LEGE   Nr. 25 din 12 martie 1992

privind ratificarea Convenţiei dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Elene pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere

EMITENT:      PARLAMENTUL

PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL  NR. 46 din 20 martie 1992

    Parlamentul României adoptă prezenta lege.

    ARTICOL UNIC

    Se ratifică Convenţia dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Elene pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere, semnată la Atena la 17 septembrie 1991.

    Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 13 ianuarie 1992, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE SENATULUI

academician ALEXANDRU BÎRLĂDEANU

    Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 9 martie 1992, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

MARŢIAN DAN

CONVENŢIE

între Guvernul României şi Guvernul Republicii Elene pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere

    Guvernul României şi Guvernul Republicii Elene,

    în dorinţa de a promova şi de a întări relaţiile economice între cele două ţări, pe baza suveranităţii naţionale şi a respectării independenţei, egalităţii în drepturi, avantajului reciproc şi neamestecului în treburile interne,

    au convenit asupra celor ce urmează:

    ART. 1

    Persoane vizate

    Prezenta convenţie se va aplica persoanelor rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

    ART. 2

    Impozite vizate

    1. Prezenta convenţie se va aplica impozitelor pe venit şi pe avere stabilite de către un stat contractant, de unităţile sale administrativ-teritoriale sau autorităţile locale, indiferent de modul în care sînt percepute.

    2. Sînt considerate impozite pe venit şi pe avere toate impozitele stabilite pe venitul total, pe averea totală ori asupra elementelor de venit sau avere inclusiv impozitele pe cîştigurile provenite din înstrăinarea bunurilor mobile ori imobile, precum şi impozitele pe creşterea valorii averii.

    3. Impozitele existente cărora li se va aplica prezenta convenţie sînt în special:

    a) În cazul României:

    (i) impozitul pe veniturile obţinute de persoanele fizice;

    (ii) impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare;

    (iii) impozitul pe profit;

    (iv) impozitul pe venit realizat de persoanele fizice din activităţi agricole

    (denumite în continuare impozit român);

    b) În cazul Republicii Elene:

    (i) impozitul pe venitul şi averea persoanelor fizice;

    (ii) impozitul pe venitul şi averea persoanelor juridice;

    (iii) contribuţia pentru Agenţia de Livrare şi Drenare a Apei, calculată asupra venitului total din clădiri

    (denumite în continuare impozit elen);

    4. Prezenta convenţie se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau substanţial similare, care se vor stabili după data semnării prezentei convenţii şi care se vor adăuga sau vor înlocui impozitele existente.

    La sfîrşitul fiecărui an, autorităţile competente ale statelor contractante îşi vor notifica reciproc orice modificări substanţiale aduse legislaţiei fiscale respective.

    ART. 3

    Definiţii generale

    1. În sensul prezentei convenţii, dacă contextul nu cere altfel:

    a) termenul România înseamnă România şi, folosit în sens geografic, desemnează teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum şi zona economică exclusivă şi platoul continental în privinţa cărora România exercită, în conformitate cu dreptul internaţional şi propria sa legislaţie, drepturi suverane privind explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale existente în apele mării, pe fundul şi în subsolul acesteia;

    b) termenul Republica Elenă înseamnă teritoriul Republicii Elene şi partea din fundul mării şi subsolul său din Marea Mediterană asupra cărora Republica Elenă are drepturi suverane în conformitate cu dreptul internaţional;

    c) termenul persoană cuprinde o persoană fizică, o societate, şi orice altă entitate de persoane;

    d) termenul societate înseamnă orice persoană juridică, inclusiv o societate mixtă constituită în conformitate cu prevederile legislaţiei statului contractant, sau orice entitate care este considerată ca persoană juridică în scopul impozitării;

    e) termenii întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant indică, respectiv, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

    f) termenii un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă România sau Republica Elenă, după cum cere contextul;

    g) termenul trafic internaţional înseamnă orice transport efectuat de o aeronavă exploatată de către o întreprindere care îşi are locul conducerii efective într-un stat contractant sau de o navă care îşi are locul de înregistrare sau documentele de înregistrare într-un stat contractant, cu excepţia cazului cînd nava sau aeronava operează numai între două locuri situate în celălalt stat contractant;

    h) termenul autoritate competentă înseamnă:

    (i) în cazul României, ministrul economiei şi finanţelor sau reprezentantul său autorizat;

    (ii) în cazul Republicii Elene, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat.

