LEGE Nr

LEGE Nr. 61 din 3 iulie 1996

privind ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Maltei pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi a protocolului anexat, semnate la Bucureşti la 30 noiembrie 1995

EMITENT: PARLAMENTUL

PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 144 din 10 iulie 1996

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

ARTICOL UNIC

Se ratifică Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Maltei pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi protocolul anexat, semnate la Bucureşti la 30 noiembrie 1995.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 20 mai 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

RADU BERCEANU

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 18 iunie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE SENATULUI

VALER SUIAN

ACORD

între Guvernul României şi Guvernul Maltei pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit

Guvernul României şi Guvernul Maltei,

dorind să încheie un acord pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pentru a promova şi întări relaţiile economice dintre cele două ţări, pe baza respectării suveranităţii naţionale, independenţei, deplinei egalităţi în drepturi, avantajului reciproc şi neamestecului în treburile interne,

au convenit după cum urmează:

ART. 1

Persoane vizate

Prezentul acord se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

ART. 2

Impozite vizate

1. Prezentul acord se aplică impozitelor pe venit, stabilite în numele fiecărui stat contractant sau al unităţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.

2. Sunt considerate impozite pe venit toate impozitele stabilite pe venitul total sau pe elementele de venit, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare.

3. Impozitele existente asupra cărora se aplică prezentul acord sunt, în special:

a) În cazul României:

(i) impozitul pe venitul persoanelor fizice;

(ii) impozitul pe profit;

(iii) impozitul pe salarii şi pe alte remuneraţii similare;

(iv) impozitul pe dividende; şi

(v) impozitul pe venitul agricol

(denumite în continuare impozit român).

b) În cazul Maltei:

impozitul pe venit

(denumit în continuare impozit maltez).

4. Acordul se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau în esenţă similare, care sunt stabilite după data semnării acestui acord, în plus sau în locul impozitelor existente. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări importante aduse în legislaţiile lor fiscale respective.

ART. 3

Definiţii generale

1. În sensul prezentului acord, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

a) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă România sau Malta, după cum cere contextul;

b) termenul România înseamnă România şi, folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum şi zona economică exclusivă, asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, drepturile suverane şi jurisdicţia în concordanţă cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale aflate în apele mării, pe fundul şi în subsolul acestor ape;

c) termenul Malta înseamnă Republica Malta şi, folosit în sens geografic, înseamnă Insula Malta, Insula Gozo şi celelalte insule ale Arhipelagului Maltez, inclusiv apele teritoriale ale acestora şi orice zonă din afara apelor teritoriale ale Maltei care, în conformitate cu dreptul internaţional, este sau poate fi desemnată în continuare, conform legii Maltei referitoare la platoul continental, ca o zonă în care pot fi exercitate drepturile Maltei cu privire la fundul mării, subsolul şi resursele sale naturale;

d) termenul persoană include o persoană fizică, o societate şi orice altă asociere de persoane;

e) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată ca o persoană juridică în scopul impunerii;

f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi/sau întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi/sau o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

g) termenul naţionali înseamnă:

(i) în cazul României, toate persoanele fizice având cetăţenia României şi toate persoanele juridice sau alte entităţi constituite conform propriei legislaţii;

(ii) în cazul Maltei, orice cetăţean al Maltei şi orice persoană juridică, asociere de persoane sau asociaţie având statutul conform propriei legislaţii;

h) expresia transport internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă, vapor, aeronavă, vehicul feroviar sau rutier, exploatat de o întreprindere care îşi are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului când nava, vaporul, aeronava, vehiculul feroviar sau rutier este exploatat numai între locuri situate în celălalt stat contractant;

i) expresia autoritate competentă înseamnă:

(i) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat;

(ii) în cazul Maltei, ministrul răspunzător de finanţe sau reprezentantul său autorizat.

2. În ceea ce priveşte aplicarea acestui acord de către un stat contractant, orice termen care nu este altfel definit va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acestui stat contractant cu privire la impozitele la care prezentul acord se aplică.

