DECRET   Nr. 418 din  5 decembrie 1979

pentru ratificarea unor tratate internaţionale

EMITENT:      CONSILIUL DE STAT

PUBLICAT  ÎN: BULETINUL OFICIAL  NR. 97 din  8 decembrie 1979

    Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează:

   (…)

    ART. 7

    Se ratifică Convenţia dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Canadei pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere, semnată la Ottawa la 20 noiembrie 1978.

    (…)

NICOLAE CEAUŞESCU

Preşedintele

Republicii Socialiste România

(…)

CONVENŢIE

între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Canadei pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere

    Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Canadei, dorind sa promoveze şi sa întărească relaţiile economice între cele două tari şi de a încheia o convenţie pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere, au convenit asupra următoarelor dispoziţii:

    ART. 1

    Persoane vizate

    Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia din statele contractante sau ale fiecăruia din cele două state.

    ART. 2

    Impozite vizate

    1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit şi pe avere percepute în contul fiecăruia dintre statele contractante, indiferent de sistemul de percepere.

    2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe avere impozitele percepute pe venitul total, pe averea totală sau pe elemente de venit ori de avere, inclusiv impozitele pe câştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile şi imobile, impozitele pe suma retribuţiilor plătite de întreprinderi, precum şi impozitele asupra creşterii valorii.

    3. Impozitele prezente care cad sub incidenţa convenţiei sunt următoarele:

    a) în ceea ce priveşte România:

    (i) impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice şi juridice;

    (ii) impozitul pe veniturile societăţilor mixte constituite cu participarea organizaţiilor economice române şi a partenerilor străini;

    (iii) impozitul pe veniturile realizate din activităţi agricole

    (mai jos denumite impozit român);

    b) în ceea ce priveşte Canada:

    impozitele pe venit percepute de guvernul Canadei

    (mai jos denumite impozit canadian).

    4. Convenţia se va aplica, de asemenea, impozitelor identice sau analoage şi impozitelor pe avere, care ar intra în vigoare după data semnării prezentei convenţii şi care s-ar adaugă celor existente sau care le-ar înlocui. Modificările importante aduse legislaţiilor fiscale ale statelor contractante vor fi comunicate reciproc.

    ART. 3

    Definiţii generale

    1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

    a) (i) termenul România, folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul Republicii Socialiste România, inclusiv solul şi subsolul marin al regiunilor situate în afara apelor teritoriale ale României, asupra cărora România exercită drepturi suverane în conformitate cu dreptul internaţional şi cu legislaţia sa naţională, în scopul explorării şi exploatării resurselor naturale ale acestora;

    (ii) termenul Canada, folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul Canadei, inclusiv solul şi subsolul marin al regiunilor situate în afara apelor teritoriale ale Canadei, asupra cărora Canada exercită drepturi suverane în conformitate cu dreptul internaţional şi cu legislaţia sa naţională, în scopul explorării şi exploatării resurselor naturale ale acestora;

    b) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant indică, după context, România sau Canada;

    c) termenul persoana cuprinde persoanele fizice, societăţile şi orice alte grupări de persoane şi, în ceea ce priveşte Canada, cuprinde de asemenea succesiunile (estates) şi fiduciile (trusts);

    d) termenul societate indică orice persoana juridică sau orice entitate considerată ca persoana juridică în scopul de impunere; de asemenea, indică o societate mixtă în sensul dreptului român şi o corporaţie în sensul dreptului canadian;

    e) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant indică, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

    f) expresia autoritate competenta indică:

    (i) în ceea ce priveşte România, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;

    (ii) în ceea ce priveşte Canada, ministrul venitului naţional sau reprezentantul sau autorizat;

    g) termenul impozit indică, după context, impozit român sau impozit canadian;

    h) termenul naţional înseamnă:

    (i) orice persoana fizică care posedă cetăţenia unui stat contractant;

    (ii) orice persoana juridică, societate de persoane şi asociaţie, constituite în conformitate cu legislaţia în vigoare în fiecare stat contractant.

    2. Pentru aplicarea convenţiei de unul dintre statele contractante, orice expresie care nu este altfel definită are sensul atribuit de legislaţia statului menţionat care reglementează impozitele făcând obiectul convenţiei, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită.

    ART. 4

    Domiciliu fiscal

    1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant indică orice persoana care în virtutea legislaţiei acelui stat este subiect de impunere în acest stat datorită domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii sau pe baza oricărui alt criteriu de natura analoagă.

