LEGE   Nr. 127 din 16 octombrie 1996

privind ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Croaţia pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnat la Zagreb la 25 ianuarie 1996

EMITENT:      PARLAMENTUL

PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL  NR. 271 din 31 octombrie 1996

 

    Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

    ARTICOL UNIC

    Se ratifică Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Croaţia pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnat la Zagreb la 25 ianuarie 1996.

 

    Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 25 iunie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI

VALER SUIAN

 

    Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 30 septembrie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

ADRIAN NĂSTASE

 

 

ACORD

între Guvernul României şi Guvernul Republicii Croaţia pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital

 

    Guvernul României şi Guvernul Republicii Croaţia,

    dorind să încheie un acord pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, au convenit după cum urmează:

 

    ART. 1

    Persoane vizate

    Prezentul acord se va aplica persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

    ART. 2

    Impozite vizate

    1. Prezentul acord se va aplica impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele unui stat contractant sau al autorităţilor sale locale ori al unităţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.

    2. Vor fi considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele asupra creşterii capitalului şi impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra sumei totale a salariilor plătite de întreprinderi.

    3. Impozitele existente asupra cărora se va aplica prezentul acord sunt, în special:

    a) În România:

    (i) impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice;

    (ii) impozitul pe profiturile persoanelor juridice;

    (iii) impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare;

    (iv) impozitul pe veniturile realizate din activităţi agricole;

    (v) impozitul pe dividende,

    denumite în continuare impozit român.

    b) În Republica Croaţia:

    (i) impozitul pe profit;

    (ii) impozitul pe venit, denumite în continuare impozit croat.

    4. Acordul se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau în esenţă similare, care sunt stabilite după data semnării acordului, în plus sau în locul impozitelor existente. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra modificărilor aduse în legislaţiile lor fiscale respective.

    ART. 3

    Definiţii generale

    1. În sensul prezentului acord, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

    a) termenul România înseamnă România şi, folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum şi zona economică exclusivă asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, drepturile suverane şi jurisdicţia, în concordanţă cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale aflate în apele mării, pe fundul şi în subsolul acestor ape;

    b) termenul Republica Croaţia, folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul Republicii Croaţia în cadrul graniţelor sale recunoscute internaţional, inclusiv orice zonă dincolo de apele teritoriale ale Republicii Croaţia, care, în concordanţă cu dreptul internaţional şi cu legislaţia Republicii Croaţia, este o zonă în care pot fi exercitate drepturile Republicii Croaţia cu privire la fundul şi subsolul mării şi la resursele sale naturale;

    c) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant, înseamnă România sau Republica Croaţia, după cum cere contextul;

    d) termenul impozit înseamnă impozit român sau impozit croat, după cum cere contextul;

    e) termenul persoană include o persoană fizică, o societate sau orice altă asociere de persoane:

    f) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată ca o persoană juridică în scopul impozitării;

    g) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

    h) expresia transport internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă, vapor, aeronavă, vehicul de transport feroviar sau rutier, exploatat de o întreprindere care are locul conducerii sale efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului când asemenea navă, vapor, aeronavă, vehicul de transport feroviar sau rutier este exploatat numai între locuri situate în celălalt stat contractant;

    i) termenul naţional înseamnă orice persoană fizică având cetăţenia unui stat contractant şi orice persoană juridică, asociaţie şi orice altă entitate având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;

    j) expresia autoritate competentă înseamnă:

    (i) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat;

    (ii) în cazul Republicii Croaţia, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat.

    2. În ceea ce priveşte aplicarea acordului de către un stat contractant, orice termen care nu este definit în acord va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acelui stat contractant cu privire la impozitele la care acordul se aplică.

    ART. 4

    Rezident

    1. În sensul prezentului acord, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, potrivit legislaţiei acelui stat contractant, este supusă impunerii în acel stat contractant, urmare domiciliului său, rezidenţei sale, locului de conducere sau oricărui alt criteriu de natură similară. Dar această expresie nu include orice persoană care este supusă impunerii în acel stat contractant numai pentru faptul că realizează venituri din surse aflate în acel stat ori că are capital situat acolo.

