DECRET   Nr. 221 din  4 septembrie 1987

pentru ratificarea unor tratate internaţionale

EMITENT:      CONSILIUL DE STAT

PUBLICAT  ÎN: MONITORUL OFICIAL  NR. 37 din  7 septembrie 1987

 

    Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează:

 

    ART. 1

    Se ratifică Convenţia dintre Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii India pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnată la New Delhi la 10 martie 1987.

   

(…)

 

NICOLAE CEAUŞESCU

Preşedintele

Republicii Socialiste România

 

CONVENŢIE

între Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii India pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit

 

    Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii India, dorind sa încheie o Convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi sa promoveze şi sa întărească relaţiile economice dintre cele două tari pe baza egalităţii în drepturi şi avantajului reciproc,

    au convenit după cum urmează:

 

    ART. 1

    Persoane vizate

    Prezenta convenţie se va aplica persoanelor rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

    ART. 2

    Impozite vizate

    1. Impozitele cărora li se va aplica prezenta convenţie sunt:

    a) În cazul României:

    1) impozitul pe veniturile obţinute de persoanele fizice şi persoanele juridice;

    2) impozitul pe beneficiile societăţilor mixte constituite cu participarea unor organizaţii economice române şi a unor parteneri străini; şi

    3) impozitul pe venitul realizat din activităţi agricole

    (denumite în continuare impozit român);

    b) În cazul Indiei:

    1) impozitul pe venit şi orice alte impozite suplimentare; şi

    2) impozitul suplimentar

    (denumite în continuare impozit indian).

    2. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau substanţial similare care se vor stabili de oricare dintre statele contractante după data semnării prezentei convenţii şi care se vor adăuga sau vor înlocui impozitele menţionate, la paragraful 1.

    3. Autorităţile competente ale statelor contractante îşi vor notifica reciproc orice modificări mai importante aduse legislaţiei fiscale respective ce fac obiectul prezentei convenţii şi îşi vor furniza copii ale prevederilor şi reglementărilor semnificative.

    ART. 3

    Definiţii generale

    1. În sensul prezentei convenţii, dacă contextul nu cere altfel:

    a) termenul România, folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul Republicii Socialiste România, inclusiv marea teritorială şi platoul continental, precum şi orice alta zona în afara marii teritoriale a României asupra căreia România exercită, în conformitate cu dreptul internaţional şi cu propria sa legislaţie, drepturi suverane cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale aflate în apele marii, pe fundul şi subsolul acesteia;

    b) termenul India înseamnă teritoriul Indiei şi include marea teritorială şi spaţiul aerian de deasupra lui, precum şi alta zona maritima în care India are drepturi suverane, alte drepturi şi jurisdicţii, potrivit legislaţiei Indiei şi în conformitate cu dreptul internaţional;

    c) termenii un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă România sau India după cum cere contextul;

    d) termenul impozit înseamnă impozit român sau impozit indian după cum cere contextul, dar nu va include nici o sumă care este plătibilă în legătura cu omisiunea achitării impozitelor la care se referă prezenta convenţie sau care reprezintă o penalizare stabilită pentru aceste impozite;

    e) termenul persoana are sensul atribuit de legislaţia fiscală în vigoare a celor două state contractante;

    f) termenul societate înseamnă orice persoana juridică, inclusiv o societate mixtă constituită în conformitate cu legislaţia româna sau orice entitate care este considerată societate potrivit legislaţiei fiscale a statelor contractante respective;

    g) termenii întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant, indică, respectiv, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

    h) termenul autoritate competenta înseamnă, în cazul României, Ministerul Finanţelor sau reprezentantul sau autorizat, iar în cazul Indiei, Departamentul de venituri din Ministerul Finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;

    i) termenul naţional înseamnă:

    - în cazul României, orice persoana fizică care are cetăţenia româna şi orice persoana juridică, societate de persoane sau asociaţie care îşi obţine statutul juridic conform legislaţiei în vigoare în România;

    - în cazul Indiei, orice persoana care are naţionalitatea Indiei şi orice persoana juridică, societate de persoane sau asociaţie care îşi obţine statutul juridic conform legislaţiei în vigoare în India;

    j) termenul subdiviziune politica înseamnă o subdiviziune politica în India;

    k) termenul unitate administrativ-teritorială înseamnă o unitate administrativ-teritorială în România;

    l) termenul trafic internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă sau aeronava exploatate de o întreprindere a unui stat contractant, cu excepţia cazului când nava sau aeronava este exploatată numai între locuri situate în celălalt stat contractant.

    2. În aplicarea prevederilor prezentei convenţii de către un stat contractant, orice termen care nu este definit în aceasta, va avea, dacă contextul nu cere altfel, înţelesul ce i se atribuie de către legislaţia în vigoare în acel stat, cu privire la impozitele care fac obiectul prezentei convenţii.

    ART. 4

    Domiciliu fiscal

    1. În sensul prezentei convenţii, termenul rezident al unui stat contractant desemnează orice persoana care este rezidenta a acelui stat în conformitate cu legislaţia fiscală a acelui stat.

    2. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană fizică este rezidenta a ambelor state contractante, atunci statutul ei de rezidenta, în sensul prezentei convenţii, va fi determinat în conformitate cu următoarele reguli:

    a) persoana va fi considerată rezidenta a statului contractant în care dispune de o locuinţă permanenta la dispoziţia sa. Dacă dispune de o locuinţă permanenta la dispoziţia sa în ambele state contractante, ea va fi considerată rezidenta a statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (denumit în continuare centrul intereselor sale vitale);

    b) dacă statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă aceasta persoana nu dispune de o locuinţă permanenta la dispoziţia sa în nici unul dintre statele contractante, atunci va fi considerată rezidenta a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;

    c) dacă aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante, sau nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul din ele, ea va fi considerată rezidenta a statului al cărui naţional este;

    d) dacă aceasta persoana este un naţional al ambelor state contractante sau nu este naţional al nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

    3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidenta a ambelor state contractante, atunci se va considera ca este rezidenta a statului contractant în care este situat sediul conducerii sale efective.

    ART. 5

    Sediu permanent

    1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent indică un loc fix de afaceri prin care întreprinderea exercită în totalitate sau în parte activitatea sa.