    2. Când, conform dispoziţiilor paragrafului 1, o persoană fizică este considerată rezidenta a fiecăruia din statele contractante cazul se rezolvă după regulile ce urmează:

    a) aceasta persoana este considerată rezidenta a statului contractant în care dispune de o locuinţă permanenta. Dacă dispune de o locuinţă permanenta în fiecare din statele contractante, ea este considerată rezidenta a statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sunt cele mai strânse (mai jos denumite centrul intereselor vitale);

    b) dacă statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă aceasta persoana nu dispune de o locuinţă permanenta în nici unul din statele contractante, ea este considerată rezidenta a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;

    c) dacă aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în fiecare din statele contractante sau dacă nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul din ele, ea este considerată ca rezidenta a statului contractant a cărui cetăţenie o are;

    d) dacă aceasta persoana are cetăţenia fiecăruia din statele contractante sau dacă nu are cetăţenia nici unuia din ele, autorităţile competente ale statelor contractante tranşează problema de comun acord.

    3. Când, potrivit dispoziţiilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este socotită rezidenta a fiecăruia din statele contractante, autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui de comun acord sa rezolve problema şi sa determine modalităţile de aplicare a prezentei convenţii fata de acea persoana.

    ART. 5

    Sediu stabil

    1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu stabil indică un loc fix de afaceri în care întreprinderea exercită în total sau în parte activitatea sa.

    2. Expresia sediu stabil cuprinde îndeosebi:

    a) un sediu de conducere;

    b) o sucursală;

    c) un birou;

    d) o uzină;

    e) un atelier;

    f) o mină, o carieră sau orice alt loc de extracţie a bogăţiilor naturale;

    g) un şantier de construcţie a cărui durata depăşeşte 12 luni;

    h) un şantier de montaj a cărui durata depăşeşte 6 luni.

    3. Se consideră ca nu este sediu stabil când:

    a) se folosesc instalaţii numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrării mărfurilor aparţinând întreprinderii;

    b) mărfurile aparţinând întreprinderii sunt păstrate numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrării;

    c) mărfurile aparţinând întreprinderii sunt depozitate numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

    d) un loc fix de afaceri folosit numai în scopul de a cumpăra mărfuri sau de a strânge informaţii pentru întreprindere;

    e) un loc fix de afaceri folosit numai în scopuri de publicitate, de furnizare de informaţii, de cercetări ştiinţifice sau activităţi analoage care au caracter preparatoriu sau auxiliar pentru întreprindere;

    f) mărfurile aparţinând întreprinderii, care au fost expuse la un târg sau expoziţie sunt vândute de întreprindere la închiderea acelui târg sau expoziţie.

    4. O persoană - alta decât un agent care are un statut independent în sensul paragrafului 5 - activând într-unul din statele contractante în contul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant se consideră sediu stabil în primul stat contractant, dacă ea dispune în acest stat de puteri pe care le exercită în mod obişnuit, care ii permit sa încheie contracte în numele întreprinderii, cu condiţia ca activitatea acestei persoane sa nu fie limitată la cumpărarea de mărfuri pentru întreprindere.

    5. Nu se consideră ca o întreprindere a unui stat contractant are un sediu stabil în celălalt stat contractant numai prin faptul ca aceasta îşi exercită aici activitatea prin intermediul unui curtier, a unui comisionar general sau a oricărui alt intermediar cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul obişnuit al activităţii lor.

    6. Faptul ca o societate rezidenta a unui stat contractant controlează sau este controlată de către o societate care este rezidenta a celuilalt stat contractant sau care exercită acolo activitatea sa (prin intermediul unui sediu stabil sau nu) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din una din aceste societăţi un sediu stabil al celeilalte.

    ART. 6

    Venituri imobiliare

    1. Veniturile provenind din bunuri imobile inclusiv veniturile din exploatările agricole şi forestiere, sunt impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sunt situate.

    2. În sensul prezentei convenţii, expresia bunuri imobile este definită în conformitate cu legislaţia statului contractant în care sunt situate bunurile în discuţie. Expresia cuprinde, în orice caz, accesoriile, inventarul viu sau mort al exploatărilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dispoziţiile dreptului comun privind proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, surselor şi a altor bogăţii ale solului; navele şi aeronavele nu sunt considerate ca bunuri imobile.

    3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplică veniturilor provenind din exploatare directa, din închiriere sau arendare ca şi din orice alta forma de exploatare de bunuri imobile şi beneficiilor provenite din înstrăinarea unor asemenea bunuri.

    4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din bunurile imobile unei întreprinderi, precum şi veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesiuni libere.

    ART. 7

    Beneficiile întreprinderilor

    1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant nu sunt impozabile decât în acest stat, cu condiţia ca întreprinderea sa nu exercite activitatea sa în celălalt stat contractant printr-un sediu stabil situat în acel stat. Dacă întreprinderea exercită sau a exercitat activitatea sa în acest fel, beneficiile întreprinderii sunt impozabile în celălalt stat, dar numai în măsura în care acestea sunt atribuibile acelui sediu stabil.

    2. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitatea sa în celălalt stat contractant prin intermediul unui sediu stabil situat în acel stat, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu stabil, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată exercitând activităţi identice sau analoage în condiţii identice sau analoage şi tratând cu toată independenta cu întreprinderea al cărui sediu stabil este.

