LEGE   Nr. 10 din 21 martie 1996

privind ratificarea Convenţiei dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Libaneze pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Beirut la 28 iunie 1995

EMITENT:      PARLAMENTUL

PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL  NR. 62 din 27 martie 1996

 

    Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

    ARTICOL UNIC

    Se ratifică Convenţia dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Libaneze pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Beirut la 28 iunie 1995.

 

    Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 19 decembrie 1995, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI

ION SOLCANU

 

    Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 7 martie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

 

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

MARŢIAN DAN

 

 

 

CONVENŢIE

între Guvernul României şi Guvernul Republicii Libaneze pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital

 

    Guvernul României şi Guvernul Republicii Libaneze,

    dorind să promoveze şi să întărească cooperarea lor economică prin încheierea unei convenţii pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital,

    au convenit după cum urmează:

 

    ART. 1

    Persoane vizate

    Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

    ART. 2

    Impozite vizate

    1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele unui stat contractant sau al autorităţilor sale locale ori al unităţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.

    2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, impozitele pe salarii şi alte remuneraţii similare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.

    3. Impozitele existente asupra cărora se va aplica prezenta convenţie sunt:

    a) în cazul României:

    (i) impozitul pe venitul persoanelor fizice;

    (ii) impozitul pe profit;

    (iii) impozitul pe salarii şi pe alte remuneraţii similare;

    (iv) impozitul pe venitul agricol;

    (v) impozitul pe dividende;

    (vi) impozitul pe clădiri şi impozitul pe terenurile ocupate de clădiri şi construcţii

    (denumite în continuare impozit român).

    b) În cazul Libanului:

    (i) impozitul pe profiturile din profesii industriale, comerciale şi necomerciale;

    (ii) impozitul pe salarii şi pensii;

    (iii) impozitul pe veniturile din proprietăţi mobiliare;

    (iv) impozitul pe proprietăţile construite

    (denumite în continuare impozit libanez).

    4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau în esenţă similare care sunt stabilite după data semnării prezentei convenţii, în plus sau în locul impozitelor existente la care se face referire în paragraful 3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări importante aduse în legislaţiile lor fiscale într-o perioadă de timp rezonabilă după efectuarea acestor modificări.

    ART. 3

    Definiţii generale

    1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

    a) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă România sau Liban, după cum cere contextul;

    b) termenul România înseamnă România şi, folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum şi zona economică exclusivă asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, drepturile suverane şi jurisdicţia în concordanţă cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele mării, pe fundul şi în subsolul acestor ape;

    c) termenul Liban înseamnă teritoriul Republicii Libaneze, inclusiv marea sa teritorială, precum şi zona economică exclusivă asupra cărora Libanul îşi exercită suveranitatea, drepturile suverane şi jurisdicţia în concordanţă cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele mării, pe fundul şi în subsolul acestor ape;

    d) termenul impozit înseamnă impozit român sau impozit libanez, după cum cere contextul;

    e) termenul persoană include o persoană fizică, o societate sau orice altă asociere de persoane legal constituită în oricare dintre statele contractante;

    f) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice altă entitate care este considerată ca o persoană juridică în scopul impozitării;

    g) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

    h) termenul naţional înseamnă:

    (i) în cazul României, orice persoană fizică având cetăţenia României (purtând paşaport român sau buletin de identitate român) şi orice persoană juridică, asociere de persoane şi orice altă entitate constituită în conformitate cu legislaţia în vigoare în România;

    (ii) în cazul Libanului, orice persoană fizică având cetăţenia libaneză (purtând paşaport libanez sau buletin de identitate libanez) şi orice persoană juridică, asociere de persoane şi orice altă entitate constituită în conformitate cu legislaţia în vigoare în Liban;

    i) expresia transport internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă, cu un vapor, cu o aeronavă, cu un vehicul feroviar sau rutier, exploatate de o întreprindere care are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului când asemenea transport este efectuat numai între puncte situate în celălalt stat contractant;

    j) expresia autoritate competentă înseamnă:

    (i) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat;

    (ii) în cazul Libanului, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat.