    2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său va fi determinat după cum urmează:

    a) aceasta va fi considerată rezidentă a statului contractant în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în ambele state contractante, va fi considerată rezidentă a statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

    b) dacă statul în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici unul dintre statele contractante, atunci ea va fi considerată rezidentă a statului în care locuieşte în mod obişnuit;

    c) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă a statului contractant al cărui naţional este;

    d) dacă această persoană este naţional al ambelor state contractante sau al nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

    3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, atunci va fi considerată rezidentă a statului în care este situat locul conducerii sale efective.

    ART. 5

    Sediu permanent

    1. În sensul prezentului acord, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfăşoară, în întregime sau în parte, activitatea sa.

    2. Expresia sediu permanent include în special:

    a) un loc de conducere;

    b) o sucursală;

    c) un birou;

    d) o uzină;

    e) un atelier;

    f) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.

    3. Expresia sediu permanent cuprinde, de asemenea:

    a) un şantier de construcţii, un proiect de construcţie, montaj sau instalaţie, ori activităţile de supraveghere în legătură cu acestea, dar numai când acestea durează mai mult de 12 luni;

    b) furnizarea de servicii, inclusiv servicii de consultanţă, de către o întreprindere a unui stat contractant, prin angajaţii săi sau prin alt personal angajat de întreprindere în celălalt stat contractant, cu condiţia ca această activitate să dureze, pentru acelaşi proiect sau un proiect conex, o perioadă sau perioade care însumează mai mult de 12 luni;

    c) utilizarea într-un stat contractant a unei instalaţii sau a unui utilaj de forare ori a unui vapor în legătură cu acestea, în vederea explorării sau exploatării resurselor naturale, numai dacă asemenea utilizare durează mai mult de 12 luni.

    4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent va fi considerată ca neincluzând:

    a) folosirea de instalaţii, exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau livrării de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii;

    b) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii, exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau livrării;

    c) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii, exclusiv în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

    d) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv în scopul cumpărării de produse sau mărfuri, sau al colectării de informaţii pentru întreprindere;

    e) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv în scopul desfăşurării pentru întreprindere a oricărei alte activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar;

    f) vânzarea de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii, expuse în cadrul unui târg sau al unei expoziţii temporare, ocazionale, după închiderea târgului sau expoziţiei menţionate;

    g) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv pentru orice combinare de activităţi menţionate la subparagrafele a) - f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.

    5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, când o persoană - alta decât un agent cu statut independent, căruia i se aplică prevederile paragrafului 6 - îşi desfăşoară activitatea în numele unei întreprinderi şi îşi exercită în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, acea întreprindere va fi considerată ca având un sediu permanent în acel stat, în legătură cu orice activităţi pe care acea persoană le exercită pentru întreprindere, în afară de cazul când activităţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4, care, dacă ar fi exercitate într-un loc fix de afaceri, nu ar face din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelui paragraf.

    6. O întreprindere nu va fi considerată ca având un sediu permanent într-un stat contractant, numai pentru faptul că aceasta îşi exercită activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.

    7. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care desfăşoară activitatea de afaceri în acel celălalt stat contractant (fie printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face din una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

    ART. 6

    Venituri din proprietăţi imobiliare

    1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv venitul din agricultură sau din exploatări forestiere), situate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

    2. Expresia proprietăţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate. Expresia va include, în orice caz, accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi exploatări forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, vapoarele, aeronavele, vehiculele de transport feroviar şi rutier nu sunt considerate proprietăţi imobiliare.

    3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţilor imobiliare.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se vor aplica, de asemenea, veniturilor provenind din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietăţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.

    ART. 7

    Profiturile întreprinderii

    1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat contractant, în afară de cazul în care întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai acea parte din ele care este atribuibilă acelui sediu permanent.

    2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci vor fi atribuite în fiecare stat contractant acelui sediu permanent profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare, în condiţii identice sau similare, şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea al cărei sediu permanent este.

