LEGE Nr. 208 din 28 noiembrie 2000
privind ratificarea Convenţiei dintre România şi Irlanda pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe câştigurile de capital, semnată la Bucureşti la 21 octombrie 1999
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 626 din 4 decembrie 2000
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifică Convenţia dintre România şi Irlanda pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe câştigurile de capital, semnată la Bucureşti la 21 octombrie 1999.
Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 5 septembrie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
ULM NICOLAE SPINEANU
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 23 octombrie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
VASILE LUPU
CONVENŢIE
între România şi Irlanda pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe câştigurile de capital
România şi Irlanda, dorind să promoveze şi să întărească relaţiile economice prin încheierea unei convenţii pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe câştigurile de capital, au convenit după cum urmează:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit şi pe câştigurile de capital stabilite în numele unui stat contractant sau al autorităţilor locale ori al unităţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.
2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe câştigurile de capital toate impozitele stabilite pe venitul total sau pe elemente de venit, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare.
3. Impozitele existente asupra cărora se aplică prezenta convenţie sunt:
a) în cazul României:
(i) impozitul pe venitul persoanelor fizice;
(ii) impozitul pe profit;
(iii) impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare;
(iv) impozitul pe venitul agricol; şi
(v) impozitul pe dividende
(denumite în continuare impozit român);
b) în cazul Irlandei:
(i) impozitul pe venit;
(ii) impozitul pe corporaţie; şi
(iii) impozitul pe câştigurile de capital
(denumite în continuare impozit irlandez).
4. Prezenta convenţie se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau în esenţă similare care sunt stabilite după data semnării acestei convenţii, în plus sau în locul impozitelor existente. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc despre orice modificări importante aduse în legislaţiile lor fiscale respective.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:
a) termenul România înseamnă teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială şi spaţiul aerian de deasupra teritoriului şi mării teritoriale asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, precum şi zona contiguă, platoul continental şi zona economică exclusivă asupra cărora România îşi exercită, în conformitate cu legislaţia sa şi potrivit normelor şi principiilor dreptului internaţional, drepturi suverane şi jurisdicţie;
b) termenul Irlanda include orice zonă din afara apelor teritoriale ale Irlandei, care, în concordanţă cu dreptul internaţional, este sau poate fi desemnată conform legislaţiei Irlandei privind platoul continental ca o zonă în care pot fi exercitate drepturile Irlandei cu privire la fundul mării, subsolul şi resursele naturale ale acestora;
c) termenii un stat contractant, unul dintre statele contractante şi celălalt stat contractant înseamnă România sau Irlanda, după cum cere contextul, iar termenul state contractante înseamnă România şi Irlanda;
d) termenul persoană include o persoană fizică, o societate, un trust şi orice altă asociere de persoane;
e) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată ca o persoană juridică în scopul impozitării;
f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) termenul naţional înseamnă:
(i) în cazul României, orice persoană fizică având cetăţenia română şi orice persoană juridică, asociere de persoane şi orice altă entitate având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în România;
(ii) în cazul Irlandei, orice cetăţean al Irlandei şi orice persoană juridică, asociaţie sau altă entitate având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în Irlanda;
h) expresia transport internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă sau o aeronavă exploatată de o întreprindere care are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului în care nava sau aeronava este exploatată numai între locuri situate în celălalt stat contractant;
i) expresia autoritate competentă înseamnă:
(i) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentanţii săi autorizaţi;
(ii) în cazul Irlandei, comisarii de venituri sau reprezentanţii lor autorizaţi.
2. În ceea ce priveşte aplicarea acestei convenţii de către un stat contractant, orice termen care nu este definit în convenţie va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acestui stat cu privire la impozitele la care se aplică prezenta convenţie.
ART. 4
Rezident
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, potrivit legislaţiei acestui stat, este supusă impunerii în acest stat datorită domiciliului său, rezidenţei, locului de conducere sau oricărui alt criteriu de natură similară. Dar această expresie nu include o persoană care este supusă impunerii în acest stat numai pentru faptul că realizează venituri din surse situate în acest stat.
2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său se determină după cum urmează:
a) aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă dispune de o locuinţă permanentă în ambele state, va fi considerată rezidentă a statului cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);
b) dacă statul în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici unul dintre state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau nu locuieşte în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă numai a statului al cărui naţional este;
d) dacă această persoană este naţional al ambelor state sau nu este naţional al nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, ea va fi considerată rezidentă numai a statului în care se află locul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfăşoară în întregime sau în parte activitatea.