ART. 4

Rezident

1. În sensul prezentului acord, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, potrivit legislaţiei acestuia, este supusă impunerii în acest stat datorită domiciliului său, rezidenţei sale, locului conducerii sau oricărui alt criteriu de natură similară.

2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său se determină după cum urmează:

a) aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului contractant în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă dispune de o locuinţă permanentă în ambele state contractante, va fi considerată rezidentă numai a statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul contractant în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici unul dintre statele contractante, ea va fi considerată rezidentă numai a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;

c) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau în nici unul dintre acestea, ea va fi considerată rezidentă numai a statului contractant al cărui naţional este;

d) dacă această persoană este naţional al ambelor state contractante sau al nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, ea va fi considerată rezidentă numai a statului contractant în care se află locul conducerii sale efective.

ART. 5

Sediu permanent

1. În sensul prezentului acord, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care o întreprindere îşi desfăşoară în întregime sau în parte activitatea sa.

2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:

a) un loc de conducere;

b) o sucursală;

c) un birou;

d) o fabrică;

e) un atelier;

f) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale;

g) un şantier de construcţii sau un proiect de construcţii sau montaj sau activităţile de supraveghere în legătură cu acestea, care durează mai mult de 12 luni;

h) furnizarea de servicii, inclusiv servicii de consultanţă, de către o întreprindere a unui stat contractant prin angajaţii săi sau alt personal, cu condiţia ca activităţile de această natură să dureze în celălalt stat contractant o perioadă sau perioade care însumează mai mult de 183 de zile în orice perioadă de 12 luni.

3. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se consideră că nu include:

a) folosirea de instalaţii, exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau livrării de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii;

b) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii, exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau livrării;

c) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii, exclusiv în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

d) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv în scopul cumpărării de produse sau de mărfuri sau colectării de informaţii pentru întreprindere;

e) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv în scopul de a face reclamă, de a furniza informaţii, pentru cercetare ştiinţifică sau pentru activităţi similare cu caracter pregătitor sau auxiliar pentru întreprindere;

f) menţinerea de produse sau mărfuri, expuse de întreprindere în cadrul unui târg sau expoziţii, când produsele sau mărfurile sunt vândute după închiderea târgului sau a expoziţiei menţionate.

4. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, când o persoană - alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 5 - acţionează în numele unei întreprinderi şi are şi exercită în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, această întreprindere se consideră că are un sediu permanent în acest stat în legătură cu orice activităţi pe care acea persoană le exercită pentru întreprindere, în afară de cazul când activităţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 3, care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu ar face din acest loc fix de afaceri un sediu permanent, potrivit prevederilor acelui paragraf.

5. O întreprindere a unui stat contractant nu se consideră că are un sediu permanent în celălalt stat contractant, numai prin faptul că aceasta îşi exercită activitatea de afaceri în acel celălalt stat contractant printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite. Totuşi, când activităţile unui astfel de agent sunt exercitate în totalitate sau aproape în totalitate în numele întreprinderii, el nu va fi considerat agent cu statut independent în sensul acestui paragraf, dacă se dovedeşte că tranzacţiile dintre agent şi întreprindere nu au fost făcute în condiţii de părţi independente.

6. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care îşi desfăşoară activitatea de afaceri în acel celălalt stat contractant (printr-un sediu permanent sau în alt mod), nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

ART. 6

Venituri din proprietăţi imobiliare

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultură şi din exploatări forestiere) situate în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Expresia proprietăţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi exploatări forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea imobiliară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării sau pentru explorarea zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, vapoarele, aeronavele, vehiculele feroviare şi rutiere nu sunt considerate proprietăţi imobiliare.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea, în orice altă formă, a proprietăţii imobiliare.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietăţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.

ART. 7

Profiturile întreprinderii

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat contractant, în afară de cazul când întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai acea parte din ele care este atribuibilă acelui sediu permanent.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare în condiţii identice sau similare şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea al cărui sediu permanent este.

3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise la scădere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent (inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate) şi care ar fi deductibile dacă sediul permanent ar fi o entitate independentă care ar fi plătit acele cheltuieli, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul contractant în care este situat sediul permanent sau în altă parte.

