LEGE Nr. 11 din 6 martie 2000
privind ratificarea Convenţiei dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Kazahstan pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Bucureşti la 21 septembrie 1998
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 109 din 13 martie 2000
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifică Convenţia dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Kazahstan pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Bucureşti la 21 septembrie 1998.
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 4 octombrie 1999, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
VASILE LUPU
Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 7 februarie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
ULM NICOLAE SPINEANU
CONVENŢIE
între Guvernul României şi Guvernul Republicii Kazahstan pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital
Guvernul României şi Guvernul Republicii Kazahstan,
confirmând dorinţa lor de a dezvolta şi întări cooperarea economică, ştiinţifică, tehnică şi culturală dintre ambele state şi dorind să încheie o convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital,
au convenit după cum urmează:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit şi pe capital, stabilite în numele unui stat contractant sau al unităţilor sale administrativ-teritoriale ori al autorităţilor sale locale, indiferent de modul în care sunt percepute.
2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.
3. Impozitele existente asupra cărora se aplică prezenta convenţie sunt, în special:
a) în România:
(i) impozitul pe venitul persoanelor fizice;
(ii) impozitul pe profit;
(iii) impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare;
(iv) impozitul pe venitul agricol;
(v) impozitul pe dividende;
(vi) impozitul pe clădiri şi impozitul pe terenul ocupat de clădiri şi construcţii,
denumite în continuare impozit român;
b) în Republica Kazahstan:
(i) impozitul pe venitul persoanelor juridice şi fizice;
(ii) impozitul pe proprietate,
denumite în continuare impozit kazah.
4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau în esenţă similare, care sunt stabilite după data semnării acestei convenţii în plus sau în locul impozitelor existente. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc despre orice modificări importante aduse în legislaţiile lor fiscale respective.
ART. 3.
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:
a) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă România sau Kazahstan, după cum cere contextul;
b) termenii:
(i) România înseamnă România, iar atunci când este folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum şi zona economică exclusivă asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, drepturile suverane şi jurisdicţia în concordanţă cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele mării, pe fundul şi în subsolul acestor ape; şi
(ii) Kazahstan înseamnă Republica Kazahstan. Când este folosit în sens geografic, termenul Kazahstan include apele teritoriale şi, de asemenea, zona economică exclusivă şi platoul continental asupra cărora Kazahstan, pentru scopuri specifice, îşi poate exercita drepturile suverane şi jurisdicţia în concordanţă cu dreptul internaţional şi în care este aplicabilă legislaţia referitoare la impozitele din Kazahstan;
c) termenul persoană include o persoană fizică, o societate şi orice altă grupare de persoane;
d) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată persoană juridică în scopul impozitării;
e) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;
f) expresia transport internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă, aeronavă sau vehicul feroviar exploatat de o întreprindere a unui stat contractant, cu excepţia cazului în care nava, aeronava sau vehiculul feroviar este exploatat numai între locuri situate în celălalt stat contractant;
g) expresia autoritate competentă înseamnă:
(i) în România: Ministerul Finanţelor sau reprezentantul său autorizat;
(ii) în Kazahstan: Ministerul Finanţelor sau reprezentantul său autorizat
h) termenul naţional înseamnă:
(i) orice persoană fizică având cetăţenia unui stat contractant;
(ii) orice persoană juridică, societate, societate de persoane sau orice altă asociaţie având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant.
2. În ceea ce priveşte aplicarea acestei convenţii de un stat contractant, orice termen care nu este definit în convenţie va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acestui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplică.
ART. 4
Rezident
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, potrivit legislaţiei acestui stat, este supusă impunerii în acest stat datorită domiciliului său, rezidenţei sale, locului de conducere, locului de încorporare, locului de înregistrare sau oricărui alt criteriu de natură similară. Dar această expresie nu include orice persoană care este supusă impunerii în acest stat numai pentru faptul că realizează venituri din surse sau capital situat în acest stat.
2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său se determină după cum urmează:
a) aceasta va fi considerată rezidentă a statului în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în ambele state, va fi considerată rezidentă a statului cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor sale vitale);
b) dacă statul în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici unul dintre state, ea va fi considerată rezidentă a statului în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau dacă nu locuieşte în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă a statului al cărui naţional este;
d) dacă această persoană este naţional al ambelor state sau al nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, autorităţile competente vor rezolva problema de comun acord. Dacă autorităţile competente nu ajung la un asemenea acord, respectiva persoană nu va fi considerată rezidentă a nici unuia dintre statele contractante şi nu va beneficia de prevederile acestei convenţii.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care activitatea unei întreprinderi este desfăşurată în întregime sau în parte.