    2. Expresia sediu permanent cuprinde, îndeosebi:

    a) un sediu de conducere;

    b) o sucursală;

    c) un birou;

    d) o uzină;

    e) un atelier;

    f) o mină, un put de extracţie a petrolului sau a gazelor, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale;

    g) un depozit prin care o persoană pune la dispoziţia altor persoane spaţii de depozitare;

    h) o fermă, plantaţie sau alt loc în care sunt desfăşurate activităţi agricole, forestiere, de plantaţii sau alte activităţi asemănătoare;

    i) o clădire folosită pentru vânzări sau pentru primiri sau cereri de comenzi;

    j) instalaţii sau amenajări folosite pentru explorarea resurselor naturale;

    k) un şantier de construcţii, instalaţii sau proiect de montaj ori activităţile de supraveghere în legătura cu acestea, când un astfel de şantier, proiect sau activitate de supraveghere (împreună sau cu alte asemenea şantiere, proiecte sau activităţi, dacă există) continua pentru o perioadă mai mare de 6 luni, sau când un astfel de proiect sau activitate de supraveghere, care ţine de vânzarea unui utilaj sau echipament, continua pentru o perioadă care nu depăşeşte 6 luni şi sumele plătibile pentru proiect sau activitatea de supraveghere depăşesc 10 la suta din preţul de vânzare al utilajului sau echipamentului.

    3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, expresia sediu permanent se consideră ca nu include:

    a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitarii sau expunerii de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii;

    b) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul de a fi depozitate sau expuse;

    c) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul de a fi prelucrate de către o altă întreprindere;

    d) menţinerea unui loc stabil de afaceri numai în scopul de a cumpăra produse sau mărfuri ori de a strânge informaţii pentru întreprindere;

    e) menţinerea unui loc stabil de afaceri numai în scopul de a face pentru întreprindere reclama, de a furniza informaţii, de a face cercetări ştiinţifice ori pentru orice alta activitate care are un caracter pregătitor sau auxiliar;

    f) vânzarea de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii, expuse în cadrul unui târg sau expoziţii temporare, ocazionată de închiderea târgului sau expoziţiei;

    g) proiectul sau activitatea de supraveghere, care ţine de vânzarea unui utilaj sau echipament, fiind desfăşurată de o întreprindere, alta decât vânzătorul de utilaj sau echipament, şi nu continua pentru o perioadă depăşind şase luni.

    Totuşi, prevederile subparagrafelor a)-g) nu sunt aplicabile dacă întreprinderea îşi menţine orice alt loc stabil de afaceri în celălalt stat contractant pentru orice scopuri, altele decât scopurile specificate în subparagrafele menţionate.

    4. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, când o persoană, alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică paragraful 5, acţionează într-un stat contractant, în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, se va considera ca acea întreprindere are un sediu permanent în primul stat menţionat, dacă:

    a) are şi exercită în mod obişnuit în acel stat împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, în afara de cazul când activitatea sa este limitată la cumpărarea de produse sau mărfuri pentru întreprindere;

    b) nu are o astfel de împuternicire, dar întreţine în mod obişnuit în primul stat menţionat un stoc de produse sau mărfuri din care face în mod regulat livrări de produse sau mărfuri în numele întreprinderii; sau

    c) primeşte în mod obişnuit comenzi în primul stat menţionat, în totalitate sau aproape în totalitate, pentru întreprinderea însăşi sau pentru întreprindere şi alte întreprinderi care controlează, sau sunt controlate de, sau care sunt supuse aceluiaşi control comun ca acea întreprindere.

    5. Nu se consideră ca o întreprindere a unui stat contractant are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai faptul ca acesta îşi exercită activitatea în celălalt stat printr-un intermediar, un agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.

    Cu toate acestea, când activitatea unui astfel de agent este exercitată în exclusivitate sau aproape în exclusivitate în numele acelei întreprinderi sau în numele acelei întreprinderi şi altor întreprinderi care controlează sau sunt controlate de acea întreprindere sau care sunt supuse aceluiaşi control comun, atunci un astfel de agent nu va fi considerat agent cu statut independent în sensul acestui paragraf.

    6. Faptul ca o societate rezidenta a unui stat contractant controlează sau este controlată de către o societate care este rezidenta a celuilalt stat contractant sau care exercită activitatea sa în celălalt stat contractant (fie printr-un sediu permanent sau în alt mod), nu este prin el însuşi suficient pentru a face din una din aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

    ART. 6

    Venituri imobiliare

    1. Venitul provenind din bunuri imobile poate fi impus numai în statul contractant în care aceste bunuri sunt situate.

    2. Expresia bunuri imobile este definită în conformitate cu legislaţia şi uzanţele statului contractant în care bunurile sunt situate. Expresia va cuprinde, în orice caz, accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi mort al exploatărilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dreptul comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, puţurilor petrolifere, carierelor şi oricăror altor locuri de extracţie a resurselor naturale; navele şi aeronavele nu sunt considerate ca bunuri imobile.

    3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica venitului obţinut din folosirea directa, închirierea sau folosirea în orice alta forma a proprietăţii imobiliare.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se vor aplica, de asemenea, venitului din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi şi venitului din bunuri imobile folosite pentru desfăşurarea unei activităţi de prestări de servicii cu caracter personal independent.

    ART. 7

    Beneficiile întreprinderilor

    1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afara de cazul când întreprinderea exercită activitatea sa în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat. Dacă întreprinderea exercită o activitate astfel cum s-a menţionat anterior, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte care poate fi atribuită:

    a) acelui sediu permanent;

    b) vânzărilor în acel stat de produse sau mărfuri de acelaşi fel sau similare cu cele vândute prin acel sediu permanent; sau

    c) altor activităţi producătoare de venituri exercitate în acel stat, de acelaşi fel sau similare cu cele efectuate prin intermediul acelui sediu permanent.

    2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant desfăşoară activitate în celălalt stat contractant, prin intermediul unui sediu permanent situat în acel stat, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau analoage, în condiţii identice sau analoage şi tratând cu toată independenta cu întreprinderea al cărui sediu permanent este.