4. Profiturile care se atribuie unui sediu permanent se determină pe baza unor evidenţe separate ţinute de sediul permanent. Dacă asemenea evidenţe nu constituie o bază adecvată pentru determinarea profiturilor sediului permanent, atunci aceste profituri pot fi determinate pe baza unei repartizări a profiturilor totale ale întreprinderii, în diversele sale părţi componente. Metoda de repartizare adoptată trebuie totuşi să fie astfel stabilită încât rezultatele să fie în conformitate cu principiile acestui articol. Dacă este necesar, autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să cadă de acord asupra metodei de repartizare a profiturilor întreprinderii.

5. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul că acest sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profiturile care se atribuie unui sediu permanent se determină în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul când există motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.

7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentului acord, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.

ART. 8

Transporturi internaţionale

1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere sunt impozabile numai în statul contractant în care se află locul conducerii efective a întreprinderii.

2. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se află la bordul unei nave sau vapor, acesta se consideră a fi situat în statul contractant în care se află portul de înregistrare a navei sau a vaporului sau dacă nu există un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava sau vaporul.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transporturi.

4. Independent de prevederile paragrafului 1 al acestui articol şi ale art. 7, profiturile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere, utilizate în principal pentru transportul exclusiv între locuri situate într-un stat contractant, sunt impozabile în acel stat contractant.

ART. 9

Întreprinderi asociate

1. Când:

a) o întreprindere a unui stat contractant participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau

b) aceleaşi persoane participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant

şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile, care, fără aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţă.

2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat contractant - şi impune în consecinţă - profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în acel celălalt stat contractant şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat contractant menţionat, dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celălalt stat contractant va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acestor profituri. La efectuarea acestei modificări se ţine seama de celelalte prevederi ale prezentului acord şi, dacă este necesar, autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.

ART. 10

Dividende

1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Totuşi aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acestui stat contractant, dar:

a) când dividendele sunt plătite de o societate rezidentă a României unui rezident al Maltei, care este beneficiarul efectiv al acestora, impozitul român astfel stabilit nu va depăşi 5% din suma brută a dividendelor;

b) când dividendele sunt plătite de o societate care este rezidentă a Maltei unui rezident al României, care este beneficiarul efectiv al acestora, impozitul maltez astfel stabilit nu va depăşi acel impozit asupra societăţii care plăteşte dividendele în legătură cu profiturile astfel distribuite şi în orice caz nu va depăşi 30% din suma brută a dividendelor.

Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestor limitări.

Prezentul paragraf nu afectează impunerea societăţii în ceea ce priveşte profiturile din care se plătesc dividendele.

3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnă venituri provenind din acţiuni, din acţiuni şi din drepturi de folosinţă, din părţi miniere, din părţi de fondator sau alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţă, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte părţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni, de către legislaţia statului contractant în care este rezidentă societatea distribuitoare a dividendelor.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat acolo, sau exercită în acel celălalt stat contractant profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau de o asemenea bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

5. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat contractant nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al acelui celălalt stat contractant sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent sau de o bază fixă situată în acel celălalt stat contractant, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă, în întregime sau în parte, profituri sau venituri provenind din acel celălalt stat contractant.

ART. 11

Dobânzi

1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Totuşi aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestuia, dar, dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 5% din suma brută a dobânzilor.

3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel stat, dacă sunt obţinute şi deţinute efectiv de guvernul celuilalt stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia sau de orice agenţie sau unitate bancară ori instituţie a acelui guvern sau a unităţii administrativ-teritoriale sau dacă creanţele unui rezident al celuilalt stat contractant sunt garantate, asigurate sau finanţate direct ori indirect de o instituţie financiară aparţinând în întregime guvernului celuilalt stat contractant.

4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă venituri din titluri de creanţă de orice natură, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză de participare la profiturile debitorului, şi în special veniturile din efecte publice, titluri de creanţă sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanţă sau obligaţiuni. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol:

5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat contractant profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau de o asemenea bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

6. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant atunci când plătitorul este însuşi acel stat, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acestui stat contractant. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportă de către acest sediu permanent sau de această bază fixă, aceste dobânzi se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

7. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care s-ar fi convenit între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentului acord.