2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:
a) un loc de conducere;
b) o sucursală;
c) un birou;
d) o fabrică;
e) un atelier;
f) o fermă sau orice plantaţie; şi
g) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.
3. Expresia sediu permanent cuprinde, de asemenea:
a) un şantier de construcţii sau un proiect de construcţii, instalare sau montaj ori activităţile de supraveghere în legătură cu acestea, dar numai atunci când un asemenea şantier sau proiect durează o perioadă mai mare de 12 luni ori asemenea activităţi continuă o perioadă mai mare de 12 luni; şi
b) utilizarea unei instalaţii sau a unei instalaţii de forare ori a unui vapor sau activităţile de supraveghere legate de acestea într-un stat contractant pentru a explora sau a exploata resursele naturale, numai dacă această utilizare durează mai mult de 12 luni sau asemenea activităţi continuă mai mult de 12 luni; şi
c) furnizarea de servicii, inclusiv servicii de consultanţă, de o întreprindere prin angajaţii săi sau prin alt personal angajat de întreprindere în acest scop, dar numai când activităţile de această natură continuă (pentru acelaşi proiect sau un proiect conex) o perioadă sau perioade care însumează mai mult de 12 luni.
4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol expresia sediu permanent se consideră că nu include:
a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitării, expunerii ori livrării de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii, fără a se obţine venit;
b) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării, fără a se obţine venit;
c) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;
d) vânzarea de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii, expuse în cadrul unui târg ori unei expoziţii temporare ocazionale după închiderea târgului sau expoziţiei menţionate;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpărării de produse sau de mărfuri ori colectării de informaţii pentru întreprindere;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfăşurării pentru întreprindere a oricărei alte activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar;
g) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare de activităţi menţionate la subparagrafele a) - f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.
5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, când o persoană, alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7, acţionează în numele unei întreprinderi, are şi exercită în mod obişnuit într-un stat contractant autoritatea de a încheia contracte în numele întreprinderii, acea întreprindere se consideră că are un sediu permanent în acel stat în legătură cu orice activităţi pe care acea persoană le desfăşoară pentru întreprindere, în afara cazului în care activităţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4, care, dacă ar fi exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu ar face acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acestui paragraf.
6. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, o întreprindere de asigurări a unui stat contractant, cu excepţia reasigurărilor, se consideră că are un sediu permanent în celălalt stat contractant, dacă încasează prime pe teritoriul celuilalt stat contractant sau asigură riscuri situate acolo prin intermediul unei persoane, alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7.
7. O întreprindere nu se consideră că are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul că aceasta îşi exercită activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau prin orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.
8. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care îşi exercită activitatea de afaceri în acel celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri din proprietăţi imobiliare
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultură sau din exploatări forestiere) situate în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. Expresia proprietăţii imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi exploatări forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, aeronavele şi vehiculele feroviare nu sunt considerate proprietăţi imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenite din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor provenite din proprietăţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.
ART. 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afara cazului în care întreprinderea desfăşoară sau a desfăşurat activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea desfăşoară sau a desfăşurat activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai acea parte din ele care este atribuibilă:
a) acelui sediu permanent;
b) vânzărilor în acel celălalt stat de produse sau de mărfuri de natură identică sau similară cu a celor vândute prin acel sediu permanent; sau
c) altor activităţi de afaceri desfăşurate în acel celălalt stat, de natură identică sau similară cu a celor efectuate prin acel sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercită sau a exercitat activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci în fiecare stat contractant se atribuie acelui sediu permanent profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare în condiţii identice sau similare şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea al cărei sediu permanent este.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise la scădere cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află situat sediul permanent sau în altă parte. Totuşi sediului permanent nu i se va permite să deducă sumele plătite sediului central sau oricărui alt sediu al rezidentului sub formă de redevenţe, taxe sau alte plăţi similare realizate pentru utilizarea patentelor sau a altor drepturi ori sub formă de comisioane pentru anumite servicii prestate sau pentru management ori sub formă de dobânzi pentru sumele împrumutate sediului permanent.