    În toate cazurile în care suma exacta a beneficiilor atribuibilă unui sediu permanent nu poate fi determinată sau determinarea acesteia prezintă dificultăţi deosebite, beneficiile ce pot fi atribuite sediului permanent pot fi estimate pe o bază rezonabilă.

    3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent se vor admite ca scăderi cheltuielile făcute pentru scopurile urmărite de sediul permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administraţie, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se află sediul permanent sau în alta parte, în concordanta cu legislaţia fiscală a acelui stat. Cu toate acestea, nici o astfel de scădere nu se va acorda în legătura cu sumele plătite eventual (pentru alte motive decât pentru rambursarea cheltuielilor efective) de sediul permanent către sediul central al întreprinderii sau oricăruia din celelalte sedii ale sale, sub forma de redevenţe, onorarii sau alte plati similare, pentru folosirea brevetelor, know-how-ului sau altor drepturi, ori sub forma de comision şi alte taxe pentru anumite servicii efectuate sau pentru conducere, sau, cu excepţia cazului unei întreprinderi bancare, sub forma de dobânzi la împrumuturi băneşti acordat sediului permanent. De asemenea, nu se va ţine cont, la determinarea beneficiilor unui sediu permanent, de sumele puse în sarcina (pentru alte motive decât pentru rambursarea cheltuielilor efective) de sediul permanent sediului central al întreprinderii sau oricăruia din celelalte sedii ale sale, sub forma de redevenţe, onorarii sau alte plati similare, în schimbul folosirii brevetelor, know-how-ului sau altor drepturi, ori sub forma de comision sau alte taxe pentru anumite servicii efectuate sau pentru conducere sau, cu excepţia cazului unei întreprinderi bancare, sub forma de dobânzi pentru împrumuturi băneşti ale sediului central al întreprinderii sau ale oricăruia din celelalte sedii ale sale.

    4. Nici un beneficiu nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul ca acel sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

    5. În sensul paragrafelor precedente, beneficii de atribuit sediului permanent vor fi determinate în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afara de cazul când există motive suficiente şi valabile de a proceda în alt mod.

    6. Când beneficiile cuprind elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu vor fi afectate de dispoziţiile acestui articol.

    ART. 8

    Transporturi aeriene

    1. Beneficiile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea aeronavelor în trafic internaţional vor fi impozabile numai în acel stat.

    2. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, beneficiilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transporturi.

    3. În sensul acestui articol, dobânda pentru fondurile legate de exploatarea aeronavelor în trafic internaţional va fi considerată ca beneficiu obţinut din exploatarea unor asemenea aeronave, iar prevederile art. 12 nu se vor aplica cu privire la o asemenea dobânda.

    4. Termenul exploatarea aeronavelor indică activitatea de transport aerian al pasagerilor, corespondenţei, inventarului viu sau mărfurilor, activitatea efectuată de proprietarii sau concesionarii aeronavelor, inclusiv vânzarea biletelor pentru asemenea transporturi în numele altor întreprinderi, închirierea aeronavelor şi orice alta activitate legată direct de un asemenea transport.

    ART. 9

    Transporturi navale

    1. Beneficiile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea navelor în trafic internaţional vor fi impozabile numai în acel stat.

    2. Independent de prevederile paragrafului 1, astfel de beneficii pot fi, de asemenea, impuse în celălalt stat contractant dacă activităţile de transport naval legate de exploatarea navelor în trafic internaţional sunt efectuate în acel stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depăşi 2,50 la suta din suma brută plătibilă pentru exploatarea navelor în acel stat.

    3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 se vor aplica, de asemenea, beneficiilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transporturi navale.

    4. În sensul acestui articol suma brută plătibilă pentru exploatarea navelor într-un stat contractant înseamnă totalul următoarelor sume, şi anume:

    a) suma brută plătibilă pentru transportul de pasageri, inventar viu, corespondenta sau mărfuri transportate într-un port sau porturi din acel stat contractant;

    b) dobânda obţinută în acel stat contractant pentru fondurile legate de exploatarea navelor în trafic internaţional; şi

    c) suma brută plătibilă în acel stat pentru folosirea, întreţinerea sau închirierea conteinerelor (inclusiv remorci şi echipamentul aferent pentru transportul conteinerelor) pentru transportul de produse sau mărfuri în trafic internaţional.

    Prevederile art. 12 nu se aplică în legătura cu dobânda menţionata la subparagraful b) de mai sus.

    5. În determinarea venitului unei întreprinderi a unui stat contractant, în scopul impozitării lui în celălalt stat contractant, nu va fi acordată nici o deducere cu privire la orice pierdere sau compensaţie pentru devalorizarea admisibilă acelei întreprinderi, pentru orice "an precedent" sau "an calendaristic" anterior, după cum este cazul.

    ART. 10

    Întreprinderi asociate

    Când;

    a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

    b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant

    şi, în oricare din aceste două situaţii, se stabilesc sau se impun condiţii între cele două întreprinderi, în relaţiile lor comerciale sau financiare, ce diferă de acelea care ar fi stabilite între întreprinderi independente, atunci orice beneficii care, dacă n-ar fi fost aceste condiţii, ar fi fost obţinute, dar datorită acelor condiţii nu au putut fi obţinute, pot fi incluse în beneficiile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţa.

    ART. 11

    Dividende

    1. Dividendele plătite de către o societate rezidenta a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel stat.

    2. Totuşi, astfel de dividende pot sa fie, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidenta societatea plătitoare de dividende, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă cel care le încasează este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi:

    a) 15 la suta din suma brută a dividendelor, dacă beneficiarul efectiv este o societate care deţine cel puţin 25 la suta din acţiunile societăţii care plăteşte dividendele;

    b) 20 la suta din suma brută a dividendelor în toate celelalte cazuri.

    Acest paragraf nu va afecta impozitarea societăţii pentru beneficiile din care se plătesc dividendele.

    3. Termenul dividende, aşa cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile provenind din acţiuni sau alte drepturi care nu sunt titluri de creanţa, din participări la beneficii, precum şi veniturile din alte părţi sociale ce sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca şi veniturile din acţiuni, conform legislaţiei fiscale a statului a cărui rezidenta este societatea distribuitoare a dividendelor. În acest context, beneficiile distribuite de societăţile mixte române subscriitorilor de capital sunt asimilate dividendelor.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activităţi producătoare de venituri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidenta, printr-un sediu permanent situat în acel stat, sau efectuează în acel stat servicii personale cu caracter independent folosind o bază fixa situată acolo, iar pachetul de acţiuni în legătura cu care se plătesc dividendele este efectiv legat de acest sediu permanent sau baza fixa. În astfel de cazuri se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 16, după caz.

