LEGE   Nr. 85 din 18 octombrie 1994

privind ratificarea Convenţiei dintre România şi Marele Ducat de Luxemburg pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi avere, semnată la Luxemburg la 14 decembrie 1993

EMITENT:      PARLAMENTUL

PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL  NR. 299 din 24 octombrie 1994

    Parlamentul României adoptă prezenta lege.

    ARTICOL UNIC

    Se ratifică Convenţia dintre România şi Marele Ducat de Luxemburg pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi avere, semnată la Luxemburg la 14 decembrie 1993.

    Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 13 septembrie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE SENATULUI

prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN

    Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 3 octombrie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

RADU BERCEANU

CONVENŢIE

între România şi Marele Ducat de Luxemburg pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi avere

    Guvernul României şi Guvernul Marelui Ducat de Luxemburg, dorind să încheie o convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi avere, au convenit după cum urmează:

    ART. 1

    Persoane vizate

    Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unui stat contractant sau ale ambelor state contractante.

    ART. 2

    Impozite vizate

    1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit şi pe avere percepute în contul fiecăruia dintre statele contractante, al unităţilor lor administrativ-teritoriale sau al colectivităţilor lor locale, oricare ar fi sistemul de percepere.

    2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe avere impozitele percepute pe venitul total, pe averea totală sau pe elemente ale venitului ori ale averii, inclusiv impozitele pe câştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele pe plusvalori.

    3. Impozitele actuale cărora li se aplică convenţia sunt:

    a) în ce priveşte România:

    (i) impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice;

    (ii) impozitul pe profit;

    (iii) impozitul pe salarii;

    (iv) impozitul pe veniturile nerezidenţilor;

    (v) impozitul pe dividende;

    (vi) impozitul pe venitul agricol al persoanelor fizice (denumite în continuare impozit român);

    b) în ce priveşte Luxemburgul:

    (i) impozitul pe veniturile persoanelor fizice;

    (îi) impozitul pe venitul colectivităţilor;

    (iii) impozitul special pe tantieme;

    (iv) impozitul pe avere; şi

    (v) impozitul comercial comunal în funcţie de beneficiile şi capitalul de exploatare

    (denumite în continuare impozit luxemburghez).

    4. Convenţia se aplică, de asemenea, impozitelor de natură identică sau analoagă, care vor fi stabilite după data semnării convenţiei şi care se vor adăuga la impozitele actuale sau care le vor înlocui. Autorităţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica modificările importante aduse legislaţiilor lor fiscale respective.

    ART. 3

    Definiţii generale

    1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită;

    a) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant indică, după context, România sau Luxemburgul;

    b) termenul România înseamnă România şi, folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum şi zona economică exclusivă, asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, drepturile suverane sau jurisdicţia în concordanţă cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele marii, pe fundul şi subsolul acestor ape;

    c) termenul Luxemburg indică Marele Ducat de Luxemburg şi, folosit în sens geografic, indică teritoriul Marelui Ducat de Luxemburg;

    d) termenul persoană cuprinde persoanele fizice, societăţile şi orice alte grupări de persoane legal constituite în unul dintre cele două state contractante;

    e) termenul societate indică orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată ca persoană juridică în vederea impunerii;

    f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant indică o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant, respectiv o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

    g) expresia trafic internaţional indică orice transport efectuat cu o navă, o aeronavă sau un vehicul feroviar sau rutier, exploatat de o întreprindere al cărei sediu al conducerii efective este situat într-un stat contractant, cu excepţia cazului când nava, aeronava sau vehiculul feroviar sau rutier nu este exploatat decât între puncte situate în celălalt stat contractant;

    h) expresia autoritate competentă indică:

    (i) în ce priveşte România, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat;

    (ii) în ce priveşte Luxemburgul, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat;

    i) termenul naţionali înseamnă:

    (i) orice persoană fizică care posedă cetăţenia României sau naţionalitatea Luxemburgului;

    (ii) orice persoană juridică, societate de persoane sau asociaţii constituite în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant.

    2. În ce priveşte aplicarea acestei convenţii de către un stat contractant, orice expresie care nu este definită va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acelui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplică.

    ART. 4

    Rezident

    1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant indică orice persoană care, în virtutea legislaţiei acelui stat, este supusă impunerii în acel stat, datorită domiciliului sau, rezidenţei sale, sediului conducerii sau oricărui alt criteriu de natură analoagă. Totuşi această expresie nu cuprinde persoanele care nu sunt supuse impunerii în acest stat decât pentru veniturile din surse aflate în acest stat sau pentru averea situată în acest stat.