4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu împiedică acest stat contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie totuşi să fie aceea prin care rezultatul obţinut să fie în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol.
5. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul că acest sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.
6. Când profiturile includ elemente de venit sau câştiguri de capital care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.
7. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente profitul care se atribuie unui sediu permanent se determină în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afara cazului în care există motive temeinice şi suficiente de a se proceda altfel.
ART. 8
Transporturi internaţionale
1. Profiturile obţinute din exploatarea navelor, aeronavelor sau vehiculelor feroviare în trafic internaţional sunt impozabile numai în statul contractant în care se află locul conducerii efective a întreprinderii.
2. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se află la bordul unei nave, atunci acesta se consideră a fi situat în statul contractant în care se află portul de înregistrare a navei sau, dacă nu există un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transporturi.
4. Profiturile la care se referă paragraful 1 al prezentului articol nu cuprind profiturile care se obţin din exploatarea unui hotel a cărui activitate este distinctă de exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor sau vehiculelor feroviare.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Când:
a) o întreprindere a unui stat contractant participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
b) aceleaşi persoane participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care, fără aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţă.
2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat - şi impune în consecinţă - profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în acel celălalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat, dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost cele care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci acel celălalt stat va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acestor profituri. La efectuarea acestei modificări se ţine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi, dacă este necesar, autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. Totuşi aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a dividendelor. Prezentul paragraf nu afectează impunerea societăţii în ceea ce priveşte profiturile din care se plătesc dividendele.
3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnă veniturile provenite din acţiuni sau din alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţă, din participarea la profituri, precum şi veniturile provenite din alte părţi sociale, care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de legislaţia statului contractant în care este rezidentă societatea distribuitoare a dividendelor.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende printr-un sediu permanent situat acolo sau desfăşoară în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 (Profiturile întreprinderii) sau ale art. 15 (Profesii independente), după caz.
5. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate, cu excepţia cazului în care asemenea dividende sunt plătite unui rezident al acelui celălalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent sau o bază fixă situată în acel celălalt stat.
6. Independent de prevederile prezentei convenţii, sediul permanent al unei societăţi care este rezidentă a unui stat contractant şi care desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant poate fi supus în acel celălalt stat şi la un impozit adiţional pe profit. În sensul prezentei prevederi, impozitul adiţional pe profit va fi determinat în conformitate cu legislaţia internă a fiecărui stat contractant.
ART. 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenite dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. Totuşi aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a dobânzilor.
3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenite dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel stat, dacă sunt obţinute şi deţinute efectiv de guvernul celuilalt stat contractant, de o unitate administrativ-teritorială sau de o autoritate locală a acestuia ori de orice agenţie sau unitate bancară ori instituţie a acelui guvern, a unităţii administrativ-teritoriale sau a autorităţii locale ori dacă creanţele unui rezident al celuilalt stat contractant sunt garantate, asigurate sau finanţate direct de o instituţie financiară aparţinând în întregime guvernului celuilalt stat contractant.
4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile din titluri de creanţă de orice natură, însoţite sau nu de garanţii ipotecare ori de o clauză de participare la profiturile debitorului, şi în special veniturile din efecte publice şi veniturile din obligaţiuni sau titluri de creanţă, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, obligaţiuni sau titluri de creanţă. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo sau prestează în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 (Profiturile întreprinderii) sau ale art. 15 (Profesii independente), după caz.
6. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este însuşi acel stat, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acestui stat. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportă de acest sediu permanent sau bază fixă, aceste dobânzi se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.
7. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor, având în vedere creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care s-ar fi convenit între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
8. Prevederile acestui articol nu se aplică dacă scopul principal sau unul dintre scopurile principale ale unei persoane în ceea ce priveşte crearea sau transferul creanţelor în legătură cu care sunt plătite dobânzile este de a obţine avantaje prin această creare sau acest transfer de creanţe ca urmare a aplicării acestui articol.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenite dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. Totuşi aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a redevenţelor.
3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol înseamnă plăţi de orice fel, inclusiv cele în natură, primite pentru folosirea sau concesionarea oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio ori de televiziune, transmisiilor prin satelit, cablu, fibre optice sau tehnologii similare, pentru orice patent sau marcă de comerţ, desen ori model, plan, formulă secretă sau procedeu de fabricaţie ori pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific ori pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară o activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevenţele printr-un sediu permanent situat acolo sau prestează în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 (Profiturile întreprinderilor) sau ale art. 15 (Profesii independente), după caz.
