LEGE Nr. 23 din 4 aprilie 1995
privind ratificarea Convenţiei dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Filipine pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnată la Bucureşti la 18 mai 1994
EMITENT: PARLAMENTUL ROMÂNIEI
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 64 din 7 aprilie 1995
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifică Convenţia dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Filipine pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnată la Bucureşti la 18 mai 1994.
Această lege a fost adoptată de Senat, în şedinţa din 13 februarie 1995, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI
prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor, în şedinţa din 20 martie 1995, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
IOAN GAVRA
CONVENŢIE
între Guvernul României şi Guvernul Republicii Filipine pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit
Guvernul României şi Guvernul Republicii Filipine, dorind să încheie o convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit,
au convenit următoarele:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit, stabilite în numele fiecărui stat contractant, indiferent de modul în care sunt percepute.
2. Sunt considerate impozite pe venit toate impozitele stabilite pe venitul total sau pe elemente de venit, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea bunurilor mobile sau imobile.
3. Impozitele existente asupra cărora se va aplica prezenta convenţie sunt:
a) În cazul României:
(i) impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice;
(ii) impozitul pe profiturile persoanelor juridice;
(iii) impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare;
(iv) impozitul pe veniturile realizate din activităţi agricole
(denumite în continuare impozit român).
b) în cazul Filipinelor:
- impozitele pe venit stabilite în conformitate cu Codul naţional al veniturilor interne al Republicii Filipine
(denumite în continuare impozit filipinez).
4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricăror impozite de natură identică sau analoagă, care se vor adăuga ulterior sau care vor înlocui impozitele existente. Autorităţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica reciproc, la sfârşitul fiecărui an calendaristic, orice modificări importante aduse legislaţiilor lor fiscale respective.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:
a) termenul România înseamnă România şi, când este folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum şi zona economică exclusivă şi platoul continental, asupra cărora România exercită drepturi suverane în conformitate cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional, cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele mării, pe fundul şi în subsolul acesteia;
b) termenul Filipine se referă la teritoriul Republicii Filipine în conformitate cu Constituţia şi legislaţia sa, inclusiv suprafeţele adiacente şi alte asemenea suprafeţe asupra cărora Republica Filipine exercită drepturi suverane sau alte drepturi, potrivit legislaţiei internaţionale;
c) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant indică România sau Filipine, după cum este contextul;
d) termenul persoană include o persoană fizică, o proprietate, un administrator, o societate sau orice altă grupare de persoane;
e) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată ca persoană juridică în scopul impozitării;
f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) termenul impozit înseamnă un impozit român sau un impozit filipinez, după cum cere contextul;
h) expresia autoritate competentă înseamnă:
(i) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat;
(ii) în cazul Filipinelor, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat;
i) termenul naţionali înseamnă orice persoană fizică având cetăţenia unui stat contractant şi orice persoană juridică sau altă entitate constituită în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;
j) termenul trafic internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă sau cu o aeronavă exploatată de o întreprindere a unui stat contractant, cu excepţia cazului când nava sau aeronava este exploatată numai între locuri situate în celălalt stat contractant.
2. În ce priveşte aplicarea convenţiei de către un stat contractant, orice termen care nu este altfel definit va avea sensul ce i se atribuie de legislaţia acelui stat referitoare la impozitele care fac obiectul convenţiei, dacă contextul nu cere o interpretare diferită.
Prin derogare de la alineatul precedent, dacă sensul unui atare termen, conform legislaţiei unuia dintre statele contractante, este diferit de sensul ce i se atribuie de legislaţia celuilalt stat contractant sau dacă sensul unui atare termen nu este uşor determinabil conform legislaţiei unuia dintre statele contractante, autorităţile competente ale statelor contractante, pentru a preveni dubla impunere sau pentru a promova orice prevedere a prezentei convenţii, pot stabili un înţeles comun al termenului, în sensul acestei convenţii.
ART. 4
Domiciliul fiscal
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, în virtutea legislaţiei acelui stat, este subiect de impunere în acel stat datorită domiciliului sau rezidenţei sale, sediului conducerii sau oricărui alt criteriu de natură analoagă. Această expresie nu cuprinde însă nici o persoană impozabilă în acel stat contractant, numai pentru faptul că obţine venituri din surse situate în acel stat.