    2. Când, conform dispoziţiilor paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, situaţia să se rezolvă în modul următor:

    a) această persoană este considerată rezidentă a statului în care dispune de o locuinţă permanentă, dacă dispune de o locuinţă permanentă în ambele state, ea este considerată rezidentă a statului cu care legăturile sale personale şi economice sunt cele mai strânse (centrul intereselor vitale);

    b) dacă statul în care această persoană are centrul intereselor vitale nu poate fi determinat sau dacă nu dispune de o locuinţă permanentă în nici unul dintre state, ea este considerată ca un rezident al statului în care locuieşte în mod obişnuit;

    c) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau dacă nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul dintre ele, ea este considerată ca un rezident al statului a cărui naţionalitate sau cetăţenie o are;

    d) dacă această persoană are cetăţenia sau naţionalitatea ambelor state sau dacă nu are cetăţenia sau naţionalitatea nici uneia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante rezolvă problema de comun acord.

    3. Când, potrivit dispoziţiilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, ea este considerată rezidentă a statului unde este situat sediul conducerii sale efective.

    ART. 5

    Sediu permanent

    1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent indică un loc fix de afaceri prin intermediul căruia o întreprindere exercită total sau în parte activitatea sa.

    2. Expresia sediu permanent cuprinde îndeosebi:

    a) un sediu de conducere;

    b) o sucursală;

    c) un birou;

    d) o uzină;

    e) un atelier;

    f) un magazin de vânzări;

    g) o plantaţie, o fermă sau o vie; şi

    h) o mină, un puţ de petrol sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie de resurse naturale.

    3. Expresia sediu permanent cuprinde, de asemenea, un şantier de construcţii sau de montaj sau activităţi de supraveghere sau de consultanţă în legătură cu acestea, dar numai atunci când acest şantier sau aceste activităţi continuă o perioadă mai mare de nouă luni.

    4. Independent de dispoziţiile precedente ale prezentului articol, se consideră că nu este sediu permanent dacă:

    a) se folosesc instalaţii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării de mărfuri aparţinând întreprinderii;

    b) mărfurile aparţinând întreprinderii sunt păstrate numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării;

    c) mărfurile aparţinând întreprinderii sunt păstrate numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

    d) un loc fix de afaceri este folosit numai în scopul de a cumpăra mărfuri sau de a culege informaţii pentru întreprindere;

    e) un loc fix de afaceri este folosit numai în scopul de a desfăşura, pentru întreprindere, orice altă activitate cu caracter pregătitor sau auxiliar;

    f) mărfurile aparţinând unei întreprinderi, expuse la un târg comercial sau expoziţie şi vândute de întreprindere la închiderea acestui târg sau expoziţii;

    g) un loc fix de afaceri este folosit numai în scopul desfăşurării cumulate de activităţi menţionate la lit. a)-f), cu condiţia ca activitatea de ansamblu a locului fix de afaceri ce rezultă din acest cumul să păstreze un caracter pregătitor sau auxiliar.

    5. Independent de dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoană - alta decât un agent având statut independent, la care se aplică paragraful 6 - activează în contul unei întreprinderi şi dispune într-un stat contractant de puteri pe care le exercită în mod obişnuit, permiţându-i să încheie contracte în numele întreprinderii, această întreprindere este considerată ca având un sediu permanent în acest stat pentru toate activităţile pe care această persoană le exercită pentru întreprindere, cu condiţia ca activităţile acestei persoane să nu fie limitate la cele menţionate la paragraful 4 şi care, dacă ar fi exercitate prin intermediul unui loc fix de afaceri, nu ar permite considerarea acestui loc fix drept un sediu permanent potrivit dispoziţiilor acestui paragraf.

    6. O întreprindere nu este considerată ca având un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul că ea îşi exercită în acest stat activitatea prin intermediul unui curtier, unui comisionar general sau al oricărui alt agent având statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul obişnuit al activităţii lor.

    7. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de către o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care îşi exercită activitatea în acel stat (fie prin intermediul unui sediu permanent sau nu) nu este suficient, prin el însuşi, pentru a face din vreuna dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

    ART. 6

    Venituri imobiliare

    1. Veniturile pe care un rezident al unui stat contractant le obţine din bunuri imobiliare (inclusiv veniturile din exploatări agricole sau forestiere), situate în celălalt stat contractant, sunt impozabile în acest celălalt stat.

    2. Expresia bunuri imobiliare are sensul pe care i-l atribuie dreptul statului contractant în care sunt situate bunurile considerate. Expresia cuprinde, în orice caz, accesoriile, inventarul mort sau viu al exploatărilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dispoziţiile dreptului comun privind proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobiliare şi drepturile la plăţi variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, aeronavele, vehiculele feroviare sau rutiere şi navele fluviale nu sunt considerate ca bunuri imobiliare.

    3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplică veniturilor ce provin din exploatarea directă, locaţia sau arondarea, precum şi orice altă formă de exploatare a bunurilor imobiliare.

    4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobiliare ale unei întreprinderi, precum şi veniturilor din bunuri imobiliare folosite la exercitarea unei profesii independente.

    ART. 7

    Beneficiile întreprinderilor

    1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant nu sunt impozabile decât în acest stat, în afară de cazul în care întreprinderea îşi exercită activitatea sa în celălalt stat contractant prin intermediul unui sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea îşi exercită activitatea sa într-un asemenea mod, beneficiile întreprinderii sunt impozabile în celălalt stat, dar numai în măsura în care sunt atribuibile acestui sediu permanent.