    2. În ceea ce priveşte aplicarea acestei convenţii de către un stat contractant, orice termen care nu este definit în convenţie va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acestui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplică.

    ART. 4

    Rezident

    1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, potrivit legislaţiei acestui stat, este supusă impunerii în acest stat datorită domiciliului său, rezidenţei sale, locului conducerii sau oricărui alt criteriu de natură similară. Această expresie nu include însă o persoană care este supusă impozitării în acest stat numai pentru faptul că realizează venituri din surse aflate în acest stat ori că are capital situat acolo.

    2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, statutul său se determină după cum urmează:

    a) aceasta va fi considerată rezidentă a statului contractant în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în ambele state contractante, va fi considerată rezidentă a statului cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

    b) dacă statul în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici unul dintre statele contractante, ea va fi considerată rezidentă a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;

    c) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă a statului contractant al cărui naţional este;

    d) dacă această persoană este un naţional al ambelor state contractante sau al nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

    3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, altă decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, aceasta va fi considerată a fi rezidentă a statului contractant în care se află locul conducerii sale efective.

    ART. 5

    Sediu permanent

    1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfăşoară în întregime sau în parte activitatea sa.

    2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:

    a) un loc de conducere;

    b) o sucursală;

    c) un birou;

    d) o uzină;

    e) un atelier;

    f) o fermă sau orice plantaţie; şi

    g) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.

    3. Expresia sediu permanent cuprinde, de asemenea:

    a) un şantier de construcţii, un proiect de construcţii, de montaj sau de instalare sau activităţile de supraveghere în legătură cu acestea, dar numai când asemenea şantier, proiect sau activităţi continuă pentru o perioadă mai mare de 9 luni în orice perioadă de 12 luni;

    b) furnizarea de servicii, inclusiv servicii de consultanţă, de către o întreprindere a unui stat contractant prin angajaţii săi sau prin alt personal angajat de întreprindere în acest scop în celălalt stat contractant, cu condiţia ca aceste activităţi să continue pentru acelaşi proiect sau pentru un proiect conex, pentru o perioadă sau perioade care însumează mai mult de 9 luni în orice perioadă de 12 luni.

    4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent va fi considerată că nu include:

    a) folosirea de instalaţii exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau livrării de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii;

    b) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau livrării;

    c) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii exclusiv în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

    d) vânzarea de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii, expuse în cadrul unui târg sau al unei expoziţii temporare ocazionale, după închiderea târgului sau a expoziţiei menţionate;

    e) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul cumpărării de produse sau de mărfuri sau colectării de informaţii pentru întreprindere;

    f) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul desfăşurării, pentru întreprindere, a oricărei alte activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar;

    g) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv pentru orice combinare de activităţi menţionate în subparagrafele a) - f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.

    5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoană - alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7 - acţionează în numele unei întreprinderi, are şi exercită în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, această întreprindere se considera că are un sediu permanent în acel stat în legătură cu orice activităţi pe care persoana respectivă le exercită pentru întreprindere, cu excepţia cazului în care activităţile persoanei sunt limitate la cele menţionate la paragraful 4, care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent în conformitate cu prevederile acelui paragraf.

    6. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, o întreprindere de asigurări a unui stat contractant se consideră că are un sediu permanent în celălalt stat contractant, cu excepţia reasigurărilor, dacă încasează prime pe teritoriul celuilalt stat contractant sau asigură riscuri situate acolo prin intermediul unei persoane, alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7.

    7. O întreprindere nu se consideră că are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul că aceasta exercită activitate de afaceri în acel stat contractant printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.

    8. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care exercită activitate de afaceri în acel celălalt stat contractant (printr-un sediu permanent sau în alt mod), nu este suficient pentru a face din una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

    ART. 6

    Venituri din proprietăţi imobiliare

    1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultură sau din exploatări forestiere) situate în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

    2. Expresia proprietăţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate.

    Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi exploatări forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, a izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, vapoarele, aeronavele, vehiculele feroviare şi rutiere nu sunt considerate proprietăţi imobiliare.