    3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent vor fi admise la scădere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul că acestea s-au efectuat în statul în care se află situat sediul permanent sau în altă parte. Această prevedere se va aplica sub rezerva restricţiilor prevăzute de legislaţia internă.

    4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul ce se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu va împiedica acel stat contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzuală; metoda de repartizare adoptată va fi, totuşi, aceea prin care rezultatul va fi în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol.

    5. Nici un profit nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul că acest sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

    6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent va fi determinat în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul în care există motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.

    7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentului acord, atunci prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.

    ART. 8

    Transport internaţional

    1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor, vehiculelor de transport feroviar sau rutier vor fi impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

    2. Profiturile obţinute din exploatarea vapoarelor angajate în transportul pe căi navigabile interioare vor fi impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

    3. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval sau de transport pe căi navigabile interioare se află la bordul unei nave sau al unui vapor, atunci acesta se va considera a fi situat în statul contractant în care se află portul de înregistrare a navei sau a vaporului, sau, dacă nu există un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava sau vaporul.

    4. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transporturi.

    ART. 9

    Întreprinderi asociate

    1. Când:

    a) o întreprindere a unui stat contractant participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau

    b) aceleaşi persoane participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile, care fără aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt, datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţă.

    2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat - şi impune în consecinţă - profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impunerii în acel celălalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat contractant menţionat, dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci acel celălalt stat va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea unor astfel de modificări se va ţine seama de celelalte prevederi ale prezentului acord şi, dacă va fi necesar, autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.

    ART. 10

    Dividende

    1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

    2. Totuşi aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 5% din suma brută a dividendelor.

    Prezentul paragraf nu va afecta impunerea societăţii în ceea ce priveşte profiturile din care se plătesc dividendele.

    3. Termenul dividende, folosit în acest articol, înseamnă veniturile provenind din acţiuni sau din drepturile de folosinţă, din părţi miniere, din părţi de fondator sau din alte drepturi care nu sunt titluri de creanţă, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte părţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni, de către legislaţia fiscală a statului în care este rezidentă societatea distribuitoare a dividendelor.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica, dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat acolo, sau exercită în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende, în legătură cu care dividendele sunt plătite, este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 14, după caz.

    5. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat contractant nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al acelui celălalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende, în legătură cu care dividendele sunt plătite, este efectiv legată de un sediu permanent sau a bază fixă situată în acel celălalt stat contractant, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă, în întregime sau în parte, profituri sau venituri provenind din acel celălalt stat contractant.

    ART. 11

    Dobânzi

    1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

    2. Totuşi aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat contractant, dar, dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a dobânzilor.

    3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant vor fi scutite de impozit în acel stat contractant, dacă sunt obţinute şi deţinute efectiv de guvernul celuilalt stat contractant, de o autoritate locală sau o unitate administrativ-teritorială a acestuia, sau de orice agenţie sau unitate bancară ori instituţie a acelui guvern, a autorităţii locale sau a unităţii administrativ-teritoriale, sau, dacă creanţele unui rezident al celuilalt stat contractant sunt garantate, asigurate sau finanţate, direct ori indirect, de o instituţie financiară aparţinând în întregime guvernului celuilalt stat contractant.

    4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile din titluri de creanţă de orice natură, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză de participare la profiturile debitorului, şi, în special, veniturile din efecte publice, titluri de creanţă sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanţă sau obligaţiuni. Penalităţile pentru, plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi, în sensul prezentului articol.

    5. Prevederile paragrafelor 1, 2 şi 3 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau exercită în acel celălalt stat contractant profesii independente, printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 14, după caz.

    6. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant, când plătitorul este însuşi acel stat, o autoritate locală sau o unitate administrativ-teritorială, ori un rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportă de acel sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste dobânzi vor fi considerate că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

    7. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv, în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor va rămâne impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentului acord.

    ART. 12

    Redevenţe

    1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

    2. Totuşi aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat contractant, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a redevenţelor.