    2. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 3, atunci când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitatea sa în celălalt stat contractant prin intermediul unui sediu permanent situat în acel celălalt stat, se atribuie în fiecare stat contractant acelui sediu permanent beneficii pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă, exercitând activităţi identice sau analoage în condiţii identice sau analoage şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea al cărei sediu permanent este.

    3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent sunt admise la scădere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administraţie efectuate fie în statul în care este situat acest sediu permanent, fie în altă parte.

    4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca determinarea beneficiilor atribuite unui sediu permanent pe baza unei repartizări a beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele sale părţi componente, nici o dispoziţie a paragrafului 2 nu împiedică acest stat contractant să determine beneficiile impozabile în funcţie de repartiţia uzuală; metoda de repartiţie adoptată trebuie să fie, ca şi rezultatul obţinut, conform principiilor cuprinse în prezentul articol.

    5. Nici un beneficiu nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul că acesta a cumpărat mărfuri pentru întreprindere.

    6. În vederea aplicării paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu permanent se determină în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul când există motive valabile şi suficiente de a proceda altfel.

    7. Când beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile acestor articole nu sunt afectate de dispoziţiile prezentului articol.

    ART. 8

    Transport internaţional

    1. Beneficiile provenind din exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere nu sunt impozabile decât în statul contractant în care se află sediul conducerii efective a întreprinderii.

    2. Beneficiile provenind din exploatarea navelor fluviale servind navigaţiei interioare nu sunt impozabile decât în statul contractant în care se află sediul conducerii efective a întreprinderii.

    3. Dacă sediul conducerii efective a unei întreprinderi de navigaţie maritimă sau interioară se află la bordul unei nave maritime sau fluviale, acest sediu se consideră situat în statul contractant în care se află situat portul de înregistrare a navei maritime sau fluviale sau, dacă nu există un atare port, în statul contractant în care cel care exploatează nava maritimă sau fluvială este rezident.

    4. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, beneficiilor provenind din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la un organism internaţional de exploatare.

    ART. 9

    Întreprinderi asociate

    1. Atunci când:

    a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau când

    b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,

    şi când, într-unul şi în celălalt caz, cele două întreprinderi sunt, în relaţiile lor comerciale sau financiare, legate prin condiţii convenite sau impuse, care diferă de cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, beneficiile care, fără aceste condiţii, ar fi fost realizate de către una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi realizate în fapt din cauza acestor condiţii, pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi şi impuse în consecinţă.

    2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat - şi impune în consecinţă - beneficiile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în acel celălalt stat şi beneficiile astfel incluse sunt beneficiile care ar fi revenit întreprinderii primului stat contractant, dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci celălalt stat va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor beneficii. La determinarea unei astfel de modificări se ţine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi, dacă este necesar, autorităţile competente ale statelor contractante se consultă reciproc.

    ART. 10

    Dividende

    1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat.

    2. Totuşi aceste dividende sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende şi, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă persoana care primeşte dividendele este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi:

    a) 5 la sută din suma brută a dividendelor, dacă beneficiarul efectiv este o societate - alta decât o societate de persoane -, care deţine în mod direct cel puţin 25 la sută din capitalul societăţii care plăteşte dividendele;

    b) 15 la sută din suma brută a dividendelor, în toate celelalte cazuri.

    Prezentul paragraf nu afectează impunerea societăţii pentru beneficiile ce folosesc plăţii dividendelor.

    3. Termenul dividende folosit în prezentul articol indică veniturile provenind din acţiuni, acţiuni sau drepturi de folosinţă, din părţi miniere, din părţi de fondator sau alte părţi beneficiare, cu excepţia creanţelor, precum şi veniturile din alte părţi sociale supuse aceluiaşi regim fiscal ca veniturile din acţiuni prin legislaţia statului al cărui rezident este societatea distribuitoare de dividende.

    4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică atunci când beneficiarul efectiv al dividendelor, rezident al unui stat contractant, exercită în celălalt stat contractant al cărui rezident este societatea care plăteşte dividendele, fie o activitate industrială, agricolă sau comercială prin intermediul unui sediu permanent situat acolo, fie o profesie independentă prin intermediul unei baze fixe situate acolo şi când participarea generatoare de dividende este legată efectiv de acest sediu permanent. În această situaţie se aplică, după caz, dispoziţiile art. 7 sau ale art. 15.

    5. Când o societate, care este rezident al unui stat contractant, realizează beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acest celălalt stat nu poate percepe nici un impozit pe dividendele plătite de societate, cu excepţia cazului în care aceste dividende sunt plătite unui rezident al acestui celălalt stat sau în cazul în care participarea generatoare de dividende se leagă efectiv de un sediu permanent sau de o bază fixă situate în acest celălalt stat, nici nu poate preleva nici un impozit pe beneficiile nedistribuite ale societăţii, cu titlu de impunere a beneficiilor nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite constau, în total sau în parte, din beneficii sau venituri provenind din acest celălalt stat.

