeşte pentru acoperirea cheltuielilor sale de întreţinere, educare sau formare un student sau un practicant care este sau a fost imediat înainte de sosirea sa într-un stat contractant rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat menţionat numai în scopul educării sau pregătirii sale nu pot fi supuse impunerii în acest stat contractant pentru o perioadă de până la 6 ani de la primul an de studiu, atunci când acestea provin din surse situate în afara acestui stat.

ART. 21

Profesori şi cercetători

O persoană fizică, care este sau a fost imediat înainte de sosirea sa într-un stat contractant rezident al celuilalt stat contractant şi care, la invitaţia unei universităţi sau altei instituţii educaţionale similare care este recunoscută ca instituţie cu scop nonprofit de guvernul celuilalt stat, vizitează celălalt stat numai în scopul de a preda sau de a cerceta ori pentru ambele la astfel de instituţii educaţionale va fi scutită de impozit în celălalt stat pentru remuneraţia primită pentru astfel de activităţi, când aceasta provine din surse situate în afara acestui stat pentru o perioadă care nu depăşeşte 2 ani socotiţi de la data primei sosiri în celălalt stat.

ART. 22

Capital

1. Capitalul constituit din proprietăţi imobiliare, astfel cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, aparţinând unui rezident al unui stat contractant şi situat în celălalt stat contractant, poate fi supus impunerii în celălalt stat.

2. Capitalul reprezentat de proprietăţi mobiliare, făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau de proprietăţi mobiliare aparţinând unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente ori de proprietăţi mobiliare care sunt folosite sau transformate de o întreprindere a celuilalt stat contractant, poate fi impus în celălalt stat.

3. Capitalul format din nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional, precum şi proprietăţile mobiliare ţinând de exploatarea unor asemenea nave sau aeronave poate fi supus impunerii numai în statul contractant în care este rezidentă întreprinderea.

4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant pot fi supuse impunerii numai în acest stat.

ART. 23

Alte venituri

1. Veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii, pot fi supuse impunerii în statul contractant din care provin.

2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplică veniturilor, altele decât cele provenind din proprietăţile definite ca imobiliare în paragraful 2 al art. 6, dacă primitorul acestor venituri, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercită în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, de care dreptul sau proprietatea pentru care sunt plătite veniturile este efectiv legată. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, după caz.

ART. 24

Eliminarea dublei impuneri

1. Când un rezident al României realizează venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, pot fi impozitate în Mexic, România va acorda:

a) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în Mexic;

b) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe capital plătit în Mexic. Totuşi această deducere nu va putea depăşi în nici un caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă, după caz, venitului sau capitalului care poate fi impozitat în Mexic.

2. În cazul unui rezident al Mexicului, în conformitate cu prevederile şi ţinând seama de restricţiile prevăzute de legislaţia mexicană, în conformitate cu modificările survenite în această legislaţie, care nu afectează principiile generale, Mexicul va permite acestui rezident să crediteze din impozitul pe veniturile mexicane:

a) impozitul pe venit plătit în România de acest rezident sau în contul acestuia; şi

b) în cazul unei societăţi care deţine cel puţin 10% din capitalul social al unei societăţi rezidente în România şi pentru care societatea menţionată prima primeşte dividendele, impozitul pe venit plătit în România de societatea distribuitoare a dividendelor sau plătit în numele acesteia, pentru profiturile din care se plătesc dividendele.

ART. 25

Nediscriminarea

1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant nici unei impozitări sau obligaţii legate de aceasta, care să fie diferită sau mai împovărătoare decât aceea la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie. Independent de prevederile art. 1, aceste prevederi se aplică de asemenea şi cetăţenilor, în cazul României, şi naţionalilor, în cazul Mexicului, chiar dacă nu sunt rezidenţi ai nici unuia dintre state.

2. Un stat contractant nu va supune nici unei impuneri un rezident al celuilalt stat contractant, prin includerea veniturilor deja impuse în celălalt stat contractant, după expirarea perioadei de prescripţie stabilite de legislaţia sa naţională.

3. Un sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi supus impunerii în acest stat în condiţii mai puţin favorabile decât întreprinderile celuilalt stat contractant care desfăşoară aceleaşi activităţi. Această prevedere nu poate fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant deducerile personale, înlesnirile şi reducerile de impozite pe care le acordă propriilor rezidenţi pe considerente privind statutul civil ori responsabilităţile familiale.

4. Cu excepţia cazului în care se aplică prevederile art. 9, ale paragrafului 7 al art. 11 şi ale paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redevenţele, precum şi alte plăţi făcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menţionat. În mod similar orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant faţă de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinării capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi când ar fi fost contractate faţă de un rezident al primului stat menţionat.

5. Întreprinderile unui stat contractant al căror capital este integral sau parţial deţinut ori controlat în mod direct sau indirect de unul sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat nici unei impuneri sau obligaţii legate de aceasta, care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.

6. Independent de prevederile art. 2, prevederile prezentului articol se aplică tuturor impozitelor de orice fel şi de orice natură.

ART. 26

Procedura amiabilă

1. Când o persoană consideră că măsurile luate de unul sau de ambele state contractante implică sau pot implica pentru ea o impunere care nu este conformă cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acestor state, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident sau naţional este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă o impunere contrară prevederilor convenţiei.