    5. Când o societate rezidenta a unui stat contractant realizează beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acel stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de societate, exceptând situaţia în care aceste dividende sunt plătite unui rezident al acelui stat sau în măsura în care pachetul de acţiuni în legătura cu care se plătesc dividendele este legat în mod efectiv de un sediu permanent sau de o bază fixa situată în acel stat, nici sa preleve vreun impozit asupra beneficiilor nedistribuite ale societăţii chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite reprezintă în total sau în parte beneficii sau venituri provenind din acel stat.

    ART. 12

    Dobânzi

    1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel stat.

    2. Totuşi, astfel de dobânzi pot sa fie, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar, dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 15 la suta din suma brută a dobânzilor.

    3. Independent de prevederile paragrafului 2,

    a) dobânzile provenind dintr-un stat contractant vor fi scutite de impozit în acel stat, cu condiţia ca sa fie obţinute şi deţinute efectiv de:

    i) guvernul, o subdiviziune politica o unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală a celuilalt stat contractant; sau

    ii) banca centrala a celuilalt stat contractant;

    b) dobânzile provenind dintr-un stat contractant vor fi scutite de impozit în acel stat dacă sunt deţinute efectiv de un rezident al celuilalt stat contractant şi sunt obţinute în legătura cu un împrumut sau credit acordat sau girat de:

    i) în cazul Republicii Socialiste România, Banca Româna de Comerţ Exterior, în măsura în care asemenea dobânzi sunt atribuibile numai finanţării exporturilor şi importurilor;

    ii) în cazul Indiei, Banca de Export-Import a Indiei (Exim Bank), în măsura în care asemenea dobânzi sunt atribuibile numai finanţării exporturilor şi importurilor;

    iii) orice instituţie a unui stat contractant însărcinată cu finanţarea publica a comerţului exterior;

    iv) orice alta persoana, cu condiţia ca împrumutul sau creditul sa fie aprobat de guvernul primului stat contractant menţionat.

    4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă venituri din titluri de creanţa de orice fel, garantate sau nu ipotecar şi indiferent dacă dau sau nu dreptul de a participa la beneficiile debitorului şi, în special, veniturile din efecte publice şi veniturile din rente de stat sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile aferente acestor efecte publice, rente de stat sau obligaţiuni. Penalizările pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.

    5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, rezident al unui stat contractant, desfăşoară activităţi producătoare de venituri în celălalt stat contractant în care iau naştere dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau efectuează în celălalt stat servicii personale cu caracter independent, folosind o bază fixa situată acolo, şi dacă titlurile de creanţa cu privire la care se plătesc dobânzile sunt legate în mod efectiv de un astfel de sediu permanent sau baza fixa.

    În astfel de cazuri se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 16, după caz.

    6. Dobânzile se vor considera ca iau naştere într-un stat contractant, când debitorul este chiar acel stat contractant, o subdiviziune politica, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Când, totuşi, persoana plătitoare a dobânzilor, fie ca este sau nu rezidenta a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixa în legătura cu care a fost contractată creanţa asupra căreia se plătesc dobânzile şi aceste dobânzi se suportă de acel sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste dobânzi se vor considera ca iau naştere în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

    7. Când, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoana, suma dobânzilor, ţinând cont de creanţa pentru care ele sunt plătite, excede suma asupra căreia ar fi convenit debitorul şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma menţionata. În acest caz, partea excedentară a plăţilor va rămâne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se cont şi de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

    ART. 13

    Comisioane

    1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel stat.

    2. Totuşi, astfel de comisioane pot sa fie impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depăşi 5 la suta din suma comisionului.

    Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestei limitări.

    3. Termenul comisioane, astfel cum este folosit în acest articol, înseamnă o plată efectuată unui intermediar, unui agent comisionar general sau oricărei alte persoane asimilate unui astfel de intermediar sau agent, de către legislaţia fiscală a statului contractant din care provine o asemenea plata.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul comisionului, rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provine comisionul, un sediu permanent de care este legată efectiv activitatea generatoare de comision. În asemenea caz se vor aplica prevederile art. 7.

    5. Comisioanele se vor considera ca iau naştere într-un stat contractant când debitorul este chiar acel stat, o subdiviziune politica, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat.

    Când, totuşi, persoana plătitoare a comisioanelor, fie ca este sau nu rezidenta a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care este legată obligaţia de plata a comisioanelor şi aceste comisioane sunt suportate de acel sediu permanent, atunci aceste comisioane se vor considera ca iau naştere în statul contractant în care este situat sediul permanent.

    6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiar sau între ambii şi o altă persoana, suma comisioanelor, ţinând seama de tranzacţia pentru care sunt plătite, excede suma comisioanelor asupra căreia s-ar fi convenit de plătitor şi beneficiar în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma menţionata. În acest caz, partea excedentară a plăţilor va rămâne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama şi de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

    ART. 14

    Redevenţe şi onorarii pentru servicii tehnice

    1. Redevenţele şi onorariile pentru servicii tehnice provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acest stat.

    2. Totuşi, astfel de redevenţe şi onorarii pentru servicii tehnice pot sa fie, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar, dacă primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor sau onorariilor pentru servicii tehnice, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 22,50 la suta din suma brută a redevenţelor sau onorariilor pentru servicii tehnice.

    3. Termenul redevenţe, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă plăţile de orice fel primite pentru folosirea sau concesionarea folosirii oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv pentru filme de cinematograf sau pentru filme sau benzi magnetice folosite pentru emisiunile de radio sau televiziune, pentru orice brevet de invenţie, mărci de fabrica, design sau model, plan, formula sau procedeu secret ca şi pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific sau pentru informaţiile relative la experienţa câştigată în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.