    ART. 11

    Dobânzi

    1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat.

    2. Totuşi aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 10 la sută din suma brută a dobânzilor.

    3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant nu sunt impozabile în primul stat, dacă creanţa generatoare de dobânzi este garantată, asigurată sau finanţată de celălalt stat ori de o instituţie financiară care este un rezident al acestui celălalt stat.

    4. Termenul dobânzi folosit în prezentul articol indică veniturile din creanţe de orice natură, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză de participare la beneficiile debitorului şi mai ales veniturile din fonduri publice şi obligaţiile de împrumut, inclusiv primele şi premiile legate de aceste titluri. Penalizările pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.

    5. Dispoziţiile paragrafelor 1, 2 şi 3 nu se aplică atunci când beneficiarul efectiv al dobânzilor, rezident al unui stat contractant, exercită în celălalt stat contractant din care provin dobânzile, fie o activitate industrială, agricolă sau comercială prin intermediul unui sediu permanent care este situat acolo, fie o profesie independentă prin intermediul unei baze fixe care este situată acolo şi când creanţa generatoare de dobânzi este legată efectiv de sediul permanent sau baza fixă. În această situaţie sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

    6. Dobânzile sunt considerate ca provenind dintr-un stat contractant când debitorul este acest stat însuşi, o unitate administrativ-teritorială, o colectivitate locală sau un rezident al acestui stat. Totuşi, când debitorul dobânzilor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă, pentru care datoria în legătură cu plata dobânzilor a fost contractată şi sediul permanent sau baza fixă suportă aceste dobânzi, acestea se consideră ca provenind din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

    7. Când, datorită relaţiilor speciale existente între debitorul şi beneficiarul efectiv sau pe care unul sau celălalt le întreţine cu terţe persoane, suma dobânzilor, ţinând cont de creanţa pentru care sunt datorate, depăşeşte pe cea asupra căreia debitorul şi beneficiarul efectiv ar fi convenit în lipsa unor asemenea relaţii, dispoziţiile prezentului articol nu se aplică decât la această ultimă sumă. În această situaţie partea excedentară a plăţilor rămâne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant şi ţinându-se seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

    ART. 12

    Redevenţe

    1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat.

    2. Totuşi aceste redevenţe sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant de unde provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă persoana care primeşte redevenţele este beneficiarul efectiv al acestora, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 10 la sută din suma brută a redevenţelor.

    3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol indică remuneraţiile de orice natură plătite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv filmele cinematografice, filmele şi înregistrările pentru transmisiunile radiofonice şi televizate, precum şi alte forme de transmisiuni, a unui brevet, a unei mărci de fabrică sau de comerţ, a unui desen sau a unui model, a unui plan, a unei formule sau a unui procedeu secret, precum şi pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, agricol, comercial sau ştiinţific şi pentru informaţii în legătură cu o experienţă acumulată în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.

    4. Dispoziţiile paragrafului 1 şi 2 nu se aplică atunci când beneficiarul efectiv al redevenţelor, rezident al unui stat contractant, exercită în celălalt stat contractant din care provin redevenţele fie o activitate industrială, agricolă sau comercială prin intermediul unui sediu permanent situat acolo, fie o profesie independentă prin intermediul unei baze fixe situate acolo, şi când dreptul sau bunul generator al redevenţelor este legat efectiv de sediul permanent sau de baza fixă. În această situaţie se aplică dispoziţiile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

    5. Redevenţele sunt considerate ca provenind dintr-un stat contractant atunci când debitorul este acel stat, o unitate administrativ-teritorială, o colectivitate locală sau un rezident al acestui stat. Totuşi, atunci când debitorul redevenţelor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă pentru care a fost încheiat contractul ce dă naştere la plata redevenţelor şi care le suportă, aceste redevenţe sunt considerate ca provenind din statul contractant unde este situat sediul permanent sau baza fixă.

    6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau pe care unul şi celălalt le întreţin cu terţe persoane, suma redevenţelor, ţinând seama de prestaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte pe cea asupra căreia ar fi convenit debitorul şi beneficiarul în lipsa unor asemenea relaţii, dispoziţiile prezentului articol nu se aplică decât la această ultimă sumă. În acest caz partea excedentară a plăţilor rămâne impozabilă, conform legislaţiei fiecărui stat contractant şi ţinându-se seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

    ART. 13

    Comisioane

    1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat.

    2. Totuşi aceste comisioane sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al comisioanelor, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 5 la sută din suma brută a comisioanelor.

    3. Termenul comisioane, folosit în prezentul articol, înseamnă remuneraţiile plătite oricărei persoane pentru serviciile pe care le prestează în calitate de intermediar, comisionar general sau oricărei alte persoane asimilate unui intermediar sau comisionar de către legislaţia fiscală a statului din care provin remuneraţiile.

