DECRET Nr. 316 din 14 octombrie 1980
pentru ratificarea unor tratate internaţionale
EMITENT: CONSILIUL DE STAT
PUBLICAT ÎN: BULETINUL OFICIAL NR. 84 din 17 octombrie 1980
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează:
(…)
ART. 7
Se ratifică Convenţia dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Arabe Egipt pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnată la Bucureşti la 13 iulie 1979.
(…)
NICOLAE CEAUŞESCU
Preşedintele
Republicii Socialiste România
(…)
CONVENŢIE
între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Arabe Egipt pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit
Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Arabe Egipt, dorind sa promoveze şi sa întărească relaţiile economice între cele două tari pe baza suveranităţii naţionale şi a respectării independenţei, a egalităţii în drepturi, avantajului reciproc şi neamestecului în treburile interne, au convenit sa încheie o Convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, după cum urmează:
CAP. 1
Sfera de aplicare a convenţiei
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se va aplica persoanelor rezidente ale unuia sau ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit stabilite în contul fiecărui stat contractant sau al subdiviziunilor sale politice ori al subdiviziunilor administrativ-teritoriale sau autorităţilor locale, indiferent de modul în care sunt percepute.
2. Sunt considerate impozite pe venit toate impozitele stabilite pe venitul total ori asupra elementelor de venit, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea bunurilor mobile ori imobile şi impozitele pe suma totală a retribuţiilor plătite de întreprinderi.
3. Impozitele existente cărora li se aplică prevederile convenţiei sunt următoarele:
a) În cazul Republicii Socialiste România:
(1) impozitul pe veniturile obţinute de persoanele fizice şi juridice;
(2) impozitul pe beneficiile societăţilor mixte constituite cu participarea unor organizaţii economice române şi a unor parteneri străini;
(3) impozitul pe venitul realizat din activităţi agricole, (denumite mai jos impozit român)
b) În cazul Republicii Arabe Egipt:
(1) impozitul pe venitul obţinut din bunuri imobile (inclusiv impozitul pe teren, impozitul pe clădiri) şi impozitul pentru paza (ghaffir tax);
(2) impozitul pe valori mobiliare (movable capital);
(3) impozitul pe beneficiile comerciale şi industriale;
(4) impozitul asupra salariilor, indemnizaţiilor şi pensiilor;
(5) impozitul asupra beneficiilor din profesii libere şi din alte profesii necomerciale;
(6) impozitul general pe venit;
(7) impozitul pentru apărare;
(8) impozitul pentru securitate naţională;
(9) impozitul de apărare (jehad tax)
(10) impozitele suplimentare stabilite ca procent din impozitele menţionate mai sus sau în alt mod, (denumite mai jos impozit egiptean).
4. Convenţia se aplică, de asemenea, oricăror impozite de natura identică sau analoagă pe care fiecare stat contractant le va stabili ulterior în afara de cele existente sau care le vor înlocui.
5. La sfârşitul fiecărui an, autorităţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica reciproc modificările importante care au fost aduse în legislaţiile lor de impozite.
6. În cazul unor modificări importante în sistemul de impunere al oricărui stat contractant, statele contractante se pot consulta în vederea adaptării prezentei convenţii la modificările aduse.
CAP. 2
Definiţii
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, dacă contextul nu cere altfel:
(a) expresia România înseamnă Republica Socialistă România;
expresia Egipt înseamnă Republica Arabă Egipt;
(b) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă România sau Egipt, după cum cere contextul;
(c) expresia România înseamnă teritoriul Republicii Socialiste România, fundul marii şi subsolul ariilor submarine dincolo de marea teritorială, asupra cărora România exercită drepturi suverane, în conformitate cu dreptul internaţional şi cu propria sa legislaţie, în vederea explorării şi exploatării resurselor naturale ale unor astfel de arii, dar numai în măsura în care persoana, proprietatea ori activitatea la care prevederile prezentei convenţii se aplică sunt legate de acea explorare sau exploatare;
(d) expresia Egipt înseamnă teritoriul Republicii Arabe Egipt şi, când este folosită în sens geografic, o atare expresie cuprinde, de asemenea, marea teritorială, fundul şi subsolul ariilor submarine adiacente coastei, dar dincolo de marea teritorială, asupra căreia Egiptul exercită drepturi suverane în conformitate cu dreptul internaţional şi cu legislaţia proprie, în vederea explorării şi exploatării resurselor naturale ale unor astfel de arii, dar numai în măsura în care persoana, proprietatea ori activitatea la care prevederile prezentei convenţii se aplică sunt legate de o asemenea explorare sau exploatare;
(e) expresia impozit înseamnă impozit român sau impozit egiptean, după cum cere contextul;
(f) expresia persoana cuprinde persoane fizice, societăţi şi toate celelalte entităţi care sunt tratate ca unităţi impozabile conform legilor în vigoare în fiecare stat contractant;
(g) expresia societate (company) indică orice persoana juridică, inclusiv o societate mixtă constituită conform prevederilor legale din România sau din Egipt sau orice entitate care este tratată ca persoana juridică în vederea impunerii;
(h) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant indică, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant sau o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;
(i) expresia autorităţi competente indică în cazul României ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat şi în cazul Egiptul ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;
(j) expresia subdiviziune politica înseamnă o subdiviziune politica în Egipt;
(k) expresia subdiviziune administrativ-teritorială înseamnă o subdiviziune administrativ-teritorială în România;
(l) expresia trafic internaţional înseamnă orice transport naval sau aerian efectuat de către o întreprindere care are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului când un asemenea transport are loc numai între două locuri din celălalt stat contractant.
