DECRET Nr. 82 din 15 aprilie 1977
pentru ratificarea unor tratate internaţionale
EMITENT: CONSILIUL DE STAT
PUBLICAT ÎN: BULETINUL OFICIAL NR. 34-35 din 23 aprilie 1977
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează:
(…)
ART. 13
Se ratifică Convenţia dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Regatului Belgiei pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere, semnată la Bucureşti la 14 octombrie 1976.
(…)
NICOLAE CEAUŞESCU
Preşedintele
Republicii Socialiste România
(…)
CONVENŢIE
între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Regatului Belgiei
pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere
Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Regatului Belgiei, în dorinţa de a încheia o Convenţie pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere,
ţinând cont de evoluţia favorabilă a relaţiilor economice între ţările lor,
dorind sa aducă o nouă contribuţie la dezvoltarea şi diversificarea relaţiilor lor economice pe baze durabile şi reciproc avantajoase,
acordând o importantă deosebită aplicării Actului final al Conferinţei pentru securitate şi cooperare în Europa cu privire la cooperarea economică, industrială şi tehnica,
au convenit asupra celor ce urmează:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia dintre statele contractante sau ale fiecăruia dintre cele două state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit şi pe avere percepute în contul fiecăruia dintre statele contractante, al subdiviziunilor lor administrativ-teritoriale şi al colectivităţilor lor locale, indiferent de sistemul de percepere.
2. Sunt considerate ca impozite pe venit şi pe avere impozitele percepute pe venitul total, pe averea totală sau pe elemente de venit ori de avere, inclusiv impozitele pe câştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile sau imobile, impozitele asupra retribuţiilor plătite de întreprinderi, precum şi impozitele asupra creşterii valorii.
3. Impozitele actuale la care se aplică convenţia sunt următoarele:
1g În ceea ce priveşte România:
----------------------------
a) impozitul pe retribuţii şi alte remuneraţii;
b) impozitul pe veniturile din activităţi literare, artistice sau ştiinţifice;
c) impozitul pe veniturile obţinute din colaborări la publicaţii;
d) impozitul pe veniturile realizate din România de persoanele fizice şi persoanele juridice nerezidente;
e) impozitul pe beneficiile societăţilor mixte constituite cu participarea organizaţiilor economice române şi a partenerilor străini;
f) impozitul pe veniturile din activităţi lucrative, profesii libere, precum şi din întreprinderi, altele decât întreprinderile de stat;
g) impozitul pe veniturile din închirieri de clădiri şi terenuri;
h) impozitul pe veniturile realizate din activităţi agricole;
(denumite în cele ce urmează impozit român).
2g În ceea ce priveşte Belgia:
------------------------------
a) impozitul persoanelor fizice;
b) impozitul societăţilor;
c) impozitul persoanelor juridice;
d) impozitul nerezidenţilor,
inclusiv impozitele antecalculate (precomptul), decimele şi cetimele adiţionale la sus-menţionatele impozite, precum şi impozitele antecalculate şi taxa comunală adiţională la impozitul persoanelor fizice;
(denumite în cele ce urmează impozit belgian).