2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impuneri care nu este în conformitate cu prevederile convenţiei.

3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să soluţioneze dificultăţile sau dubiile rezultate din interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii pe căi amiabile. De asemenea se vor putea consulta reciproc în legătură cu cazurile neprevăzute de prezenta convenţie.

4. Autorităţile competente ale statelor contractante vor putea comunica direct între ele, în scopul realizării unei înţelegeri, în sensul paragrafelor precedente.

5. Când autorităţile competente ale statelor contractante nu pot rezolva, în conformitate cu paragrafele precedente ale prezentului articol, dificultăţile sau dubiile apărute în legătură cu interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii, cazul respectiv se poate prezenta arbitrajului dacă autorităţile competente şi contribuabilii cad de acord asupra acestui lucru, cu condiţia ca contribuabilii implicaţi să accepte în scris că se supun deciziei comisiei de arbitraj. Decizia comisiei de arbitraj pentru un caz particular va fi obligatorie în legătură cu acel caz pentru ambele state. Procedurile se vor stabili între ambele state prin intermediul unor note schimbate pe căi diplomatice.

6. Independent de cele prevăzute în orice acord internaţional în materie de comerţ şi investiţii la care statele contractante sunt sau ar putea fi parte, orice controversă asupra unei măsuri adoptate de un stat contractant care se referă la oricare dintre impozitele cuprinse în art. 2 sau, în cazul nediscriminării, orice măsură fiscală adoptată de un stat contractant, inclusiv o controversă referitoare la aplicarea prezentei convenţii, va trebui să fie rezolvată numai în conformitate cu prevederile convenţiei, cu condiţia ca autorităţile competente ale statelor contractante să nu convină altfel.

ART. 27

Asistenţa la încasare

1. Fiecare stat contractant va încerca să colecteze în numele celuilalt stat contractant impozitele şi spezele stabilite în celălalt stat, ale căror colectare şi plată au fost solicitate de primul stat menţionat.

2. În nici un caz prevederile prezentului articol nu pot fi interpretate în sensul de a impune statului solicitat obligaţia de a aplica unele măsuri care să nu fie autorizate de prevederile legale sau de reglementările unuia ori altuia dintre statele contractante sau de a lua măsuri contrare ordinii publice.

ART. 28

Schimb de informaţii

1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare în vederea aplicării prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiilor interne ale statelor contractante privitoare la impozitele stabilite de statele contractante, în măsura în care impunerea la care se referă nu este contrară prevederilor convenţiei. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Informaţiile obţinute de un stat contractant vor fi tratate ca secrete în acelaşi mod ca şi informaţiile obţinute conform prevederilor legislaţiei interne a acestui stat şi vor fi dezvăluite numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv instanţelor judecătoreşti şi organelor administrative) însărcinate cu stabilirea sau încasarea impozitelor percepute în acest stat, cu procedurile declarative sau executive ori cu soluţionarea contestaţiilor în legătură cu aceste impozite. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti sau în deciziile judiciare.

2. Prevederile paragrafului 1 nu pot fi interpretate în nici un caz în sensul de a obliga un stat contractant:

a) să adopte măsuri administrative contrare propriei legislaţii sau practicii administrative a acelui ori a celuilalt stat contractant;

b) să furnizeze informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui ori a celuilalt stat contractant; şi

c) să furnizeze informaţii care ar dezvălui un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu comercial ori informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

ART. 29

Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare

Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare în conformitate cu principiile generale ale dreptului internaţional sau în virtutea unor acorduri speciale.

ART. 30

Intrarea în vigoare

1. Prezenta convenţie va intra în vigoare la data la care statele contractante efectuează schimbul notelor diplomatice în care se face notificarea satisfacerii cerinţelor necesare pentru intrarea în vigoare a acesteia. Convenţia va intra în vigoare la data primirii ultimei notificări.

2. Convenţia va produce efecte:

a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute la sursă la veniturile impozabile realizate, începând cu prima zi a lunii ianuarie a anului următor datei la care aceasta intră în vigoare; şi

b) în ceea ce priveşte celelalte impozite, începând cu prima zi a lunii ianuarie a anului următor datei la care aceasta intră în vigoare.

ART. 31

Denunţarea

1. Prezenta convenţie va rămâne în vigoare până când va fi denunţată de unul dintre statele contractante. Oricare dintre statele contractante poate denunţa convenţia, comunicând aceasta pe căi diplomatice, prin notificarea denunţării într-un termen de cel puţin 6 luni înainte de sfârşitul oricărui an calendaristic ulterior încheierii termenului de 5 ani calculaţi de la data intrării în vigoare a acesteia.

2. Convenţia va înceta să producă efecte:

a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute la sursă la veniturile impozabile realizate, începând cu prima zi a lunii ianuarie a anului imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare;

b) în ceea ce priveşte celelalte impozite, începând cu prima zi a lunii ianuarie a anului imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare.

Drept care subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă de guvernele lor, au semnat prezenta convenţie.

Semnată la Ciudad de Mexico la 20 iulie 2000, în două exemplare originale, în limbile română şi spaniolă, ambele texte fiind egal autentice.

Pentru România,

Mircea Ciumara,

ministru de stat,

preşedintele Consiliului Economico-Financiar

Pentru Statele Unite Mexicane,

Jose Angel Gurria Trevino,

ministru de finanţe