2. În aplicarea prevederilor prezentei convenţii de către unul din statele contractante, orice termen care nu este altfel definit va avea, dacă contextul nu cere altfel, înţelesul pe care îl are în conformitate cu legea în vigoare în acel stat cu privire la impozitele care constituie obiectul prezentei convenţii.
ART. 4
Domiciliu fiscal
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant indică orice persoana care, conform prevederilor legale ale acelui stat, este supusă impozitării în acel stat, datorită domiciliului sau, rezidentei sale, locului conducerii sau oricărui alt criteriu de natura similară.
2. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană fizică este rezidenta a ambelor state contractante, atunci acest caz se va rezolva în conformitate cu următoarele reguli:
a) Ea va fi considerată rezidenta a statului contractant în care are o locuinţă permanenta la dispoziţia sa. Dacă are o locuinţă permanenta la dispoziţia sa în ambele state contractante, ea va fi considerată rezidenta a statului contractant cu care relaţiile sale personale şi economice sunt cele mai strânse (centrul intereselor vitale).
b) Dacă statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat ori dacă nu dispune de o locuinţă permanent la dispoziţia sa în nici unul din statele contractante, va fi considerată rezidenta a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit.
c) Dacă aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau în nici unul din ele, va fi considerată rezidenta a statului contractant a cărui cetăţenie o are.
d) Dacă aceasta persoana este un naţional al ambelor state contractante sau nu este naţional al nici unuia din ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidenta a ambelor state contractante, atunci va fi considerată rezidenta a statului contractant în care este situat locul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediu permanent
1. Pentru aplicarea prezentei convenţii, termenul sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri în care întreprinderea exercită în total sau în parte activitatea sa.
2. Termenul sediu permanent cuprinde, în mod deosebit:
a) un loc de conducere;
b) o sucursală;
c) birou;
d) o fabrică;
e) un atelier;
f) o mină, o carieră, un câmp petrolifer sau un alt loc de extracţie a resurselor naturale;
g) o fermă, o plantaţie şi un antrepozit;
h) un şantier de construcţii sau montaj a cărui durata este mai mare de 6 luni;
i) o expoziţie permanenta cu vânzare.
3. Nu se consideră sediu permanent dacă:
a) folosirea de instalaţii se face în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrării de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii;
b) produsele sau mărfurile aparţinând întreprinderii sunt păstrate în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrării;
c) produsele sau mărfurile aparţinând întreprinderii sunt păstrate exclusiv în scopul de a fi prelucrate de o altă întreprindere;
d) un loc fix de afaceri este menţinut în scopul exclusiv al cumpărării de produse sau de mărfuri ori pentru culegerea de informaţii pentru întreprindere;
e) un loc fix de afaceri este menţinut numai în scopul de a face reclama, de a furniza informaţii, pentru cercetări ştiinţifice sau activităţi similare cu caracter pregătitor sau auxiliar pentru întreprindere;
f) produsele sau mărfurile aparţinând unei întreprinderi sunt expuse ocazional sau temporar în cadrul unui târg sau al unei expoziţii şi se vând după închiderea menţionatului târg sau expoziţii.
4. O persoană activând într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant - alta decât un reprezentant cu statut independent căruia i se aplică paragraful 5 - va fi considerată ca sediu permanent în primul stat menţionat, dacă o asemenea persoana are şi exercită în mod obişnuit în acel stat împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, în afara de cazul când activitatea sa este limitată la cumpărarea de produse sau mărfuri pentru întreprindere.
5. O întreprindere a unui stat contractant nu sa fi considerată ca are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai pentru ca îşi exercită activitatea în acel celălalt stat contractant printr-un intermediar (broker), comisionar, general sau orice alt reprezentant cu statut independent, în măsura în care astfel de persoane lucrează în cadrul activităţii lor obişnuite.