2. Când, potrivit dispoziţiilor paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său se determină după cum urmează:
a) persoana va fi considerată rezidentă a statului în care dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa. Dacă dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în ambele state, va fi considerată rezidentă a statului cu care legăturile sale personale şi economice sunt cele mai strânse (centrul intereselor vitale);
b) dacă statul în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă această persoană nu dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici unul dintre state, atunci va fi considerată rezidentă a statului în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau nu locuieşte în nici unul dintre ele, va fi considerată rezidentă a statului al cărui naţional este;
d) dacă această persoană este naţional al ambelor state sau al nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Când, potrivit dispoziţiilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, statutul legal al acesteia se determină după următoarele reguli:
a) va fi considerată rezidentă a statului al cărui naţional este;
b) dacă nu este naţionalul nici unuia dintre state, va fi considerată rezidentă a statului în care este situat locul conducerii sale efective;
c) dacă locul conducerii sale efective nu poate fi stabilit, autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui ca, de comun acord, să rezolve problema şi să determine modul de aplicare a convenţiei într-un astfel de caz.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi exercită, în total sau în parte, activitatea sa.
2. Expresia sediu permanent cuprinde îndeosebi:
a) un sediu de conducere;
b) o sucursală;
c) un birou;
d) o uzină;
e) un atelier;
f) o mină, o carieră sau alt loc de extracţie a resurselor naturale;
g) o fermă, o plantaţie, o livadă sau o vie;
h) un şantier de construcţii sau de montaj a cărui durată depăşeşte 6 luni;
i) un antrepozit aparţinând unei persoane care pune la dispoziţia altor persoane spaţii de depozitare.
3. Expresia sediu permanent se consideră că nu include:
a) folosirea de instalaţii în scopul exclusiv al depozitării, expunerii sau livrării de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii în scopul exclusiv al depozitării, expunerii sau livrării. Când astfel de produse sau mărfuri sunt vândute direct de la locurile de depozitare, aceste locuri se consideră sediu permanent;
c) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul de a fi prelucrate de către altă întreprindere;
d) produsele sau mărfurile aparţinând întreprinderii, expuse în cadrul unui târg sau al unei expoziţii temporare ocazionale, vândute după închiderea acelui târg sau acelei expoziţii;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri în scopul exclusiv de a cumpăra produse sau mărfuri ori de a strânge informaţii pentru întreprindere;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri în scopul exclusiv de a face reclamă, de a furniza informaţii, pentru cercetări ştiinţifice sau pentru activităţi analoage, care au caracter pregătitor sau auxiliar pentru întreprindere.
4. O persoană care activează într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant (alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 6) va fi considerată că are un sediu permanent în primul stat contractant menţionat, dacă:
a) are şi exercită în mod obişnuit împuternicirea de a încheia în acel stat contracte în numele întreprinderii, în afară de cazul când activitatea sa se limitează la cumpărarea de produse sau mărfuri pentru acea întreprindere; sau
b) nu are o astfel de împuternicire, dar întreţine în mod obişnuit în primul stat menţionat un stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii, din care face livrări în mod regulat în numele întreprinderii.
5. O întreprindere de asigurare a unui stat contractant se consideră că are sediu un permanent în celălalt stat contractant dacă încasează prime pe teritoriul acelui stat contractant sau asigură riscuri situate acolo, cu excepţia reasigurărilor, prin intermediul unui angajat sau printr-un reprezentant care nu este un agent cu statut independent în sensul prevederilor paragrafului 6.
6. O întreprindere a unui stat contractant nu este considerată că are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai prin faptul că aceasta îşi exercită activitatea în acel celălalt stat contractant prin intermediul unui curtier, al unui agent comisionar general sau al oricărui alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.
Totuşi, când activitatea unui astfel de agent este exercitată în exclusivitate sau aproape în exclusivitate în numele acelei întreprinderi, el nu poate fi considerat agent cu statut independent în sensul prevederilor acestui paragraf, dacă se dovedeşte că tranzacţiile dintre agent şi întreprindere nu au fost încheiate pe baze comerciale, în condiţiile în care acţionează două întreprinderi independente.
7. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate rezidentă a celuilalt stat contractant sau care exercită activităţi în acel celălalt stat contractant (fie printr-un sediu permanent, fie în alt mod) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din oricare dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri din bunuri imobile
1. Veniturile provenind din bunuri imobile, inclusiv veniturile din agricultură sau exploatări forestiere, sau impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sunt situate.
2. Expresia bunuri imobile este definită în conformitate cu legislaţia statului contractant în care bunurile în cauză sunt situate. Expresia cuprinde, în orice caz, accesoriile bunurilor imobile, inventarul viu şi mort al exploatărilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi altor resurse naturale; navele şi aeronavele nu sunt considerate bunuri imobile.
3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a bunurilor imobile.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din bunurile imobile ale unei întreprinderi şi veniturilor din bunurile imobile folosite pentru exercitarea unei profesii independente.