    3. La determinarea beneficiilor unui sediu stabil se iau în considerare cheltuielile deductibile făcute pentru scopurile urmărite de acest sediu stabil, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administraţie, fie ca s-au efectuat în statul în care se află sediul stabil, fie în alta parte.

    4. Nu se va atribui nici un beneficiu unui sediu stabil numai pentru faptul ca acest sediu stabil a cumpărat mărfuri pentru întreprindere.

    5. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu stabil se determină în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afara de cazul când există motive valabile şi suficiente pentru a proceda altfel.

    6. Când beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile acelor articole nu sunt afectate de dispoziţiile prezentului articol.

    ART. 8

    Navigaţie maritima şi aeriană

    1. Beneficiile pe care o întreprindere a unui contractant le obţine din exploatarea în trafic internaţional a navelor şi aeronavelor nu sunt impozabile decât în acel stat.

    2. Prin excepţie de la dispoziţiile paragrafului 1 şi ale art. 7, beneficiile provenite din exploatarea navelor sau aeronavelor folosite în principal pentru transportul pasagerilor sau al mărfurilor exclusiv între puncte situate într-un stat contractant sunt impozabile în acest stat.

    3. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 se aplică, de asemenea, beneficiilor avute în vedere la paragrafele menţionate pe care o întreprindere a unui stat contractant le obţine din participarea sa la un pool, la o exploatare în comun sau la un organism internaţional de transporturi.

    ART. 9

    Întreprinderi asociate

    1. Atunci când:

    a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau când

    b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,

    şi când, într-un caz şi în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, beneficiile care, fără aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una din întreprinderi dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi şi impuse în consecinţa.

    2. Când beneficiile pentru care o întreprindere a unui stat contractant a fost impusă în acest stat sunt de asemenea incluse în beneficiile unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi impuse în consecinţa şi când beneficiile astfel incluse sunt beneficii care ar fi fost realizate de aceasta întreprindere din celălalt stat, dacă condiţiile convenite între cele două întreprinderi erau cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci primul stat va proceda la rectificarea corespunzătoare a cuantumului impozitului pe care l-a perceput asupra acestor beneficii. Pentru determinarea ajustării de făcut, se va ţine seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii referitoare la natura veniturilor.

    3. Un stat contractant nu va rectifica beneficiile unei întreprinderi în cazurile avute în vedere la paragraful 1 după expirarea termenelor prevăzute de legislaţia sa naţională şi, în orice caz, după expirarea a 5 ani începând de la sfârşitul anului în curs de când beneficiile care ar face obiectul unei astfel de rectificări ar fi fost realizate de o întreprindere a acestui stat. Prezentul paragraf nu se aplică în caz de frauda, de omisiune voluntară sau de neglijenţa.

    ART. 10

    Dividende

    1. Dividendele plătite de către o societate care este rezidenta a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat.

    2. Totuşi, aceste dividende pot fi impuse în statul contractant al cărui rezident este societatea plătitoare de dividende, potrivit legislaţiei acestui stat; însă dacă persoana care încasează dividendele este beneficiarul efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 15 la suta din suma brută a acestor dividende. Dispoziţiile acestui paragraf nu privesc impozitarea societăţii asupra beneficiilor din care se plătesc dividendele.

    3. Termenul dividende, folosit în acest articol, indică veniturile provenind din acţiuni, acţiuni sau bonuri de folosinţa, părţi miniere, părţi de fondator sau alte părţi cu excepţia creanţelor, beneficiile repartizate de societăţile mixte române subscriitorilor de capital, precum şi veniturile asimilate veniturilor din acţiuni de legislaţia fiscală a statului al cărui rezident este societatea distribuitoare.

    4. Dispoziţiile paragrafului 2 nu se aplică când beneficiarul dividendelor, rezident al unui stat contractant, exercită în celălalt stat contractant al cărui rezident este societatea plătitoare a dividendelor fie o activitate comercială sau industrială printr-un sediu stabil, fie o profesiune libera prin intermediul unei baze fixe şi de care se leagă efectiv participarea generatoare a dividendelor. În aceasta ipoteza sunt aplicabile, după caz, dispoziţiile art. 7 sau ale art. 14.

    5. Când o societate este rezidenta a unui stat contractant, celălalt stat contractant nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de societate, decât în măsura în care aceste dividende sunt plătite unui rezident al acestui celălalt stat sau în măsura în care participarea generatoare de dividende este legată efectiv de un sediu stabil sau de o bază fixa situată în acest celălalt stat, nici sa preleve vreun impozit cu titlu de impunere a beneficiilor nedistribuite, asupra beneficiilor nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite constau, în total sau în parte, din beneficii sau venituri provenind din acest celălalt stat.