    4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică când beneficiarul efectiv al comisioanelor, rezident al unui stat contractant desfăşoară în celălalt stat contractant din care provin comisioanele fie o activitate industrială, agricolă sau comercială, prin intermediul unui sediu permanent situat acolo, fie o profesie independentă prin intermediul unei baze fixe situate acolo şi de care plata comisioanelor este efectiv legată. În această situaţie sunt aplicabile dispoziţiilor art. 7 sau ale art. 15, după caz.

    5. Comisioanele vor fi considerate ca provenind dintr-un stat contractant când debitorul este însuşi acel stat, o unitate administrativ-teritorială, o colectivitate locală sau un rezident al acestui stat. Totuşi, când plătitorul comisioanelor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă pentru care a fost contractată obligaţia de plată a comisioanelor şi care suportă plata acestor comisioane, acestea vor fi considerate ca provenind din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

    6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între debitorul şi beneficiarul efectiv sau pe care unul şi celălalt le întreţin cu terţe persoane, suma comisioanelor, ţinând seama de serviciile pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între debitor şi beneficiarul efectiv, în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se vor aplica numai la această ultimă sumă. În acest caz partea excedentară a comisioanelor va fi impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant şi ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

    ART. 14

    Câştiguri din capital

    1. Câştigurile pe care un rezident al unui stat contractant le obţine din înstrăinarea de bunuri imobiliare vizate în art. 6 şi situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat.

    2. Câştigurile provenind din înstrăinarea de bunuri mobiliare care fac parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a bunurilor mobiliare care aparţin unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv asemenea câştiguri provenind din înstrăinarea acestui sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acestei baze fixe, sunt impozabile în acest celălalt stat.

    3. Câştigurile provenind din înstrăinarea navelor, aeronavelor sau a vehiculelor feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional, a navelor servind navigaţiei interioare sau a bunurilor mobiliare afectate exploatării acestor nave, aeronave, vehicule feroviare sau rutiere sau vapoare fluviale, nu sunt impozabile decât în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.

    4. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricăror altor bunuri, altele decât cele vizate la paragrafele 1, 2 şi 3 nu sunt impozabile decât în statul contractant al cărui rezident este cel care înstrăinează.

    ART. 15

    Profesii independente

    1. Veniturile pe care un rezident al unui stat contractant le obţine dintr-o profesie independentă sau din alte activităţi cu caracter independent nu sunt impozabile decât în acest stat, dacă acest rezident nu dispune în mod obişnuit în celălalt stat contractant de o bază fixă pentru exercitarea activităţilor sale. Dacă el dispune de o asemenea bază fixă, veniturile sunt impozabile, în celălalt stat, dar numai în măsura în care ele sunt atribuibile acestei baze fixe.

    2. Expresia profesie independentă cuprinde în special activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi activităţile independente ale medicilor, avocaţilor, inginerilor, arhitecţilor, dentiştilor şi contabililor.

    ART. 16

    Profesii dependente

    1. Sub rezerva dispoziţiilor art. 17, 19, 20, 21 şi 22, salariile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariată nu sunt impozabile decât în acest stat, cu condiţia ca activitatea sa să nu fie exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea este exercitată în celălalt stat, remuneraţiile primite cu acest titlu sunt impozabile în acest celălalt stat.

    2. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant nu sunt impozabile decât în primul stat, dacă:

    a) beneficiarul rămâne în celălalt stat o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal considerat, şi

    b) remuneraţiile sunt plătite de către o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezident al celuilalt stat, şi

    c) sarcina remuneraţiilor nu este suportată de către un sediu permanent sau o bază fixă pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

    3. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale prezentului articol, remuneraţiile primite pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave, aeronave, vehicul feroviar sau rutier, exploatate în trafic internaţional, sau la bordul unei nave servind navigaţiei interioare, sunt impozabile în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.

    ART. 17

    Tantieme

    Tantiemele, jetoanele de prezenţă şi alte plăţi similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau de supraveghere a unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat.

    ART. 18

    Artişti şi sportivi

    1. Prin derogare de la dispoziţiile art. 15 şi 16, veniturile pe care un rezident al unui stat contractant le obţine din activităţile sale personale exercitate în celălalt stat contractant, în calitate de artist de spectacol, cum ar fi un artist de teatru, de cinema, de radio sau televiziune sau un muzician, sau în calitate de sportiv, sunt impozabile în acest celălalt stat.

    2. Când veniturile provenind din activităţi pe care un artist de spectacol sau un sportiv le exercită în mod personal şi în această calitate sunt atribuite nu artistului sau sportivului însuşi, ci unei alte persoane, aceste venituri sunt impozabile, prin derogare de la dispoziţiile art. 7, 15 şi 16, în statul contractant în care sunt exercitate activităţile artistului sau sportivului.

    3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activităţi exercitate de artişti de spectacol sau de sportivi, care sunt rezidenţi ai unui stat contractant, nu sunt impozabile decât în acest stat, când activităţile sunt exercitate în celălalt stat contractant, în cadrul unui program de schimburi culturale sau sportive aprobate de guvernele statelor contractante.

    ART. 19

    Pensii

    1. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 2 al art. 20, pensiile şi celelalte remuneraţii similare, plătite unui rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată desfăşurată anterior, nu sunt impozabile decât în acest stat.