ART. 12

Comisioane

1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Totuşi, aceste comisioane pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al comisioanelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a comisioanelor.

3. Termenul comisioane, folosit în prezentul articol, înseamnă plăţile făcute către un broker, agent comisionar general sau către oricare altă persoană asimilată unui broker sau agent de către legislaţia fiscală a statului contractant din care provin asemenea comisioane.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al comisioanelor, fiind un rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin comisioanele un sediu permanent sau o bază fixă de care este efectiv legată activitatea care generează comisioanele. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

5. Comisioanele se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este însuşi acel stat, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acestui stat contractant. Totuşi, când plătitorul comisioanelor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care sunt legate activităţile care generează obligaţia de plată şi comisioanele se suportă de către sediul permanent, aceste comisioane se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.

6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma comisioanelor, ţinând seama de activităţile pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv, în lipsa unor astfel de relaţii prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentului acord.

ART. 13

Redevenţe

1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat contractant, dar, dacă primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 5% din suma brută a redevenţelor.

3. Termenul redevenţe, folosit în prezentul articol, înseamnă plăţi sau credite, periodice sau nu, indiferent de descrierea lor sau de modul de calcul, în măsura în care sunt plătite ca o compensare pentru:

a) folosirea sau concesionarea folosirii oricărui drept de autor, patent, desen sau model, plan, formulă secretă sau procedeu de fabricaţie, marcă de comerţ sau altă proprietate sau drept;

b) furnizarea de cunoştinţe sau informaţii ştiinţifice, tehnice, industriale sau comerciale;

c) furnizarea oricărei asistenţe care este suplimentară şi subordonată şi care este furnizată ca mijloc de punere în practică sau folosire a oricărei proprietăţi sau a oricărui drept menţionat în subparagraful a) sau a oricăror cunoştinţe sau informaţii menţionate în subparagraful b);

d) folosirea sau concesionarea:

(i) filmelor de cinematograf;

(ii) filmelor sau benzilor video folosite pentru emisiunile de televiziune; sau

(iii) benzilor folosite pentru emisiunile de radio; sau

e) renunţarea, totală sau parţială, în ceea ce priveşte folosirea sau furnizarea oricărei proprietăţi sau a oricărui drept menţionat în acest paragraf.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat contractant profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele sunt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau de o asemenea bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

5. Redevenţele se consideră că provin dintr-un stat contractant atunci când plătitorul este însuşi acel stat contractant, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acestui stat contractant. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legată obligaţia de a plăti redevenţele şi aceste redevenţe sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau de o asemenea bază fixă, aceste redevenţe se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv, în lipsa unor astfel de relaţii prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentului acord.

ART. 14

Veniturile obţinute din înstrăinarea proprietăţii

1. Veniturile sau câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţii imobiliare, astfel cum este definită la paragraful 2 al art. 6, pot fi impuse în statul contractant în care este situată această proprietate.

2. Veniturile sau câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţii mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietăţii mobiliare ţinând de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv veniturile sau câştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe, pot fi impuse în celălalt stat contractant.

3. Veniturile sau câştigurile provenind din înstrăinarea navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional sau a proprietăţilor mobiliare necesare exploatării acestor mijloace de transport sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

4. Veniturile sau câştigurile obţinute din înstrăinarea acţiunilor unei societăţi ale cărei active sunt formate, în totalitate sau în principal, din proprietăţi imobiliare pot fi impuse în statul contractant în care sunt situate activele sau principalele active ale societăţii.

5. Veniturile sau câştigurile provenind din înstrăinarea oricăror proprietăţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1, 2, 3 şi 4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

ART. 15

Profesii independente

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activităţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acel stat contractant. Totuşi, aceste venituri pot fi impuse în celălalt stat contractant în următoarele situaţii:

a) dacă rezidentul dispune în mod obişnuit de o bază fixă în celălalt stat contractant în scopul desfăşurării activităţilor sale (în acest caz poate fi impusă în acel celălalt stat contractant numai acea parte a venitului care este atribuită acelei baze fixe); sau

b) dacă rezidentul este prezent în celălalt stat contractant pentru o perioadă sau perioade care însumează sau depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni care începe sau se termină în anul fiscal vizat.