    4. Termenul onorarii pentru serviciile tehnice, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă plăţile de orice natura efectuate către orice persoane, altele decât cele făcute angajaţilor persoanei care efectuează plăţile, pentru orice servicii de natura conducerii, tehnice sau de consultanţa, inclusiv prestarea de servicii de personalul tehnic sau de alt personal.

    5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor sau onorariilor pentru servicii tehnice, rezident al unui stat contractant desfăşoară activităţi producătoare de venituri în celălalt stat contractant în care iau naştere redevenţele sau onorariile pentru servicii tehnice, printr-un sediu permanent situat acolo, sau efectuează în celălalt stat servicii personale cu caracter independent folosind o bază fixa situată acolo şi dreptul, bunul sau contractul în legătura cu care sunt plătite redevenţele sau onorariile pentru servicii tehnice sunt legate efectiv de un astfel de sediu permanent sau baza fixa. În astfel de cazuri se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 16, după caz.

    6. Se va considera ca redevenţele şi onorariile pentru servicii tehnice iau naştere într-un stat contractant când plătitorul este chiar acel stat, o subdiviziune politica, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Când, totuşi, persoana plătitoare de redevenţe sau onorarii pentru servicii tehnice, fie ca este sau nu rezidenta a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixa în legătura cu care s-a născut obligaţia de a se plati redevenţele sau onorariile pentru servicii tehnice şi plata acestor redevenţe sau onorarii pentru servicii tehnice este suportată de acest sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste redevenţe sau onorarii pentru servicii tehnice se vor considera ca iau naştere în statul în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

    7. Când, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoana, suma redevenţelor sau onorariilor pentru servicii tehnice plătite depăşeşte suma care ar fi fost plătită în lipsa unor asemenea relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma menţionata. În acest caz, partea excedentară a plăţilor va rămâne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama şi de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

    ART. 15

    Câştiguri din capital

    1. Câştigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sunt definite în art. 6, situate în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel stat.

    2. Câştigurile care provin din înstrăinarea bunurilor mobile şi care fac parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a bunurilor mobile care aparţin unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant în scopul exercitării unor servicii personale cu caracter independent, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a unei baze fixe, pot fi impuse în celălalt stat.

    3. Câştigurile provenind din capitalul constând în nave şi aeronave, exploatate în trafic internaţional, sau în bunuri mobile ţinând de exploatarea acestor nave sau aeronave de către o întreprindere a unui stat contractant vor fi impuse numai în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.

    4. Câştigurile care provin din înstrăinarea acţiunilor unei societăţi a carei proprietate constă direct sau indirect în principal din bunuri imobile situate într-un stat contractant pot fi impuse în acel stat.

    5. Câştigurile care provin din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decât cele la care se referă paragrafele 1, 2, 3 şi 4 sunt impozabile numai în statul contractant al cărui rezident este cel care înstrăinează.

    ART. 16

    Servicii personale cu caracter independent

    1. Veniturile obţinute de o persoană fizică, rezidenta a unui stat contractant, din exercitarea unei profesii sau altor activităţi cu caracter independent sau similar vor fi impuse numai în acel stat, în afara de următoarele împrejurări, când astfel de venituri pot fi impuse, de asemenea, în celălalt stat contractant:

    a) dacă are la dispoziţia sa în mod regulat în celălalt stat contractant o bază fixa în scopul exercitării activităţilor sale; în acest caz se poate impune în celălalt stat contractant numai acea parte din venit care poate fi atribuită acelei baze fixe; sau

    b) dacă şederea sa în celălalt stat contractant durează o perioadă sau perioade insumind sau depăşind în total 183 de zile în "anul precedent" sau "anul calendaristic", după caz; în acest caz se poate impune în celălalt stat numai acea parte de venit care este obţinută din activităţile sale desfăşurate în celălalt stat.

    2. Expresia profesii libere include activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiunii de medic, chirurg, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.

    ART. 17

    Servicii personale dependente

    1. Sub rezerva prevederilor alt. 18, 19, 20, 21, 22 şi 23, retribuţiile şi alte remuneraţii similare, pe cale un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuită sunt impozabile numai în acel stat, în afara de cazul când aceasta activitate este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea retribuită este exercitată în celălalt stat contractant, remuneraţia primită din aceasta activitate este impozabilă în acel stat.

    2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuită exercitată în celălalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat menţionat, dacă:

    a) primitorul rămâne în celălalt stat o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în "anul precedent" sau "anul calendaristic", după caz; şi

    b) remuneraţiile sunt plătite de către o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidenta a celuilalt stat; şi

    c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixa pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

    3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pentru activitatea retribuită exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional de o întreprindere a unui stat contractant pot fi impuse în acel stat.

    ART. 18

    Remuneraţiile membrilor consiliilor de administraţie sau de conducere

    1. Remuneraţiile directorilor şi alte remuneraţii similare primite de către un rezident al unui stat contractant în calitatea lui de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi rezidenta în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel stat.

    2. Retribuţiile şi alte remuneraţii similare primite de către un rezident al unui stat contractant în calitatea lui de funcţionar superior de conducere a unei societăţi rezidente în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel stat.

    ART. 19

    Artişti şi sportivi

    1. Independent de prevederile art. 16 şi 17, veniturile pe care rezidenţii unui stat contractant, în calitate de artişti de teatru, de cinema, de radio sau de televiziune şi interpreţii muzicali, precum şi sportivii le obţin din activitatea personală desfăşurată în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel stat.

    2. Când veniturile privitoare la activităţile personale exercitate de un profesionist de spectacole sau de un sportiv în aceasta calitate nu revine acestui profesionist de spectacole sau sportiv, ci altei persoane, independent de prevederile art. 7, 16 şi 17 aceste venituri pot fi impuse în statul contractant în care se desfăşoară activităţile profesionistului de spectacole sau sportivului.

    3. Independent de prevederile paragrafului 1, veniturile obţinute de un artist sau de un sportiv rezident al unui stat contractant din activitatea sa personală exercitată ca atare în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat contractant menţionat, dacă activităţile din celălalt stat contractant sunt susţinute în întregime sau în mare parte din fondurile publice ale primului stat contractant menţionat, inclusiv ale oricăreia dintre subdiviziunile politice, unităţile administrativ-teritoriale sau autorităţile sale locale.