    3. Termenul redevenţe, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă plăţi de orice natură, primite pentru folosirea sau concesionarea folosirii oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf, filmelor sau benzilor ori altor mijloace de redare folosite pentru emisiunile de radio sau televiziune, transmisiilor prin satelit ori cablu sau prin orice mijloace electronice folosite pentru emisiunile destinate publicului, pentru orice patent, marca de comerţ, desen sau model, plan, formulă secretă sau procedeu de fabricaţie sau pentru orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific ori pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific (know-how).

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica, dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau exercită în acel celălalt stat profesii independente, printr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 14, după caz.

    5. Redevenţele se consideră că provin dintr-un stat contractant, când plătitorul este însuşi acel stat, o autoritate locală sau o unitate administrativ-teritorială a acestuia sau un rezident al acelui stat contractant. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a apărut obligaţia de a plăti redevenţele şi aceste redevenţe sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste redevenţe vor fi considerate că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

    6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, ţinând seama de utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care acestea sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv, în lipsa unor astfel de relaţii prevederile prezentului articol se vor aplica numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor va rămâne impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentului acord.

    ART. 13

    Câştiguri din capital

    1. Câştigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăţilor imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6, şi situate în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

    2. Câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţii mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietăţii mobiliare ţinând de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant, pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau bază fixă, pot fi impuse în acel celălalt stat.

    3. Câştigurile provenind din înstrăinarea navelor, aeronavelor, vehiculelor de transport feroviar sau rutier exploatate în trafic internaţional, a vapoarelor angajate în transportul pe căi navigabile interioare sau a proprietăţii mobiliare, ţinând de exploatarea unor asemenea nave, vapoare, aeronave, vehicule de transport feroviar sau rutier, vor fi impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

    4. Câştigurile provenind din înstrăinarea acţiunilor care fac parte din capitalul social al unei societăţi a cărei proprietate constă, direct sau indirect, în principal din proprietăţi imobiliare situate într-un stat contractant pot fi impuse în acel stat contractant.

    5. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricărei proprietăţi, alta decât cea la care se face referire în paragrafele 1, 2, 3 şi 4 vor fi impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

    ART. 14

    Profesii independente

    1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activităţi cu caracter independent vor fi impozabile numai în acel stat contractant, cu excepţia cazului în care este îndeplinită una dintre următoarele condiţii, situaţie în care aceste venituri pot fi, de asemenea, impuse în celălalt stat contractant:

    a) dacă dispune în mod obişnuit în celălalt stat contractant de o bază fixă în scopul exercitării activităţilor sale. În acest caz, în acel celălalt stat contractant poate fi impusă numai partea de venit care este atribuibilă acelei baze fixe; sau

    b) dacă şederea lui în celălalt stat contractant este pentru o perioadă sau perioade care depăşesc în total 183 de zile în anul fiscal vizat. În acest caz, în acel celălalt stat contractant poate fi impusă numai partea de venit care este obţinută din activităţi exercitate în acel celălalt stat.

    2. Expresia profesii independente cuprinde, în special, activităţile independente, de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.

    ART. 15

    Profesii dependente

    1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18 şi 19, salariile şi alte remuneraţii similare, obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată, vor fi impozabile numai în acel stat, în afară de cazul în care activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este astfel exercitată, remuneraţiile primite pot fi impuse în acel celălalt stat.

    2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat menţionat, dacă:

    a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni începând sau sfârşind în anul calendaristic vizat; şi

    b) remuneraţiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat; şi

    c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează o are în celălalt stat contractant.

    3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile primite pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave, aeronave, vehicul de transport feroviar sau rutier, exploatate în trafic internaţional, sau la bordul unui vapor angajat în transportul pe căi navigabile interioare pot fi impuse în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

    ART. 16

    Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie

    Tantiemele, jetoanele de prezenţă şi alte remuneraţii similare, obţinute de un rezident al unui stat contractant, în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

    ART. 17

    Artişti şi sportivi

    1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant, în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau televiziune, ori ca interpreţi muzicali sau ca sportivi, din activitatea lor personală desfăşurată în această calitate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

    2. Când veniturile în legătură cu activităţile personale exercitate în calitate de artist de spectacol sau de sportiv nu revin artistului de spectacol sau sportivului însuşi ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activităţile artistului de spectacol sau ale sportivului.

