LEGE Nr

LEGE Nr. 39 din 14 februarie 1998

privind ratificarea Convenţiei dintre Guvernul României şi Guvernul Statului Israel pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnată la Ierusalim la 15 iunie 1997

EMITENT: PARLAMENTUL

PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 86 din 23 februarie 1998

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

ARTICOL UNIC

Se ratifică Convenţia dintre Guvernul României şi Guvernul Statului Israel pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnată la Ierusalim la 15 iunie 1997.

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 17 decembrie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE SENATULUI

CRISTIAN DUMITRESCU

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 3 februarie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VASILE LUPU

CONVENŢIE

între Guvernul României şi Guvernul Statului Israel pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit

Guvernul României şi Guvernul Statului Israel, dorind să promoveze şi să întărească relaţiile economice dintre cele două ţări, au convenit asupra celor ce urmează:

ART. 1

Persoane vizate

Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

ART. 2

Impozite vizate

1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit stabilite în numele unui stat contractant, indiferent de modul în care sunt percepute.

2. Sunt considerate impozite pe venit toate impozitele stabilite pe venitul total sau pe elemente de venit, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.

3. Impozitele existente, asupra cărora se aplică prezenta convenţie, sunt, în special:

a) În cazul României:

(i) impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice;

(ii) impozitul pe profitul persoanelor juridice;

(iii) impozitul pe salarii şi pe alte remuneraţii similare;

(iv) impozitul pe dividende,

denumite în continuare impozit român.

b) În cazul Israelului:

- impozitele stabilite în conformitate cu Legea impozitului pe venit şi cu celelalte legi elaborate în completarea acesteia (cu excepţia impozitului pe câştigurile din capital),

denumite în continuare impozit israelian.

4. Independent de prevederile paragrafului 3 al prezentului articol, în cazul în care România, după data semnării convenţiei, va modifica legislaţia sa fiscală internă prin introducerea impozitului pe câştigurile din capital, stabilit asupra veniturilor din înstrăinarea oricărui fel de proprietate, autoritatea competentă din România va înştiinţa autoritatea competentă din Israel asupra acestei modificări din legislaţia sa internă şi, începând cu data de 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor datei la care a avut loc modificarea respectivă, acest impozit şi impozitul echivalent pe câştigurile din capital, care este stabilit în Israel în aceleaşi condiţii, vor fi considerate ca incluse în subparagrafele a) şi b) ale paragrafului 3 al prezentului articol.

5. Prezenta convenţie se va aplica, de asemenea, oricăror impozite de natură identică sau similară, care se vor adăuga ulterior sau care vor înlocui impozitele existente, după data semnării prezentei convenţii. Autorităţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica reciproc orice modificări importante aduse legislaţiilor lor fiscale respective.

ART. 3

Definiţii generale

1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

a) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă România sau Israel, după cum cere contextul;

b) termenul România înseamnă România, iar când este folosit în sens geografic înseamnă teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum şi zona economică exclusivă, asupra cărora România exercită suveranitatea, drepturi suverane şi jurisdicţie, în conformitate cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele mării, pe fundul şi în subsolul acestor ape;

c) termenul Israel înseamnă Statul Israel, iar când este folosit în sens geografic înseamnă teritoriul Statului Israel, inclusiv marea sa teritorială, precum şi zona economică exclusivă şi platoul continental, asupra cărora Statul Israel exercita drepturi suverane, în conformitate cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale aflate în apele mării, pe fundul şi în subsolul acestor ape;

d) termenul persoană include o persoană fizică, o societate sau orice altă grupare de persoane;

e) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată ca persoană juridică în scopul impunerii;

f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

g) termenul naţionali înseamnă toate persoanele fizice având cetăţenia unui stat contractant şi toate persoanele juridice sau alte entităţi constituite în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;

h) expresia trafic internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă, vapor, aeronavă, vehicul feroviar şi rutier, exploatate de o întreprindere care are locul conducerii sale efective şi centrale într-un stat contractant, cu excepţia cazului când un astfel de transport este efectuat numai între locuri situate în celălalt stat contractant;

i) expresia autoritate competentă înseamnă:

(i) în România, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat;

(ii) în Israel, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat.