    4. Independent de prevederile paragrafului 2 şi ale art. 7, 16 şi 17, când venitul din activitatea personală exercitată ca atare de un artist sau sportiv, într-un stat contractant, nu revine acestora, ci unei alte persoane, acel venit va fi impus numai în celălalt stat contractant, dacă acea persoana este susţinută în întregime sau în mod substanţial din fondurile publice ale acelui stat, inclusiv ale oricăreia dintre subdiviziunile politice, unităţile administrativ-teritoriale sau autorităţile sale locale.

    ART. 20

    Remuneraţii şi pensii de stat

    1. a) Remuneraţiile, altele decât pensiile, plătit de stat contractant, o subdiviziune politica, o unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală a acestuia oricărei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, unei subdiviziuni politice, unităţi administrativ-teritoriale sau autorităţi locale vor fi impuse numai în acel stat.

    b) Totuşi, astfel de remuneraţii vor fi impuse numai în celălalt stat contractant dacă serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana este rezidenta a acelui stat şi:

      i) este un naţional al acelui stat; sau

      ii) nu a devenit rezidenta a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

    2. a) Orice pensie plătită de către un stat contractant sau din fonduri create de acesta, o subdiviziune politica, o unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, subdiviziunii politice, unităţii administrativ-teritoriale sau autorităţii locale va fi impusă numai în acel stat.

    b) Totuşi, astfel de pensii vor fi impuse numai în celălalt stat contractant, dacă persoana este rezident şi naţional al acelui stat.

    3. Prevederile art. 17, 18 şi 19 se vor aplica remuneraţiilor şi pensiilor referitoare la serviciile prestate în legătura cu o activitate producătoare de venituri desfăşurată de un stat contractant, o subdiviziune politica,  unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală a acestuia.

    ART. 21

    Pensii şi anuităţi, altele decât cele de stat

    1. Orice pensie, alta decât cea menţionata la art. 20 sau orice anuitate obţinută de un rezident al unui stat contractant din surse situate în celălalt stat contractant poate fi impusă numai în primul stat contractant menţionat.

    2. Termenul pensie înseamnă o plată periodică pentru munca prestată în trecut sau sub forma de despăgubire pentru vătămări survenite în cursul desfăşurării activităţii.

    3. Termenul anuitate înseamnă o sumă determinată plătibilă în mod periodic, la date stabilite în timpul vieţii sau în timpul unei perioade de timp specificate sau determinabile în virtutea unui angajament de efectuare a plăţilor în schimbul unor contraprestaţii depline şi corespunzătoare făcute în bani sau evaluabile în bani.

    ART. 22

    Studenţi, stagiari şi persoane trimise la specializare

    1. O persoană care este sau a fost rezidenta a unuia dintre statele contractante imediat înaintea venirii în celălalt stat contractant şi care este prezenta temporar în celălalt stat contractant numai:

    a) ca student la o universitate, colegiu sau şcoala recunoscute în acel stat; sau

    b) ca stagiar de întreprindere; sau

    c) ca primitor al unei burse, alocaţii sau recompense de la o organizaţie de învăţământ, ştiinţifică, de caritate sau de cult, cu scopul principal de a studia,

    va fi scutită de impozit în acel stat pentru o perioadă de şase ani de la venirea sa în acel stat contractant cu privire la:

    i) remiterile din străinătate în scopul întreţinerii sale, pentru învăţământ, studii, cercetare sau calificare;

    ii) burse, alocaţii sau recompense şi

    iii) orice remuneraţii primite din străinătate.

    2. Aceeaşi scutire se acordă veniturilor obţinute de persoana mai sus menţionata din munca retribuită prestată în celălalt stat contractant pentru a-şi suplimenta mijloacele de întreţinere, învăţământ, calificare şi alte cheltuieli pentru specializare, pentru o perioadă limitată la doi ani de la sosirea sa în acel stat.

    3. Un rezident al unuia din statele contractante, care este prezent în celălalt stat contractant în baza unor înţelegeri cu guvernul acelui stat sau cu orice agenţie ori instituţie din acel stat numai în scopul formării profesionale, al studiilor ori al orientării profesionale, se scuteşte de impozit pe o perioadă care nu va depăşi doi ani de la venirea sa în acel stat contractant cu privire la remuneraţia primită de el pentru formarea profesională sau studii.

    4. În sensul prevederilor paragrafului 1, termenul universitate, colegiu sau şcoala recunoscute înseamnă o universitate, colegiu sau şcoala recunoscute în aceasta privinţa de autoritatea competenta a respectivului stat contractant.

    ART. 23

    Profesori, învăţători şi cercetători

    1. Un profesor sau un învăţător care este sau a fost rezident al unuia dintre statele contractante imediat înaintea vizitarii celuilalt stat contractant pentru activitate didactica sau angajare în cercetare, sau pentru ambele, la o universitate, un colegiu, şcoala sau alta instituţie autorizată din acel stat contractant va fi scutit de impozit în acel stat pentru orice remuneraţie primită în legătura cu o asemenea activitate didactica sau cercetare pentru o perioadă care nu va depăşi doi ani de la data sosirii sale în acel stat.

    2. Prezentul articol nu se aplică veniturilor din cercetare, dacă lucrările de cercetare sunt întreprinse în primul rând în interesul personal al unuia sau mai multor persoane.

    3. În sensul prezentului articol şi al art. 22, se va considera ca o persoană fizică este rezidenta a unui stat contractant dacă este rezidenta în acel stat contractant în "anul precedent" sau "anul calendaristic", după caz, în care ea vizitează celălalt stat contractant sau în "anul precedent" sau "anul calendaristic" imediat anterior.

    4. În sensul paragrafului 1 instituţie autorizată înseamnă o instituţie care a fost autorizată în aceasta privinţa de către autoritatea competenta a respectivului stat contractant.

    ART. 24

    Alte venituri

    1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, de oriunde ar proveni, care nu sunt menţionate în mod expres în articolele precedente ale prezentei convenţii, vor fi impuse numai în acel stat contractant.

    2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi aplicate veniturilor, altele decât veniturile care provin din proprietăţi imobiliare aşa cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, dacă primitorul unor astfel de venituri, care este rezident al unui stat contractant, desfăşoară activităţi producătoare de venituri în celălalt stat contractant, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfăşoară în celălalt stat servicii personale cu caracter independent folosind o bază fixa situată acolo şi drepturile sau bunurile cu privire la venitul plătit sunt legate efectiv de acel sediu permanent sau baza fixa. În astfel de cazuri se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 16, după caz.