    2. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 1, pensiile şi alte sume plătite ca aplicare a legislaţiei în ceea ce priveşte asigurarea socială a unui stat contractant sunt impozabile în acest stat.

    ART. 20

    Funcţii publice

    1. a) Remuneraţiile, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant sau de către una dintre unităţile sale administrativ-teritoriale sau colectivităţi locale unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau acestei unităţi sau colectivităţi nu sunt impozabile decât în acest stat.

    b) Totuşi aceste remuneraţii nu sunt impozabile decât în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acest stat şi dacă persoana fizică este rezidentă a acestui stat, care:

    (i) posedă naţionalitatea sau cetăţenia acestui stat,

    sau

    (ii) nu a devenit rezident al acestui stat numai în scopul prestării serviciilor.

    2. a) Pensiile plătite de un stat contractant sau de una dintre unităţile sale administrativ-teritoriale sau colectivităţi locale, fie direct, fie prin prelevări de fonduri pe care le-au constituit, unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat, acestei unităţi sau colectivităţi, nu sunt impozabile decât în acest stat.

    b) Totuşi aceste pensii nu sunt impozabile decât în celălalt stat contractant dacă persoana fizică este rezidentă a acestui stat şi posedă naţionalitatea sau cetăţenia acestuia.

    3. Dispoziţiile art. 16, 17 şi 19 se aplică remuneraţiilor şi pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate industrială, agricolă sau comercială desfăşurată pentru un stat contractant sau pentru una dintre unităţile sale administrativ-teritoriale sau colectivităţi locale.

    ART. 21

    Studenţi şi practicanţi

    1. Sumele pe care un student sau un practicant care este sau a fost, imediat anterior venirii sale într-un stat contractant, un rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat numai în scopul efectuării studiilor sale sau a pregătirii sale, le primeşte pentru acoperirea cheltuielilor de întreţinere, studii sau pregătire, nu sunt impozabile în acest stat.

    2. O persoană fizică care este sau a fost anterior rezidentă a unuia dintre statele contractante şi care locuieşte în celălalt stat contractant în vederea efectuării studiilor, cercetării, dobândirii unei pregătiri sau experienţe tehnice, profesionale sau comerciale şi care exercită în acest celălalt stat contractant o activitate remunerată într-o perioadă sau mai multe perioade ce nu depăşesc 2 ani în total este scutită de impozit în acest celălalt stat pentru remuneraţiile primite în legătură cu această activitate, dacă această activitate are un raport direct cu studiile, cercetarea, pregătirea sau cu dobândirea unei experienţe şi dacă remuneraţiile constituie venituri necesare pentru acoperirea cheltuielilor sale de întreţinere.

    ART. 22

    Profesori şi cercetători

    1. Remuneraţiile primite de profesori şi alţi membri ai personalului profesoral, rezidenţi ai unui stat contractant, care se află ocazional în celălalt stat contractant pentru a preda acolo sau pentru a face cercetări ştiinţifice într-o universitate sau o altă instituţie de învăţământ recunoscută oficial, într-o perioadă ce nu depăşeşte 2 ani, nu sunt impozabile decât în primul stat ; după această perioadă, remuneraţiile nu sunt impozabile decât în celălalt stat contractant.

    2. Această prevedere este, de asemenea, aplicabilă remuneraţiilor pe care o persoană fizică, rezidentă a unui stat contractant, le primeşte pentru activităţile de cercetare realizate în celălalt stat contractant, dacă aceste activităţi nu sunt realizate cu scopul principal de a acorda avantaje particulare unei întreprinderi sau unei persoane, ci în interes public.

    ART. 23

    Alte venituri

    1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate în articolele precedente ale prezentei convenţii, nu sunt impozabile decât în acest stat.

    2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu se aplică veniturilor, altele decât veniturile provenind din bunuri imobiliare, aşa cum sunt definite la paragraful 2 al art. 6, când beneficiarul unor asemenea venituri, rezident al unui stat contractant, exercită în celălalt stat contractant fie o activitate industrială, agricolă sau comercială prin intermediul unui sediu permanent care este situat acolo, fie o profesie independentă prin intermediul unei baze fixe care este situată acolo şi când dreptul sau bunul generator de venituri este legat efectiv de acest sediu permanent sau baza fixă. În acest caz se aplică dispoziţiile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

    ART. 24

    Avere

    1. Averea constituită din bunuri imobile vizate la art. 6, pe care o posedă un rezident al unui stat contractant şi care sunt situate în celălalt stat contractant, este impozabilă în acest celălalt stat.

    2. Averea constituită din bunuri mobile care fac parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant, sau din bunuri mobile care aparţin unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, este impozabilă în acest celălalt stat.

    3. Averea constituită din nave, aeronave, vehicule feroviare şi rutiere exploatate în trafic internaţional, din nave servind navigaţiei interioare, precum şi din bunuri mobiliare destinate exploatării acestor nave, aeronave, vehicule feroviare sau rutiere sau alte nave fluviale, nu este impozabilă decât în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.