2. În ceea ce priveşte aplicarea prezentei convenţii de către fiecare stat contractant, orice termen care nu este altfel definit în cadrul convenţiei va avea sensul ce i se atribuie de legislaţia acelui stat contractant, referitoare la impozitele care fac obiectul prezentei convenţii, dacă contextul nu cere o interpretare diferită.

ART. 4

Rezident

1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, în virtutea legislaţiei acelui stat, este supusă impunerii în acel stat datorită domiciliului sau rezidenţei sale, locului de conducere sau oricărui alt criteriu de natură similară.

2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, acest caz va fi soluţionat în conformitate cu următoarele reguli:

a) persoana va fi considerată rezidentă a statului contractant în care dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa. Dacă dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în ambele state contractante, va fi considerată rezidentă a statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul contractant în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă această persoană nu dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici unul dintre statele contractante, va fi considerată rezidentă a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;

c) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau nu locuieşte în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă a statului contractant al cărui naţional este;

d) dacă această persoană este naţional al ambelor state contractante sau al nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, aceasta va fi considerată rezidentă a statului în care este situat locul conducerii sale efective şi centrale.

ART. 5

Sediu permanent

1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi exercită, în întregime sau în parte, activitatea sa.

2. Expresia sediu permanent cuprinde, îndeosebi:

a) un loc de conducere;

b) o sucursală;

c) un birou;

d) o uzină;

e) un atelier;

f) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale;

g) un şantier de construcţii, un proiect de construcţie, de instalaţie sau de montaj, ori activităţile de supraveghere sau consultanţă legate de acestea, dacă durează mai mult de 9 luni.

3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, expresia sediu permanent se consideră că nu include:

a) folosirea de instalaţii exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau livrării de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii;

b) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau livrării;

c) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii exclusiv în scopul de a fi prelucrate de către o altă întreprindere;

d) vânzarea produselor sau a mărfurilor aparţinând întreprinderii, expuse în cadrul unui târg sau al unei expoziţii temporare ocazionale, după închiderea acelui târg sau acelei expoziţii;

e) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul cumpărării de produse sau de mărfuri ori al colectării de informaţii pentru întreprindere;

f) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul de a face reclamă, de a furniza informaţii, pentru cercetări ştiinţifice sau pentru alte activităţi care au un caracter pregătitor sau auxiliar pentru întreprindere;

g) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv pentru orice combinare de activităţi menţionate în subparagrafele a)-f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri care rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.

4. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, când o persoană - alta decât un agent cu statut independent, căruia i se aplică prevederile paragrafului 5 - acţionează în numele unei întreprinderi, când are şi exercită în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, acea întreprindere va fi considerată că are un sediu permanent în acel stat, în legătură cu orice activităţi pe care acea persoană le desfăşoară pentru întreprindere, cu excepţia cazului în care activităţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate la paragraful 3, care, dacă ar fi exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu ar face din acel loc fix de afaceri un sediu permanent în conformitate cu prevederile acelui paragraf.

5. O întreprindere a unui stat contractant nu este considerată că are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai prin faptul că aceasta îşi exercită activitatea în acel celălalt stat contractant prin intermediul unui broker, al unui agent comisionar general sau al oricărui alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.

6. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care exercită activităţi de afaceri în acel celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din oricare dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

ART. 6

Venituri din proprietăţi imobiliare

1. Veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultură şi exploatări forestiere), situate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. În sensul prezentei convenţii, expresia proprietăţi imobiliare este definită în conformitate cu legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate. Expresia cuprinde, în orice caz, accesoriile proprietăţilor imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi exploatările forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, vapoarele, aeronavele, vehiculele feroviare şi rutiere nu sunt considerate proprietăţi imobiliare.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţii imobiliare.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din proprietăţile imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietăţile imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.