    3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţilor imobiliare.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietăţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.

    ART. 7

    Profiturile întreprinderii

    1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat contractant, în afară de cazul când întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai acea parte dintre ele care este atribuibilă acelui sediu permanent.

    2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare în condiţii identice sau similare şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea al cărei sediu permanent este.

    3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent vor fi admise la scădere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află situat sediul permanent sau în altă parte. Aceste deduceri se vor determina în conformitate cu legislaţia internă.

    4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul ce se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu va împiedica acest stat contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie să fie totuşi aceea prin care rezultatul va fi în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol.

    5. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul că acest sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

    6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent va fi determinat în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul în care există motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.

    7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.

    ART. 8

    Transporturi internaţionale

    1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare şi rutiere sunt impozabile numai în statul contractant în care se află situat locul conducerii efective a întreprinderii.

    2. Profiturile la care se referă paragraful 1 al prezentului articol nu cuprind profiturile care se obţin din exploatarea unui hotel, dacă această activitate nu este legată exclusiv de traficul internaţional.

    3. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se află la bordul unei nave sau al unui vapor, acesta se va considera a fi situat în statul contractant în care se află portul de înregistrare a navei sau a vaporului sau, dacă nu există un asemenea port de înregistrare în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava sau vaporul.

    4. Prevederile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transporturi.

    ART. 9

    Întreprinderi asociate

    1. Când:

    a) o întreprindere a unui stat contractant participă, direct sau indirect, la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

    b) aceleaşi persoane participă, direct sau indirect, la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse care diferă de acelea ce ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile, care, fără aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impozitate în consecinţă.

    2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat contractant - şi impune în consecinţă - profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în acel celălalt stat contractant şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat contractant menţionat, dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci celălalt stat contractant va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea unor astfel de modificări se va ţine seamă de celelalte prevederi ale prezentei convenţii, iar autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc, dacă este necesar.

    ART. 10

    Dividende

    1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

    2. Totuşi aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acelui stat contractant, dar dacă primitorul este beneficiarul (proprietarul) efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 5% din suma brută a dividendelor.

    Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestei limitări.

    Prezentul paragraf nu va afecta impunerea societăţii în ceea ce priveşte profiturile din care se plătesc dividendele.

    3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnă veniturile provenind din acţiuni, din acţiuni şi din drepturi de folosinţă, din părţi miniere, din părţi de fondator sau din alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţă, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte părţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca şi veniturile din acţiuni, de către legislaţia statului contractant în care este rezidentă societatea distribuitoare a dividendelor.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică, dacă beneficiarul (proprietarul) efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfăşoară în acel celălalt stat contractant profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau de o asemenea bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 14, după caz.

    5. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat contractant nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al acelui celălalt stat contractant sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent sau de o bază fixă situate în acel celălalt stat contractant, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă, în întregime sau în parte, profituri sau venituri provenind din acel celălalt stat contractant.

    ART. 11

    Dobânzi

    1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

    2. Totuşi aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul (proprietarul) efectiv al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 5% din suma brută a dobânzilor.

    Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestei limitări.

    3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel stat contractant, dacă sunt obţinute şi deţinute efectiv de către guvernul celuilalt stat contractant, de către o autoritate locală ori de către o unitate administrativ-teritorială a acestuia sau de către orice agenţie sau unitate bancară ori instituţie a acelui guvern, a autorităţii locale sau a unităţi administrativ-teritoriale sau dacă creanţele unui rezident al celuilalt stat contractant sunt garantate, asigurate sau finanţate direct ori indirect de către o instituţie financiară aparţinând în întregime guvernului celuilalt stat contractant.

    4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile din titluri de creanţă de orice natură, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză de participare la profiturile debitorului, şi, în special, veniturile din efecte publice, titluri de creanţă sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanţă sau obligaţiuni. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.