    4. Toate celelalte elemente ale averii unui rezident al unui stat contractant nu sunt impozabile decât în acest stat.

    ART. 25

    Metode pentru eliminarea dublei impuneri

    1. În România, dubla impunere este evitată în felul următor:

    a) când un rezident al României primeşte venituri sau posedă avere care, în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii, sunt impozabile în Luxemburg, România scuteşte de impozit aceste venituri sau această avere, sub rezerva dispoziţiilor subparagrafului b), dar poate, pentru calcularea sumei impozitului pentru restul de venit sau de avere a rezidentului, să aplice aceleaşi cote de impozite ca şi când veniturile sau elementele de avere nu ar fi fost scutite;

    b) când un rezident al României primeşte elemente de venit care, în concordanţă cu dispoziţiile art. 10, 11, 12 şi 13, sunt impozabile în Luxemburg, România acordă din impozitul pe care-l percepe pe veniturile acestui rezident o deducere egală ca sumă cu impozitul plătit în Luxemburg. Această deducere nu poate totuşi să depăşească fracţiunea impozitului, calculată înainte de deducere, ce corespunde acestor elemente de venit primite din Luxemburg.

    2. În Luxemburg, dubla impunere este evitată în felul următor:

    a) când un rezident al Luxemburgului primeşte venituri sau posedă avere care, în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii, sunt impozabile în România, Luxemburgul scuteşte de impozit aceste venituri sau această avere, sub rezerva dispoziţiilor subparagrafelor b) şi c), dar poate, pentru calcularea sumei impozitului pentru restul de venit sau de avere a rezidentului, să aplice aceleaşi cote de impozit ca şi când veniturile sau elementele de avere nu ar fi fost scutite;

    b) când un rezident al Luxemburgului primeşte elemente de venit care, conform dispoziţiilor art. 10, 11, 12 şi 13, sunt impozabile în România, Luxemburgul acordă din impozitul pe care-l percepe pe veniturile acestui rezident o deducere egală ca sumă cu impozitul plătit în România. Această deducere nu poate totuşi să depăşească fracţiunea impozitului, calculată înainte de deducere, ce corespunde acestor elemente de venit primite din România;

    c) când o societate care este rezidentă a Luxemburgului primeşte dividende din surse aflate în România, Luxemburgul scuteşte de impozit aceste dividende, numai dacă această societate rezidentă a Luxemburgului deţine în mod direct de la începutul activităţii sale cel puţin 25 la sută din capitalul societăţii care plăteşte dividendele. Acţiunile sau părţile mai sus menţionate ale societăţii române sunt, în aceleaşi condiţii, exonerate de impozitul luxemburghez pe avere.

    ART. 26

    Nediscriminarea

    1. Naţionalii unui stat contractant nu sunt supuşi în celălalt stat contractant nici unei impuneri sau obligaţii în legătură cu aceasta, care este diferită sau mai împovărătoare decât aceea la care sunt sau ar putea fi supuşi naţionalii acestui celălalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie. Prezenta dispoziţie se aplică, de asemenea, prin derogare de la dispoziţiile art. 1, persoanelor care nu sunt rezidente ale unui stat contractant sau ale ambelor state contractante.

    2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu este stabilită în acest celălalt stat într-un mod mai puţin favorabil decât impunerea întreprinderilor acestui celălalt stat ce exercită aceeaşi activitate. Prezenta dispoziţie nu poate fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant deduceri personale, micşorări şi reduceri de impozit în funcţie de situaţia sau de sarcinile de familie pe care le acordă propriilor rezidenţi.

    3. În măsura în care dispoziţiile paragrafului 1 al art. 9, paragrafului 7 al art. 11, paragrafului 6 al art. 12, paragrafului 6 al art. 13 nu sunt aplicabile, dobânzile, redevenţele, comisioanele şi alte cheltuieli făcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt deductibile, pentru determinarea beneficiilor impozabile ale acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi când ar fi fost plătite unui rezident al primului stat. În mod similar, datoriile unei întreprinderi a unui stat contractant faţă de un rezident al celuilalt stat contractant sunt deductibile, în scopul determinării averii impozabile a acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi când acestea ar fi fost contractate faţă de un rezident al primului stat menţionat.

    4. Întreprinderile unui stat contractant al căror capital este în totalitate sau în parte, direct sau indirect, deţinut sau controlat de unul sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu sunt supuse în primul stat nici unei impuneri obligaţii legate de această, care este alta sau mai împovărătoare decât acelea la care sunt sau ar putea fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat.

    5. Dispoziţiile prezentului articol se aplică independent de dispoziţiile art. 2 impozitelor de aceeaşi natură sau denumire.

    ART. 27

    Procedură amiabilă

    1. Când o persoană apreciază că măsurile luate de un stat contractant sau de către ambele state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impunere care nu este conformă cu dispoziţiile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de căile prevăzute de dreptul intern al acestor state, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărei rezident este sau, dacă acest caz intră sub incidenţa paragrafului 1 al art. 26, aceleia a statului contractant a cărui naţionalitate sau cetăţenie o posedă. Cazul trebuie supus în cei 3 ani următori primei notificări a măsurii care antrenează o impunere care nu este conformă dispoziţiilor convenţiei.