    2. În ce priveşte aplicarea prezentei convenţii de către un stat contractant, orice termen care nu este altfel definit va avea, dacă contextul nu cere altfel, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acelui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplică.

    ART. 4

    Domiciliul fiscal

    1. În sensul prezentei convenţii, termenul rezident al unui stat contractant desemnează orice persoană care, în virtutea prevederilor legale ale acelui stat, este subiect de impunere în acest stat, datorită domiciliului său, rezidenţei sale, sediului conducerii sau în virtutea oricărui alt criteriu de natură similară. Acest termen nu include acele persoane care sînt supuse impozitării în acest stat numai pentru veniturile din surse din acel stat sau avere situată în interiorul acestuia.

    2. Cînd, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său fiscal se va rezolva după cum urmează:

    a) persoana va fi considerată rezidentă a statului contractant în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în ambele state contractante, ea va fi considerată rezidentă a statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sînt cele mai strînse (centrul intereselor vitale);

    b) dacă statul contractant în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă această persoană nu dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici unul din statele contractante, atunci va fi considerată rezidentă a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;

    c) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul din ele, ea va fi considerată rezidentă a statului contractant al cărui naţional este;

    d) dacă această persoană este un naţional al ambelor state contractante sau nu este naţional al nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

    3. Cînd, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decît o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, atunci se va considera că este rezidentă a statului contractant în care este situat locul conducerii sale efective.

    ART. 5

    Sediul permanent

    1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediul permanent indică un loc fix de afaceri prin care întreprinderea exercită în totalitate sau în parte activitatea sa.

    2. Expresia sediul permanent cuprinde, îndeosebi:

    a) un sediu de conducere;

    b) o sucursală;

    c) un birou;

    d) o uzină;

    e) un atelier;

    f) o mină, un puţ, de extracţie a petrolului sau a gazelor, o carieră sau orice alt loc de exploatare sau explorare a resurselor naturale.

    3. Un şantier de construcţii sau montaj sau un proiect de instalaţii constituie un sediu permanent numai în cazul în care durata acestuia este mai mare de 9 luni.

    4. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, expresia sediul permanent se consideră că nu include:

    a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării de produse sau mărfuri aparţinînd întreprinderii;

    b) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinînd întreprinderii, numai în scopul de a fi depozitate, expuse sau livrate;

    c) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinînd întreprinderii, numai în scopul de a fi prelucrate de către o altă întreprindere;

    d) menţinerea unui loc stabil de afaceri numai în scopul de a cumpăra produse sau mărfuri ori de a strînge informaţii pentru întreprindere;

    e) menţinerea unui loc stabil de afaceri numai în scopul desfăşurării pentru întreprindere a oricărei alte activităţi cu caracter preparator sau auxiliar;

    f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfăşurării de activităţi combinate din categoria celor menţionate la subparagrafele a) - e), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri rezultată din această combinare să aibă un caracter auxiliar sau preparator.

    g) produsele sau mărfurile care aparţin întreprinderii şi sînt expuse în cadrul unui tîrg sau expoziţii ocazional - temporare care se vînd în timpul tîrgului şi se livrează imediat după închiderea acestora.

    5. Independent de prevederile paragrafului 1 şi 2, cînd o persoană - alta decît un agent cu statut independent, căruia i se aplică paragraful 7 - acţionează în numele unei întreprinderi şi are ca activitate obişnuită în statul contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, acea întreprindere se va considera că are un sediu permanent în acel stat cu privire la orice activităţi pe care acea persoană le efectuează pentru întreprindere, afară de cazul cînd activităţile acelei persoane sînt limitate la acelea menţionate la paragraful 4 care, dacă ar fi exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu face din acest loc fix de afaceri un sediu permanent în condiţiile acelui paragraf.

    6. O persoană a cărei activitate este legată de exploatarea sau explorarea fundului mării sau a subsolului acesteia ca şi a resurselor naturale situate într-un stat contractant va fi considerat că desfăşoară o activitate de afaceri printr-un sediu permanent în acel stat.