    5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul (proprietarul) efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat contractant profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau de o asemenea bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 14, după caz.

    6. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este însuşi acel stat contractant, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat contractant. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportă de acel sediu permanent sau de acea bază fixă, atunci aceste dobânzi se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

    7. Când, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul (proprietarul) efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care s-ar fi convenit între debitor şi beneficiarul (proprietarul) efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seamă de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

    8. Prevederile prezentului articol nu se aplică, dacă scopul principal sau unul dintre scopurile principale ale oricărei persoane, cât priveşte crearea sau transferul creanţelor în legătură cu care sunt plătite dobânzile, este de a obţine în mod ilegal avantaje prin această creare sau prin acest transfer de creanţe ca urmare a aplicării prezentului articol.

    ART. 12

    Redevenţe

    1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

    2. Totuşi aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat contractant, dar dacă primitorul este beneficiarul (proprietarul) efectiv al redevenţelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 5% din suma brută a redevenţelor.

    Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestei limitări.

    3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol înseamnă plăţi de orice natură primite pentru folosirea sau concesionarea oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau de televiziune, transmisiilor prin satelit, cablu, fibre optice sau tehnologii similare folosite pentru emisiunile destinate publicului, orice patent, marcă de comerţ, desen sau model, plan, formulă secretă sau procedeu de fabricaţie sau pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific sau pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică, dacă beneficiarul (proprietarul) efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat contractant profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau de o asemenea bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 14, după caz.

    5. Redevenţele se consideră că provin dintr-un stat contractant, când plătitorul este însuşi acel stat contractant, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat contractant. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legată obligaţia de a plăti redevenţele şi aceste redevenţe sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau de o asemenea bază fixă, atunci aceste redevenţe se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

    6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitorul şi beneficiarul (proprietarul) efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul (proprietarul) efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

    7. Prevederile acestui articol nu se aplică, dacă scopul principal sau unul dintre scopurile principale ale oricărei persoane, cât priveşte crearea sau transferul drepturilor în legătură cu care sunt plătite redevenţele, este de a obţine în mod ilegal avantaje prin această creare sau prin acest transfer de drepturi, ca urmare a aplicării prezentului articol.

    ART. 13

    Câştiguri din capital

    1. Câştigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăţilor imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6, situate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în statul contractant în care sunt situate aceste proprietăţi.

    2. Câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietăţii mobiliare ţinând de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe, pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

    3. Câştigurile provenite din înstrăinarea navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare şi rutiere exploatate în trafic internaţional sau a proprietăţii mobiliare necesare exploatării acestor mijloace de transport sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

    4. Câştigurile provenite din înstrăinarea oricăror proprietăţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1, 2 şi 3, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

    ART. 14

    Profesii independente

    1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activităţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acest stat contractant, cu excepţia următoarelor situaţii, când aceste venituri pot fi, de asemenea, impuse în celălalt stat contractant:

    a) dacă rezidentul dispune în mod obişnuit de o bază fixă în celălalt stat contractant în scopul desfăşurării activităţilor sale; sau

    b) dacă rezidentul este prezent în celălalt stat contractant pentru o perioadă sau perioade care însumează sau depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni începând sau sfârşind în anul calendaristic vizat.

    În situaţiile prevăzute la subparagrafele a) sau b), venitul poate fi impus în celălalt stat contractant, dar numai acea parte care este atribuibilă bazei fixe sau venitului obţinut din activităţile desfăşurate în perioada cât acel rezident a fost prezent în acel celălalt stat contractant.

    2. Expresia profesii independente cuprinde, în special, activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.

    ART. 15

    Profesii dependente

    1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19, 20 şi 21, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată sunt impozabile numai în acel stat contractant, în afară de cazul în care activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant, remuneraţiile primite pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

    2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat contractant menţionat, dacă:

    a) beneficiarul este prezent în celălalt stat contractant pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni începând sau sfârşind în anul calendaristic vizat;

    b) remuneraţiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat contractant; şi

    c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează le are în celălalt stat contractant.