    6. Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu poate fi interpretată ca impiedicind un stat contractant sa perceapă, asupra veniturilor unei societăţi atribuibile unui sediu stabil din acest stat, un impozit care se adaugă la impozitul ce ar fi aplicabil veniturilor unei societăţi care posedă naţionalitatea statului menţionat, cu condiţia ca impozitul adiţional astfel stabilit sa nu depăşească 15 la suta din suma veniturilor care nu au fost supuse impozitului adiţional menţionat în cursul anilor de impunere precedenţi. În sensul acestei dispoziţii, termenul venituri indică beneficiile atribuibile unui sediu stabil dintr-un stat contractant, pentru anul sau pentru anii anteriori, după scăderea tuturor impozitelor, altele decât impozitul adiţional vizat în prezentul paragraf, prelevate de acest stat asupra beneficiilor menţionate; totuşi, acest termen nu cuprinde beneficiile atribuibile unui sediu stabil al unei societăţi situate într-un stat contractant şi care au fost obţinute în cursul unui an în care activitatea societăţii nu a fost exercitată în principal în acest stat.

    ART. 11

    Dobânzi

    1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat.

    2. Totuşi, aceste dobânzi pot fi impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat; în cazul când dobânzile sunt impozabile în celălalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 15 la suta din suma brută a acestor dobânzi.

    3. Termenul dobânzi, folosit în prezentul articol, indică veniturile din creanţe de orice natura, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză de participare la beneficiile debitorului şi în special veniturile din rente de stat şi de obligaţiuni de împrumut, inclusiv primele şi premiile decurgând din aceste titluri, precum şi orice alte venituri asimilate veniturilor din sume împrumutate, de legislaţia fiscală a statului din care provin veniturile, dar nu cuprinde veniturile prevăzute la art. 10.

    4. Dispoziţiile paragrafului 2 nu se aplică când beneficiarul dobânzilor, rezident al unui stat contractant exercită în celălalt stat contractant din care provin dobânzile fie o activitate comercială sau industrială prin intermediul unui sediu stabil, fie o profesiune libera prin intermediul unei baze fixe şi de care sunt legate efectiv creanţele generatoare de dobânzi. În aceasta ipoteza sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 sau ale art. 14, după caz.

    5. Dobânzile sunt considerate ca provenind dintr-un stat contractant când debitorul este chiar acest stat, o subdiviziune politica, o subdiviziune administrativ-teritorială, o colectivitate locală sau un rezident al acelui stat. Totuşi, când debitorul dobânzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu stabil sau o bază fixa în legătura cu care a fost contractat împrumutul generator de dobânzi şi care le suportă, aceste dobânzi sunt considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul stabil sau baza fixa.

    6. Dacă, urmare a relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau relaţiilor pe care şi unul şi celălalt le întreţin cu terţe persoane, suma dobânzilor plătite, ţinând seama de creanţa pentru care ele sunt sunt vărsate, excede pe aceea asupra căreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplică numai acestei din urma sume. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămâne impozabilă în conformitate cu legislaţia fiecărui stat contractant şi ţinând seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

    7. Prin excepţie de la dispoziţiile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă sunt plătite pentru un împrumut făcut, garantat sau asigurat de acest celălalt stat sau de un organism public al acestui celălalt stat desemnat şi acceptat prin schimb de scrisori între autorităţile competente ale statelor contractante.

    ART. 12

    Redevenţe

    1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat.

    2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat; în cazul când aceste redevenţe sunt impozabile în celălalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 15 la suta din suma brută a acestor redevenţe.

    3. Prin excepţie de la dispoziţiile paragrafului 2, redevenţele cu titlu de drepturi de autor şi alte remuneraţii similare privind producerea sau reproducerea unei opere literare, dramatice, muzicale sau artistice, inclusiv redevenţele privind filmele cinematografice şi operele înregistrate pe film sau benzile destinate televiziunii sau radiodifuziunii, provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în statul din care provin şi potrivit legislaţiei acestui stat; impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 10 la suta din suma brută a acestor redevenţe, dacă aceste redevenţe sunt impozabile în celălalt stat contractant.

    4. Termenul redevenţe, utilizat în prezentul articol, indică remuneraţiile de orice natura plătite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor, a unui brevet, a unei mărci de fabrica sau de comerţ, a unui desen sau a unui model, a unui plan, a unei formule sau a unui procedeu secret, ca şi pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific şi pentru informaţii relative la o experienţă dobândită în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.

    5. Dispoziţiile paragrafelor 2 şi 3 nu se aplică când beneficiarul redevenţelor, rezident al unui stat contractant, exercită în celălalt stat contractant din care provin redevenţele fie o activitate comercială sau industrială prin intermediul unui sediu stabil, fie o profesiune libera prin intermediul unei baze fixe şi de care dreptul sau bunul generator de redevenţe este efectiv legat. În aceasta ipoteza sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 sau ale art. 14, după caz.