2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:
a) un loc de conducere;
b) o sucursală;
c) un birou;
d) o fabrică;
e) un atelier; şi
f) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.
3. Un şantier de construcţii sau un proiect de construcţii ori instalare reprezintă sediu permanent numai dacă durează o perioadă mai mare de 12 luni.
4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se consideră că nu include:
a) folosirea de amenajări exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau al livrării de produse ori de mărfuri aparţinând întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii, care sunt expuse în cadrul unui târg comercial sau al unei expoziţii şi care sunt vândute de întreprindere la închiderea târgului sau a expoziţiei menţionate;
c) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitării, expunerii sau al livrării;
d) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpărării de produse sau de mărfuri ori al colectării de informaţii pentru întreprindere;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfăşurării pentru întreprindere a oricărei alte activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar;
g) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare de activităţi menţionate la subparagrafele a) - f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.
5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoană - alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7 - acţionează în numele unei întreprinderi şi are şi exercită în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, această întreprindere se consideră că are un sediu permanent în acel stat în privinţa oricăror activităţi pe care persoana le exercită pentru întreprindere, în afară de cazul în care activităţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate la paragraful 4, care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelui paragraf.
6. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, o întreprindere de asigurări a unui stat contractant se consideră că are un sediu permanent în celălalt stat contractant, cu excepţia reasigurărilor, dacă:
a) încasează prime pe teritoriul acelui celuilalt stat; sau
b) asigură riscuri situate acolo prin intermediul unei persoane, alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7.
7. O întreprindere nu se consideră că are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul că îşi exercită activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau prin orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca această persoană să acţioneze în cadrul activităţii sale obişnuite.
8. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care îşi exercită activitatea de afaceri în acel celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri din proprietăţi imobiliare
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultură sau din exploatări forestiere) situate în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. Expresia proprietăţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate. Expresia include îndeosebi accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi exploatări forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea ori concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, vapoarele şi aeronavele nu sunt considerate proprietăţi imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietăţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.
ART. 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul în care întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibilă acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie, în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent profiturile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare în condiţii identice ori similare şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea al cărei sediu permanent este.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise la scădere cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află situat sediul permanent sau în altă parte.
4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu împiedică acest stat contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie totuşi să fie aceea prin care rezultatul obţinut să fie în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol.
5. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul că acest sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent se determină în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul în care există motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.
7. Când profiturile includ elemente de venit sau câştiguri din înstrăinarea proprietăţii, care sunt tratate separat în alte articole din prezenta convenţie, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Transporturi navale şi aeriene
1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau aeronavelor sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
2. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se află la bordul unei nave, acesta se consideră că este situat în statul contractant în care se află portul de înregistrare a navei sau, dacă nu există un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava.
3. În sensul acestui articol, profiturile obţinute din exploatarea navelor sau aeronavelor în trafic internaţional includ profiturile obţinute din închirierea navelor sau aeronavelor, dacă navele ori aeronavele sunt exploatate în trafic internaţional sau dacă aceste profituri obţinute din închiriere sunt legate de profiturile la care se face referire în paragraful 1.
4. Prevederile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transporturi.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Când:
a) o întreprindere a unui stat contractant participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
b) aceleaşi persoane participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant
şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile, care în absenţa acestor condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţă.
2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat - şi impune în consecinţă - profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impunerii în acel celălalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat, dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost cele convenite între întreprinderi independente, atunci celălalt stat va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea acestei modificări se ţine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi, dacă este necesar, autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. Totuşi aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 3% din suma brută a dividendelor. Prezentul paragraf nu afectează impunerea societăţii în ceea ce priveşte profiturile din care se plătesc dividendele.
3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnă veniturile provenind din acţiuni, din acţiuni şi din drepturi de folosinţă, din acţiuni în mine, din părţi de fondator sau alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţă, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte părţi sociale, care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de către legislaţia fiscală a statului în care este rezidentă societatea distribuitoare a dividendelor.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă printr-un sediu permanent situat acolo sau desfăşoară în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.
5. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate, cu excepţia cazului în care asemenea dividende sunt plătite unui rezident al acelui celălalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent sau bază fixă situată în acel celălalt stat, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă, în întregime sau în parte, profituri sau venituri provenind din acel celălalt stat.