    3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave, al unui vapor, al unei aeronave, al unui vehicul feroviar şi rutier, exploatate în trafic internaţional, sunt impozabile numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.

    ART. 16

    Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie

    Remuneraţiile şi alte plăţi similare, primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

    ART. 17

    Artişti şi sportivi

    1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant, în calitate de artist de spectacol, cum sunt: artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune ori ca interpret muzical sau ca sportiv, din activităţile lui personale, în această calitate, desfăşurate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

    2. Când veniturile în legătură cu activităţile personale desfăşurate în această calitate de un artist de spectacol sau de un sportiv nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activităţile artistului de spectacol sau ale sportivului.

    3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activităţile menţionate la paragraful 1 în cadrul schimburilor culturale sau sportive, convenite de guvernele statelor contractante şi care nu sunt exercitate în scopul de a obţine profituri, sunt scutite de impozit în statul contractant în care aceste activităţi sunt desfăşurate.

    ART. 18

    Pensii

    1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariată desfăşurată în trecut sunt impozabile numai în acel stat contractant.

    2. Independent de prevederile paragrafului 1 al acestui articol, pensiile şi alte plăţi similare făcute în cadrul legislaţiei referitoare la asigurările sociale ale unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat contractant.

    ART. 19

    Funcţii publice

    1. a) Remuneraţiile, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat contractant, autorităţii locale sau unităţii administrativ-teritoriale sunt impozabile numai în acel stat contractant.

    b) Totuşi, aceste remuneraţii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acel stat contractant şi persoana fizică este rezidentă a acelui stat contractant; şi

    (i) este un naţional al acelui stat contractant; sau

    (ii) nu a devenit rezidentă a acelui stat contractant numai în scopul prestării serviciilor.

    2. a) Orice pensii plătite de sau din fonduri create de un stat contractant, de o autoritate locală a acestuia sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat contractant, acelei autorităţi sau unităţi sunt impozabile numai în acel stat contractant.

    b) Totuşi, aceste pensii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă persoana fizică este rezidentă şi naţional al acelui stat contractant.

    3. Prevederile art. 15, 16 şi 18 se aplică remuneraţiilor şi pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia.

    ART. 20

    Studenţi şi practicanţi

    1. Un rezident al unui stat contractant, care este prezent în mod temporar în celălalt stat contractant ca student sau ca practicant care va dobândi o calificare tehnică, profesională sau de afaceri, nu va fi impus în celălalt stat contractant pentru sumele primite din străinătate în scopul întreţinerii sale, pentru învăţătură ori pentru instruire sau ca bursă pentru continuarea studiilor pe o perioadă de 7 ani.

    2. Remuneraţiile plătite studentului sau practicantului, după caz, pentru servicii prestate în celălalt stat contractant nu vor fi impuse în acest celălalt stat contractant pentru o perioadă de 2 ani, cu condiţia ca asemenea servicii să fie în legătură cu studiile, întreţinerea sau instruirea sa practică.

    ART. 21

    Învăţători, profesori şi cercetători

    1. O persoană fizică care este sau a fost rezidentă a unui stat contractant, imediat înainte de sosirea sa în celălalt stat contractant, şi care, la invitaţia unei universităţi, a unui colegiu, a unei şcoli sau a altei instituţii educaţionale similare nonprofit, care sunt recunoscute de către guvernul acelui celălalt stat contractant, este prezentă în acel celălalt stat contractant pentru o perioadă care nu depăşeşte 2 ani de la data primei sale sosiri în acel celălalt stat contractant, numai pentru predare sau cercetare sau pentru ambele, la astfel de instituţii educaţionale, va fi scutită de impozit în acel celălalt stat contractant pentru remuneraţia primită ca urmare a predării sau cercetării.

    2. Prevederile paragrafului 1 al acestui articol nu se vor aplica veniturilor obţinute din cercetare, dacă cercetarea nu este întreprinsă în interes public, ci în beneficiul unei persoane sau al unui grup de persoane.