5. Redevenţele se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este însuşi acel stat, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acestui stat. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legat dreptul sau proprietatea care generează obligaţia de a plăti redevenţele şi acestea sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, aceste redevenţe se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.
6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
7. Prevederile acestui articol nu se aplică dacă scopul principal sau unul dintre scopurile principale ale unei persoane în ceea ce priveşte crearea sau transferul drepturilor în legătură cu care sunt plătite redevenţele este de a obţine avantaje prin această creare sau acest transfer de drepturi ca urmare a aplicării acestui articol.
ART. 13
Comisioane
1. Comisioanele provenite dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. Totuşi aceste comisioane pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al comisioanelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a comisioanelor.
3. Termenul comisioane folosit în prezentul articol înseamnă plăţile făcute unui broker, agent comisionar general sau oricărei alte persoane asimilate unui broker sau comisionar general de legislaţia fiscală a statului contractant din care provin asemenea plăţi.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al comisioanelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară o activitate în celălalt stat contractant din care provin comisioanele printr-un sediu permanent situat acolo sau prestează în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar serviciul pentru care se plătesc comisioanele este efectiv legat de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 (Profiturile întreprinderii) sau ale art. 15 (Profesii independente), după caz.
5. Comisioanele se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este însuşi acel stat, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acestui stat. Totuşi, când plătitorul comisioanelor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care sunt legate activităţile care generează obligaţia de plată şi comisioanele se suportă de sediul permanent sau baza fixă, aceste comisioane se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.
6. Când datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma comisioanelor, având în vedere serviciile pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 14
Câştiguri de capital
1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăţii imobiliare, astfel cum este definită la art. 6 (Venituri din proprietăţi imobiliare), situată în celălalt stat contractant, sau a acţiunilor la o societate ale cărei active sunt formate în totalitate sau în principal dintr-o asemenea proprietate ori a participării la o asociere de persoane sau la un trust ale cărui active sunt formate în totalitate sau în principal din proprietate imobiliară situată în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. Câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare care face parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietăţii mobiliare care ţine de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenite din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) ori a acelei baze fixe, pot fi impuse în acel celălalt stat.
3. Câştigurile obţinute din înstrăinarea navelor, aeronavelor sau a vehiculelor feroviare exploatate în trafic internaţional ori a proprietăţii mobiliare legate de exploatarea unor asemenea nave, aeronave sau vehicule feroviare vor fi impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
4. Câştigurile provenite din înstrăinarea oricăror proprietăţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1, 2 şi 3, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.
ART. 15
Profesii independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activităţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acest stat, în afară de cazul în care serviciile sunt sau au fost prestate în celălalt stat contractant şi
a) venitul este atribuibil unei baze fixe pe care persoana fizică o are sau a avut-o în mod obişnuit la dispoziţia sa în acel celălalt stat; sau
b) această persoană fizică este sau a fost prezentă în acel celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni care începe sau se sfârşeşte în anul calendaristic respectiv.
În situaţia prevăzută la subparagraful a) sau b) venitul atribuibil serviciilor poate fi impus în acel celălalt stat în conformitate cu principiile similare celor menţionate la art. 7 (Profiturile întreprinderii) pentru determinarea sumei profitului din afaceri şi pentru atribuirea profiturilor din afaceri unui sediu permanent sau unei baze fixe.
2. Expresia profesii independente cuprinde în special activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
ART. 16
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 17 (Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie), ale art. 19 (Pensii şi alte plăţi) şi ale art. 20 (Funcţii publice), salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul în care activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este astfel exercitată, remuneraţiile primite pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacă:
a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni care începe sau se sfârşeşte în anul calendaristic vizat; şi
b) remuneraţiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat; şi
c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează o are în celălalt stat.
8. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile obţinute în legătură cu activitatea salariată exercitată la bordul unei nave, aeronave sau al unui vehicul feroviar exploatat în trafic internaţional pot fi impuse numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
ART. 17
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
Remuneraţiile şi alte plăţi similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitate de membru al consiliului de administraţie sau al unui organism similar al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.