ART. 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. Totuşi aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 3% din suma brută a dobânzilor.
3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile menţionate în paragraful 1 sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident primitorul, dacă primitorul este beneficiarul efectiv şi dacă asemenea dobânzi sunt plătite:
a) în legătură cu vânzarea pe credit a oricărui echipament industrial, comercial sau ştiinţific;
b) pentru orice împrumut, indiferent de natura lui, acordat de o bancă sau de o altă instituţie financiară (inclusiv o societate de asigurare);
c) pentru orice împrumut, indiferent de natura lui, acordat pentru o perioadă mai mare de 2 ani; sau
d) pentru orice titlu de creanţă, indiferent de natura lui, garantat, asigurat sau finanţat direct sau indirect de sau în numele guvernului fiecărui stat contractant.
4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile din titluri de creanţă de orice natură, însoţite sau neînsoţite de garanţii ipotecare ori de o clauză de participare la profiturile debitorului, şi în special veniturile din efecte publice, titluri de creanţă sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanţă sau obligaţiuni. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.
5. Prevederile paragrafelor 1, 2 şi 3 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.
6. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este însuşi acel stat, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acestui stat. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportă de acest sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste dobânzi se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.
7. Când, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care s-ar fi convenit între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. Redevenţele descrise la subparagraful a) al paragrafului 3 şi deţinute efectiv de un rezident al unui stat contractant pot fi impuse numai în acel stat. Redevenţele descrise la subparagraful b) al paragrafului 3 pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă beneficiarul efectiv este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 3% din suma brută a redevenţelor.
3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol înseamnă plăţi de orice natură primite pentru utilizarea sau pentru dreptul de a utiliza:
a) orice drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf sau filmelor, înregistrărilor pe benzi ori altor forme de înregistrare utilizate pentru emisiunile de radio sau televiziune ori pentru alte mijloace de reproducere sau transmisii;
b) orice patent, marcă de comerţ, desen sau model, plan, formulă secretă sau proces tehnologic ori pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.
5. Redevenţele se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este însuşi acel stat, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acestui stat. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legată obligaţia de a plăti redevenţele şi acestea sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste redevenţe se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.
6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitorul şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, avându-se în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 13
Câştiguri de capital
1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăţilor imobiliare astfel cum sunt definite la art. 6 şi care sunt situate în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. În sensul paragrafului 1, câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţii imobiliare situate în celălalt stat contractant vor include câştigurile din acţiuni (inclusiv din pachetul de acţiuni şi orice hârtii de valoare), altele decât acţiunile cotate la bursă, care realizează cea mai mare parte a valorii lor, în mod direct sau indirect, din proprietăţi imobiliare situate în acel celălalt stat.
3. Câştigurile, altele decât cele la care se face referire în paragraful 2, provenind din înstrăinarea proprietăţii mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietăţii mobiliare ţinând de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe pot fi impuse în acel celălalt stat.
4. Câştigurile provenind din înstrăinarea navelor sau aeronavelor exploatate în trafic internaţional sau a proprietăţilor mobiliare necesare pentru exploatarea acestor nave sau aeronave sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
5. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricăror proprietăţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1 - 4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.
ART. 14
Profesii independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activităţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acest stat, în afară de cazul în care dispune de o bază fixă la dispoziţia lui în celălalt stat contractant în scopul exercitării activităţilor sale. Dacă dispune de o astfel de bază fixă, veniturile pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibilă acelei baze fixe.
2. Expresia profesii independente cuprinde în special activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
ART. 15
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19, 20 şi 21, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată sunt impozabile numai în acest stat, în afară de cazul în care activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este astfel exercitată, remuneraţiile primite pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacă:
a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni, începând sau sfârşind în anul fiscal vizat; şi
b) remuneraţiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat; şi
c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează o are în celălalt stat.
3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
ART. 16
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
Remuneraţiile şi alte plăţi similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.
ART. 17
Artişti şi sportivi
1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum ar fi: artiştii de teatru, de film, de radio sau televiziune ori ca interpret muzical sau ca sportiv, din activităţile lui personale desfăşurate în această calitate în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. Când veniturile în legătură cu activităţile personale desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în această calitate nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activităţile artistului de spectacol sau ale sportivului.