ART. 7
Profiturile întreprinderilor
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat contractant, în afară de cazul în care întreprinderea exercită activitatea sa în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat contractant. Dacă întreprinderea exercită sau a exercitat o activitate în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai acea parte care este atribuibilă:
a) acelui sediu permanent; sau
b) vânzărilor, în acel stat contractant, de produse sau mărfuri de acelaşi fel sau de natură similară cu cele vândute prin sediul permanent sau altor activităţi comerciale de acelaşi fel sau de natură similară cu cele efectuate prin intermediul acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant desfăşoară activitatea sa în celălalt stat contractant, printr-un sediu permanent situat în acel stat contractant, se atribuie acelui sediu permanent profiturile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau analoage, în condiţii identice sau analoage, şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea al cărei sediu permanent este.
Totuşi, în măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profiturile de atribuit unui sediu permanent să fie determinate prin repartizarea profiturilor totale ale întreprinderii între diversele ei părţi componente, nici o dispoziţie a prezentului paragraf nu va împiedica acel stat contractant să determine, după cum este uzual, profiturile impozabile pe baza unei astfel de repartizări; metoda de repartizare adoptată va fi, totuşi, aceea prin care rezultatul să fie în concordanţă cu principiile cuprinse în prezentul articol.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent se vor admite la scădere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmărite de sediul permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul contractant în care se afla sediul permanent sau în altă parte. Totuşi, nu vor fi admise la scădere sumele, dacă există, plătite (altfel decât ca restituire a cheltuielilor curente) de sediul permanent către sediul central al întreprinderii sau alte sedii ale acesteia, sub formă de redevenţe, onorarii sau alte drepturi, sau sub formă de comisioane pentru servicii de specialitate prestate sau pentru conducere, sau, cu excepţia societăţilor bancare, sub formă de dobânzi pentru împrumuturile băneşti ale sediului permanent. În acelaşi fel nu vor fi luate în calcul la determinarea profiturilor unui sediu permanent sumele datorate (altfel decât ca restituire a cheltuielilor curente) de sediul permanent către sediul central al întreprinderii sau alte sedii ale acesteia, sub formă de redevenţe, onorarii sau alte plăţi similare în schimbul folosirii brevetelor sau a altor drepturi, sau sub formă de comisioane pentru servicii de specialitate prestate sau pentru conducere, sau, cu excepţia societăţilor bancare, sub formă de dobânzi pentru împrumuturi băneşti ale sediului central al întreprinderii sau ale oricărui alt sediu al acesteia.
4. Nici un profit nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul că acest sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.
5. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profiturile de atribuit sediului permanent se determină în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul când există motive suficiente şi valabile de a proceda altfel.
6. Când profiturile cuprind elemente de venit separat în alte articole ale prezentei convenţii, atunci prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Transporturi navale şi aeriene
1. Profiturile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau a aeronavelor sunt impozabile numai în acel stat contractant.
2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, profiturile provenite din surse dintr-un stat contractant, obţinute de o întreprindere a celuilalt stat contractant din exploatarea navelor sau a aeronavelor în trafic internaţional, pot fi impuse în primul stat contractant menţionat, dar impozitul astfel stabilit nu va depăşi cea mai mică cotă dintre:
a) 1,5 la sută din venitul brut obţinut din surse din acel stat, şi
b) cea mai mică cotă a impozitului filipinez care poate fi aplicată asupra profiturilor de acelaşi fel obţinute în condiţii similare de către un rezident al unui stat terţ.
3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 se aplică, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la un organism internaţional de transporturi.
4. Profiturile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea navelor şi aeronavelor, utilizate numai în transporturi efectuate între locuri situate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Când:
a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi,
fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care, fără aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţă.
2. Când profiturile asupra cărora o întreprindere a unui stat contractant a fost impusă în acel stat contractant sunt, de asemenea, incluse în profiturile unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi impuse în consecinţă, iar profiturile astfel impuse sunt profituri care ar fi revenit acelei întreprinderi a celuilalt stat contractant, dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care se stabilesc între două întreprinderi independente, atunci primul stat contractant menţionat va modifica în mod corespunzător suma impozitului astfel stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea unei astfel de modificări se va ţine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii referitoare la natura venitului şi, în acest scop, autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc, dacă este necesar.
3. Un stat contractant nu va modifica venitul impozabil al unui contribuabil după expirarea termenului de prescripţie prevăzut în legislaţia sa naţională şi, în nici un caz, după mai mult de 5 ani de la sfârşitul anului fiscal în care veniturile care ar fi supuse unei astfel de modificări ar fi revenit unui contribuabil al acelui stat contractant. Acest paragraf nu se va aplica în caz de fraudă, culpă sau neglijenţă.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plătite de o societate rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.