    7. O întreprindere nu va fi considerată că are un sediu permanent într-un stat contractant numai pentru faptul că acesta îşi exercită activitatea în acel stat contractant prin intermediul unui broker, a unui agent comisionar general sau al oricărui alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.

    8. Faptul că o societate rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de către o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care exercită activitatea sa în celălalt stat contractant (fie printr-un sediu permanent ori în alt mod) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din una din aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

    ART. 6

    Venituri din bunuri imobile

    1. Venitul obţinut de un rezident al unui stat contractant din bunuri imobile (inclusiv din agricultură sau silvicultură) situate în celălalt stat contractant poate fi impus în acel stat.

    2. Expresia bunuri imobile este definită în conformitate cu legislaţia statului contractant în care bunurile în discuţie sînt situate. Expresia va cuprinde, în orice caz, accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi mort al exploatărilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dreptul comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, surselor şi a altor resurse naturale ale solului; navele, vasele şi aeronavele nu sînt considerate ca bunuri imobile.

    3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica venitului obţinut din folosirea directă, închirierea sau folosirea în orice altă formă a proprietăţii imobiliare.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se vor aplica, de asemenea, venitului din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi şi venitului din bunuri imobile folosite pentru desfăşurarea unei activităţi de prestări de servicii cu caracter personal independent.

    ART. 7

    Beneficiile întreprinderilor

    1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul cînd întreprinderea exercită activitatea sa în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat. Dacă întreprinderea exercită o activitate, astfel cum s-a menţionat anterior, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai acea parte care poate fi atribuită acelui sediu permanent.

    2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, cînd o întreprindere a unui stat contractant desfăşoară activitate în celălalt stat contractant prin intermediul unui sediu permanent situat în acel stat, atunci se atribuie în fiecare stat contractant acelui sediu permanent beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitînd activităţi identice sau analoage, în condiţii identice sau analoage şi tratînd cu toată independenţa cu întreprinderea al cărui sediu permanent este.

    3. La determinarea beneficiului unui sediu permanent se vor acorda ca scăderi cheltuielile făcute pentru scopurile urmărite de sediul permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administraţie, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul contractant în care se află sediul permanent sau în altă parte.

    4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca beneficiile de atribuit unui sediu permanent să fie determinate prin repartizarea beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei părţi componente, nici o dispoziţie a paragrafului 2 nu împiedică acel stat contractant să determine, după cum este uzual, beneficiile de impus pe baza unei astfel de repartizări; metoda de repartizare adoptată va fi însă în aşa fel încît rezultatul să concorde cu principiile cuprinse în prezentul articol.

    5. Nici un beneficiu nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul că acel sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

    6. În sensul paragrafelor precedente, beneficiile de atribuit sediului permanent vor fi determinate în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul cînd există motive suficiente şi valabile de a proceda în alt mod.

    7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit care sînt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu vor fi afectate de dispoziţiile acestui articol.

    ART. 8

    Transporturi navale şi aeriene

    1. Beneficiile obţinute din exploatarea navelor în trafic internaţional vor fi impozabile numai în statul contractant în care navele sînt înregistrate sau pentru care au documente.

    2. Beneficiile obţinute din exploatarea aeronavelor în trafic internaţional vor fi impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

    3. Prevederile paragrafului 2 se vor aplica, de asemenea, beneficiilor obţinute din participarea într-un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transporturi.

    ART. 9

    Întreprinderi asociate

    Cînd:

    a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau

    b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,

şi, în oricare din aceste două situaţii, se stabilesc sau se impun condiţii între cele două întreprinderi, în relaţiile lor comerciale sau financiare, ce diferă de acelea care ar fi stabilite între întreprinderi independente, atunci orice beneficii care, dacă n-ar fi fost aceste condiţii, ar fi fost obţinute dar, datorită acelor condiţii, nu au putut fi obţinute, pot fi incluse în beneficiile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţă.

    ART. 10

    Dividende

    1. Dividendele plătite de o societate rezidentă a unui stat contractant către o persoană rezidentă a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel stat.