2. Expresia profesii independente cuprinde, în special, activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.

ART. 16

Profesii dependente

1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20, 21 şi 22, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată sunt impozabile numai în acel stat contractant în afară de cazul când activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este astfel exercitată, remuneraţiile primite pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat contractant menţionat, dacă:

a) beneficiarul este prezent în celălalt stat contractant pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni care începe sau se termină în anul fiscal vizat; şi

b) remuneraţiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat contractant; şi

c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează o are în celălalt stat contractant.

3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave, vapor, aeronavă, vehicul feroviar sau rutier exploatate în trafic internaţional pot fi impuse numai în statul contractant în care se află locul conducerii efective a întreprinderii.

ART. 17

Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie

Remuneraţiile şi alte plăţi similare, primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

ART. 18

Artişti de spectacol şi sportivi

1. Independent de prevederile art. 15 şi 16, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant, în calitate de artist de spectacol, ca artist de teatru, de film, de radio sau de televiziune ori ca interpret muzical sau ca sportiv, din activităţile lui personale desfăşurate în această calitate, pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Când veniturile în legătură cu activităţile personale desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în această calitate nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 15 şi 16, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activităţile artistului de spectacol sau ale sportivului.

3. Veniturile obţinute din activităţile desfăşurate în cadrul schimburilor stabilite prin acorduri culturale sau sportive, încheiate între cele două state contractante, sunt scutite de impozit.

ART. 19

Pensii

1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 20, pensiile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariată desfăşurată în trecut vor fi impozabile numai în statul contractant în care este rezident.

2. Independent de prevederile paragrafului 1, pensiile şi alte plăţi făcute în cadrul legislaţiei referitoare la asigurările sociale a unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat contractant.

ART. 20

Funcţii publice

1. a) Remuneraţiile, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat sau unităţi sunt impozabile numai în acest stat.

b) Totuşi, aceste remuneraţii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizică este rezidentă a acelui stat, şi

(i) este un naţional al acelui stat, sau

(ii) nu a devenit rezidentă a acelui stat, numai în scopul prestării serviciilor.

2. a) Pensiile plătite de, sau din fonduri create de un stat contractant ori de o unitate administrativ-teritorială a acestuia, unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat contractant sau acestei unităţi, sunt impozabile numai în acest stat contractant.

b) Totuşi aceste pensii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă persoana fizică este rezidentă şi naţional al acelui stat contractant.

3. Prevederile art. 16, 17 şi 19 se aplică remuneraţiilor şi pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu orice activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia.

ART. 21

Profesori, învăţători şi cercetători

1. Un profesor, un învăţător sau un cercetător care face o vizită temporară într-un stat contractant pentru o perioadă care nu depăşeşte 2 ani, în scopul predării sau cercetării la o universitate, colegiu, şcoală sau altă instituţie educaţională şi care este sau a fost imediat anterior acestei vizite rezident al celuilalt stat contractant, este scutit de impozit în primul stat contractant menţionat pentru remuneraţia primită pentru predare sau cercetare.

2. Prezentul articol nu se aplică venitului din cercetare, dacă asemenea cercetare este întreprinsă, în principal, în interesul obţinerii unui câştig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.

ART. 22

Studenţi şi practicanţi

Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educare sau pregătire un student sau un practicant care este sau a fost imediat anterior venirii sale într-un stat contractant rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat contractant menţionat numai în scopul educării sau pregătirii sale nu vor fi impuse în acel stat contractant, cu condiţia ca astfel de sume să provină din surse aflate în afara acelui stat contractant.

ART. 23

Alte venituri

1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, care nu sunt expres menţionate în articolele precedente ale prezentului acord, în legătură cu care acesta este supus impunerii în acest stat contractant, sunt impozabile numai în acest stat contractant.