    6. Redevenţele sunt considerate ca provenind dintr-un stat contractant dacă debitorul este chiar acest stat, o subdiviziune politica, o subdiviziune administrativ-teritorială, o colectivitate locală sau un rezident al acelui stat. Cu toate acestea, când debitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu stabil sau o bază fixa prin care a fost încheiat contractul care da loc plăţii redevenţelor şi care suportă sarcina acestora, aceste redevenţe sunt considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul stabil sau baza fixa.

    7. Dacă, urmare a relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau pe care unul sau celălalt le întreţin cu terţe persoane, suma redevenţelor plătite, ţinând seama de prestarea pentru care ele sunt vărsate, excede pe aceea asupra cărora s-ar fi convenit de debitor şi creditor în lipsa unor asemenea relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplică numai acestei din urma sume. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămâne impozabilă în conformitate cu legislaţia fiecărui stat contractant şi ţinând cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

    ART. 13

    Câştiguri din înstrăinări de bunuri

    1. Câştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor imobile sunt impozabile în statul contractant în care sunt situate aceste bunuri.

    2. Câştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile făcând parte din activul unui sediu stabil pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant, sau a bunurilor mobile constitutive ale unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesiuni libere, inclusiv acele câştiguri provenind din înstrăinarea globală a acestui sediu stabil (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acestei baze fixe, sunt impozabile în acest celălalt stat. Cu toate acestea, câştigurile provenind din înstrăinarea navelor sau aeronavelor exploatate în trafic internaţional precum şi a bunurilor mobile afectate exploatării unor astfel de nave sau aeronave sunt impozabile numai în statul contractant în care aceste bunuri sunt impozabile în virtutea prevederilor art. 21 paragraful 3.

    3. Câştigurile provenind din înstrăinarea de acţiuni, de părţi sau de drepturi analoage de capital ale unei societăţi ale carei bunuri sunt constituite în principal din bunuri imobile situate într-un stat contractant sunt impozabile în acest stat.

    Câştigurile provenind din înstrăinarea unei participaţii într-o societate de persoane (partnership) sau într-o fiducie (trust) ale carei bunuri sunt constituite în principal din bunuri imobile situate într-un stat contractant sunt impozabile în acest stat.

    4. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decât cele menţionate în paragrafele 1, 2 şi 3, sunt impozabile numai în statul contractant al cărui rezident este cedentul.

    5. Dispoziţiile paragrafului 4 nu impietează asupra dreptului fiecăruia din statele contractante de a percepe conform legislaţiei sale un impozit asupra câştigurilor provenind din înstrăinarea unui bun şi realizate de o persoană fizică care este rezidenta a celuilalt stat contractant şi care la un moment dat, în cursul a cinci ani imediat precedenţi înstrăinării bunului, a fost rezidenta a primului stat.

    ART. 14

    Profesiuni independente

    1. Veniturile pe care un rezident al unui stat contractant le realizează dintr-o profesiune libera sau din alte activităţi independente cu caracter analog sunt impozabile numai în acel stat, cu condiţia ca acest rezident sa nu dispună în mod obişnuit în celălalt stat contractant de o bază fixa pentru exercitarea activităţii sale. Dacă dispune de o astfel de baza, veniturile sunt impozabile în celălalt stat, dar numai în măsura în care sunt atribuibile menţionatei baze fixe.

    Un rezident al unui stat contractant care exercită o profesiune libera sau alte activităţi independente în celălalt stat este considerat ca dispune de o asemenea baza fixa în acest celălalt stat dacă sta o perioadă sau perioade pe o durată totală depăşind 183 de zile în anului de impunere respectiv.

    2. Expresia profesiuni libere cuprinde în special activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi activitatea independenta a medicilor, avocaţilor, inginerilor, arhitecţilor, dentiştilor şi contabililor.

    ART. 15

    Profesiuni dependente

    1. Sub rezerva dispoziţiilor art. 16 şi 18, retribuţiile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuită sunt impozabile numai în acest stat cu condiţia ca activitatea sa nu fie exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea este exercitată în celălalt stat contractant, remuneraţiile primite cu acest titlu sunt impozabile în acest celălalt stat.

    2. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuită exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat contractant dacă:

    a) beneficiarul rămâne în celălalt stat contractant o perioadă sau perioade care nu depăşeşte în total 183 de zile în cursul anului calendaristic considerat şi

    b) remuneraţiile sunt plătite de către o persoană sau în numele unei persoane care încadrează în munca şi care nu este rezidenta a celuilalt stat şi

    c) sarcina acestor remuneraţii nu este suportată de către un sediu stabil sau de o bază fixa pe care persoana care încadrează în munca o are în celălalt stat.

    3. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale prezentului articol, remuneraţiile pentru o activitate retribuită exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatată în trafic internaţional de o întreprindere a unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat.

    ART. 16

    Tantieme

    Tantiemele, jetoanele de prezenta şi alte retribuţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau de conducere sau al unui organ analog al unei societăţi care este rezidenta a celuilalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat.