    3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol, veniturile obţinute de artiştii de spectacol sau de sportivii care sunt rezidenţi ai unui stat contractant din activităţile exercitate în celălalt stat contractant, în cadrul schimburilor culturale dintre cele două state contractante, vor fi scutite reciproc de impozit în acel celălalt stat contractant, numai dacă aceste activităţi sunt sponsorizate de guvernul unui stat contractant şi activităţile nu sunt desfăşurate în scopul obţinerii de profituri.

    ART. 18

    Pensii

    1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariată desfăşurată în trecut vor fi impozabile numai în acel stat contractant.

    2. Independent de prevederile paragrafului 1, pensiile şi alte plăţi similare făcute în baza unui program de asistenţă socială publică din cadrul sistemului de asigurări sociale al unui stat contractant, al unei autorităţi locale sau al unei unităţi administrativ-teritoriale a acestuia vor fi impozabile numai în acel stat contractant.

    ART. 19

    Funcţii publice

    1. a) Remuneraţiile, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant, o autoritate locală sau o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat contractant, autorităţii locale sau unităţii administrativ-teritoriale vor fi impozabile numai în acel stat contractant.

    b) Totuşi aceste remuneraţii vor fi impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acel stat contractant şi persoana fizică este rezident al acelui stat contractant; şi

    (i) este un naţional al acelui stat contractant, sau

    (ii) nu a devenit rezident al acelui stat contractant numai în scopul prestării serviciilor.

    2. a) Orice pensii plătite de sau din fonduri create de un stat contractant, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, autorităţii locale sau unităţii administrativ-teritoriale vor fi impozabile numai în acel stat.

    b) Totuşi aceste pensii vor fi impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă persoana fizică este rezident şi naţional al acelui stat.

    3. Prevederile art. 15, 16 şi 18 se vor aplica remuneraţiilor şi pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia.

    ART. 20

    Profesori, studenţi şi practicanţi

    1. Sumele pe care le primeşte un profesor, care este rezident al unui stat contractant şi care este prezent în celălalt stat contractant pentru o perioadă care nu depăşeşte 2 ani, în scopul realizării de studii ştiinţifice sau pentru cercetare ori pentru predare la o universitate acreditată, colegiu, şcoală sau altă instituţie de educaţie, sau o instituţie publică de cercetare ori altă instituţie angajată în cercetarea întreprinsă în interes public, vor fi impozabile numai în primul stat contractant menţionat.

    Prezentul articol nu se va aplica veniturilor obţinute din cercetare, dacă asemenea cercetare nu este întreprinsă în interes public ci în principal în beneficiul privat al unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.

    2. Sumele, altele decât remuneraţiile pentru o activitate personală desfăşurată, pe care le primeşte pentru întreţinere, educare sau pregătire un student sau un practicant care este sau a fost, imediat anterior venirii sale într-un stat contractant, rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat contractant menţionat, numai în scopul educării sau pregătirii sale, nu vor fi impuse în acel stat contractant, cu condiţia ca astfel de sume să provină şi să fie remise din surse situate în afara acelui stat contractant.

    3. Sumele, altele decât remuneraţiile pentru o activitate personală desfăşurată, pe care le primeşte o persoană - care este sau a fost, imediat anterior vizitării unui stat contractant, rezident al celuilalt stat contractant - ca donaţie, bursă sau premiu de la o organizaţie privată nonprofit, religioasă, caritabilă, ştiinţifică, literară sau de educaţie, sau de la o instituţie publică similară, nu vor fi impuse în primul stat contractant menţionat.

    4. Un student sau un practicant, în sensul paragrafului 2, sau un beneficiar al unei donaţii, burse sau premiu, în sensul paragrafului 3, care este prezent într-un stat contractant pentru o perioadă care nu depăşeşte 4 ani, nu va fi impus în acel stat contractant pentru orice remuneraţii obţinute din servicii dependente, cu condiţia ca asemenea servicii să fie desfăşurate în scopul suplimentării fondurilor necesare pentru întreţinere, educare sau pregătire.