    2. Autoritatea competentă se străduieşte, dacă reclamaţia i se pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să dea o soluţie corespunzătoare, să rezolve cazul pe cale de înţelegere amiabilă cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impuneri care nu este conformă cu convenţia. Înţelegerea se aplică oricare ar fi fost termenele prevăzute de dreptul intern al statelor contractante.

    3. Autorităţile competente ale statelor contractante se străduiesc, pe cale de acord amiabil, să rezolve dificultăţile sau să înlăture dubiile ce pot apărea ca urmare a interpretării sau aplicării convenţiei. Ele pot, de asemenea, să se consulte reciproc în vederea eliminării dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenţie.

    4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, în vederea realizării unui acord, astfel cum se precizează la paragrafele precedente. Dacă schimburile orale de vederi par a trebui să faciliteze acest acord, aceste schimburi orale de vederi pot avea loc în cadrul unei comisii compuse din reprezentanţi ai autorităţilor competente ale statelor contractante.

    ART. 28

    Schimb de informaţii

    1. Autorităţile competente ale statelor contractante fac schimb de informaţii necesare pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii sau a celor ale legislaţiei interne a statelor contractante, referitoare la impozitele vizate prin convenţie, în măsura în care impunerea pe care o prevede nu este contrară convenţiei. Schimbul de informaţii nu se restrânge la art. 1. Informaţiile primite de un stat contractant sunt ţinute secrete, în acelaşi mod ca şi informaţiile obţinute în aplicarea legislaţiei interne a acestui stat, şi nu sunt comunicate decât persoanelor sau autorităţilor (inclusiv tribunalele şi organele administrative), însărcinate cu stabilirea şi încasarea impozitelor vizate prin convenţie, cu procedurile sau urmăririle privind aceste impozite sau cu deciziile privind recursurile în legătură cu aceste impozite. Aceste persoane sau autorităţi nu folosesc aceste informaţii decât în aceste scopuri. Ele pot utiliza aceste informaţii în cursul audienţelor publice ale tribunalelor sau în timpul acţiunilor judecătoreşti.

    2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu pot în nici un caz să fie interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:

    a) de a lua măsuri administrative ce se abat de la legislaţia şi practica sa administrativă sau ale celuilalt stat contractant;

    b) de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute pe baza legislaţiei sale sau în cadrul practicii sale administrative normale sau a celei a celuilalt stat contractant;

    c) de a furniza informaţii care ar divulga un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu comercial ori informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

    ART. 29

    Agenţi diplomatici şi funcţionari consulari

    Dispoziţiile prezentei convenţii nu afectează privilegiile fiscale de care beneficiază agenţii diplomatici sau funcţionarii consulari, în virtutea fie a regulilor generale ale dreptului internaţional, fie a dispoziţiilor acordurilor speciale.

    ART. 30

    Intrarea în vigoare

    1. Prezenta convenţie va fi ratificată şi instrumentele ratificării vor fi schimbate cât mai curând posibil.

    2. Convenţia va intra în vigoare la 30 de zile după schimbul instrumentelor de ratificare şi dispoziţiile sale vor fi aplicabile:

    a) pentru impozitele reţinute la sursă, la veniturile atribuite sau de plătit începând cu 1 ianuarie al anului imediat următor celui în cursul căruia instrumentele de ratificare vor fi schimbate;

    b) pentru celelalte impozite percepute pentru anii fiscali începând cu sau după 1 ianuarie al anului imediat următor celui în cursul căruia instrumentele de ratificare vor fi schimbate.

    ART. 31

    Denunţare

    Prezenta convenţie va rămâne în vigoare atât timp cât ea nu va fi denunţată de un stat contractant. Fiecare stat contractant poate denunţa convenţia pe cale diplomatică cu un preaviz minim de 6 luni înainte de sfârşitul fiecărui an calendaristic şi după o perioadă de 5 ani, începând cu data intrării sale în vigoare. În acest caz, convenţia îşi va înceta aplicabilitatea:

    a) pentru impozitele reţinute la sursă la veniturile atribuite sau de plătit, începând cu 1 ianuarie al anului imediat următor celui în care se produce denunţarea;

    b) pentru celelalte impozite percepute pentru anii fiscali, începând cu sau după 1 ianuarie al anului imediat următor celui în cursul căruia se produce denunţarea.

    Drept pentru care subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă, au semnat prezenta convenţie.

    Făcută în două exemplare originale, la 14 decembrie 1993, la Luxemburg, în limbile română şi franceză, ambele texte fiind egal autentice.

Pentru Guvernul României,

Teodor Viorel Meleşcanu,

ministru de stat,

ministrul afacerilor externe

Pentru Guvernul Marelui Ducat

de Luxemburg,

Georges Wohlfart,

secretar de stat,

ministrul afacerilor externe