2. Totuşi aceste dividende pot fi impuse în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi:
a) 10 la sută din suma brută a dividendelor, dacă primitorul este o societate (exclusiv societăţile de persoane) şi cel puţin 25 la sută din acţiunile cu drept de vot ale societăţii plătitoare au fost deţinute în proprietate de societatea primitoare în timpul părţii de an impozabil al societăţii plătitoare, care precede data plăţii dividendelor, şi, dacă este cazul, în timpul întregului an impozabil anterior acesteia.
b) 15 la sută din suma brută a dividendelor în toate celelalte cazuri.
3. Remiterile din profituri făcute de o sucursală către sediul central al acesteia pot fi supuse, conform legii interne, unui impozit care nu poate depăşi 10 la sută din acestea, separat de impozitul pe profitul societăţilor.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu afectează impunerea societăţii pentru profiturile din care se plătesc dividendele.
5. Termenul dividende, în sensul prezentului articol, indică veniturile provenind din acţiuni, acţiuni sau titluri de folosinţă, părţi miniere, părţi de fondator sau din alte drepturi care nu sunt creanţe, din participarea la profituri, precum şi veniturile asimilate veniturilor din acţiuni de către legislaţia fiscală a statului contractant în care este rezidentă societatea distribuitoare a dividendelor.
6. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică, dacă primitorul dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, exercită o activitate comercială sau industrială în celălalt stat contractant a cărui rezidentă este societatea plătitoare de dividende, printr-un sediu permanent situat acolo, sau efectuează servicii printr-o bază fixă situată acolo, iar deţinerea de acţiuni în virtutea cărora se plătesc dividendele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 14, după caz.
7. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat contractant nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate, cu excepţia cazului în care aceste dividende sunt plătite unui rezident al acelui celălalt stat contractant sau a cazului când participarea generatoare de dividende este efectiv legată de un sediu permanent sau de o bază fixă situată în acel celălalt stat contractant, şi nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite sunt, în totalitate sau în parte, profituri sau venituri care iau naştere în acel celălalt stat contractant.
ART. 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.
2. Totuşi aceste dobânzi pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat contractant, dar impozitul astfel stabilit nu poate depăşi:
a) 10 la sută, dacă aceste dobânzi sunt plătite:
(i) în legătură cu vânzarea pe credit a oricăror maşini, echipamente sau instalaţii similare, industriale, comerciale ori ştiinţifice; sau
(ii) pentru orice împrumut, indiferent de natura lui, acordat de o bancă; sau
(iii) cu privire la emisiunile de obligaţiuni de stat, efecte publice sau alte obligaţiuni similare;
b) 15 la sută din suma brută a dobânzilor în legătură cu vânzarea pe credit a oricăror mijloace de transport şi în toate celelalte cazuri nemenţionate la paragraful 2 a) al acestui articol.
3. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, indică veniturile din creanţe de orice fel, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză de participare la profiturile debitorului, şi, în special, veniturile din efecte publice, din obligaţiuni şi titluri de creanţă, inclusiv premiile şi recompensele legate de aceste efecte, titluri şi obligaţiuni, precum şi veniturile asimilate veniturilor din sume împrumutate, de legislaţia fiscală a statului în care iau naştere veniturile, inclusiv dobânzile la vânzările cu plată eşalonată. Penalizările pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prevederilor prezentului articol.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică, dacă primitorul dobânzilor, fiind rezident al unui stat contractant, exercită o activitate comercială sau industrială în celălalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau exercită profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa în legătură cu care se plătesc dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau de o asemenea bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 14, după caz.
5. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este acel stat contractant, o subdiviziune politică, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat contractant. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportă de acel sediu permanent sau de acea bază fixă, atunci dobânzile se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.
6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzii plătite, ţinând seama de creanţa pentru care este plătită, depăşeşte pe cea asupra căreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămâne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
7. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2:
a) dobânzile care provin dintr-un stat contractant şi sunt plătite pentru obligaţiuni de stat, efecte publice sau alte obligaţiuni de natură similară ale guvernului acelui stat contractant sau ale unei subdiviziuni politice, ale unei autorităţi locale sau ale unei unităţi administrativ-teritoriale din acel stat, se impun numai în acel celălalt stat contractant, cu condiţia ca beneficiarul respectiv să fie un rezident al celuilalt stat contractant;
b) dobânzile care provin dintr-un stat contractant şi sunt plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile numai în acel celălalt stat contractant, dacă sunt plătite pentru un împrumut acordat, garantat sau asigurat sau în legătură cu un credit acordat, garantat sau asigurat de o instituţie guvernamentală a celuilalt stat contractant, cum este Banca Naţională a României, în cazul României, sau Banca Centrală a Filipinelor, în cazul Filipinelor, ori de altă instituţie, aşa cum se va menţiona şi se va conveni prin schimb de scrisori între autorităţile competente ale statelor contractante.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant, dacă rezidentul este beneficiarul efectiv al redevenţelor.