    2. Totuşi, astfel de dividende pot să fie, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă cel care le încasează este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi:

    a) 45 la sută din suma brută a dividendelor, dacă societatea care le distribuie este rezidentă a Greciei, şi

    b) 25 la sută din suma brută a dividendelor, dacă societatea care le distribuie este rezidentă a României.

    Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili, de comun acord, modalitatea de aplicare a acestor limitări.

    Acest paragraf nu va afecta impozitarea societăţii pentru beneficiile din care se plătesc dividendele.

    3. Termenul dividende, aşa cum este folosit în acest articol, înseamnă veniturile provenind din acţiuni, acţiuni sau titluri de folosinţă, părţi miniere, părţi de fondator sau alte drepturi, cu excepţia creanţelor, care participă la realizarea beneficiilor, precum şi veniturile din alte părţi sociale ce sînt supuse aceluiaşi regim de impunere ca venituri din acţiuni de către legislaţia fiscală a statului contractant în care este rezidentă societatea distribuitoare a dividendelor.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant desfăşoară activităţi producătoare de venituri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat în acel stat sau efectuează în acel stat servicii independente, folosind o bază fixă situată acolo, iar pachetul de acţiuni deţinut, în legătură cu care se plătesc dividendele, este efectiv legat de acest sediu permanent sau bază fixă. În astfel de cazuri se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

    5. Cînd o societate rezidentă a unui stat contractant realizează beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acel stat contractant nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de societate, exceptînd situaţia în care aceste dividende sînt plătite unui rezident al acelui stat sau în măsura în care pachetul de acţiuni în legătură cu care se plătesc dividendele sînt legate în mod efectiv de un sediu permanent sau o bază fixă situată în acel stat, nici să preleve vreun impozit asupra beneficiilor nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite reprezintă, în total sau în parte, beneficii sau venituri provenind din acel stat contractant.

    ART. 11

    Dobînzi

    1. Dobînzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel stat contractant.

    2. Totuşi, astfel de dobînzi pot să fie, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat dar, dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobînzilor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10 la sută din suma brută a dobînzilor. Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili, de comun acord, modalitatea de aplicare a acestei limitări.

    3. Termenul dobînzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă venituri din titluri de creanţă de orice fel garantate sau nu ipotecar şi indiferent dacă dau sau nu dreptul de a participa la beneficiile debitorului şi, în special veniturile din efecte publice şi veniturile din obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile decurgînd din aceste efecte publice sau obligaţiuni. Penalizările pentru plata cu întîrziere nu sînt considerate ca dobînzi în sensul prezentului articol.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al dobînzilor, rezident al unui stat contractant, desfăşoară activităţi producătoare de venituri în celălalt stat contractant în care iau naştere dobînzile printr-un sediu permanent situat acolo sau efectuează în celălalt stat contractant servicii personale cu caracter independent, folosind o bază fixă situată acolo şi dacă titlurile de creanţe cu privire la care se plătesc dobînzile sînt legate în mod efectiv de un astfel de sediu permanent sau bază fixă. În astfel de cazuri se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

    5. Dobînzile se vor considera că iau naştere într-un stat contractant cînd debitorul este acel stat contractant, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Cînd, totuşi, persoana plătitoare a dobînzilor, fie că este sau nu rezidentă a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanţa asupra căreia se plătesc dobînzile şi aceste dobînzi se suportă de acel sediu permanent sau baza fixă, atunci aceste dobînzi se vor considera că iau naştere în statul în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

    6. Cînd, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau dintre ambii şi o altă persoană, suma dobînzilor, ţinînd cont de creanţa pentru care ele sînt plătite excede suma asupra căreia ar fi convenit debitorul şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se vor aplica numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor va rămîne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinîndu-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

    ART. 12

    Comisioane

    1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel stat.

    2. Totuşi, astfel de comisioane pot să fie impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depăşi 5 la sută din suma comisionului. Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestei limitări.

    3. Termenul comisioane, astfel cum este folosit în acest articol, înseamnă o plată efectuată unui intermediar, unui agent comisionar general sau oricărei alte persoane asimilate unui astfel de intermediar sau agent, de către legislaţia fiscală a statului contractant din care provine o asemenea plată.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul comisionului, rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provine comisionul un sediu permanent de care este legată efectiv activitatea generatoare de comision. În asemenea caz, se vor aplica prevederile art. 7.