6. Faptul ca o societate rezidenta a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate rezidenta în celălalt stat contractant sau îşi exercită activitatea în acel celălalt stat (fie printr-un sediu permanent ori în alt mod) nu este prin el însuşi suficient de a face din oricare din societăţi un sediu permanent al celeilalte.
CAP. 3
Impunerea veniturilor
ART. 6
Venituri din proprietăţi imobiliare
1. Veniturile din proprietăţi imobiliare sunt impozabile numai în statul contractant în care sunt situate atari proprietăţi.
2. Expresia proprietate imobiliara se defineşte în conformitate cu legea statului contractant în care proprietatea în cauza este situată. Expresia cuprinde, în orice caz, accesoriile la proprietatea imobiliara, septelul şi echipamentul folosit în agricultura şi industria forestieră, drepturile la care se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea terenurilor, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la plati variabile sau fixe pentru exploatarea sau dreptul de a exploata depozite de minerale, surse şi alte resurse naturale. Vapoarele şi avioanele nu vor fi considerate ca proprietate imobiliara.
3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica venitului obţinut din folosirea directa, închirierea sau folosirea sub orice alta forma a proprietăţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se vor aplica, de asemenea, venitului din proprietatea imobiliara a unei întreprinderi şi veniturilor din proprietate imobiliara folosită pentru exercitarea unei profesii libere.
ART. 7
Beneficiile întreprinderilor
1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afara de cazul când întreprinderea exercită activitatea în celălalt stat contractant prin intermediul unui sediu permanent aflat în acel stat.
Dacă întreprinderea exercită activitate în celălalt stat contractant în condiţiile menţionate, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte din beneficii care sunt atribuibile acelui sediu permanent.
2. Când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitate în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat, în acest caz, în fiecare stat contractant se vor distribui acelui sediu permanent beneficiile pe care le-ar realiza dacă ar fi o întreprindere distinctă şi independenta care exercită activităţi identice sau analoage în condiţii identice ori analoage şi tratând cu toată independenta cu întreprinderea al cărui sediu permanent este.
3. La determinarea beneficiului unui sediu permanent se vor acorda ca deduceri cheltuielile care au fost făcute pentru ţelurile urmărite de sediul permanent, inclusiv cheltuielile de conducere, precum şi cheltuielile generale de administraţie făcute ca atare, indiferent dacă au fost efectuate în statul în care este situat sediul permanent sau în alta parte.
4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte sa se determine beneficiile de atribuit unui sediu permanent pe baza unei repartizări a beneficiilor totale ale întreprinderii către diversele părţi componente ale acesteia, nici o prevedere a paragrafului 2 nu va împiedica acel stat contractant sa determine beneficiile impozabile în conformitate cu asemenea metoda de repartizare în măsura în care este uzuală; cu toate acestea metoda de repartizare adoptată trebuie sa fie în orice caz, ca rezultat, în concordanta cu principiile cuprinse în prezentul articol.
5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu permanent pe considerentul simplei cumpărări de produse sau de mărfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile de atribuit unui sediu permanent vor fi determinate prin aceeaşi metodă în fiecare an, în afara de cazul când există motive suficiente şi valabile pentru a se proceda contrar.
7. Când beneficiile cuprind şi elemente de venit care sunt reglementate separat în alte articole ale prezentei convenţii, atunci prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Întreprinderi de transport aerian şi naval
1. Beneficiile provenite din exploatarea navelor şi aeronavelor în trafic internaţional sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
2. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica de asemenea cu privire la participările la pool-uri de orice natura ale întreprinderilor române sau egiptene, la o afacere în comun sau la o agenţie internaţională de transporturi navale sau aeriene.
3. Când beneficiile la care se referă acest articol sunt obţinute de către o societate rezidenta a unui stat contractant, dividendele plătite de acea societate unor persoane care nu sunt rezidente în celălalt stat contractant vor fi scutite de impozite în acel celălalt stat.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Atunci când:
(a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau când
(b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi, când, în ambele cazuri, între cele două întreprinderi se stabilesc sau se impun condiţii în relaţiile lor comerciale sau financiare care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci orice beneficiu care, dacă nu ar fi fost acele condiţii, ar fi revenit uneia dintre întreprinderi, însă datorită acelor condiţii nu i-au revenit ca atare, pot fi incluse în beneficiile acelei întreprinderi şi impuse în mod corespunzător.
2. Dacă informaţiile la dispoziţia autorităţii fiscale interesate sunt insuficiente pentru a determina, conform prevederilor paragrafului 1 al acestui articol, beneficiile care ar fi trebuit sa revină unei întreprinderi, nici o prevedere din acest paragraf nu va afecta aplicarea legii fiecărui stat contractant în legătura cu obligaţia acelei întreprinderi de a plati impozitul asupra unei sume determinată prin apreciere sau evaluare de către autoritatea de impunere a acelui stat, cu condiţia ca o asemenea determinare sa fie făcută în măsura în care informaţiile la dispoziţia autorităţii fiscale permit aceasta în conformitate cu principiul stabilit în prezentul paragraf.