    ART. 17

    Artişti şi sportivi

    1. Prin derogare de la dispoziţiile art. 7, 14 şi 15, veniturile pe care artiştii de spectacole, cum sunt artiştii de teatru, de cinema, de radio sau televiziune şi muzicienii, precum şi sportivii, le obţin din activitatea lor personală desfăşurată în aceasta calitate, sunt impozabile în statul contractant în care aceste activităţi sunt exercitate.

    2. Când venitul din activităţile exercitate personal de un artist de spectacole sau de un sportiv este atribuit unei alte persoane decât artistul sau sportivul însuşi, prin derogare de la dispoziţiile art. 7, 14 şi 15, el poate fi impus în statul contractant în care se desfăşoară activităţile artistului sau sportivului.

    3. Dispoziţiile paragrafului 2 nu se aplică dacă se stabileşte ca nici artistul de spectacole sau sportivul, nici persoanele care ii sunt asociate nu participă direct sau indirect la beneficiile persoanei vizate la menţionatul paragraf.

    4. Veniturile pe care artiştii de spectacole sau sportivii rezidenţi ai unui stat contractant le realizează cu ocazia unor activităţi desfăşurate în celălalt stat contractant în cadrul schimburilor culturale stabilite prin convenţii culturale încheiate între cele două state contractante sunt scutite de impozit în acest celălalt stat contractant.

    ART. 18

    Funcţii publice

    1. a) Remuneraţiile, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant sau de una din subdiviziunile sale politice, subdiviziunile administrativ-teritoriale sau de colectivităţile locale unei persoane fizice pentru servicii prestate acestui stat, subdiviziune sau colectivităţi, nu sunt impozabile decât în acest stat.

    b) Cu toate acestea, asemenea remuneraţii nu sunt impozabile decât în statul contractant al cărui rezident este beneficiarul, dacă serviciile sunt prestate în acel stat şi dacă beneficiarul remuneraţiei nu a devenit rezident al statului menţionat numai în scopul de a presta serviciile.

    2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu se aplică remuneraţiilor primite pentru servicii prestate în cadrul unei activităţi comerciale sau industriale exercitate de unul din statele contractante sau de una din subdiviziunile politice, subdiviziunile administrativ-teritoriale sau colectivităţi locale ale acestuia.

    ART. 19

    Studenţi şi persoane în curs de perfecţionare

    Sumele pe care un student, un practicant sau un ucenic, inclusiv orice persoana în curs de perfecţionare sau de specializare, care este sau a fost imediat anterior venirii sale într-un stat contractant, rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat numai în scopul de a continua studiile sau pregătirea sa, le primeşte pentru acoperirea cheltuielilor de întreţinere, studii sau pregătire, nu sunt impozabile în primul stat, cu condiţia ca ele sa provină din surse aflate din afara acestui stat.

    ART. 20

    Venituri care nu au fost expres menţionate

    1. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 2 al prezentului articol, elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, care nu sunt în mod expres menţionate în articolele precedente ale prezentei convenţii, sunt impozabile numai în acest stat contractant.

    2. Totuşi, dacă aceste venituri încasate de un rezident al unui stat contractant provin din surse aflate în celălalt stat contractant, ele pot fi impuse în statul de unde provin şi potrivit legislaţiei acestui stat. Dar, în cazul unui venit provenind dintr-o succesiune (estate) sau fiducii (trust) şi în cazul unei plati periodice a unei pensii, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 15 la suta din suma brută a venitului, dacă acesta este impozabil în statul contractant al cărui rezident este beneficiarul.

    ART. 21

    Avere

    1. Averea constituită din bunuri imobile este impozabilă în statul contractant unde sunt situate aceste bunuri.

    2. Averea constituită din bunuri mobile făcând parte din activul unui sediu stabil al unei întreprinderi sau din bunuri mobile constitutive ale unei baze fixe servind la exercitarea unei profesiuni libere este impozabilă în statul contractant unde este situat sediul stabil sau baza fixa.

    3. Navele şi aeronavele exploatate în trafic internaţional de o întreprindere a unui stat contractant, precum şi bunurile mobile afectate exploatării lor, nu sunt impozabile decât în acest stat.

    4. Toate celelalte elemente ale averii unui rezident al unui stat contractant nu sunt impozabile decât în acest stat.

    ART. 22

    Evitarea dublei impuneri

    1. În ce priveşte România, impozitul plătit de un rezident român asupra veniturilor impozabile în Canada, în aplicarea prezentei convenţii, va fi dedus din suma impozitului român exigibil în conformitate cu legislaţia fiscală româna.

    Beneficiile vărsate de întreprinderile de stat române la bugetul statului sunt considerate ca impozit român.