ART. 7

Profiturile întreprinderilor

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant vor fi impozabile numai în acest stat contractant, în afară de cazul în care întreprinderea îşi exercită activitatea de afaceri în celălalt stat contractant, printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea îşi exercita activitatea de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai acea parte care este atribuibilă acelui sediu permanent.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant îşi exercită activitatea de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci în fiecare stat contractant se atribuie acelui sediu permanent profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare, în condiţii identice sau similare şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea al cărei sediu permanent este.

3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent vor fi admise la scădere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmărite de sediul permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul contractant în care se află situat sediul permanent sau în altă parte.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profiturile de atribuit unui sediu permanent să fie determinate prin repartizarea profiturilor totale ale întreprinderii între diversele sale părţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu va împiedica acel stat contractant să determine, după cum este uzual, profiturile impozabile pe baza unei astfel de repartizări; metoda de repartizare adoptată va fi totuşi aceea prin care rezultatul va fi în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol.

5. Nici un profit nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul că acest sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În sensul paragrafelor precedente, profiturile de atribuit sediului permanent se vor determina în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul când există motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.

7. Când profiturile includ elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.

ART. 8

Întreprinderi de transport

1. Profiturile din exploatarea în trafic internaţional a navelor, a vapoarelor, a aeronavelor, a vehiculelor feroviare şi rutiere vor fi impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective şi centrale al întreprinderii.

2. Dacă locul conducerii efective şi centrale al unei întreprinderi de transport naval se află la bordul unei nave sau al unui vapor, acesta se consideră a fi situat în statul contractant în care se află portul de înregistrare a navei sau a vaporului ori, dacă nu există un astfel de port de înregistrare, în statul contractant al cărui rezident este cel care exploatează nava sau vaporul.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transporturi.

4. Independent de prevederile paragrafului 1 al prezentului articol şi ale art. 7, profiturile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea navelor, a vapoarelor, a aeronavelor, a vehiculelor feroviare şi rutiere, utilizate, în principal, pentru transporturi efectuate numai între locuri situate într-un stat contractant, sunt impozabile în acel stat contractant.

ART. 9

Întreprinderi asociate

Când:

a) o întreprindere a unui stat contractant participă, direct sau indirect, la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

b) aceleaşi persoane participă, direct sau indirect, la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, şi,

fie într-un caz, fie în celălalt caz, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de acelea ce ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care, fără aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţă.

ART. 10

Dividende

1. Dividendele plătite de o societate rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Totuşi aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende, în conformitate cu legislaţia acelui stat contractant, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 15% din suma brută a dividendelor. Prevederile prezentului paragraf nu afectează impunerea societăţii pentru profiturile din care se plătesc dividendele.

3. Termenul dividende, în sensul prezentului articol, indică veniturile provenind din acţiuni, acţiuni sau titlurilor de folosinţă, părţi miniere, părţi de fondator sau din alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţă, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte părţi sociale, care sunt supuse aceluiaşi tratament fiscal ca şi veniturile din acţiuni de către legislaţia statului al cărui rezident este societatea distribuitoare a dividendelor.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică, dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind un rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant a cărui rezidentă este societatea plătitoare de dividende un sediu permanent sau o bază fixă, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care se plătesc dividendele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau de acea bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

5. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat contractant nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate, cu excepţia cazului în care aceste dividende sunt plătite unui rezident al acelui celălalt stat contractant sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent sau de o bază fixa situată în acel celălalt stat contractant, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă, în totalitate sau în parte, profituri sau venituri care provin din celălalt stat contractant.

ART. 11

Dobânzi

1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Totuşi aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat contractant, dar, dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a dobânzilor.