3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică veniturilor obţinute din activităţile exercitate într-un stat contractant de un artist de spectacol sau de un sportiv, dacă vizita în acel stat este suportată în întregime sau în cea mai mare parte din fondurile publice ale unuia sau ambelor state contractante ori ale autorităţilor locale sau unităţilor administrativ-teritoriale ale acestora. În acest caz veniturile sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident artistul de spectacol sau sportivul.
ART. 18
Pensii şi anuităţi
1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariată desfăşurată în trecut şi anuităţile plătite acestui rezident vor fi impozabile numai în acel stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, pensiile şi alte plăţi similare efectuate potrivit legislaţiei referitoare la asigurările sociale a unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat.
3. Termenul anuitate înseamnă o sumă determinată, plătibilă în mod periodic, la scadenţe fixe, în timpul vieţii sau în timpul unei perioade specificate sau determinabile, în virtutea unui angajament, cu obligaţia de a face în schimb plăţile pentru deplină şi corespunzătoare recompensare în bani sau în echivalent bănesc.
ART. 19
Funcţii publice
1. a) Salariile şi alte remuneraţii similare, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant sau de o autoritate locală ori o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat sau autorităţi ori unităţi, sunt impozabile numai în acest stat.
b) Totuşi aceste salarii şi alte remuneraţii similare sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizică este rezidentă a acelui stat şi:
(i) este un naţional al acelui stat; sau
(ii) nu a devenit rezidentă a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.
2. a) Orice pensii plătite de sau din fonduri create de un stat contractant ori de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau autorităţi ori unităţi sunt impozabile numai în acel stat.
b) Totuşi aceste pensii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă persoana fizică este rezidentă şi naţional al acelui stat.
3. Prevederile art. 15, 16, 17 şi 18 se aplică salariilor şi altor remuneraţii similare şi pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant sau de o autoritate locală ori de o unitate administrativ-teritorială a acestuia.
ART. 20
Studenţi
Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educare sau pregătire un student sau practicant care este sau a fost imediat anterior venirii sale într-un stat contractant rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat contractant menţionat numai în scopul educării sau pregătirii sale nu vor fi impuse în acel stat, cu condiţia ca astfel de sume să provină din surse aflate în afara acelui stat.
ART. 21
Profesori
1. Un profesor care vizitează unul dintre statele contractante pentru o perioadă care nu depăşeşte 2 ani numai în scopul de a preda sau de a realiza studii de nivel superior (inclusiv cercetare) la o universitate, colegiu sau alt institut recunoscut de cercetare ori altă instituţie de învăţământ superior din acel stat contractant şi care a fost imediat anterior acestei vizite rezident al celuilalt stat contractant va fi scutit de impozit în primul stat contractant menţionat, în legătură cu remuneraţia primită pentru predare sau cercetare pentru o perioadă care nu depăşeşte 2 ani de la data primei vizite în acest scop în acel stat contractant. O persoană va fi îndreptăţită să beneficieze numai o singură dată de înlesnirile prevăzute de acest articol.
2. Prevederile precedente ale acestui articol nu se aplică remuneraţiilor pe care un profesor le obţine din cercetare, dacă această cercetare este întreprinsă în principal în interesul obţinerii unui câştig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.
ART. 22
Alte venituri
1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii, sunt impozabile numai în acel stat.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietăţile imobiliare astfel cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, dacă primitorul unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercită în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care venitul este plătit este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.
ART. 23
Diverse reguli aplicabile anumitor activităţi offshore
1. Independent de celelalte prevederi ale prezentei convenţii, prevederile acestui articol se aplică, în situaţia în care sunt desfăşurate activităţi (în acest articol denumite activităţi specifice) în zone offshore, în legătură cu explorarea sau exploatarea fundului mării, a subsolului şi a resurselor naturale ale acestora, situate într-un stat contractant.
2. Sub rezerva paragrafului 3, o întreprindere a unui stat contractant care desfăşoară activităţi specifice în celălalt stat contractant va fi considerată că desfăşoară activităţi de afaceri în acel celălalt stat printr-un sediu permanent situat acolo.