3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica întreprinderilor de stat în cazul României şi întreprinderilor publice în cazul Egiptului.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plătite de un rezident al unuia din statele contractante unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în ambele state contractante conform legislaţiei lor interne.
2. Cu toate acestea, dacă dividendele distribuite din beneficiile aceluiaşi an impozabil nu sunt scăzute din beneficiul impozabil al societăţii, cota de impozit nu va putea depăşi 10% din suma brută a dividendelor.
3. Dividendele plătite de o societate rezidenta a unui stat contractant a carei activitate are loc numai sau în principal în celălalt stat contractant vor fi supuse în fiecare stat contractant legislaţiei sale interne.
4. Dividendele, considerate ca fiind plătite din beneficiul anual al unui sediu permanent menţinut într-un stat contractant de către o societate a celuilalt stat contractant a carei activitate se extinde în alte tari decât statele contractante, vor fi supuse în fiecare stat contractant legislaţiei sale interne.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu au aplicare dacă primitorul dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, are, în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidenta, un sediu permanent de care este legată în mod efectiv participarea generatoare de dividende. În asemenea caz se aplică prevederile art. 7.
6. Când o societate rezidenta a unui stat contractant obţine beneficii sau venit din celălalt stat contractant, acest celălalt stat contractant nu va supune nici unui impozit dividendele plătite de societate persoanelor care nu sunt rezidente ale acelui celălalt stat. De asemenea, nu va supune nici beneficiile nedistribuite ale societăţii unui impozit pe beneficii nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite reprezintă în total sau în parte beneficii sau venituri provenind din acest celălalt stat.
7. Termenul dividende, în sensul prezentului articol, înseamnă venituri din acţiuni sau titluri de folosinţa, acţiuni miniere, părţi de fondator sau alte drepturi similare care nu sunt titluri de creanţa, participări la beneficii, precum şi venituri din alte drepturi sociale asimilate veniturilor din acţiuni de legislaţia de impozite a statului în care societatea distribuitoare este rezidenta.
ART. 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. Cu toate acestea, dobânda poate fi de asemenea impusă în statul contractant din care provine potrivit legilor acelui stat; dacă persoana care încasează dobânda este beneficiarul efectiv al dobânzii, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 15% din suma brută a dobânzii.
Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modalitatea de aplicare a acestei limitări.
3. Contrar prevederilor paragrafului 2, dobânda provenită dintr-un stat contractant şi plătită
- celuilalt stat contractant sau unei instituţii a acestui celălalt stat, care nu este supusă impozitului pe venit în celălalt stat, sau
- unui rezident al celuilalt stat contractant în legătura cu împrumuturi făcute, garantate sau asigurate de acest celălalt stat ori o autoritate a acestuia, se va scuti de impozit în primul stat menţionat. Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord instituţiile cărora li se vor aplica prevederilor acestui paragraf.
Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord orice alta instituţie guvernamentală căreia i se vor aplica prevederile prezentului paragraf.
4. Termenul dobânda, aşa cum este folosit în prezentul articol, înseamnă venit din creanţe de orice fel, indiferent ca sunt însoţite sau nu de o clauză de participare la beneficiile debitorului cu excepţia veniturilor din creanţe garantate prin ipoteci pe bunuri imobile, cărora li se aplică prevederile art. 6) şi în special veniturile din efecte publice şi veniturile din titluri ori obligaţii de împrumut, inclusiv primele şi premiile aferente acestor efecte publice, titluri sau obligaţii de împrumut.
Penalizările datorate pentru plata cu întârziere nu vor fi considerate ca dobânzi în sensul prevederilor prezentului articol.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al dobânzii, fiind rezident al unui stat contractant, exercită activitatea comercială în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel celălalt stat contractant din care provin dobânzile sau exercită în acel celălalt stat o profesie libera prin intermediul unei baze fixa situată în acel celălalt stat, iar creanţa în legătura cu care sunt plătite dobânzile este legată efectiv de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În asemenea situaţie se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.
6. Dobânda se consideră ca provenind dintr-un stat contractant când plătitorul este acel stat însuşi, o subdiviziune politica sau administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Când, cu toate acestea, persoana plătitoare de dobânzi, fie ca este sau nu un rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixa în legătura cu care a luat naştere creanţa generatoare a dobânzii plătite, iar asemenea dobânda este suportată de un astfel de sediu permanent sau baza fixa, atunci aceasta dobânda se consideră ca provine din statul în care sediul permanent sau baza fixa sunt situate.
7. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitorul şi beneficiarul efectiv sau dintre ambii şi oricare alta persoana, suma dobânzilor plătite, având în vedere creanţele pentru care sunt plătite, excede suma asupra căreia ar fi convenit plătitorul şi beneficiarul efectiv în lipsa unor atari relaţii, prevederile acestui articol se vor aplica numai la aceasta din urma suma menţionata. În acest caz, partea excedentară a plăţilor va rămâne impozabilă în conformitate cu legile fiecărui stat contractant, ţinându-se seama şi de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat.
2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, însă impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 15 la suta din suma redevenţelor.
3. Termenul redevenţe, în sensul prezentului articol, înseamnă remuneraţiile de orice natura primite pentru folosirea sau concesionarea dreptului de folosire a oricărui drept de autor cu privire la o operă literară, artistică sau ştiinţifică, inclusiv drepturile de autor privind filmele de cinematograf sau filmele ori benzile magnetice folosite pentru radiodifuziune ori televiziune, orice brevet sau alte asemenea drepturi de proprietate ori de aceeaşi natură, desen ori model, plan, formula sau procedeu secret sau pentru folosirea sau concesionarea dreptului de a folosi un utilaj industrial, comercial sau ştiinţific sau pentru transmiterea de informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial ori ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă primitorul redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin redevenţele un sediu permanent de care sunt legate efectiv bunurile sau drepturile generatoare de redevenţe.
În asemenea caz se aplică prevederile art. 7.
5. Redevenţele sunt considerate ca provin dintr-un stat contractant când debitorul este acel stat, o subdiviziune politica sau administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Când, cu toate acestea, persoana plătitoare a redevenţelor, indiferent ca este sau nu un rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant un sediu permanent de care dreptul sau bunul generator de redevenţe este legat în mod efectiv, iar asemenea redevenţe sunt suportate de către acest sediu permanent, atunci redevenţele sunt considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.
6. Dacă, datorită unor relaţii speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi o terţă persoana, suma redevenţelor plătite, ţinând seama de prestaţia pentru care sunt plătite (folosirea, concesionarea dreptului de a folosi sau informaţia), excede suma asupra căreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în absenta unor astfel de relaţii, prevederile acestui articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma menţionata. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămâne impozabilă în conformitate cu legislaţia fiecărui stat contractant, ţinând seama şi de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
7. Prevederile acestui articol nu se aplică când sunt emise acţiuni de fondator în Egipt ca plata pentru drepturile menţionate la paragraful 3 al acestui articol şi impuse ca venit din capital mobiliar în conformitate cu prevederile art. 1 al Legii nr. 14 din 1939. Într-o astfel de situaţie sunt aplicabile prevederile art. 10 din prezenta convenţie.
ART. 13
Comisioane
1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant se impun în acel celălalt stat.
2. Totuşi, aceste comisioane pot fi impuse de asemenea în statul contractant din care provin potrivit legislaţiei acelui stat.
3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă primitorul comisioanelor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat din care provin comisioanele un sediu permanent de a cărui activitate este legată efectiv activitatea producătoare de comisioane. În asemenea caz se aplică prevederile art. 7.
4. Comisioanele sunt considerate ca provenind dintr-un stat contractant, când plătitorul este acel stat însuşi, o subdiviziune politica, o subdiviziune administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Totuşi, dacă persoana plătitoare a comisionului, fie ca este sau nu un rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legătura cu activitatea căruia s-a făcut plata şi comisionul este suportat de sediul permanent respectiv, atunci comisioanele se consideră ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.
5. Impozitul pe venit de 15 la suta reţinut la sursa în România la comisioanele plătite unui rezident al Egiptului va fi acordat drept credit deductibil din impozitul pe venit stabilit în Egipt.
ART. 14
Câştiguri din capital
1. Câştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sunt definite la paragraful 2 al art. 6, pot fi impuse în statul contractant în care sunt situate bunurile.
2. Câştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile făcând parte din bunurile întreprinderii folosite în cadrul unui sediu permanent pe care întreprinderea unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau bunurile mobile aparţinând unei baze fixe folosită de un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant, în scopul de a presta servicii cu caracter profesional, inclusiv câştigurile provenite din înstrăinarea unui atare sediu permanent (singur sau împreună cu întreaga întreprindere) sau a unei asemenea baze fixe, pot fi impuse în celălalt stat. Cu toate acestea, câştigurile provenite din înstrăinarea bunurilor mobile de natura celor menţionate la paragraful 1 al art. 8 se impun numai în statul contractant în care bunurile mobile respective sunt impozabile în conformitate cu prevederile articolului menţionat.
3. Câştigurile din înstrăinarea oricăror bunuri sau active, altele decât cele menţionate la paragrafele 1 şi 2, se impun numai în statul din care provin veniturile.