3. Independent de prevederile paragrafului 2, oricare dintre dobânzile menţionate la paragraful 1 vor fi impozabile în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat contractant, dar, dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 5% din suma brută a dobânzilor, dacă aceste dobânzi sunt plătite în legătură cu:

a) vânzarea pe credit a oricărui echipament industrial, comercial sau ştiinţific; sau

b) vânzarea pe credit a oricăror mărfuri de către o întreprindere către altă întreprindere; sau

c) orice împrumut de orice fel acordat de o bancă.

4. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant vor fi impozabile numai în acel celălalt stat contractant, dacă dobânzile sunt plătite în legătură cu:

a) o obligaţiune, un efect public sau o altă obligaţiune similară a guvernului primului stat contractant menţionat; sau

b) un împrumut făcut, refinanţat, garantat sau asigurat ori un credit acordat, refinanţat, garantat sau asigurat:

(i) în cazul României, de Banca Naţională a României;

(ii) în cazul Israelului, de Banca Israelului.

5. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, indică veniturile din creanţe de orice fel, însoţite sau neînsoţite de garanţii ipotecare sau de o clauză de participare la profiturile debitorului, şi, în special veniturile din efecte publice şi veniturile din obligaţiuni sau titluri de creanţă, inclusiv primele şi premiile legate de aceste efecte, obligaţiuni sau titluri de creanţă, precum şi veniturile asimilate veniturilor din sume împrumutate, conform legislaţiei fiscale a statului din care provin veniturile. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.

6. Prevederile paragrafelor 1 - 3 nu se aplică, dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară o activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau exercită în acel celălalt stat contractant profesii independente, printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa în legătură cu care se plătesc dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau de acea bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

7. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este însuşi acel stat contractant sau un rezident al acelui stat contractant. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportă de un asemenea sediu permanent sau de o asemenea bază fixă, aceste dobânzi se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

8. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma asupra căreia ar fi convenit plătitorul şi beneficiarul efectiv, în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor va rămâne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

ART. 12

Redevenţe

1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Totuşi aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat contractant, dar, dacă primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a redevenţelor.

3. Termenul redevenţe, astfel cum este folosit în prezentul articol, indică plăţi de orice natură, primite pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv filmele de cinematograf, benzile video, filmele sau benzile folosite la emisiunile de radio sau de televiziune, asupra oricărui brevet de invenţie, marcă de comerţ, desen sau model, plan, software, formulă sau procedeu secret, ori pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza un echipament industrial, comercial sau ştiinţific sau pentru informaţii referitoare la experienţa câştigată în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică, dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin redevenţele un sediu permanent sau o bază fixă situată în acel stat contractant, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau de acea bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

5. Redevenţele se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este însuşi acel stat contractant sau un rezident al acelui stat contractant. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legată obligaţia de plată a redevenţelor şi aceste redevenţe se suportă de un asemenea sediu permanent sau de acea bază fixă, aceste redevenţe se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, ţinând seama de utilizarea, de dreptul sau de informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma asupra căreia ar fi convenit plătitorul şi beneficiarul efectiv în lipsa unor asemenea relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămâne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

ART. 13

Câştiguri din capital

1. Câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţii imobiliare, astfel cum este definită la paragraful 2 al art. 6 "pot fi impuse în statul contractant în care este situată această proprietate.

2. Câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţii mobiliare care face parte din activul unui sediul permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietăţii mobiliare ţinând de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe, pot fi impuse în celălalt stat contractant.

3. Câştigurile provenind din înstrăinarea navelor, a vapoarelor, a aeronavelor, a vehiculelor feroviare şi rutiere exploatate în trafic internaţional şi a proprietăţii mobiliare necesare exploatării acestor mijloace de transport sunt impozabile numai în statul contractant în care se află locul conducerii efective şi centrale al întreprinderii.