3. Activităţile specifice care sunt desfăşurate de o întreprindere a unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 30 de zile în orice perioadă de 12 luni nu vor fi considerate ca fiind un sediu permanent situat acolo prin care se desfăşoară activităţi de afaceri. În sensul acestui paragraf:
a) când o întreprindere a unui stat contractant care desfăşoară activităţi specifice în celălalt stat contractant este asociată cu o altă întreprindere care desfăşoară activităţi specifice substanţial similare, atunci prima întreprindere va fi considerată că desfăşoară toate activităţile ultimei întreprinderi, cu excepţia cazului în care acele activităţi sunt desfăşurate în acelaşi timp cu activităţile sale proprii;
b) o întreprindere va fi considerată asociată cu o altă întreprindere dacă una dintre ele participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul celeilalte ori dacă aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul ambelor întreprinderi.
4. Un rezident al unui stat contractant, care desfăşoară activităţi specifice în celălalt stat contractant, care constau din servicii profesionale sau alte activităţi cu caracter independent, va fi considerat că desfăşoară acele activităţi printr-o bază fixă din acel celălalt stat. Totuşi veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în legătură cu aceste activităţi desfăşurate în celălalt stat contractant nu vor fi impozabile în acel celălalt stat, dacă activităţile sunt desfăşurate în acel celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 30 de zile în orice perioadă de 12 luni.
5. Salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant în legătură cu activitatea salariată referitoare la activităţile specifice din celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat, cu condiţia ca sarcinile să fie realizate în zona offshore a acelui celălalt stat.
ART. 24
Eliminarea dublei impuneri
1. Când un rezident al României realizează venituri sau câştiguri de capital care, potrivit prevederilor prezentei convenţii, pot fi impuse în Irlanda, România va recunoaşte ca o deducere din impozitul pe venit sau pe câştigul de capital al acelui rezident într-o sumă egală cu impozitul plătit în Irlanda pe venitul sau pe câştigul de capital.
Totuşi această deducere nu va depăşi acea parte a impozitului calculat înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă venitului sau câştigului de capital care poate fi impus în Irlanda.
2. Sub rezerva prevederilor legislaţiei Irlandei referitoare la acordarea unui credit faţă de impozitul irlandez în legătură cu impozitele plătite în afara teritoriului Irlandei (care nu va afecta principiul general stabilit aici):
a) impozitul român plătibil în conformitate cu legislaţia română şi în conformitate cu prezenta convenţie, fie direct sau prin deducere, asupra profiturilor, veniturilor sau câştigurilor din surse din România (excluzând cazul impozitului pe dividende plătibil în legătură cu profiturile din care se plătesc dividende) va fi acordat ca un credit faţă de orice impozit irlandez calculat asupra aceloraşi profituri, venituri sau câştiguri în legătură cu care este calculat impozitul român;
b) în cazul dividendelor plătite de o societate care este rezidentă a României unei societăţi rezidente a Irlandei şi care controlează direct sau indirect 10% sau mai mult din puterea de vot a societăţii care plăteşte dividendele, creditul va lua în considerare [în plus faţă de orice impozit român creditabil conform prevederilor subparagrafului a)] impozitul român plătibil de societate în legătură cu profiturile din care se plătesc dividendele.
3. În sensul paragrafelor 1 şi 2 profiturile, veniturile şi câştigurile de capital realizate de un rezident al unui stat contractant, care pot fi impuse în celălalt stat contractant în conformitate cu prezenta convenţie, vor fi considerate că provin din surse aflate în acel celălalt stat contractant.
4. Când, în conformitate cu orice prevedere a prezentei convenţii, venitul obţinut de un rezident al unui stat contractant este scutit de impozit în acel stat, cu toate acestea, acest stat poate să ia în considerare venitul scutit, atunci când calculează impozitul asupra venitului rămas.
ART. 25
Nediscriminarea
1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant la nici o impozitare sau obligaţie legată de aceasta, diferită ori mai împovărătoare decât impozitarea sau obligaţia la care sunt ori pot fi supuşi naţionalii acelui celălalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie, mai ales în ceea ce priveşte rezidenţa. Această prevedere, independent de prevederile art. 1, se aplică, de asemenea, persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în acel celălalt stat decât impunerea stabilită întreprinderilor acelui celălalt stat care desfăşoară aceleaşi activităţi. Această prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant vreo deducere personală, înlesnire şi reducere în ceea ce priveşte impunerea, pe considerente privind statutul civil ori responsabilităţile familiale pe care le acordă rezidenţilor săi.
3. Cu excepţia cazului în care se aplică prevederile paragrafului 1 al art. 9, ale paragrafului 7 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redevenţele şi alte plăţi făcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menţionat.