ART. 18
Artişti de spectacol şi sportivi
1. Independent de prevederile art. 15 (Profesii independente) şi ale art. 16 (Profesii dependente), veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune ori ca interpret muzical, sau de sportiv din activităţile sale personale desfăşurate în această calitate în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. Când veniturile în legătură cu activităţile personale desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în această calitate nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7 (Profiturile întreprinderii), ale art. 15 (Profesii independente) şi ale art. 16 (Profesii dependente), pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activităţile artistului de spectacol sau ale sportivului.
3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activităţile menţionate la paragraful 1, în cadrul schimburilor culturale sau sportive convenite de guvernele celor două state contractante, şi care nu sunt exercitate în scopul de a obţine profituri sunt scutite de impozit în statul contractant în care sunt exercitate aceste activităţi.
ART. 19
Pensii şi alte plăţi
1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 20 (Funcţii publice), pensiile şi alte remuneraţii similare, plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariată desfăşurată în trecut, şi orice anuitate plătită acestui rezident vor fi impozabile numai în acel stat.
2. Termenul anuitate înseamnă o sumă determinată, plătibilă unei persoane fizice în mod periodic, la scadenţe fixe, în timpul vieţii sau în timpul unei perioade specificate ori determinabile, în virtutea unui angajament, cu obligaţia de a face în schimb plăţile pentru deplină şi corespunzătoare recompensare în bani sau în echivalent bănesc.
ART. 20
Funcţii publice
1. a) Remuneraţiile, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorială ori de o autoritate locală a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat sau acestei unităţi ori autorităţi, sunt impozabile numai în acest stat.
b) Totuşi aceste remuneraţii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizică este rezidentă a acelui stat şi
(i) este un naţional al acelui stat; sau
(ii) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.
2. a) Pensiile plătite de sau din fonduri create de un stat contractant ori de o unitate administrativ-teritorială sau de o autoritate locală a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau acelei unităţi ori autorităţi sunt impozabile numai în acel stat.
b) Totuşi aceste pensii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă persoana fizică este rezident şi naţional al acelui stat.
3. Prevederile art. 16 (Profesii dependente), ale art. 17 (Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie) şi ale art. 19 (Pensii şi alte plăţi) se aplică remuneraţiilor şi pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorială ori de o autoritate locală a acestuia.
ART. 21
Studenţi şi practicanţi
1. Un rezident al unui stat contractant, care este prezent în mod temporar în celălalt stat contractant ca student sau practicant pentru a dobândi o calificare tehnică, profesională sau de afaceri, nu va fi impus în celălalt stat contractant o perioadă de 7 ani pentru sumele primite din străinătate în scopul întreţinerii, educării ori instruirii sale sau ca bursă pentru continuarea studiilor.
2. Remuneraţiile plătite studentului sau practicantului, după caz, rezident al unui stat contractant, pentru serviciile prestate în celălalt stat nu vor fi impuse în acest celălalt stat pentru o perioadă de 3 ani, cu condiţia ca asemenea servicii să fie în legătură cu studiile, întreţinerea sau cu instruirea sa.
ART. 22
Profesori şi cercetători
1. O persoană fizică care este sau a fost rezidentă a unui stat contractant imediat înainte de sosirea sa în celălalt stat contractant şi care, la invitaţia unei universităţi, unui colegiu, unei şcoli sau a altei instituţii educaţionale similare nonprofit, care este recunoscută de guvernul acelui celălalt stat contractant, este prezentă în acel celălalt stat pentru o perioadă care nu depăşeşte 2 ani de la data primei sale sosiri în acel celălalt stat contractant, numai în scopul predării sau al cercetării ori pentru ambele situaţii la astfel de instituţii educaţionale, va fi scutită de impozit în acel celălalt stat contractant pentru remuneraţia primită în legătură cu predarea sau cu cercetarea sa.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplică venitului din cercetare, dacă asemenea cercetare nu este întreprinsă în interes public, ci în interesul obţinerii unui câştig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.
ART. 23
Alte venituri
Elementele de venit al unui rezident al unui stat contractant, provenite din celălalt stat contractant şi care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii, pot fi impuse în acel celălalt stat.
ART. 24
Capital
1. Capitalul reprezentat de proprietăţi imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6 (Venituri din proprietăţi imobiliare), deţinute de un rezident al unui stat contractant şi care sunt situate în celălalt stat contractant, poate fi impus în acel celălalt stat.