    5. Comisioanele se vor considera că iau naştere într-un stat contractant cînd debitorul este chiar acel stat, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Cînd, totuşi, persoana plătitoare a comisioanelor, fie că este sau nu rezidentă a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care este legată obligaţia de plată a comisioanelor şi aceste comisioane sînt suportate de acel sediu permanent, atunci aceste comisioane se vor considera că iau naştere în statul contractant în care este situat sediul permanent.

    ART. 13

    Redevenţe

    1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel stat.

    2. Totuşi, astfel de redevenţe pot să fie, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat dar, dacă primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 5 la sută din suma brută a redevenţelor plătite pentru folosirea sau pentru dreptul de folosire a oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv filmele de cinematograf şi filmele sau benzile de televiziune sau radio şi 7 la sută din suma brută a redevenţelor plătite pentru folosirea sau dreptul de folosire a oricărui brevet de invenţie, marcă de fabrică, design sau model, plan, formulă sau procedeu secret, ca şi pentru folosirea unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific sau pentru informaţiile relative la experienţa cîştigată în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific. Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili, de comun acord, modul de aplicare a acestei limitări.

    3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, rezident al unui stat contractant, desfăşoară activităţi producătoare de venituri în celălalt stat contractant în care iau naştere redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo sau efectuează în celălalt stat contractant servicii personale cu caracter independent folosind o bază fixă situată acolo şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care se plătesc redevenţele sînt legate efectiv de acest sediu permanent sau bază fixă. În astfel de cazuri se vor aplica prevederile art. 7 sau 15, după caz.

    4. Se va considera că redevenţele iau naştere într-un stat contractant cînd plătitorul este acel stat, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Cînd, totuşi, persoana plătitoare de redevenţe, fie că este sau nu rezidentă a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care s-a născut obligaţia de a plăti redevenţele şi plata acestor redevenţe este suportată de acest sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste redevenţe se vor considera că iau naştere în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

    5. Cînd, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau dintre ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, ţinînd seama de folosirea, concesionarea folosirii sau informaţia pentru care se plătesc, depăşeşte suma asupra căreia s-ar fi convenit de către debitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se vor aplica numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor va rămîne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinîndu-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

    ART. 14

    Cîştiguri din capital

    1. Cîştigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite în art. 6, situate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel stat contractant.

    2. Cîştigurile care provin din înstrăinarea bunurilor mobile făcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant, sau a bunurilor mobile care aparţin unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant în scopul efectuării unor servicii personale cu caracter independent, inclusiv cîştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a unei baze fixe, pot impuse în celălalt stat.

    3. Cîştigurile care provin din înstrăinarea navelor sau aeronavelor folosite în trafic internaţional şi a bunurilor mobile ţinînd de exploatarea acestor nave sau aeronave vor fi impuse numai în statul contractant în care, urmare prevederilor art. 8 al acestei convenţii, sînt impozabile beneficiile obţinute din astfel de activităţi.

    4. Cîştigurile obţinute din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decît cele menţionate la paragrafele 1, 2 şi 3, vor fi impuse numai în statul contractant al cărui rezident este cel care înstrăinează.

    ART. 15

    Servicii personale cu caracter independent

    1. Veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii sau a altor activităţi cu caracter independent vor fi impuse numai în acel stat cu excepţia situaţiei în care rezidentul are permanent la dispoziţia sa în celălalt stat contractant o bază fixă în scopul exercitării activităţii sau a situaţiei în care rezidentul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă care depăşeşte 183 de zile în cursul unui an fiscal sau perioade care însumează 183 de zile în 2 ani fiscali consecutivi. Dacă dispune de o astfel de bază fixă sau dacă şederea depăşeşte perioada sus-menţionată, veniturile vor fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai în măsura în care acestea pot fi atribuite acelei baze fixe sau perioade de şedere.

    2. Expresia profesii libere include, în special, activităţi independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiunii de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.