2. Totuşi aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu poate depăşi:
a) 10 la sută din suma brută a redevenţelor, când redevenţele sunt plătite de o întreprindere înregistrată la Agenţia Română de Dezvoltare, în cazul României, sau la Consiliul Investiţiilor, în cazul Filipinelor, şi care desfăşoară activităţi în domenii prioritare;
b) 15 la sută din suma brută a redevenţelor pentru filmele cinematografice şi pentru benzile de televiziune sau radio; şi
c) 25 la sută din suma brută a redevenţelor în toate celelalte cazuri.
3. Termenul redevenţe, astfel cum este folosit în prezentul articol, indică plăţile de orice natură efectuate pentru folosirea sau concesionarea folosirii oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, a oricărui brevet de invenţie, marcă de fabrică sau de comerţ, desen sau model, plan, formulă sau procedeu secret ori pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific sau pentru informaţii referitoare la experienţa câştigată în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific şi include, de asemenea, plăţile de orice natură cu privire la filmele de cinematograf şi operele înregistrate pe filme sau benzi video, la benzile şi discurile folosite la emisiunile de radio şi televiziune.
4. Redevenţele se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este acel stat contractant, o subdiviziune politică, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat contractant. Totuşi, când persoana plătitoare a redevenţelor, fie că este sau nu rezidentă a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este efectiv legată obligaţia de plată a redevenţelor şi acele redevenţe sunt suportate de acel sediu permanent sau bază fixă, atunci se consideră că redevenţele provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.
5. Când, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor plătite, ţinând seama de utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte pe cea asupra căreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor asemenea relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămâne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
6. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol nu se vor aplica dacă beneficiarul redevenţelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activităţi în celălalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat în acel stat contractant, sau exercită profesii independente printr-o bază fixă situată în acel stat, şi dreptul sau bunul pentru care se plătesc redevenţele este efectiv legat de acest sediu permanent sau de această bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 14, după caz.
ART. 13
Câştiguri din înstrăinarea bunurilor
1. Câştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sunt definite la paragraful 2 al art. 6, pot fi impuse în statul contractant în care sunt situate bunurile în cauză.
2. Câştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile care fac parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a bunurilor mobile ţinând de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere), ori din înstrăinarea acelei baze fixe, pot fi impuse în celălalt stat contractant.
3. Câştigurile provenind din înstrăinarea navelor şi aeronavelor exploatate în trafic internaţional de o întreprindere a unui stat contractant şi a bunurilor mobile necesare exploatării acestor nave şi aeronave, sunt impozabile numai în acel stat contractant.
4. Câştigurile provenind din înstrăinarea acţiunilor unei societăţi ale cărei bunuri sunt constituite, în principal, din bunuri imobile situate într-un stat contractant pot fi impuse în acel stat contractant. Câştigurile provenind din înstrăinarea unei participări la o societate de persoane sau la o administrare în comun, ale căror bunuri sunt constituite, în principal, din bunuri imobile situate într-un stat contractant, pot fi impuse în acel stat.
5. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricăror altor bunuri, altele decât cele menţionate în paragrafele 1, 2, 3 şi 4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.
ART. 14
Profesii independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activităţi independente cu caracter analog sunt impozabile numai în acel stat. Totuşi astfel de venituri pot fi impuse în celălalt stat contractant, dacă acesta dispune în mod obişnuit de o bază fixă în celălalt stat contractant pentru exercitarea activităţii sale; în acest caz, este impozabilă în acel celălalt stat contractant numai acea parte a venitului care este atribuibilă acelei baze fixe.
2. Expresia profesii independente cuprinde, în special, activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea în mod independent a profesiei de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
ART. 15
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19, 20 şi 21, salariile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariată sunt impozabile numai în acel stat contractant, cu condiţia ca activitatea să nu fie exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea este exercitată în celălalt stat contractant, remuneraţia primită este impozabilă în acel celălalt stat contractant.
2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariată, exercitată în celălalt stat contractant, sunt impozabile numai în primul stat contractant, dacă:
a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pe o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat, şi
b) remuneraţiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat contractant, şi
c) sarcina remuneraţiilor nu este suportată de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează o are în celălalt stat contractant.
3. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale prezentului articol, remuneraţiile primite pentru o activitate salariată ca membru al echipajului unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional de o întreprindere a unui stat contractant sau ca membru în completarea acestui echipaj se impun numai în acel stat contractant.
ART. 16
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie sau de conducere
1. Tantiemele, jetoanele de prezenţă şi alte remuneraţii similare primite de către un rezident al unui stat contractant, în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau de conducere al unei societăţi rezidente în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.