    ART. 21

    Alte venituri

    1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentului acord, vor fi impozabile numai în acel stat contractant.

    2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietăţile imobiliare, aşa cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, dacă primitorul unor astfel de venituri, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau prestează în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care venitul este plătit este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie, se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 14, după caz.

    3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, care nu sunt tratate la articolele precedente ale acestui acord şi provenind din celălalt stat contractant, pot fi, de asemenea, impuse în acel celălalt stat contractant.

    ART. 22

    Capital

    1. Capitalul reprezentat de proprietăţi imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6, deţinute de un rezident al unui stat contractant şi situate în celălalt stat contractant, poate fi impus în acel celălalt stat contractant.

    2. Capitalul reprezentat de proprietăţi mobiliare, făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant, sau de proprietăţi mobiliare aparţinând unei baze fixe utilizate de un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente poate fi impus în acel celălalt stat contractant.

    3. Capitalul reprezentat de nave, aeronave, vehicule de transport feroviar şi rutier, exploatate în trafic internaţional, şi de vapoare angajate în transportul pe căi navigabile interioare şi de proprietăţile mobiliare ţinând de exploatarea unor asemenea nave, vapoare, aeronave, vehicule de transport feroviar şi rutier va fi impozabil numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

    4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat contractant.

    ART. 23

    Evitarea dublei impuneri

    1. În cazul unui rezident al României, dubla impunere va fi evitată după cum urmează:

    a) când un rezident al României realizează venit sau deţine capital, care, conform prevederilor acestui acord, poate fi impus în Republica Croaţia, atunci România va scuti de impozit acest venit sau capital - cu excepţia veniturilor menţionate la subparagraful b) - şi va lua în considerare, pentru determinarea cotei de impozit, venitul total obţinut, cota de impozit rezultată aplicându-se numai asupra venitului rămas;

    b) când un rezident al României realizează elemente de venit, care, potrivit prevederilor art. 10, 11 şi 12, pot fi impuse în Republica Croaţia, atunci România va acorda, ca o deducere din impozitul pe venit al acelui rezident, o sumă egală cu impozitul plătit în Republica Croaţia. Totuşi această deducere nu va putea depăşi acea parte a impozitului, calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă unor asemenea elemente de venit ce pot fi impuse în Republica Croaţia.

    2. În cazul unui rezident al Republicii Croaţia, dubla impunere va fi evitată după cum urmează:

    Când un rezident al Republicii Croaţia realizează venit sau deţine capital, care, conform prevederilor acestui acord, poate fi impus în România, Republica Croaţia va acorda:

    a) ca o deducere din impozitul pe venit al acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în România;

    b) ca o deducere din impozitul pe capital al acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe capital plătit în România.

    Totuşi, în fiecare dintre situaţii, această deducere nu va depăşi acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă, după caz, venitului sau capitalului ce poate fi impus în România.

    Când, în conformitate cu orice prevedere a acestui acord, venitul obţinut sau capitalul deţinut de un rezident al unui stat contractant este scutit de impozit în acel stat contractant, acel stat contractant poate, cu toate acestea, să ia în considerare, la calcularea impozitului asupra venitului rămas sau capitalului unui asemenea rezident, venitul sau capitalul scutit.

    ART. 24

    Nediscriminarea

    1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant la nici o impunere sau obligaţie legată de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii acelui celălalt stat contractant aflaţi în aceeaşi situaţie, în special în ceea ce priveşte rezidenţa. Independent de prevederile art. 1, această prevedere se va aplica, de asemenea, şi persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

    2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile, în acel celălalt stat, decât impunerea stabilită întreprinderilor acelui celălalt stat, care desfăşoară aceleaşi activităţi. Această prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant nici o deducere personală, înlesnire şi reducere în ceea ce priveşte impunerea, pe considerente privind statutul civil ori responsabilităţile familiale pe care le acordă rezidenţilor săi.