    ART. 16

    Servicii personale dependente

    1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19 şi 20, salariile şi alte remuneraţii similare, pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariată sînt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul cînd această activitate este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant, remuneraţia primită din această activitate este impozabilă în acel stat.

    2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat menţionat, dacă:

    a) primitorul rămîne în celălalt stat o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal al celuilalt stat, şi

    b) remuneraţiile sînt plătite de către o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat, şi

    c) remuneraţiile nu sînt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

    3. Independent de dispoziţiile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pentru activitatea salariată exercitată la bordul unei nave sau al unei aeronave în trafic internaţional pot fi impozabile în statul contractant din care se obţin beneficii din activitatea acestor nave sau aeronave, în conformitate cu prevederile art. 8.

    ART. 17

    Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie sau de conducere

    Remuneraţiile directorilor şi alte remuneraţii similare primite de către un rezident al unui stat contractant în calitatea lui de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi rezidente în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel stat.

    ART. 18

    Artişti şi sportivi

    1. Independent de prevederile art. 15 şi 16, veniturile pe care un rezident al unui stat contractant, în calitate de artist de teatru, de cinema, de radio sau televiziune şi interpreţii muzicali, precum şi sportivii le obţin din activitatea personală desfăşurată în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel stat.

    2. Cînd veniturile privitoare la activităţile personale exercitate de un profesionist de spectacole sau de un sportiv în această calitate nu revine acestuia ci altei persoane, independent de prevederile art. 7, 15 şi 16, acele venituri pot fi impuse în statul contractant în care se desfăşoară activităţile profesionistului de spectacole sau sportivului.

    3. Veniturile obţinute din astfel de activităţi, desfăşurate în cadrul acordurilor culturale încheiate între statele contractante, sînt scutite reciproc de impozite.

    ART. 19

    Pensii

    Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 20, pensiile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru muncă salariată desfăşurată în trecut, vor fi impozabile numai în acel stat.

    ART. 20

    Funcţii publice

    1. a) Remuneraţiile, altele decît pensiile, plătite de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală a acestuia oricărei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, unităţi sau autorităţi, vor fi impuse numai în acel stat.

    b) Totuşi, astfel de remuneraţii vor fi impuse numai în celălalt stat contractant dacă serviciile sînt prestate în acel stat şi persoana este un rezident al acelui stat care:

    (i) este un naţional al acelui stat; sau

    (ii) nu a devenit rezidentă a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

    2. a) Orice pensie plătită de sau din fonduri create de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, unităţi sau autorităţi a acestuia va fi impusă numai în acel stat.

    b) Totuşi, astfel de pensii vor fi impuse numai în celălalt stat contractant, dacă persoana este rezidentă şi naţional al acelui stat.

    3. Prevederile art. 16, 17 şi 19 se vor aplica remuneraţiilor şi pensiilor referitoare la serviciile prestate în legătură cu o activitate producătoare de venituri desfăşurată de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală a acestuia.

    ART. 21

    Profesori

    1. Remuneraţiile pe care profesorii şi alţi membri ai corpului de învăţămînt rezidenţi ai unui stat contractant care predau într-o universitate sau în orice altă instituţie de învăţămînt autorizată a celuilalt stat contractant le primesc pentru această activitate sînt impozabile numai în primul stat, pentru o perioadă care nu depăşeşte 2 ani de la începerea activităţii lor.

    2. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, remuneraţiilor pe care o persoană fizică, rezidentă a unui stat contractant, le primeşte pentru lucrări de cercetare executate în celălalt stat contractant, dacă asemenea cercetări nu sînt întreprinse în principal pentru beneficiul privat al unei întreprinderi sau persoane.

    ART. 22

    Studenţi, stagiari şi persoane aflate la specializare

    1. Sumele pe care un student, un practicant, un stagiar sau o persoană trimisă pentru a dobîndi experienţă tehnică, profesională sau comercială care este sau a fost imediat anterior prezenţei sale într-un stat contractant, un rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat contractant menţionat numai în scopul instruirii sau pregătirii sale, le primeşte pentru întreţinere, instruire sau pregătire, nu vor fi impuse în primul stat menţionat cu condiţia ca astfel de sume să provină din surse situate în afara acelui stat.