    3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant care nu sunt menţionate în articolele precedente ale prezentei convenţii şi care provin din celălalt stat contractant pot fi, de asemenea, impuse în celălalt stat.

    ART. 25

    Evitarea dublei impuneri

    1. Legile în vigoare în fiecare dintre statele contractante vor continua sa guverneze impunerea veniturilor în statele contractante respective, cu excepţia cazului când în prezenta convenţie sunt prevederi contrare.

    2. Suma impozitului român plătibilă în conformitate cu legislaţia româna şi în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, fie direct sau prin deducere, de un rezident al Indiei, cu privire la beneficiile sau veniturile provenite din România, care au fost supuse impunerii atât în India cât şi în România, va fi acordată drept credit asupra impozitului indian plătibil cu privire la aceste beneficii sau venituri, cu condiţia ca acest credit sa nu depăşească impozitul indian (calculat înaintea acordării oricărei asemenea creditări), care este corespunzător beneficiilor sau veniturilor provenite din România. Apoi, când asemenea rezident este o societate care plăteşte un impozit suplimentar în India, creditul sus-menţionat se va acorda în primul rând asupra impozitului pe venit plătibil de societate în India şi cu privire la balanţa, dacă există, asupra impozitului suplimentar plătit de societate în India.

    3. Suma impozitului indian plătibilă în conformitate cu legislaţia indiană şi în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, fie direct sau prin deducere, de un rezident al României, cu privire la beneficiile sau veniturile provenite din India, care au fost supuse impunerii atât în India cât şi în România, va fi acordată drept credit asupra impozitului român plătibil cu privire la aceste beneficii sau venituri, cu condiţia ca acest credit sa nu depăşească impozitul român (calculat înaintea acordării oricărei asemenea creditări), care este corespunzător beneficiilor sau veniturilor provenite din India.

    În sensul acestui paragraf, beneficiile vărsate la bugetul de stat de întreprinderile de stat române vor fi considerate ca impozit român.

    4. În sensul creditului menţionat la paragraful 3, se va considera ca termenul impozit indian plătibil include orice suma care ar fi fost plătibilă ca impozit indian pentru orice an de impunere, dar fără sa existe o scutire sau reducere de impozit acordate pentru acel an sau orice parte a acestuia prin măsuri stimulatorii speciale, în conformitate cu prevederile Legii impozitului pe venit nr. 43 din 1961, destinate sa promoveze dezvoltarea economică, sau care pot fi introduse după aceea, ca modificare sau completare, la prevederile existente pentru promovarea dezvoltării economice în India.

    5. Când, în conformitate cu prezenta convenţie, un rezident al unui stat contractant este scutit de impozit în acel stat contractant cu privire la venitul obţinut din celălalt stat contractant, atunci primul stat contractant menţionat poate, la calcularea impozitului pe venitul rămas acelei persoane, sa aplice cota de impozit care ar fi fost aplicabilă dacă veniturile scutite de impozit în conformitate cu prezenta convenţie nu ar fi fost astfel scutite.

    ART. 26

    Nediscriminarea

    1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant nici unei impuneri sau vreunei obligaţii legate de aceasta care sa fie diferită sau mai împovărătoare decât impunerea şi cerinţele legate de aceasta impunere la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat în aceleaşi situaţii sau aceleaşi condiţii.

    2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în celălalt stat decât impunerea stabilită asupra întreprinderilor acestui stat care desfăşoară aceleaşi activităţi în aceleaşi situaţii şi aceleaşi condiţii.

    3. Nici o prevedere cuprinsă în prezentul articol nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant sa acorde persoanelor nerezidente în acel stat oricare din deducerile cu caracter personal, uşurări, scutiri şi reduceri de ordin fiscal care sunt acordate conform legii, numai persoanelor rezidente.

    4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este, integral sau parţial, deţinut sau controlat în mod direct sau indirect de unul sau mai multi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat nici unui impozit sau obligaţie legată de acesta, care sa fie diferită sau mai împovărătoare decât impozitul sau obligaţiile legate de acesta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat, aflate în aceleaşi situaţii şi aceleaşi condiţii.

    5. În prezentul articol, termenul impozitare indică impozitele care fac obiectul prezentei convenţii.

    ART. 27

    Procedura amiabilă

    1. Când un rezident al unui stat contractant apreciază ca măsurile luate de un stat contractant sau de ambele state contractante ii atrag sau ii pot atrage o impozitare care nu este conforma cu prezenta convenţie, el poate, independent de căile de atac prevăzute de legislaţia naţională a acestor state, sa supună cazul sau autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este. Acest caz trebuie prezentat într-un termen de 3 ani de la data primirii notificării acţiunii ce a dat naştere impunerii care nu este conforma cu prevederile convenţiei.

    2. Autoritatea competenta se va strădui, dacă reclamaţia ii pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsura sa ajungă la o soluţionare corespunzătoare, sa rezolve problema pe calea unei înţelegeri mutuale cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este conforma cu convenţia. Orice înţelegere la care se ajunge va fi aplicată independent de termenele de prescripţie prevăzute de legislaţiile naţionale ale statelor contractante.

    3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui sa rezolve, pe calea înţelegerii mutuale, orice dificultăţi sau dubii cu privire la interpretarea sau la aplicarea convenţiei. Ele pot, de asemenea, sa se consulte în vederea evitării dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenţie.

    4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizării unei înţelegeri în sensul prevederilor paragrafelor precedente. Când, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare ca fiind recomandabil un schimb oral de opinii, un astfel de schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii compuse din reprezentanţii autorităţilor competente ale statelor contractante.