2. Capitalul reprezentat de proprietăţi mobiliare care fac parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau de proprietăţi mobiliare care aparţin unei baze fixe pe care un rezident al unui stat contractant o are în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente poate fi impus în acel celălalt stat.
3. Capitalul constituit din nave, aeronave şi vehicule feroviare, exploatate în trafic internaţional, şi din proprietăţile mobiliare care ţin de exploatarea unor asemenea nave, aeronave şi vehicule feroviare este impozabil numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.
ART. 25
Eliminarea dublei impuneri
1. În cazul României dubla impunere va fi eliminată după cum urmează:
Când un rezident al României realizează venituri sau elemente de venit, la care se face referire la art. 10 (Dividende), la art. 11 (Dobânzi), la art. 12 (Redevenţe) şi la art. 13 (Comisioane), sau profituri, câştiguri ori deţine capital care, potrivit legislaţiei din Kazahstan şi în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, pot fi impuse în Kazahstan, România va recunoaşte un credit fiscal faţă de impozitul său pe venituri, elemente de venit, profituri, câştiguri sau capital într-o sumă egală cu impozitul plătit în Kazahstan.
Totuşi suma creditului nu va depăşi suma impozitului român pe acele venituri, elemente de venit, profituri sau câştiguri ori pe capital, calculat în conformitate cu prevederile legislaţiei fiscale şi cu reglementările din România.
2. În cazul Kazahstanului dubla impunere va fi eliminată după cum urmează:
a) Când un rezident al Kazahstanului obţine venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, poate fi impus în România, Kazahstan va permite:
(i) ca o deducere din impozitul pe venit al acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în România;
(ii) ca o deducere din impozitul pe capital al acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe capital plătit în România.
Totuşi această deducere nu va putea depăşi acea parte a impozitului pe venit sau pe capital, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă, după caz, venitului sau capitalului care poate fi impus în România.
b) Când un rezident al Kazahstanului obţine venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, va fi impus numai în România, Kazahstan poate include acest venit sau capital în baza impozabilă, dar numai pentru a determina cota impozitului pe acest venit sau pe capital ca şi când ar fi impozabil în Kazahstan.
ART. 26
Nediscriminarea
1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant nici unei impuneri sau obligaţii legate de aceasta, diferită ori mai împovărătoare decât impunerea sau obligaţia la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii acelui celălalt stat, aflaţi în aceeaşi situaţie.
2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în acel celălalt stat contractant decât impunerea stabilită întreprinderilor acelui celălalt stat, care desfăşoară aceleaşi activităţi. Această prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant vreo deducere personală, înlesnire şi reducere în ceea ce priveşte impunerea, pe considerente privind statutul civil ori responsabilităţile familiale pe care le acordă rezidenţilor săi.
3. Cu excepţia cazului în care se aplică prevederile paragrafului 1 al art. 9 (Întreprinderi asociate), paragrafului 7 al art. 11 (Dobânzi) sau ale paragrafului 6 al art. 12 (Redevenţe) ori ale paragrafului 6 al art. 13 (Comisioane), dobânzile, redevenţele, comisioanele şi alte plăţi făcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menţionat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant faţă de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinării capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi când ar fi fost contractate faţă de un rezident al primului stat menţionat.
4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parţial deţinut ori controlat în mod direct sau indirect de unul ori de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat menţionat nici unei impuneri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.
ART. 27
Procedura amiabilă
1. Când o persoană consideră că datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultă sau va rezulta pentru ea o impunere care nu este conformă cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţiile interne ale acestor state, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă situaţia sa se încadrează în prevederile paragrafului 1 al art. 26 (Nediscriminarea), acelui stat contractant al cărui naţional este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a măsurii din care rezultă o impunere contrară prevederilor convenţiei.
2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impuneri care nu este în conformitate cu prevederile convenţiei. Orice înţelegere realizată va fi aplicată, indiferent de perioada de prescripţie prevăzută în legislaţiile interne ale statelor contractante.
3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării acestei convenţii. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenţie.
4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizării unei înţelegeri în sensul paragrafelor precedente. Când pentru a se ajunge la o înţelegere apare necesar un schimb oral de opinii, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanţi ai autorităţilor competente ale statelor contractante.