ART. 15
Profesiuni independente
1. Veniturile obţinute de către un rezident al unui stat contractant din prestarea unor servicii profesionale sau din alte activităţi independente cu caracter analog sunt impozabile numai în acest stat, dacă rezidentul nu are o bază fixa la dispoziţia sa în mod regulat în celălalt stat contractant, în scopul desfăşurării activităţii sale sau este prezent în acel stat pentru o perioadă sau perioade care însumate depăşesc 183 zile în anul fiscal vizat. Dacă are o astfel de baza fixa sau rămâne în acel stat o perioadă de timp aşa cum s-a menţionat anterior, venitul poate fi impus în acel celălalt stat dar numai acea parte din el care este atribuibilă acelei baze fixe sau perioadei menţionate.
2. Expresia servicii profesionale cuprinde în special activităţi independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi activităţile pe cont propriu ale medicilor, avocaţilor, inginerilor, arhitecţilor, dentiştilor şi contabililor.
ART. 16
Activităţi dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19 şi 20, retribuţiile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant în legătura cu munca prestată ca angajat sunt impozabile numai în acel stat, în afara de cazul când munca este prestată în celălalt stat contractant. Dacă munca este astfel prestată, asemenea remuneraţii obţinute ca atare din celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. Contrar prevederilor paragrafului 1, remuneraţiile primite de un rezident al unui stat contractant pentru munca prestată ca angajat în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat dacă:
a) primitorul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 zile în anul fiscal respectiv, iar
b) remuneraţia este plătită de sau în numele celui pentru care se prestează munca ca angajat şi care nu este rezident al celuilalt stat contractant, şi
c) remuneraţia nu este suportată de un sediu permanent sau de o bază fixa pe care cel pentru care se prestează munca ca angajat o are în celălalt stat.
3. Contrar prevederilor precedente ale prezentului articol, remuneraţiile în legătura cu munca prestată ca angajat, desfăşurată la bordul unei nave sau aeronave în trafic internaţional, sunt impozabile în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
ART. 17
Remuneraţiile membrilor consiliilor de administraţie sau de conducere
Tantiemele, jetoanele de prezenta şi alte remuneraţii similare primite de către un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi rezidenta în celălalt stat contractant vor fi impuse numai în acel celălalt stat.
ART. 18
Artişti şi sportivi
1. Contrar prevederilor art. 14 şi 15, veniturile obţinute de profesioniştii de spectacole publice, cum sunt artiştii de teatru, de cinema, de radio sau televiziune şi interpreţii muzicali, precum şi de sportivi din activitatea lor personală desfăşurată în aceasta calitate, pot fi impuse de statul contractant în care aceste activităţi sunt exercitate.
2. Veniturile obţinute din astfel de activităţi exercitate în cadrul acordurilor culturale încheiate între cele două state contractante vor fi scutite de impozite în statul contractant în care se exercită aceste activităţi.
ART. 19
Pensii, altele decât cele de stat
1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 1 al art. 20, pensiile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru activitatea desfăşurată ca om al muncii se vor impune numai în acel stat.
2. Renta viageră plătită unei persoane fizice rezidenta a unui stat contractant va fi impusă numai în acel stat contractant.
3. Termenul renta înseamnă o sumă determinată plătibilă, la scadente stabilite, în timpul vieţii sau în cursul unei perioade de timp specificată sau care poate fi determinată, cu obligaţia de a face plăţile în schimbul unei compensări depline şi corespunzătoare în bani sau în echivalent bănesc.
ART. 20
Funcţii publice
1. Remuneraţiile, inclusiv pensiile, plătite de sau din fonduri create de un stat contractant, o subdiviziune politica, o subdiviziune administrativ-teritorială sau autoritate locală din acel stat oricărei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, subdiviziunii sau autorităţii locale în îndeplinirea unor funcţii de natura publica, se impun numai în acel stat.
2. Prevederile paragrafului 1 se aplică în mod corespunzător (mutatis mutandis) remuneraţiilor şi pensiilor plătite de organizaţiile de poşta, cale ferată, telefoane, telegraf, radio, televiziune şi de către banca centrala a fiecărui stat contractant.
3. Prevederile art. 16, 17 şi 19 se vor aplica remuneraţiilor sau pensiilor pentru servicii prestate în legătura cu orice activitate industrială sau comercială, altele decât cele menţionate la paragraful 2, exercitate de orice entitate legală menţionata la paragraful 1 al acestui articol.