    2. În ce priveşte Canada, dubla impunere va fi evitată în modul următor:

    a) Sub rezerva dispoziţiilor existente în legislaţia canadiana cu privire la deducerea impozitului plătit într-un teritoriu din afara Canadei din impozitul plătibil în Canada şi a oricăror modificări ulterioare ale acestor dispoziţii care nu ar afecta principiul general şi fără a renunţa la o deducere sau degrevare mai importanta prevăzută de legislaţia canadiana, impozitul român datorat în funcţie de beneficii, venituri sau câştiguri provenind din România se deduce din oricare impozit canadian datorat pentru aceleaşi beneficii, venituri sau câştiguri.

    b) Sub rezerva dispoziţiilor existente în legislaţia canadiana privind determinarea surplusului scutit al unei societăţi străine filiala şi a oricăror modificări ulterioare ale acestor dispoziţii care nu ar afecta principiul general, o societate rezidenta în Canada poate, în legătura cu impozitul canadian, sa scadă, cu ocazia calculării venitului sau impozabil, orice dividend primit provenind din surplusul scutit al unei societăţi străine filiala rezidenta în România.

    3. Pentru aplicarea paragrafului 2 a), impozitul român datorat de un rezident al Canadei:

    a) pentru beneficiile imputabile unei activităţi industriale sau comerciale pe care o exercită în România sau

    b) pentru dividendele, dobânzile sau redevenţele pe care le primeşte de la o societate care este rezidenta a României,

    se consideră ca cuprinde suma care ar fi fost plătibilă cu titlu de impozit român pentru anul respectiv dacă nu ar fi existat o scutire sau o reducere de impozit acordată pentru acest an sau pentru o perioadă a acestuia conform:

    (i) dispoziţiilor art. 5 din Decretul nr. 276 din 11 mai 1973 pentru reglementarea impunerii unor venituri realizate din Republica Socialistă România de persoanele fizice şi juridice nerezidente, în măsura în care acesta era în vigoare la data semnării prezentei convenţii şi nu a fost modificat de atunci sau nu a suferit decât modificări minore, care nu ii afectează caracterul general şi numai în măsura în care aceasta dispoziţie are drept efect sa scutească o categorie de venituri sau să-i uşureze impunerea pentru o perioadă care depăşeşte 10 ani; sau

    (ii) cu orice alta dispoziţie adoptată ulterior care acordă o scutire sau o reducere a impozitului care, potrivit acordului autorităţilor competente ale statelor contractante, este de natura analoagă, dacă aceasta dispoziţie nu a fost modificată posterior sau nu a suferit decât modificări minore care nu ii afectează caracterul general.

    4. Pentru aplicarea prezentului articol, beneficiile, veniturile sau câştigurile unui rezident al unui stat contractant, care a suportat impozitul celuilalt stat contractant în conformitate cu prezenta convenţie, sunt considerate ca provenind din surse aflate în acest celălalt stat.

    ART. 23

    Nediscriminarea

    1. Naţionalii unui stat contractant nu sunt supuşi în celălalt stat contractant nici unei impozitări sau obligaţii legate de impunere, diferită sau mai împovărătoare decât aceea la care sunt sau ar putea fi supuşi naţionalii acelui celălalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie.

    2. Impozitarea unui sediu stabil pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu se va stabili în acest celălalt stat în condiţii mai puţin avantajoase decât impozitarea întreprinderilor acestui celălalt stat care desfăşoară aceeaşi activitate.

    3. Nici o dispoziţie a prezentului articol nu poate fi interpretată ca obligă un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant deduceri cu caracter personal, degrevări şi reduceri de impozit, în funcţie de situaţia sau de greutăţile familiale pe care le acordă propriilor săi rezidenţi.

    4. Întreprinderile unui stat contractant al căror capital este în totalitate sau în parte, direct sau indirect, deţinut sau controlat, de unul sau mai multi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu sunt supuse în primul stat nici unei impozitări sau obligaţii legate de aceasta care sa fie diferită sau mai împovărătoare decât aceea la care sunt sau ar putea fi supuse alte întreprinderi de aceeaşi natură ale acestui prim stat al capital este în totalitate sau în parte, direct sau indirect, deţinut sau controlat de unul sau mai multi rezidenţi ai unui terţ stat.

    5. Termenul impozitare indică, în prezentul articol, impozitele vizate prin prezenta convenţie.

    6. Impozitele pe venit, beneficii şi avere, precum şi vărsămintele de beneficii la bugetul statului, care, conform dreptului român, sunt în sarcina unităţilor socialiste nu se aplică decât acestor unităţi.

    ART. 24

    Procedura amiabilă

    1. Când un rezident al unui stat contractant apreciază ca măsurile luate de un stat contractant sau de fiecare din cele două state ii atrag sau ii vor atrage o impozitare neconformă cu prezenta convenţie, poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia naţională a acestor state, sa adreseze autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este o cerere scrisă şi motivată de revizuire a acestei impuneri. Pentru a fi admisibilă, cererea respectiva trebuie fie prezentată într-un termen de 2 ani începând de la prima notificare a măsurii care are ca efect o impozitare care nu este conforma cu convenţia.