    ART. 28

    Schimb de informaţii

    1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii (inclusiv de documente) dacă este necesar pentru aplicarea prevederilor prezentei convenţii sau ale legilor interne ale statelor contractante privind impozitele prevăzute de convenţie, în măsura în care impozitarea nu este contrară acestei convenţii, în special pentru prevenirea fraudei sau a evaziunii privind impozitele. Orice informaţie obţinută de un stat contractant va fi tratată ca secret în aceleaşi condiţii ca şi o informaţie obţinută în condiţiile legislaţiei interne a acelui stat. Totuşi, dacă informaţia este iniţial considerată secretă în statul care o transmite, ea va fi făcută cunoscută numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv tribunalelor şi organelor administrative) care au atribuţii în legătura cu stabilirea sau încasarea, executarea sau urmărirea judiciară sau rezolvarea apelurilor în legătura cu impozitele care fac obiectul convenţiei. Aceste persoane sau autorităţi vor folosi informaţiile numai în aceste scopuri, dar ele pot face cunoscute informaţiile în procese publice la tribunale sau în hotărârile judecătoreşti.

    Autorităţile competente, prin consultare, vor crea condiţii, metode şi tehnici corespunzătoare privind problemele pentru care vor fi făcute asemenea schimburi de informaţii, inclusiv, atunci când este cazul, schimburi de informaţii privind evitarea impunerii.

    2. Schimbul de informaţii sau documente va fi făcut, fie în mod curent, fie la cerere, cu privire la cazuri particulare sau în ambele feluri. Autorităţile competente ale statelor contractante vor conveni la anumite perioade de timp asupra listei cuprinzând informaţii sau asupra documentelor care vor fi furnizate în mod curent.

    3. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:

    a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislaţii sau practicii administrative a unuia sau a celuilalt stat contractant;

    b) de a furniza informaţii sau documente care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a celor două state contractante;

    c) de a furniza informaţii sau documente care ar divulga orice secret comercial, industrial, profesional sau procedeu comercial sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

    ART. 29

    Asistenţa la încasări

    1. Statele contractante se angajează să-şi acorde asistenţa şi sprijin reciproc în încasarea impozitelor prevăzute în prezenta convenţie, în cazul în care sunt în mod cert datorate în conformitate cu legislaţia statului care solicită asistenţa.

    2. În cazul unei cereri de executare a încasării, impozitele revendicate de fiecare din statale contractante care au fost determinate în mod cert vor fi acceptate pentru executare de celălalt stat contractant, căruia i s-a făcut cererea, iar încasarea în acel stat se va face în conformitate cu legislaţia aplicabilă executării şi încasării impozitelor proprii.

    3. În cazul impozitului român, cererea va fi trimisă de Ministerul Finanţelor al Republicii Socialiste România Direcţiei Centrale a impozitelor directe din Departamentul Veniturilor al Indiei, însoţită de un certificat care sa dovedească ca impozitele au fost definitiv stabilite şi sunt datorate de contribuabil.

    4. În cazul impozitului indian, cererea va fi transmisă de Direcţia Centrala a impozitelor directe din Departamentul Veniturilor Ministerului Finanţelor al Republicii Socialiste România şi va fi însoţită de certificate astfel cum sunt cerute de legislaţia Indiei, care sa dovedească ca impozitele au fost definitiv stabilite şi sunt datorate de contribuabil.

    5. Când impozitul solicitat nu a devenit definitiv datorită faptului ca el face obiectul unui apel sau unei alte proceduri, un stat contractant poate, pentru a-şi proteja veniturile, sa solicite celuilalt stat contractant sa ia măsuri interimare în numele lui, potrivit legislaţiei acelui stat contractant.

    6. O cerere de asistenţa la încasarea impozitului datorat de un contribuabil va fi făcută numai dacă bunurile corespunzătoare ale contribuabilului nu sunt disponibile pentru recuperarea impozitului lui din statul contractant care face cererea.

    7. Statul contractant în care impozitul este recuperat în conformitate cu prevederile paragrafelor 1, 2 şi 5 ale acestui articol va remite imediat suma recuperată statului contractant care face cererea, dar statul care a recuperat impozitul va fi îndreptăţit la rambursarea oricărei sume rezonabile folosite în cadrul asistenţei acordate pentru recuperarea unui asemenea impozit.

    ART. 30

    Functionari diplomatici şi consulari

    Nici o prevedere a prezentei convenţii nu va afecta privilegiile fiscale de care beneficiază functionarii diplomatici şi consulari în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau în virtutea prevederilor unor acorduri speciale.

    ART. 31

    Intrarea în vigoare

    1. Prezenta convenţie va fi ratificată şi schimbul instrumentelor de ratificare se va face la Bucureşti.

    2. Prezenta convenţie va intra în vigoare la data schimbului instrumentelor de ratificare şi prevederile sale se vor aplica:

    a) în România, cu privire la veniturile realizate în orice an calendaristic începând în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic următor celui în care instrumentele de ratificare au fost schimbate;

    b) în India, cu privire la veniturile realizate în orice an precedent începând în sau după prima zi a lunii aprilie a anului calendaristic următor celui în care instrumentele de ratificare au fost schimbate.

    3. Acordul existent pentru evitarea dublei impuneri a veniturilor întreprinderilor care exploatează avioane şi nave în trafic internaţional din 25 septembrie 1968, va înceta sa aibă efect o dată cu intrarea în vigoare a prezentei convenţii.

    ART. 32

 

    Denunţarea

    Prezenta convenţie va rămâne în vigoare pe o durată nedeterminată însă fiecare stat contractant poate, la sau înainte de 30 iunie al oricărui an calendaristic, începând după expirarea unei perioade de 5 ani de la data intrării în vigoare, sa remită celuilalt stat contractant pe căi diplomatice o notă de denunţare, caz în care convenţia încetează de a mai avea efect;

    a) în România, cu privire la veniturile realizate în orice an calendaristic începând la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic următor celui în care s-a remis nota de denunţare;

    b) în India, cu privire la veniturile realizate în orice an precedent începând la sau după prima zi a lunii aprilie a anului calendaristic următor celui în care s-a remis nota de denunţare.

    Drept pentru care subsemnaţii, autorizaţi în mod cuvenit pentru aceasta, am semnat prezenta convenţie.

    Încheiată în dublu exemplar la New-Delhi la 10 martie 1987, în limba româna, hindi şi engleza, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţa între cele trei texte, textul în limba engleza are precădere.

 

Pentru

Guvernul Republicii Socialiste România,

Dimitrie Ancuta

 

Pentru

Guvernul Republicii India,

S. Brahm Dutt