2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietăţile imobiliare, aşa cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, dacă beneficiarul veniturilor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercită în acel celălalt stat contractant profesii independente printr-o bază fixă situată acolo şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care venitul este plătit este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau de o asemenea bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

ART. 24

Eliminarea dublei impuneri

Dubla impunere va fi eliminată după cum urmează:

1. În cazul României, când un rezident al României realizează venituri sau elemente de venit la care se face referire în art. 10, 11, 12 şi 13, sau profituri, sau câştiguri ori venituri din înstrăinarea proprietăţii care, potrivit legislaţiei din Malta şi în conformitate cu prevederile prezentului acord, pot fi impuse în Malta, România va recunoaşte un credit fiscal faţă de impozitul său pe venit, elemente de venit, profituri, câştiguri sau pe veniturile din înstrăinarea proprietăţii, într-o sumă egală cu impozitul plătit în Malta.

Totuşi suma creditului nu va depăşi suma impozitului român pe acele venituri, elemente de venit, profituri sau câştiguri ori pe veniturile din înstrăinarea proprietăţii, calculat în conformitate cu prevederile legislaţiei fiscale şi reglementările din România.

2. În cazul Maltei, sub rezerva prevederilor legii din Malta, referitoare la recunoaşterea unui credit pentru impozitul plătit în străinătate faţă de impozitul datorat în Malta, când, în conformitate cu prevederile acestui acord, venitul din surse din România este inclus în stabilirea impozitării în Malta, impozitul perceput în România asupra acestui venit va fi recunoscut ca un credit faţă de impozitul plătibil în Malta asupra aceluiaşi tip de venit.

3. În scopul recunoaşterii drept credit, impozitul plătibil în România sau în Malta, după caz, este considerat că include impozitul care altfel ar fi plătibil într-un stat contractant, dar care a fost redus sau anulat de acel stat contractant, conform prevederilor legale privind acordarea facilităţilor fiscale.

ART. 25

Nediscriminarea

1. Naţionalii unui stat contractant, fie că sunt sau nu rezidenţi ai statului contractant menţionat, nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant la nici o impunere sau obligaţie legată de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impunerea şi obligaţiile legate de acestea la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat contractant aflaţi în aceeaşi situaţie.

2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în celălalt stat contractant decât impunerea stabilită întreprinderilor acelui celălalt stat contractant care desfăşoară aceleaşi activităţi.

3. Cu excepţia cazului când se aplică prevederile paragrafului 1 al art. 9, ale paragrafului 7 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12 şi 13, dobânzile, comisioanele, redevenţele şi alte plăţi făcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat contractant menţionat.

4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parţial deţinut sau controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse, în primul stat contractant menţionat, nici unei impuneri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat contractant menţionat.

5. Nici o prevedere a prezentului articol nu se consideră ca obligând un stat contractant să acorde persoanelor fizice care sunt rezidente în celălalt stat contractant orice deduceri personale, înlesniri şi reduceri în ceea ce priveşte impunerea pe considerente privind statutul civil, responsabilităţile familiale sau orice alte considerente personale, pe care le acordă propriilor săi rezidenţi.

ART. 26

Procedura amiabilă

1. Când o persoană consideră că datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultă sau va rezulta pentru ea o impunere care nu este conformă cu prevederile prezentului acord, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acestor state, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă situaţia sa se încadrează în prevederile paragrafului 1 al art. 25, acelui stat contractant al cărui naţional este. Cazul trebuie prezentat în 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă o impunere contrară prevederilor acordului.

2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impuneri care nu este în conformitate cu acordul. Orice înţelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripţie prevăzută în legislaţia internă a statelor contractante.

3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării acestui acord. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru evitarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de acord.

4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, în scopul realizării unei înţelegeri, în sensul paragrafelor precedente. Când, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare necesar un schimb oral de opinii, un astfel de schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanţi ai autorităţilor competente ale statelor contractante.