4. Câştigurile provenind din înstrăinarea acţiunilor din portofoliul de capital al unei societăţi a cărei proprietate este constituită, direct sau indirect, în special din proprietatea imobiliară situată într-un stat contractant, pot fi impuse în acest stat contractant.

5. Câştigurile din înstrăinarea oricărei alte proprietăţi, alta decât cea la care se face referire în paragrafele 1 - 4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

ART. 14

Profesii independente

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activităţi independente cu caracter similar sunt impozabile numai în acest stat contractant, dacă nu dispune în mod obişnuit de o bază fixă în celălalt stat contractant pentru exercitarea activităţilor sale. Dacă dispune de o astfel de bază fixă, veniturile pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai partea care este atribuibilă acelei baze fixe.

2. Expresia profesii independente cuprinde, în special, activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea în mod independent a profesiei de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.

ART. 15

Profesii dependente

1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19, 20 şi 21, salariile şi alte remuneraţii similare, pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariată, sunt impozabile numai în acest stat contractant, în afară de cazul în care activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea este astfel exercitată, remuneraţia primită poate fi impusă în acel celălalt stat contractant.

2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat contractant menţionat, dacă:

a) beneficiarul este prezent în celălalt stat contractant pentru o perioadă sau pentru perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat;

b) remuneraţiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat contractant; şi

c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează o are în celălalt stat contractant.

3. Independent de prevederile precedente ale prezentului articol, remuneraţiile primite de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave, vapor, aeronavă, vehicul feroviar şi rutier exploatate în trafic internaţional pot fi impuse în statul contractant în care este situat locul conducerii efective şi centrale al întreprinderii.

ART. 16

Remuneraţiile membrilor consiliilor de administraţie

Tantiemele, jetoanele de prezenţă şi alte remuneraţii similare primite de un rezident al unui stat contractant, în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi rezidente în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

ART. 17

Artişti şi sportivi

1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant în calitatea de artist de spectacol, cum ar fi artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori ca muzician sau ca sportiv, din activităţile personale desfăşurate în această calitate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Când veniturile în legătură cu activităţile personale desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în această calitate nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activităţile artistului de spectacol sau ale sportivului.

3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile realizate de un artist de spectacol sau de un sportiv, care este rezident al unui stat contractant, din activităţile personale desfăşurate în această calitate în celălalt stat contractant, sunt impozabile numai în primul stat contractant menţionat, dacă activităţile în celălalt stat contractant sunt finanţate în totalitate sau în mod substanţial din fonduri publice ale primului stat contractant menţionat şi aceste activităţi sunt desfăşurate în conformitate cu prevederile unui acord cultural bilateral încheiat între cele două state contractante.

ART. 18

Pensii

Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii similare, plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariată desfăşurată în trecut, sunt impozabile numai în acest stat contractant.

ART. 19

Funcţii publice

1. a) Remuneraţiile, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant unei persoane fizice în legătură cu serviciile prestate acelui stat contractant, sunt impozabile numai în acel stat contractant.

b) Totuşi astfel de remuneraţii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acel stat contractant, iar persoana fizică este un rezident al acelui stat contractant şi dacă:

(i) este un naţional al acelui stat contractant; sau

(ii) nu a devenit un rezident al acelui stat contractant numai în scopul prestării serviciilor.

2. a) Orice pensii plătite de sau din fonduri create de un stat contractant unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat contractant.

b) Totuşi astfel de pensii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă persoana fizică este un rezident şi un naţional al acelui stat contractant.

3. Prevederile art. 15, 16 şi 18 se vor aplica remuneraţiilor şi pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant.

ART. 20

Profesori şi cercetători

1. O persoană fizică care soseşte într-un stat contractant în scopul de a preda sau de a desfăşura cercetări la o universitate, la un colegiu sau la altă instituţie de învăţământ recunoscută în acel stat contractant şi care este sau a fost, imediat anterior sosirii, un rezident al celuilalt stat contractant va fi scutită de impozit în primul stat contractant menţionat asupra remuneraţiilor primite pentru activităţile de predare sau de cercetare, pe o perioadă care să nu depăşească 2 ani de la data primei sale sosiri în acest scop.