    3. Cu excepţia cazului în care se aplică prevederile paragrafului 1 al art. 9, ale paragrafului 7 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redevenţele şi alte sume plătite de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat contractant menţionat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant faţă de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinării capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi când ar fi fost contractate faţă de un rezident al primului stat contractant menţionat.

    4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parţial deţinut sau controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat la nici o impunere sau obligaţie legată de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat contractant menţionat.

    5. Prevederile prezentului articol, independent de prevederile art. 2, se vor aplica impozitelor de orice fel şi de orice natură.

    ART. 25

    Procedura amiabilă

    1. Când o persoană consideră că, datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante, rezultă sau va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentului acord, aceasta poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acestor state, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă situaţia sa se încadrează în prevederile paragrafului 1 al art. 24, acelui stat contractant al cărui naţional este. Cazul trebuie prezentat în 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă că impunerea este contrară prevederilor acordului.

    2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impuneri care nu este în conformitate cu acordul. Orice înţelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripţie prevăzută în legislaţia internă a statelor contractante.

    3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării acordului. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de acord.

    4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, în scopul realizării unei înţelegeri, în sensul paragrafelor precedente. Când, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare necesar un schimb oral de opinii, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanţi ai autorităţilor competente ale statelor contractante.

    ART. 26

    Schimb de informaţii

    1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicării prevederilor prezentului acord sau legislaţiei interne a statelor contractante privitoare la impozitele vizate de acord, în măsura în care impunerea la care se referă nu este contrară prevederilor acordului. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinută de un stat contractant va fi tratată ca secret, în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută conform prevederilor legislaţiei interne a acelui stat, şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv instanţelor judecătoreşti şi organelor administrative) însărcinate cu stabilirea sau încasarea, aplicarea sau urmărirea ori soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul acordului. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti sau în deciziile judiciare.

    2. Prevederile paragrafului 1 nu vor impune în nici un caz unui stat contractant obligaţia:

 

    a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;

    b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau celuilalt stat contractant;

    c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret de afaceri, industrial, comercial sau profesional, un procedeu de fabricaţie sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

    ART. 27

    Agenţi diplomatici şi funcţionari consulari

    Prevederile prezentului acord nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază agenţii diplomatici sau funcţionarii consulari în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.

    ART. 28

    Intrarea în vigoare

    1. Prezentul acord va intra în vigoare în a 30-a zi după data primirii pe canale diplomatice a ultimei notificări care indică încheierea procedurilor legale interne, necesare în fiecare ţară pentru intrarea în vigoare a acordului. Acest acord va fi aplicat, pentru veniturile obţinute sau capitalul deţinut în timpul anilor fiscali, începând cu sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care acordul intră în vigoare.

    2. Convenţia dintre Republica Socialistă România şi Republica Socialistă Federativă Iugoslavia pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Belgrad, la 29 aprilie 1986, îşi va înceta valabilitatea la data intrării în vigoare a prezentului acord între cele două state contractante.

    ART. 29

    Denunţarea

    Prezentul acord va rămâne în vigoare o perioadă nedeterminată, dar fiecare dintre statele contractante poate să remită celuilalt stat contractant, pe canale diplomatice, o notă de denunţare scrisă la sau înainte de a 30-a zi a lunii iunie a oricărui an calendaristic, începând după expirarea unei perioade de 5 ani de la data intrării în vigoare. În această situaţie, prezentul acord va înceta să aibă efect, în ceea ce priveşte venitul obţinut şi capitalul deţinut în timpul anilor fiscali, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor celui în care a fost remisă nota de denunţare.

    Întocmit în dublu exemplar la Zagreb, la 25 ianuarie 1996, în limbile română, croată şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În cazul oricărei divergenţe de interpretare a textelor în limbile română şi croată, textul în limba engleză va prevala.

 

                   Pentru Guvernul României,

                   Alexandru Stănescu,

                   ministrul industriilor

 

                   Pentru Guvernul Republicii Croaţia,

                   Davor Stern,

                   ministrul economiei