2. Remuneraţiile pe care o persoană căreia i se aplică prevederile paragrafului 1 le primeşte de la o societate, ca urmare a îndeplinirii funcţiilor zilnice de conducere sau de natură tehnică, sunt impozabile în conformitate cu prevederile art. 15.
ART. 17
Artişti şi sportivi
1. Prin derogare de la prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de artişti de teatru, film, radio sau televiziune sau de muzicieni şi de sportivi din activităţile lor personale desfăşurate în această calitate sunt impozabile în statul contractant în care sunt exercitate acele activităţi.
2. Când veniturile în legătură cu activităţile personale ale unui artist sau sportiv nu revin acestora, ci unei alte persoane, prin derogare de la prevederile art. 7, 14 şi 15, acele venituri sunt impozabile în statul contractant în care sunt exercitate activităţile artistului sau ale sportivului.
3. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol, veniturile realizate din activităţile menţionate în paragraful 1 al acestui articol, desfăşurate în cadrul unor programe de schimburi culturale sau sportive convenite de ambele state contractante, finanţate în principal din fonduri publice, sunt scutite de impozit în statul contractant în care sunt exercitate aceste activităţi.
4. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2, când veniturile din activitatea personală a unui artist sau sportiv, desfăşurată într-un stat contractant, nu revin acelui artist sau sportiv ci unei alte persoane, prin derogare de la prevederile art. 7, 14 şi 15, acele venituri sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă această persoană este finanţată în principal din fonduri publice ale acelui celălalt stat contractant.
ART. 18
Pensii
1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariată desfăşurată în trecut sunt impozabile numai în acel stat contractant.
2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, pensiile de asigurări sociale plătite de o instituţie de asigurări sociale a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat contractant.
ART. 19
Funcţii publice
1. a) Remuneraţiile, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant, o subdiviziune politică, o autoritate locală sau o unitate administrativ-teritorială din acel stat contractant, oricărei persoane fizice, în legătură cu servicii prestate acelui stat contractant, acelei subdiviziuni, autorităţi sau unităţi, sunt impozabile în acel stat contractant.
b) Totuşi astfel de remuneraţii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acel stat contractant, iar primitorul este rezident al acelui celălalt stat contractant, şi dacă:
(i) este un naţional al acelui stat; sau
(ii) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.
2. Orice pensie plătită de către sau din fonduri create de un stat contractant, o subdiviziune politică, o autoritate locală sau o unitate administrativ-teritorială a acelui stat contractant oricărei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat contractant, acelei subdiviziuni, autorităţi locale sau unităţi a acelui stat contractant va fi impozabilă numai în acel stat contractant.
3. Prevederile art. 15, 16 şi 18 se vor aplica remuneraţiilor şi pensiilor referitoare la serviciile prestate în legătură cu orice activitate producătoare de venituri desfăşurată de un stat contractant, o subdiviziune politică, o autoritate locală sau o unitate administrativ-teritorială a acelui stat contractant.
ART. 20
Profesori şi cercetători
1. Un profesor, un învăţător sau alţi membri ai personalului didactic, rezidenţi ai unui stat contractant, care predau într-o universitate sau în orice altă instituţie de învăţământ autorizată a celuilalt stat contractant, sunt supuşi impozitului numai în primul stat contractant pentru toate remuneraţiile primite pentru acea activitate, pe o perioadă care nu depăşeşte 2 ani de la data începerii activităţilor lor.
2. Prevederile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, remuneraţiilor primite de o persoană fizică, rezidentă a unui stat contractant, pentru efectuarea de cercetări în celălalt stat contractant, dacă asemenea cercetări nu sunt întreprinse în special pentru beneficiul propriu al unei anumite întreprinderi sau persoane.
ART. 21
Studenţi şi stagiari
1. Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educare sau pregătire un student, un practicant, un stagiar sau o persoană trimisă pentru a dobândi experienţă tehnică, profesională sau comercială de specialitate, care este sau a fost, imediat anterior venirii sale într-un stat contractant, rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat contractant menţionat numai în scopul educării sau instruirii sale, nu vor fi impuse în primul stat contractant menţionat, cu condiţia ca astfel de sume să-i fie remise din afara acelui stat contractant.
2. Remuneraţiile pe care un student sau un practicant, care este sau a fost anterior rezident al unui stat contractant şi care este prezent în celălalt stat contractant în scopul exclusiv al educării sau instruirii, le obţine din servicii prestate în acel celălalt stat contractant, nu se vor impune în celălalt stat contractant, cu condiţia ca astfel de servicii să fie legate de educarea sau instruirea sa şi ca remuneraţiile pentru astfel de servicii să fie necesare suplimentării resurselor de care dispune în scopul întreţinerii sale.