2. Prevederile paragrafului 1 al prezentului articol nu se aplică veniturilor din cercetare, dacă această cercetare nu este întreprinsă în interes public, ci, în special, în interesul particular al unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.

ART. 21

Studenţi şi stagiari

Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educare sau pregătire un student sau un stagiar, care este sau a fost, imediat anterior sosirii sale într-un stat contractant, rezident al celuilalt stat contractant, şi care este prezent în primul stat contractant menţionat, numai în scopul educării sau al pregătirii sale, nu vor fi impuse în acel stat contractant, cu condiţia ca astfel de sume să provină din surse aflate în afara acelui stat contractant.

ART. 22

Alte venituri

Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt menţionate în articolele precedente ale prezentei convenţii, sunt impozabile numai în acest stat contractant.

ART. 23

Limitarea avantajelor

Autoritatea competentă a unui stat contractant poate, după consultări cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, să refuze aplicarea avantajelor prezentei convenţii oricărei persoane sau cu privire la orice tranzacţie, dacă, potrivit opiniei sale, acordarea acestor avantaje ar constitui o folosire abuzivă a convenţiei faţă de scopurile urmărite de aceasta.

ART. 24

Metode de eliminare a dublei impuneri

Dubla impunere va fi evitată astfel:

1. Impozitele plătite de rezidenţii români în legătură cu veniturile sau cu capitalul impozabil în Israel, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, vor fi deduse din impozitele române datorate în conformitate cu legislaţia fiscală română. Aceasta deducere nu va depăşi totuşi acea parte a impozitului pe venit sau pe capital, astfel cum a fost calculat înainte de acordarea deducerii, corespunzătoare venitului sau capitalului care poate fi impus în acel celălalt stat contractant.

2. Sub rezerva legislaţiei Statului Israel, referitoare la acordarea, drept credit asupra impozitului israelian, a impozitului plătit în orice ţară, alta decât Statul Israel, impozitul român, plătit în legătură cu venitul realizat din România, va fi considerat ca un credit faţă de impozitul israelian plătibil în legătură cu acel venit. Creditul nu va depăşi totuşi acea parte a impozitului israelian cu care venitul din surse aflate în România contribuie la totalitatea venitului supus impozitului israelian.

ART. 25

Nediscriminarea

1. Naţionalii unui stat contractant, fie că sunt sau nu rezidenţi ai statului contractant menţionat, nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant nici unei impuneri sau obligaţii legate de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impunerea şi obligaţia legată de aceasta, la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii acelui celălalt stat contractant, aflaţi în aceeaşi situaţie.

2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în acel celălalt stat contractant în condiţii mai puţin favorabile decât impunerea stabilită întreprinderilor acelui celălalt stat contractant, care desfăşoară aceleaşi activităţi.

3. Nici o prevedere a prezentului articol nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant orice deduceri personale, înlesniri şi reduceri în scopuri fiscale, pe baza situaţiei civile sau a responsabilităţilor familiale, pe care le acordă propriilor săi rezidenţi.

4. Cu excepţia cazurilor în care se aplică prevederile art. 9, ale paragrafului 8 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redevenţele şi alte plăţi, efectuate de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant, vor fi deductibile, în scopul determinării profitului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat contractant menţionat.

5. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parţial deţinut şi controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat nici unei impuneri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impunerea şi obligaţia legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse întreprinderile similare ale primului stat contractant menţionat.

6. În prezentul articol, termenul impunere se referă la impozitele de orice fel şi de orice natură.