4. Întreprinderile unui stat contractant al căror capital este integral sau parţial deţinut ori controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat nici unei impuneri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.
ART. 26
Procedura amiabilă
1. Când o persoană consideră că, datorită măsurilor luate de autorităţile competente ale unuia sau ale ambelor state contractante, rezultă sau va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acestor state, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă situaţia sa se încadrează în prevederile paragrafului 1 al art. 25, acelui stat contractant al cărui naţional este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă o impunere contrară prevederilor convenţiei.
2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu prevederile convenţiei. Orice înţelegere realizată va fi aplicată, indiferent de perioada de prescripţie prevăzută în legislaţia internă a statelor contractante.
3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării acestei convenţii.
4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, în scopul realizării unei înţelegeri, în sensul paragrafelor precedente. Când, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare necesar un schimb verbal de opinii, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanţi ai autorităţilor competente ale statelor contractante.
ART. 27
Schimb de informaţii
1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare în vederea aplicării prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiei interne ale statelor contractante referitoare la impozitele vizate de convenţie, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară prevederilor convenţiei. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinută de un stat contractant va fi tratată ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută conform prevederilor legislaţiei interne a acestui stat şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv instanţe judecătoreşti şi organe administrative) însărcinate cu stabilirea sau încasarea, aplicarea ori urmărirea impozitelor sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul convenţiei. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti sau în deciziile judiciare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret comercial, de afaceri, industrial sau un secret profesional ori un procedeu comercial sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.
ART. 28
Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare
Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 29
Intrarea în vigoare
1. Convenţia va fi ratificată şi instrumentele de ratificare vor fi schimbate cât mai curând posibil. Statele contractante îşi vor notifica reciproc, pe căi diplomatice, îndeplinirea procedurilor constituţionale pentru intrarea în vigoare a prezentei convenţii.
2. Prezenta convenţie va intra în vigoare la data primirii ultimei notificări, iar prevederile ei se vor aplica:
a) În cazul României:
(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă la venitul realizat, începând din sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenţia intră în vigoare; şi
(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe profit, venit şi pe câştiguri de capital, pentru impozitele stabilite pentru orice an de impunere, începând din sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenţia intră în vigoare.
b) În cazul Irlandei:
(i) în ceea ce priveşte impozitele pe venit şi impozitele pe câştigurile de capital, pentru orice an de impunere, începând din sau după a 6-a zi a lunii aprilie a anului imediat următor datei la care prezenta convenţie intră în vigoare; şi
(ii) în legătură cu impozitul pe corporaţie, pentru orice an financiar, începând din sau după prima zi a lunii ianuarie a anului imediat următor datei la care convenţia intră în vigoare.
ART. 30
Denunţarea
Prezenta convenţie va rămâne în vigoare până când va fi denunţată de un stat contractant. Fiecare stat contractant poate denunţa convenţia după o perioadă de 5 ani de la data la care convenţia intră în vigoare, cu condiţia să fie remisă, pe căi diplomatice, cu cel puţin 6 luni înainte, o notă de denunţare. În această situaţie convenţia va înceta să aibă efect:
a) În cazul României:
(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă la venitul realizat, în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor datei la care expiră perioada specificată în nota de denunţare amintită; şi
(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe profit, venit şi pe câştiguri de capital, pentru impozitele percepute pentru orice an de impunere, începând din sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor datei la care expiră perioada specificată în nota de denunţare amintită.
b) În cazul Irlandei:
(i) în legătură cu impozitele pe venit şi impozitele pe câştigurile de capital, pentru orice an de impunere, începând din sau după a 6-a zi a lunii aprilie a anului imediat următor datei la care expiră perioada specificată în nota de denunţare amintită; şi
(ii) în legătură cu impozitul pe corporaţie, pentru orice an financiar, începând din sau după prima zi a lunii ianuarie imediat următoare datei la care expiră perioada specificată în nota de denunţare amintită.
Drept care subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă, au semnat prezenta convenţie.
Semnată în două exemplare la Bucureşti la 21 octombrie 1999, în limbile română şi engleză, ambele texte fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare, textul în limba engleză va prevala.
Pentru România,
Decebal Traian Remeş,
ministrul finanţelor
Pentru Irlanda,
Martin Cullen,
ministru de stat la Departamentul Finanţelor