ART. 27

Schimb de informaţii

1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicării prevederilor prezentului acord sau a legislaţiei interne a statelor contractante privitoare la impozitele vizate de acord, în măsura în care impunerea la care se referă nu este contrară prevederilor acordului. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinută de un stat contractant va fi tratată ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută conform prevederilor legislaţiei interne a acestui stat contractant şi va fi dezvăluită numai autorităţilor (inclusiv la instanţe judecătoreşti şi organe administrative), însărcinate cu stabilirea sau încasarea, aplicarea sau urmărirea ori soluţionarea contestaţiilor sau prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele care fac obiectul acordului. Aceste autorităţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti sau deciziile judiciare.

2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:

a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui stat contractant sau a celuilalt;

b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui stat contractant sau a celuilalt;

c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu de fabricaţie ori comercial sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

ART. 28

Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare

Prevederile prezentului acord nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.

ART. 29

Intrarea în vigoare

1. Statele contractante îşi vor notifica reciproc îndeplinirea cerinţelor constituţionale pentru intrarea în vigoare a prezentului acord.

2. Prezentul acord va intra în vigoare după 30 de zile de la data ultimei notificări la care se face referire în paragraful 1, iar prevederile lui se vor aplica în ceea ce priveşte impozitele pe veniturile obţinute în cursul oricărui an calendaristic sau perioade contabile, după caz, începând la sau după prima zi a lunii ianuarie imediat următoare datei la care acordul intră în vigoare.

ART. 30

Denunţarea

Prezentul acord va rămâne în vigoare până când va fi denunţat de un stat contractant. Fiecare stat contractant poate denunţa acordul prin remiterea, pe canale diplomatice, a unei note de denunţare cu cel puţin 6 luni înainte de sfârşitul oricărui an calendaristic, după expirarea unei perioade de 5 ani de la data la care acordul a intrat în vigoare.

În această situaţie, prezentul acord va înceta să se aplice, în ceea ce priveşte impozitele pe veniturile obţinute în cursul oricărui an calendaristic sau perioade contabile, după caz, începând la sau după prima zi a lunii ianuarie imediat următoare datei la care a fost remisă nota de denunţare.

Drept pentru care, subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă de către guvernele lor, au semnat prezentul acord.

Întocmit la Bucureşti la 30 noiembrie 1995, în două exemplare originale, în limbile română şi engleză, ambele texte fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretarea prevederilor prezentului acord, textul în limba engleză va prevala.

Pentru Guvernul României,

Florin Georgescu,

ministru de stat,

ministrul finanţelor

Pentru Guvernul Maltei,

John Dalli,

ministrul finanţelor

PROTOCOL

La semnarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Maltei pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, cele două părţi au convenit asupra următoarelor prevederi care fac parte integrantă din acord:

- Referitor la articolul 2 secţiunea 76 din Legea impozitului pe venit din Malta, care prevede că nici un acord de evitare a dublei impuneri încheiat de Malta nu se aplică asupra impozitului plătit sau plătibil în Malta în conformitate cu prevederile subsecţiunii (13) a secţiunii 56 din Legea impozitului pe venit, cu privire la venitul impozabil al oricărei persoane angajate în producţia de petrol produs în Malta sau cu oricare altă prevedere în esenţă similară care este stabilită după data semnării prezentului acord.

- Referitor la articolul 7, fiecare stat contractant va impozita profiturile din activitatea de asigurare conform propriei sale legislaţii.

- Referitor la articolul 10, conform legii în vigoare în Malta, impozitul pe venit plătit sau plătibil de o societate, care se referă la partea din profiturile sale care este distribuită sub formă de dividende, este asimilat cu impozitul pe venitul personal al acţionarului care primeşte un asemenea dividend. Acţionarul care primeşte dividendul este supus impunerii la suma brută şi suma impozitului astfel asimilat este compensată cu obligaţia fiscală a acţionarului asupra venitului său din toate sursele supuse impunerii.

Drept pentru care, subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă de către guvernele lor, au semnat prezentul protocol.

Întocmit în două exemplare la Bucureşti la 30 noiembrie 1995, în limbile română şi engleză, ambele texte fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretarea prevederilor prezentului protocol, textul în limba engleză va prevala.

Pentru Guvernul României,

Florin Georgescu,

ministru de stat,

ministrul finanţelor

Pentru Guvernul Maltei,

John Dalli,

ministrul finanţelor