ART. 26

Procedura amiabilă

1. Când un rezident al unui stat contractant consideră că măsurile luate de unul sau de ambele state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impunere care nu este conformă cu prevederile prezentei convenţii, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acelor state contractante, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este. Cazul trebuie să fie prezentat celuilalt stat contractant, în termen de 2 ani de la prima notificare a măsurii din care rezultă o impunere care nu este conformă cu prevederile convenţiei.

2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să aducă o soluţie satisfăcătoare, să rezolve cazul, pe calea unei înţelegeri amiabile, cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impuneri care nu este conformă cu convenţia. Orice înţelegere la care se ajunge va fi pusă în practică, indiferent de perioada de prescripţie prevăzută în legislaţia internă a statelor contractante.

3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve, pe calea înţelegerii amiabile, orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării acestei convenţii. Ele pot, de asemenea, să se consulte reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenţie.

4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, în scopul ajungerii la o înţelegere, în sensul paragrafelor precedente. Când, pentru ajunge la o înţelegere, apare necesar un schimb oral de opinii, un astfel de schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanţi ai autorităţilor competente ale statelor contractante.

ART. 27

Schimbul de informaţii

1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicării prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiei interne a statelor contractante, referitoare la impozitele vizate de convenţie, în măsura în care impunerea pe care ele o prevăd nu este contrară prezentei convenţii. Orice informaţie, schimbată în acest mod va fi tratată ca secret şi va fi divulgată numai persoanelor sau autorităţilor însărcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea sau urmărirea impozitelor care fac obiectul convenţiei.

2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi, în nici un caz, interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:

a) de a lua măsuri administrative contrare legislaţiei şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul normal al practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informaţii care ar divulga orice secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional, ori un procedeu comercial, ori informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

ART. 28

Agenţi diplomatici şi funcţionari consulari

Nici o prevedere a prezentei convenţii nu va afecta privilegiile fiscale ale agenţilor diplomatici sau ale funcţionarilor consulari, acordate în baza regulilor generale ale dreptului internaţional sau în virtutea prevederilor unor acorduri speciale.

ART. 29

Intrarea în vigoare

1. Prezenta convenţie va fi ratificată în conformitate cu prevederile constituţionale în vigoare în fiecare dintre statele contractante şi va intra în vigoare în a 30-a zi după schimbul notelor prin care se atestă că ambele părţi au adus la îndeplinire aceste prevederi.

2. Prevederile prezentei convenţii se vor aplica:

a) cu privire la impozitele reţinute la sursă, pentru suma veniturilor realizate la sau după data de 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenţia intră în vigoare;

b) cu privire la celelalte impozite pe venit, pentru acele impozite stabilite pentru orice an fiscal, începând la sau după data de 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenţia intră în vigoare.

ART. 30

Denunţarea

Prezenta convenţie va rămâne în vigoare pe o durată nedeterminată. Fiecare stat contractant poate denunţa convenţia pe canale diplomatice până la data de 30 iunie a oricărui an calendaristic, începând din al 5-lea an următor celui în care convenţia a intrat în vigoare. În acest caz aplicarea prezentei convenţii va înceta să mai producă efecte la data de 31 decembrie a anului calendaristic în care s-a făcut denunţarea. În această situaţie, convenţia îşi încetează aplicabilitatea:

a) cu privire la impozitele reţinute la sursă, pentru suma veniturilor realizate la sau după data de 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care s-a remis nota de denunţare;

Drept pentru care, subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă de către guvernele lor, au semnat prezenta convenţie.

Întocmită la Ierusalim la 15 iunie 1997, în trei exemplare originale, fiecare în limbile română, ebraică şi engleză, toate cele trei texte fiind egal autentice. În cazul oricăror divergenţe de interpretare a prevederilor prezentei convenţii, textul în limba engleză va prevala.

Pentru Guvernul României,

Adrian Severin

ministrul afacerilor externe,

ministru de stat,

Pentru Guvernul Statului Israel,

David Levy,

viceprim-ministru,

ministrul afacerilor externe