ART. 21
Studenţi
Un rezident al unui stat contractant care este prezent în mod temporar în celălalt stat contractant numai:
a) ca student la o universitate, colegiu sau şcoala în cel de-al doilea stat contractant,
b) ca practicant în domeniul comercial ori tehnic, sau
c) ca beneficiar al unei burse, indemnizaţii sau recompense, acordată cu scopul principal de a studia sau de a face cercetări, de către o organizaţie religioasă, de caritate, ştiinţifică sau de învăţământ nu va fi impus în celălalt stat contractant pentru remiterile din străinătate în scopul întreţinerii sale, pregătirii sau instruirii sale sau ca bursa acordată pentru studii. Aceleaşi prevederi se vor aplica oricărei sume reprezentând remuneraţii pentru servicii prestate în celălalt stat, cu condiţia ca asemenea servicii sa fie în legătura cu studiile sau instruirea sa ori ii sunt necesare în scopul întreţinerii.
ART. 22
Profesori şi cercetători
Un rezident al unui stat contractant care, la invitaţia unei universităţi, facultăţi sau a altui institut de învăţământ superior sau de cercetări ştiinţifice din celălalt stat contractant, vizitează acel celălalt stat contractant numai în scopul de a preda sau de a face cercetări ştiinţifice la o astfel de instituţie pentru o perioadă care sa nu depăşească 2 ani, nu va fi impus în acel celălalt stat pentru remuneraţiile sale primite pentru atare predare sau cercetare.
ART. 23
Venituri care nu au fost menţionate în mod expres
Veniturile unui rezident al unui stat contractant, care nu au fost menţionate în mod expres în articolele anterioare ale convenţiei, sunt impozabile în statul din care provine venitul.
CAP. 4
Metoda pentru înlăturarea dublei impuneri
ART. 24
Metoda scutirii şi a creditului
1. Când o persoană fiind rezidenta a unui stat contractant obţine venit din celălalt stat contractant şi acel venit, potrivit prevederilor prezentei convenţii, poate fi impus în acel celălalt stat contractant, primul stat menţionat, sub rezerva prevederilor paragrafului 2, scuteşte acest venit de impozitare, dar poate ca, la calcularea impozitului pe venitul rămas acelei persoane, sa aplice cota de impozit care ar fi fost aplicabilă dacă venitul respectiv nu ar fi fost scutit.
2. Când o persoană rezidenta a unui stat contractant obţine venit din celălalt stat contractant, iar acel venit, în conformitate cu prevederile art. 10, 11, 12, 14 şi 16, poate fi impus în celălalt stat contractant, primul stat menţionat va deduce din impozitul pe venit al acelei persoane o sumă egala cu impozitul plătit în acel celălalt stat. Deducerea nu va putea totuşi excede acea parte a impozitului, aşa cum a fost calculată înainte ca deducerea sa fi fost acordată şi care este corespunzătoare venitului obţinut din acel celălalt stat.
3. Se va considera ca o societate româna a plătit impozitul egiptean care ar fi trebuit soţ fie plătit de aceasta societate dacă n-ar fi fost acordată scutirea prevăzută de art. 16 al Legii nr. 43 din 1974, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 32 din 1977, iar acest impozit va fi dedus din impozitul datorat în România.
CAP. 5
Prevederi speciale
ART. 23
Nediscriminarea
1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant la nici o impozitare ori alta obligaţie în legătura cu aceasta, care sa fie diferită sau mai împovărătoare decât impunerea sau obligaţia în legătura cu aceasta la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii acelui celălalt stat contractant aflaţi în aceeaşi situaţie.
2. Expresia naţionali înseamnă:
a) toate persoanele fizice care au cetăţenia unui stat contractant;
b) toate persoanele juridice, societăţile de persoane şi asociaţiile care dobândesc statutul lor juridic ca atare din legislaţia în vigoare într-un stat contractant.
3. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în acel celălalt stat contractant decât impunerea întreprinderilor acestui celălalt stat contractant desfăşurând aceleaşi activităţi.
Aceasta prevedere nu trebuie interpretată ca obligând un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant exonerarile cu caracter personal, înlesnirile şi reducerile de impozite în funcţie de statutul civil sau de sarcinile familiale pe care le acordă rezidenţilor proprii.
4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este în totalitate sau în parte deţinut sau controlat, direct sau indirect, de către unu sau mai multi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat la nici o impozitare sau obligaţie în legătura cu impunerea, care sa fie diferită sau mai împovărătoare decât impunerea şi obligaţiile în legătura cu aceasta la care sunt sau pot fi supuse întreprinderile de acelaşi fel ale primului stat menţionat.
5. Prevederile acestui articol nu trebuie interpretate ca afectând aplicarea în Egipt a prevederilor art. 11 paragrafele 1 şi 2 şi art. 11 bis ale Legii nr. 14 din 1939 şi scutirile acordate în Egipt prin art. 5 şi 6 ale Legii nr. 14 din 1939.