    ART. 22

    Alte venituri

    1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii, sunt impozabile numai în acel stat contractant.

    2. Totuşi astfel de venituri realizate de un rezident al unui stat contractant din surse situate în celălalt stat contractant pot fi, de asemenea, impuse în acest celălalt stat contractant.

    3. Prevederile paragrafului 1 nu se aplică asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietăţile imobiliare, aşa cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, dacă primitorul unor astfel de venituri, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercită în acel celălalt stat contractant profesii independente printr-o bază fixă situată acolo şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care venitul este plătit este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau de o asemenea bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 14, după caz.

    ART. 23

    Impunerea capitalului

    1. Capitalul reprezentat de proprietăţi imobiliare, astfel cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, deţinute de un rezident al unui stat contractant şi situate în celălalt stat contractant, poate fi impus în acel celălalt stat contractant.

    2. Capitalul reprezentat de proprietăţi mobiliare, făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau de proprietăţi mobiliare aparţinând unei baze fixe pe care un rezident al unui stat contractant o are în celălalt stat contractant în scopul exercitării unei profesii independente, poate fi impus în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

    3. Capitalul reprezentat de nave, vapoare, aeronave, vehicule feroviare şi rutiere exploatate de către o întreprindere a unui stat contractant în trafic internaţional şi proprietăţile mobiliare ţinând de exploatarea unor asemenea mijloace de transport sunt impozabile numai în statul contractant în care se află locul conducerii efective a întreprinderii.

    4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat contractant.

    ART. 24

    Eliminarea dublei impuneri

    1. În cazul României, dubla impunere va fi eliminată, după cum urmează:

    Când un rezident al României realizează venituri sau elemente de venit la care se face referire la art. 10, 11 şi 12 sau profituri, câştiguri ori când deţine capital care, potrivit legislaţiei din Liban şi în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, pot fi impuse în Liban, România va recunoaşte un credit fiscal faţă de impozitul pe venit, elemente de venit, profituri, câştiguri sau capital într-o sumă egală cu impozitul plătit în Liban. Totuşi suma creditului nu va depăşi suma impozitului român pe acele venituri, elemente de venit, profituri ori câştiguri sau capital, calculat în conformitate cu prevederile legislaţiei fiscale din România.

    2. În cazul Libanului dubla impunere va fi eliminată, după cum urmează:

    Când un rezident al Libanului realizează venituri sau elemente de venit la care se face referire la art. 10, 11 şi 12 sau profituri, câştiguri ori când deţine capital care, potrivit legislaţiei din România şi în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, pot fi impuse în România, Libanul va recunoaşte un credit fiscal faţă de impozitul pe venit, elemente de venit, profituri, câştiguri sau capital într-o sumă egală cu impozitul plătit în România. Totuşi suma creditului nu va depăşi suma impozitului libanez pe acele venituri, elemente de venit, profituri ori câştiguri sau capital, calculat în conformitate cu prevederile legislaţiei fiscale din Liban.

    ART. 25

    Nediscriminarea

    1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant nici unei impozitări sau obligaţii legate de aceasta, care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea sau obligaţiile legate de aceasta la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat contractant aflaţi în aceeaşi situaţie, în special în ceea ce priveşte rezidenţa. Independent de prevederile art. 1, prevederile acestui paragraf se vor aplica, de asemenea, şi persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

    2. Apatrizii care sunt rezidenţi ai unui stat contractant nu vor fi supuşi în nici un stat contractant nici unei impozitări sau obligaţii legate de aceasta, care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea şi obligaţiile legate de aceasta la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii statului contractant respectiv aflaţi în aceeaşi situaţie.

    3. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile, în celălalt stat contractant, decât impunerea stabilită întreprinderilor acelui celălalt stat contractant care desfăşoară aceleaşi activităţi. Prevederile acestui articol nu vor fi interpretate ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant nici o deducere personală, înlesnire sau reducere în ceea ce priveşte impunerea pe considerente privind statutul civil ori responsabilităţile familiale pe care le acorda rezidenţilor săi.