ART. 22
Dispoziţii privind evitarea dublei impuneri
Dubla impunere va fi evitată în următorul mod:
1. În cazul României:
Impozitele plătite în Filipine de rezidenţii români asupra veniturilor obţinute, care în conformitate cu prevederile acestei convenţii sunt impozabile în Filipine, se deduc din impozitele datorate statului român.
2. În cazul Filipinelor:
Impozitele plătite sau datorate, potrivit legislaţiei din România şi în conformitate cu prezenta convenţie, fie direct, fie prin deducere, pentru venituri din surse situate în România, se scad din impozitele similare stabilite în Filipine pentru acele venituri, potrivit prevederilor legislaţiei Filipinelor referitoare la deducerea din impozitul filipinez a impozitelor plătite într-un teritoriu în afara Filipinelor. Deducerea nu va depăşi totuşi acea parte a impozitului filipinez pe venit, astfel cum a fost calculat anterior acordării deducerii corespunzătoare venitului impozabil în România.
3. Impozitele pentru care s-a acordat scutire sau reducere într-unul dintre statele contractante, în virtutea prevederilor prezentei convenţii, se deduc în celălalt stat contractant la nivelul unei sume egale cu impozitul care ar fi fost corespunzător venitului în cauză, dacă scutirea sau reducerea nu s-ar fi acordat. Deducerea nu va depăşi însă, în nici un caz, suma impozitului de plătit în acel stat contractant.
4. Nici o prevedere din prezenta convenţie nu va fi interpretată în sensul că ar interzice unui stat contractant să impună cetăţenii proprii, în conformitate cu prevederile legislaţiei sale interne.
ART. 23
Alte venituri
Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, care nu sunt în mod expres menţionate în articolele precedente ale acestei convenţii, pot fi impuse în statul din care provin.
ART. 24
Nediscriminarea
1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant nici unei impuneri sau obligaţii legate de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impunerea sau obligaţiile conexe la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii acelui celălalt stat contractant, aflaţi în aceeaşi situaţie.
2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în acel celălalt stat contractant în condiţii mai puţin favorabile decât impunerea stabilită întreprinderilor acelui celălalt stat contractant, care desfăşoară aceleaşi activităţi.
Această prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant orice deduceri personale, înlesniri şi reduceri de ordin fiscal pe care le acordă propriilor rezidenţi, pe baza situaţiei civile sau a sarcinilor familiale.
3. Cu excepţia cazurilor în care se aplică prevederile paragrafului 1 al art. 9, ale paragrafului 6 al art. 11 sau ale paragrafului 5 al art. 12, dobânzile, redevenţele şi alte plăţi, efectuate de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant, vor fi deductibile, în scopul determinării profitului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat contractant menţionat.
4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este, în totalitate sau în parte, deţinut sau controlat, direct ori indirect, de unul sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat nici unei impuneri sau obligaţii legate de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impunerea sau obligaţiile conexe la care sunt sau pot fi supuse întreprinderile similare ale primului stat contractant menţionat.
5. Prin derogare de la prevederile precedente ale prezentului articol, fiecare stat contractant poate, în vederea promovării industriei, agriculturii sau comerţului, să limiteze acordarea înlesnirilor fiscale numai cetăţenilor săi.
6. Termenul impunere, în sensul prezentului articol, indică impozitele care fac obiectul prezentei convenţii.
ART. 25
Procedura amiabilă
1. Când o persoană consideră că măsurile luate de unul sau de ambele state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impunere care nu este conformă cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acelor state, să supună cazul său autorităţii competente a statului a cărui rezidentă este sau, în situaţia în care cazul intră sub incidenţa paragrafului 1 al art. 24, statului contractant al cărui naţional este. Cazul trebuie să fie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a măsurii din care rezultă o impozitare care nu este conformă cu prevederile convenţiei.
2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să aducă o soluţie satisfăcătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este conformă cu convenţia.
3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve, pe calea înţelegerii amiabile, orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării convenţiei. Ele pot, de asemenea, să se consulte reciproc pentru evitarea dublei impuneri în cazurile care nu sunt prevăzute de convenţie.
ART. 26
Schimbul de informaţii
1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii sau ale legislaţiei interne a statelor contractante referitoare la impozitele vizate de convenţie, în măsura în care impozitarea pe care ele o prevăd este conformă cu prezenta convenţie, în special pentru prevenirea fraudei sau evaziunii la aceste impozite. Autorităţile competente, prin consultări, vor stabili condiţii, metode şi tehnici corespunzătoare referitoare la problemele legate de modul în care trebuie făcute astfel de schimburi, precum şi schimbul de informaţii privind evaziunea fiscală, când este cazul.