    2. Aceeaşi scutire se va aplica venitului obţinut de către o persoană din cele mai sus-menţionate, din muncă salariată pe care o prestează în acel prim stat contractant pentru a-şi suplimenta mijloacele sale pentru întreţinere, educare, instruire şi alte cheltuieli pentru specializare, pentru o perioadă limitată la 2 ani de la sosirea sa în acel prim stat contractant.

    ART. 23

    Alte venituri

    1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, de oriunde ar proveni, care nu au fost menţionate în articolele precedente ale prezentei convenţii, vor fi impuse numai în acel stat.

    2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi aplicate veniturilor, altele decît veniturile care provin din proprietăţi imobiliare, aşa cum sînt definite în paragraful 2 al art. 6 dacă primitorul unor astfel de venituri, care este rezident al unui stat contractant, desfăşoară activităţi producătoare de venituri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acesta sau desfăşoară în acel stat servicii personale cu caracter independent folosind o bază fixă situată în acesta şi drepturile sau bunurile cu privire la venitul plătit sînt legate efectiv de acel sediu permanent sau bază fixă. În astfel de cazuri se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

    ART. 24

    Impunerea averii

    1. Averea constituită din bunuri imobile, la care se referă art. 6, deţinută de un rezident al unui stat contractant şi situată în celălalt stat contractant se impozitează în acel stat.

    2. Averea constituită din bunuri mobile făcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau din bunuri mobile ţinînd de o bază fixă la dispoziţia unui rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant, în scopul exercitării de servicii personale cu caracter independent, este impozabilă în acel stat.

    3. Averea constînd din nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional şi din bunuri mobile, ţinînd de exploatarea unor astfel de nave sau aeronave sînt impozabile numai în statul contractant în care beneficiile aferente navelor sau aeronavelor sînt impozabile în conformitate cu prevederile art. 8 al acestei convenţii.

    4. Toate celelalte elemente de avere ale unui rezident al unui stat contractant sînt impozabile numai în acel stat.

    ART. 25

    Evitarea dublei impuneri

    1. Cînd un rezident al unui stat contractant realizează venituri sau deţine avere care, în conformitate cu prevederile acestei convenţii pot fi impuse în celălalt stat contractant, primul stat menţionat va acorda:

    a) ca o deducere din impozitul pe venit al acelui rezident o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în acel stat;

    b) ca o deducere din impozitul pe avere al acelui rezident o sumă egală cu impozitul pe avere plătit în acel stat.

    O atare deducere în fiecare stat nu va depăşi, cu toate acestea, acea parte din impozitul pe venit sau impozitul pe avere astfel cum a fost determinat înainte de acordarea deducerii, care este, sau după caz, poate fi atribuită venitului sau averii care pot fi impuse în acel stat.

    ART. 26

    Nediscriminarea

    1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant la nici un impozit sau altă obligaţie legată de acesta, care să fie diferită sau mai împovărătoare decît impunerea şi cerinţele legate de această impunere la care sînt sau pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat în aceleaşi condiţii.

    2. Termenul naţionali indică:

    a) toate persoanele fizice care posedă naţionalitatea greacă sau cetăţenia română;

    b) toate persoanele juridice, societăţile de persoane şi asociaţiile constituite conform legislaţiei în vigoare într-un stat contractant.

    3. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în celălalt stat, decît impunerea stabilită întreprinderilor acelui stat care desfăşoară aceleaşi activităţi. Această prevedere nu va fi interpretată ca obligînd un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant orice înlesnire, reducere sau scutire, cu caracter personal, în ce priveşte impunerea pe considerente privind statutul civil sau responsabilităţile familiale pe care le acordă rezidenţilor săi.

    4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este, integral sau parţial deţinut sau controlat, în mod direct sau indirect de unul sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat nici unui impozit sau obligaţie legată de acesta care să diferită sau mai împovărătoare decît impozitul sau obligaţiile legate de acesta, la care sînt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.