ART. 28
Asistenţa la încasare
1. Autorităţile competente ale statelor contractante se angajează să îşi acorde reciproc asistenţă la încasarea impozitelor, împreună cu dobânzile, majorările de întârziere şi amenzile care nu au caracter penal, referitoare la aceste impozite, denumită în continuare solicitare fiscală.
2. Solicitarea fiscală a unei autorităţi competente a unui stat contractant va include o certificare din partea unei asemenea autorităţi, conform căreia, potrivit legilor acelui stat, solicitarea fiscală este stabilită definitiv. În sensul acestui articol o solicitare fiscală este stabilită definitiv când un stat contractant are dreptul, conform legislaţiei sale interne, să aplice solicitarea fiscală pentru colectarea impozitelor şi contribuabilul nu mai are nici un drept să împiedice încasarea.
3. Solicitarea care este supusă cererii pentru asistenţă nu va avea prioritate faţă de impozitele datorate în statul contractant care acordă asistenţă, iar prevederile paragrafului 1 al art. 27 (Procedura amiabilă) se aplică, de asemenea, oricărei informaţii care, în virtutea prevederilor acestui articol, este furnizată autorităţii competente a unui stat contractant.
4. O solicitare fiscală a autorităţii competente a unui stat contractant, care a fost acceptată de autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, va fi încasată de autoritatea competentă a celuilalt stat ca şi cum această solicitare s-ar referi la propriile sale impozite.
5. Sumele încasate de autoritatea competentă a unui stat contractant în conformitate cu prevederile prezentului articol vor fi transmise autorităţii competente a celuilalt stat contractant.
6. Asistenţă, în sensul prezentului articol, nu se va acorda de un stat contractant în legătură cu un contribuabil pentru care solicitarea fiscală se referă la o perioadă în care acest contribuabil a fost rezident al celuilalt stat.
7. Independent de prevederile art. 2 (Impozite vizate), dispoziţiile prezentului articol se aplică tuturor impozitelor de orice fel şi natură, definite în conformitate cu legislaţiile fiscale ale statelor contractante.
8. Prevederile prezentului articol nu vor fi considerate ca impunând unui stat contractant obligaţia de a lua măsuri administrative diferite de cele utilizate pentru încasarea propriilor sale impozite ori care ar fi contrare ordinii sale publice.
ART. 29
Schimb de informaţii
1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare pentru aplicarea prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiilor interne ale statelor contractante, referitoare la impozitele vizate de convenţie, în măsura în care impunerea la care se referă nu este contrară prevederilor convenţiei. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinută de un stat contractant va fi tratată ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută conform prevederilor legislaţiei interne a acestui stat şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv instanţelor judecătoreşti şi organelor administrative) însărcinate cu stabilirea sau încasarea, aplicarea ori urmărirea impozitelor sau cu soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul convenţiei. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti sau în deciziile judiciare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret comercial, industrial, profesional ori un procedeu de fabricaţie sau comercial ori informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.
ART. 30
Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare
Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 31
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va fi supusă ratificării şi va intra în vigoare în a 30-a zi de la data ultimei notificări prin care se atestă că ambele state contractante au îndeplinit procedurile legale interne necesare în fiecare stat contractant pentru intrarea în vigoare a acesteia.
2. Convenţia se va aplica:
a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă la venitul realizat, în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenţia a intrat în vigoare; şi
b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe profit, venit şi pe capital realizate, în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenţia a intrat în vigoare.
ART. 32
Denunţarea
1. Prezenta convenţie va rămâne în vigoare o perioadă nedeterminată.
2. Fiecare stat contractant poate să remită celuilalt stat contractant, pe canale diplomatice, o notă de denunţare scrisă în sau înainte de a 30-a zi a lunii iunie a fiecărui an calendaristic, începând din al 5-lea an următor celui în care convenţia a intrat în vigoare.
În această situaţie prezenta convenţie va înceta să aibă efect:
a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă la venitul realizat, în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare; şi
b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe profit, venit şi pe capital realizate, în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare.
Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă de guvernele lor, au semnat prezenta convenţie.
Semnată la Bucureşti la 21 septembrie 1998, în dublu exemplar, în limbile română, kazahă, rusă şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe între texte va prevala textul în limba engleză.
Pentru Guvernul României,
Dan Radu Ruşanu,
secretar de stat la
Ministerul Finanţelor
Pentru Guvernul
Republicii Kazahstan,
K. Tokaev,
ministru de externe