Schimbul de informaţii nu este limitat de art. 1. Orice informaţie primită de un stat contractant va fi tratată ca secret, în acelaşi mod ca şi informaţiile obţinute conform legislaţiei interne a acelui stat şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv tribunalelor şi organelor administrative) însărcinate cu stabilirea sau încasarea, urmărirea sau judecarea, sau cu soluţionarea contestaţiilor referitoare la impozitele vizate de convenţie. Persoanele sau autorităţile respective vor folosi informaţiile numai în aceste scopuri. Ele pot face cunoscute informaţiile în şedinţele publice ale tribunalelor sau prin hotărâri judecătoreşti.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi, în nici un caz, interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua măsuri administrative contrare legislaţiei sau practicii administrative a unuia sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei sau în cadrul normal al măsurilor administrative ale unuia sau ale celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar divulga orice secret comercial, industrial sau profesional sau un procedeu comercial, ori informaţii a căror divulgare este contrară ordinii publice.
3. Dacă informaţia este solicitată de un stat contractant în conformitate cu prezentul articol, celălalt stat contractant va obţine informaţia la care se referă solicitarea de la sau cu privire la rezidenţii sau societăţile sale, în acelaşi mod şi în aceeaşi măsură ca şi cum impozitul statului solicitant ar fi fost impozit al celuilalt stat şi ar fi fost stabilit de celălalt stat. Un stat contractant poate obţine informaţii de la sau cu privire la rezidenţii sau societăţile sale, în conformitate cu prezentul paragraf, numai în scopul de a sprijini celălalt stat contractant în stabilirea impozitelor acelui celălalt stat.
4. Dacă se solicită detalii de autoritatea competentă a unui stat contractant, autoritatea competentă a celuilalt stat contractant va furniza informaţii, în condiţiile prezentului articol, sub formă de depoziţii de martori şi copii ale unor documente originale needitate (inclusiv registre, acte, declaraţii, înregistrări, conturi sau documente scrise), în aceeaşi măsură în care aceste depoziţii şi documente pot fi obţinute în condiţiile legislaţiei şi practicii administrative ale fiecărui stat contractant cu privire la propriile impozite.
ART. 27
Asistenţa la încasări
1. Fiecare stat contractant se va strădui să încaseze, în numele celuilalt stat contractant, impozitele stabilite de acel celălalt stat contractant şi va asigura că de orice scutire sau cote reduse de impozit, acordate în condiţiile acestei convenţii de acel celălalt stat contractant, nu vor beneficia persoane care nu sunt îndreptăţite la astfel de beneficii.
2. Acest articol nu va fi interpretat, în nici un caz, ca impunând unui stat contractant obligaţia de a lua măsuri contrare legislaţiei sau practicii administrative a oricărui stat contractant în legătură cu încasarea impozitelor proprii.
ART. 28
Agenţii diplomatici şi funcţionari consulari
Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu va afecta privilegiile fiscale ale membrilor misiunilor diplomatice sau consulare acordate în baza regulilor generale ale dreptului internaţional sau în virtutea prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 29
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va fi ratificată şi instrumentele de ratificare vor fi schimbate cât mai curând posibil.
2. Convenţia va intra în vigoare la data schimbului instrumentelor de ratificare şi prevederile ei se vor aplica:
a) cu privire la impozitele reţinute la sursă asupra sumelor plătite nerezidenţilor, la sau după data de 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor celui în care a avut loc schimbul instrumentelor de ratificare, şi
b) cu privire la celelalte impozite, pentru anii de impunere care încep la sau după data de 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor celui în care a avut loc schimbul instrumentelor de ratificare.
ART. 30
Denunţarea
Prezenta convenţie va rămâne în vigoare pe o durată nedeterminată. Oricare stat contractant poate totuşi, la sau înainte de data de 30 iunie a oricărui an calendaristic, după cel de-al 5-lea an următor schimbului instrumentelor de ratificare, să remită o notă de denunţare celuilalt stat contractant, caz în care convenţia încetează să fie aplicabilă:
a) cu privire la impozitele reţinute la sursa asupra sumelor plătite nerezidenţilor, la sau după data de 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor celui în care s-a remis nota de denunţare, şi
b) cu privire la celelalte impozite, pentru anii de impunere care încep la sau după data de 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor celui în care s-a remis nota de denunţare.
Drept pentru care subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă de către guvernele lor respective, au semnat prezenta convenţie.
Făcută în două exemplare originale la Bucureşti, în a 18-a zi a lunii mai 1994, în limbile română şi engleză, ambele texte fiind egal autentice.
Pentru Guvernul României,
Dan Mogoş,
secretar de stat la
Ministerul Finanţelor
Pentru Guvernul Republicii Filipine,
Tomas Alcantara,
prim-adjunct al ministrului
comerţului şi industriei