    4. Cu excepţia cazului când se aplica prevederile art. 9, ale paragrafului 7 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redevenţele şi alte plăţi făcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat contractant menţionat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant faţă de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinării capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi când ar fi fost contractate faţă de un rezident al primului stat contractant menţionat.

    5. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parţial deţinut sau controlat, în mod direct sau indirect, de către unul sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat nici unei impuneri sau obligaţii legate de aceasta, care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impunerea şi obligaţia legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat contractant menţionat.

    ART. 26

    Procedura amiabilă

    1. Când o persoană consideră că, datorită măsurilor luate de către unul sau de către ambele state contractante, rezultă sau va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acestor state contractante, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă situaţia sa se încadrează în prevederile paragrafului 1 al art. 25, acelui stat contractant al cărui naţional este. Cazul trebuie prezentat în termen de 2 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă o impunere contrară prevederilor acestei convenţii.

    2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu prevederile acestei convenţii. Orice înţelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripţie prevăzută în legislaţia internă a statelor contractante.

    3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării prezentei convenţii. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenţie.

    4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, în scopul realizării unei înţelegeri, în sensul paragrafelor precedente. Când, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare necesar un schimb oral de opinii, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanţi ai autorităţilor competente ale statelor contractante.

    ART. 27

    Schimb de informaţii

    1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicării prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiei interne ale statelor contractante privitoare la impozitele vizate de convenţie, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară prevederilor acesteia, în special pentru prevenirea fraudei sau a evaziunii cu privire la asemenea impozite. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinută de un stat contractant va fi tratată ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută conform prevederilor legislaţiei interne a acelui stat contractant şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv la instanţe judecătoreşti şi la organe administrative) însărcinate cu stabilirea sau încasarea, executarea sau urmărirea ori soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul convenţiei. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti sau deciziile judiciare.

    2. Prevederile paragrafului 1 nu vor impune în nici un caz unui stat contractant obligaţia:

    a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;

    b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;

    c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret de afaceri, industrial, comercial sau profesional sau un procedeu de fabricaţie sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

    ART. 28

    Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare

    Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea normelor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.

    ART. 29

    Intrarea în vigoare

    Prezenta convenţie va fi supusă ratificării şi va intra în vigoare în a treizecea zi de la data ultimei notificări prin care statele contractante îşi comunică îndeplinirea procedurilor legale interne necesare în fiecare ţară pentru intrarea în vigoare a acesteia. Convenţia se va aplica în cazul ambelor state contractante:

    (i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă la venitul realizat la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenţia a intrat în vigoare; şi

    (ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe profit, pe venit sau pe capital realizate la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenţia a intrat în vigoare.

    ART. 30

    Denunţarea

    1. Prezenta convenţie va rămâne în vigoare o perioadă nedeterminată.

    2. Fiecare dintre statele contractante poate să remită celuilalt stat contractant, pe canale diplomatice, o notă de denunţare scrisă la sau înainte de a treizecea zi a lunii iunie a oricărui an calendaristic, începând din al cincilea an următor celui în care convenţia a intrat în vigoare. În această situaţie, prezenta convenţie va înceta să aibă efect în cazul ambelor state contractante:

    (i) în ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă la venitul realizat la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare; şi

    (ii) în ce priveşte celelalte impozite pe profit, pe venit sau pe capital realizate la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare.

    Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă de către guvernele lor, au semnat prezenta convenţie.

    Întocmită în dublu exemplar la Beirut la 28 iunie 1995, în limbile română, arabă şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe de interpretare, textul în limba engleză va prevala.

 

              Pentru Guvernul României,

              Mihai Popa,

              secretar de stat în

              Ministerul Finanţelor

 

 

              Pentru Guvernul Republicii Libaneze,

              Fouad Seniora,

              ministru de stat pentru finanţe