    5. Prevederile acestui articol se vor aplica impozitelor de orice fel şi natură, independent de prevederile art. 2.

    ART. 27

    Procedura amiabilă

    1. Cînd o persoană apreciază că măsurile luate de un stat contractant sau de ambele state contractante îi atrag sau îi pot atrage o impozitare care nu este conformă cu această convenţie, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia naţională a acestor state, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant a cărui rezidentă este sau dacă cazul său intră sub incidenţa prevederilor paragrafului 1 al art. 26, atunci acesta va fi prezentat statului contractant al cărui naţional este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă că impunerea este contrară prevederilor convenţiei.

    2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve problema pe calea unei înţelegeri mutuale cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este conformă cu convenţia.

    3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve, pe calea înţelegerii mutuale, orice dificultăţi sau dubii cu privire la interpretarea sau la aplicarea convenţiei. Ele pot, de asemenea, să se consulte în vederea evitării dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenţie.

    4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizării unei înţelegeri în vederea aplicării prevederilor din paragrafele precedente. Cînd, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare ca fiind recomandabil un schimb oral de opinii, un atare schimb poate avea loc în cadrul unei comisii compuse din reprezentanţii autorităţilor competente ale statelor contractante.

    5. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc, dacă schimbările survenite în legislaţia lor fiscală necesită modificări ale convenţiei.

    ART. 28

    Schimb de informaţii

    1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii dacă este necesar pentru aplicarea prevederilor prezentei convenţii sau ale legilor interne ale statelor contractante privind impozitele prevăzute de convenţie, în măsura în care impozitarea nu este contrară convenţiei. Schimbul de informaţii nu este influenţat de art. 1. Orice informaţie obţinută de un stat contractant va fi tratată ca secret, în acelaşi mod ca şi o informaţie obţinută în condiţiile legislaţiei interne a acelui stat şi va fi făcută cunoscută numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv tribunale şi organe administrative) care au atribuţii în legătură cu stabilirea sau încasarea, executarea sau urmărirea judiciară sau rezolvarea apelurilor în legătură cu impozitele care constituie obiectul convenţiei. Persoanele sau autorităţile menţionate trebuie să folosească informaţiile numai în aceste scopuri. Ele pot face cunoscute informaţiile în procesele publice la tribunale sau în hotărîrile judecătoreşti.

    2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunînd unui stat contractant obligaţia:

    a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislaţii sau cu practica administrativă a unuia sau a celuilalt stat contractant;

    b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale ale celor două state contractante;

    c) de a furniza informaţii care ar divulga orice secret comercial, de afaceri, industrial, profesional sau procedeu comercial sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

    ART. 29

    Funcţionari diplomatici şi consulari

    Nici o prevedere a prezentei convenţii nu va afecta privilegiile fiscale de care beneficiază funcţionarii diplomatici şi consulari, fie în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional, fie în virtutea prevederilor unor acorduri speciale.

    ART. 30

    Intrarea în vigoare

    1. Prezenta convenţie va fi ratificată şi instrumentele de ratificare vor fi schimbate la Bucureşti sau Atena, cît mai curînd posibil.

    2. Convenţia va intra în vigoare după schimbul instrumentelor de ratificare şi prevederile ei se vor aplica venitului realizat pe sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic următor celui în care convenţia a intrat în vigoare.

    ART. 31

    Denunţarea

    Prezenta convenţie va rămîne în vigoare pe o durată nedeterminată. Fiecare stat contractant poate să denunţe convenţia pînă la 30 iunie a fiecărui an calendaristic, începînd din cel de al 5-lea an următor celui intrării în vigoare a convenţiei, printr-o notă de denunţare transmisă pe cale diplomatică; în acest caz convenţia va înceta să aibă efect asupra venitului obţinut pe sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic următor celui în care s-a dat nota de denunţare.

    Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă, am semnat prezenta convenţie.

    Încheiată la 17 septembrie 1991 la Atena, în 2 exemplare originale, în limbile română, elenă şi engleză, fiecare din texte fiind egal autentice, textul în limba engleză prevalînd în caz de divergenţe.

                      Pentru Guvernul României,

                      Eugen Dijmărescu,

                      ministru de stat,

                      ministrul economiei şi finanţelor

                      Pentru Guvernul Republicii Elene,

                      Constantin Giatrakos,

                      adjunct al ministrului finanţelor