6. În sensul acestui articol, expresia impunere înseamnă impozite de orice fel sau denumire.
ART. 26
Procedura amiabilă
1. Când un rezident al unui stat contractant apreciază ca măsurile luate de un stat contractant sau de ambele state contractante ii atrag sau ii vor atrage o impozitare care nu este conforma cu prezenta convenţie, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute în legislaţia naţională a acelor state, sa supună cazul autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este.
2. Autoritatea competenta se va strădui, dacă reclamaţia i se pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsura sa ajungă la o soluţionare corespunzătoare sa rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este conforma cu prevederile convenţiei.
3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui sa rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau dubii care rezultă în legătura cu interpretarea sau aplicarea convenţiei. De asemenea, ele se pot consulta pentru eliminarea dublei impuneri la cazurile care nu au fost prevăzute în convenţie.
4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica în mod direct între ele în scopul realizării unei înţelegeri în sensul prevederilor paragrafelor precedente. Când, pentru a se ajunge înţelegere, apare ca fiind recomandabil un schimb oral de vederi, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii compusă din reprezentanţii autorităţilor competente ale statelor contractante.
ART. 27
Schimb de informaţii
1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare pentru aplicarea prevederilor prezentei convenţii şi celor ale legilor interne din statele contractante privitoare la impozitele vizate de convenţie, în măsura în care impunerea pe care o prevăd este în conformitate cu prezenta convenţie. Orice informaţie astfel schimbată va fi ţinuta secret şi nu va putea fi comunicată decât persoanelor sau autorităţilor însărcinate cu stabilirea impunerilor, inclusiv stabilirea pe cale judecătorească, sau cu încasarea impozitelor vizate în prezenta convenţie.
2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu vor putea fi interpretate în nici un caz ca impunând unuia din statele contractante obligaţia:
a) de a lua măsuri administrative contrare legislaţiei proprii sau practicii administrative a unuia sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute în baza prevederilor legislaţiei proprii sau a practicii administrative obişnuite a unuia sau a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii prin care s-ar divulgă orice secret comercial, industrial sau profesional ori un procedeu comercial sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice (ordre public).
ART. 28
Privilegii diplomatice şi consulare
1. Prevederile prezentei convenţii nu aduc nici o atingere privilegiilor fiscale de care beneficiază functionarii diplomatici sau consulari, precum şi birourile de reprezentanta deschise de un stat pe teritoriul celuilalt stat contractant, privilegii care au fost acordate fie în baza normelor generale ale dreptului internaţional, fie în virtutea unor convenţii la care cele două state contractante sunt parte.
2. Prevederile convenţiei nu se vor aplica organizaţiilor internaţionale, organelor sau funcţionarilor acestora sau persoanelor care sunt membre ale misiunilor diplomatice sau consulare ale unui stat terţ, dacă sunt prezente pe teritoriul unui stat contractant, cu privire la impozitele pe venit.
CAP. 6
Prevederi finale
ART. 29
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va fi supusă ratificării şi schimbul instrumentelor de ratificare se va face la Cairo, cât mai curând posibil.
2. Prezenta convenţie va intra în vigoare în termen de 30 de zile după schimbul instrumentelor de ratificare şi se va aplica pentru prima data:
a) cu privire la impozitele care se reţin la sursa la sumele plătite, după data intrării în vigoare;
b) cu privire la celelalte impozite, anilor impozabili care încep la sau după 1 ianuarie al anului următor celui în care intră în vigoare.
ART. 30
Denunţarea
Prezenta convenţie va rămâne în vigoare până la denunţarea ei de către un stat contractant. Fiecare stat contractant poate denunţa convenţia, până la 30 iunie al fiecărui an calendaristic, începând cu al cincilea an următor aceluia în care a intrat în vigoare convenţia, transmiţând nota de denunţare pe cale diplomatică.
În asemenea situaţie, convenţia va înceta sa fie în vigoare:
a) cu privire la impozitele reţinute la sursa la sumele plătite, după 31 decembrie al anului în care s-a transmis nota de denunţare;
b) cu privire la alte impozite, anilor impozabili începând la sau după 1 ianuarie al anului următor anului în care s-a transmis nota de denunţare.
Drept care, subsemnaţii, împuterniciţi în buna şi cuvenita forma de către guvernele lor, au semnat prezenta convenţie şi au pus sigiliile lor.
Făcută la Bucureşti la 13 iulie 1979, în dublu exemplar, în limbile româna, arabă şi engleza, cele trei texte având aceeaşi valabilitate, cu excepţia cazului când sunt dubii, în care situaţie textul în limba engleza va prevala.
Pentru guvernul
Republicii Socialiste România,
Virgil Trofin
Pentru guvernul
Republicii Arabe Egipt,
dr. Hamed Abdel Latef El Sayeh