    2. Autoritatea competenta vizată la paragraful 1 se va strădui, dacă reclamaţia ii pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsura sa dea o soluţie satisfăcătoare, sa rezolve problema pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este conforma cu convenţia.

    3. Un stat contractant nu va majora baza impozabilă a unui rezident a unuia sau a celuilalt stat contractant incluzând elemente de venit care au fost deja impuse în celălalt stat contractant, după expirarea termenelor prevăzute de legislaţia sa naţională şi în orice caz după expirarea a cinci ani de la încheierea perioadei impozabile în cursul căreia au fost realizate veniturile în cauza. Prezentul paragraf nu se aplică în caz de frauda, de omisiune intenţionată sau de neglijenţa.

    4. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui, pe cale de înţelegere amiabilă, sa rezolve dificultăţile sau sa înlăture dubiile la care pot da loc interpretarea sau aplicarea convenţiei.

    5. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc în vederea evitării dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenţie.

    ART. 25

    Schimb de informaţii

    1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor schimba informaţiile necesare pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii şi cele ale legilor interne ale statelor contractante relative la impozitele vizate de convenţie, în măsura în care impozitarea pe care ele o prevăd este conforma cu convenţia. Orice informaţie astfel schimbată va fi ţinuta secret şi nu va putea fi comunicată decât persoanelor sau autorităţilor însărcinate cu stabilirea sau încasarea impozitelor vizate de prezenta convenţie.

    2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu pot în nici un caz fi interpretate ca impunând unuia din statele contractante obligaţia:

    a) de a lua măsuri administrative care derogă de la legislaţia proprie sau de la practica administrativă a unuia sau a celuilalt stat contractant;

    b) de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute pe baza propriei sale legislaţii sau în cadrul practicii administrative normale a unuia sau a celuilalt stat contractant;

    c) de a transmite informaţii care ar divulga un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu comercial sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

    ART. 26

    Functionari diplomatici şi consulari

    Dispoziţiile prezentei convenţii nu afectează privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice sau consulare, fie în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional, fie a prevederilor unor acorduri speciale.

    ART. 27

    Dispoziţii diverse

    1. Dispoziţiile prezentei convenţii nu vor putea fi interpretate ca limitând într-un anumit fel exonerarile, degrevările, deducerile, creditele sau alte facilităţi care sunt sau vor fi acordate:

    a) prin legislaţia unui stat contractant pentru determinarea impozitului prelevat de acest stat, sau

    b) prin orice alt acord încheiat de un stat contractant.

    2. Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu poate fi interpretată ca ar împiedica aplicarea dispoziţiilor legislaţiei interne a fiecărui stat contractant referitoare la impunerea veniturilor persoanelor realizate din participarea lor în societăţi nerezidente sau referitoare la evaziunea fiscală.

    3. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în vederea aplicării prezentei convenţii.

    4. În sensul prezentei convenţii, orice menţiune "o subdiviziune politica, o subdiviziune administrativ-teritorială" a unui stat contractant trebuie sa fie înţeleasă ca "o subdiviziune politica" dacă statul contractant la care se referă este Canada şi ca "o subdiviziune administrativ-teritorială" dacă statul contractant la care se referă este România.

    ART. 28

    Intrarea în vigoare

    1. Prezenta convenţie va fi ratificată şi instrumentele de ratificare vor fi schimbate la Bucureşti.

    2. Prezenta convenţie va intra în vigoare imediat după schimbul instrumentelor de ratificare şi dispoziţiile sale vor fi aplicabile:

    a) cu privire la impozitul reţinut la sursa asupra sumelor plătite nerezidenţilor sau virate în contul lor, începând de la 1 ianuarie 1978, şi

    b) cu privire la celelalte impozite, pentru fiecare an de impunere, începând de la 1 ianuarie 1978.

    ART. 29

    Denunţarea

    Prezenta convenţie va rămâne în vigoare pe o durată nedeterminată, însă fiecare stat contractant va putea, până la 30 iunie inclusiv al fiecărui an calendaristic posterior anului 1980, sa transmită o notă de denunţare celuilalt stat contractant şi, în acest caz, convenţia va înceta sa fie aplicabilă:

    a) în legătura cu impozitul reţinut la sursa asupra sumelor plătite nerezidenţilor sau virate în contul lor, începând cu 1 ianuarie al anului calendaristic imediat următor celui în care s-a dat nota; şi

    b) în legătura cu celelalte impozite, pentru fiecare an de impunere, începând de la 1 ianuarie al anului calendaristic imediat următor celui în care s-a dat nota.

    Drept care, subsemnaţii, autorizaţi legal în acest scop, au semnat prezenta convenţie.

    Făcută în dublu exemplar în Ottawa la 20 noiembrie 1978, în limbile româna, franceza şi engleza, fiecare versiune având aceeaşi valabilitate.

Pentru guvernul

Republicii Socialiste România

Barbu Popescu

Pentru guvernul Canadei

Don Jamieson