4. Convenţia se va aplica, de asemenea, impozitelor viitoare de natura identică sau analoagă care vor intra în vigoare după data semnării prezentei convenţii şi care s-ar adaugă celor existente sau care le vor înlocui. Autorităţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica reciproc modificările importante aduse legislaţiei lor fiscale respective.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită
1g a) termenul România, utilizat în sens geografic, înseamnă teritoriul Republicii Socialiste România, inclusiv zonele situate în afara apelor teritoriale ale României, asupra cărora, în conformitate cu dreptul internaţional şi după propria sa legislaţie, România exercită drepturi suverane cu privire la solul şi subsolul marii şi resurselor ei naturale;
b) termenul Belgia, utilizat în sens geografic, înseamnă teritoriul Regatului Belgiei, inclusiv zonele situate în afara apelor teritoriale ale Belgiei, asupra cărora, în conformitate cu dreptul internaţional şi după propria sa legislaţie, Belgia poate exercita dreptul cu privire la solul şi subsolul marii şi resurselor ei naturale;
2g expresiile un stat contractant indică, după context, România sau Belgia;
3g termenul persoana cuprinde persoanele fizice, societăţile şi orice alte grupuri de persoane;
4g termenul societate indică orice persoana juridică - inclusiv o societate mixtă constituită în conformitate cu prevederile legislaţiei române - sau orice entitate care este considerată ca o persoană juridică în vederea impozitării;
5g expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant indică o întreprindere exploatată de un rezident al unuia dintre statele contractante şi respectiv o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;
6g termenul naţionali indică:
a) orice persoane fizice care posedă cetăţenia unuia dintre statele contractante;
b) orice persoane juridice, societăţi de persoane şi asociaţii constituite în conformitate cu legislaţia în vigoare în unul dintre statele contractante;
7g prin trafic internaţional se înţelege orice transport efectuat de către o navă, o aeronavă, un vehicul feroviar sau rutier exploatat de către o întreprindere care are sediul conducerii efective situat într-unul dintre statele contractante cu excepţia cazului când nava, aeronava sau vehiculul feroviar sau rutier nu este exploatată decât dintre punctele situate în celălalt stat contractant;
8g expresia autoritate competenta indică:
a) în ceea ce priveşte România, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;
b) în ceea ce priveşte Belgia, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat.
2. Pentru aplicarea convenţiei de către unul dintre statele contractante, orice expresie care nu este altfel definită are sensul atribuit de legislaţia statului menţionat care reglementează impozitele făcând obiectul convenţiei, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită.
ART. 4
Domiciliu fiscal
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unuia dintre statele contractante indică orice persoana al carei venit sau avere sunt supuse impozitului în acest stat datorită domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii sau pe baza oricărui alt criteriu de natura analoagă. Totuşi, aceasta expresie nu cuprinde persoanele care sunt impozabile în acest stat numai pentru venitul obţinut din surse situate în statul menţionat sau pentru averea pe care o posedă în acest stat.
2. Când, conform dispoziţiilor paragrafului 1, o persoană fizică este considerată rezidenta a fiecăruia dintre statele contractante, situaţia sa se reglementează în modul următor:
1g aceasta persoana este considerată rezidenta a statului contractant în care dispune de o locuinţă permanenta. Dacă ea dispune de o locuinţă permanenta în fiecare dintre statele contractante, este considerată rezidenta a statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sunt cele mai strânse (centrul intereselor vitale);
2g dacă statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă nu dispune de o locuinţă permanenta în nici unul dintre statele contractante, ea este considerată rezidenta a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;
3g dacă aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în fiecare dintre statele contractante sau dacă nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul dintre ele, ea este considerată ca rezidenta a statului contractant a cărui cetăţenie o are;
4g dacă aceasta persoana are cetăţenia fiecăruia dintre statele contractante sau dacă nu are cetăţenia nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante tranşează problema de comun acord.
3g Când, potrivit dispoziţiilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este considerată ca rezidenta a fiecăruia dintre statele contractante, ea este socotită rezidenta a statului contractant unde se găseşte sediul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediu stabil
1. În sensul prezentei convenţii expresia sediul stabil indică un loc fix de afaceri unde întreprinderea exercită în total sau în parte activitatea sa.
2. Expresia sediu stabil cuprinde îndeosebi:
1g un sediu de conducere;
2g o sucursală;
3g un birou;
4g o uzină;
5g un atelier;
6g o mină, o carieră sau orice alt loc de extracţie a bogăţiilor naturale;
7g un şantier de construcţii sau de montaj a cărui durata depăşeşte 12 luni.
3. Nu se consideră ca există sediu stabil când:
1g se folosesc instalaţii numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrării mărfurilor aparţinând întreprinderii;
2g mărfurile aparţinând întreprinderii sunt păstrate numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrării;
3g mărfurile aparţinând întreprinderii sunt păstrate numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;
4g mărfurile aparţinând întreprinderii şi expuse la un târg comercial sau la o expoziţie sunt vândute de către întreprindere la închiderea acelui târg sau expoziţie;
5g un loc fix de afaceri este folosit pentru întreprindere numai în scopul de a cumpăra mărfuri sau de a strânge informaţii;
6g un loc fix de afaceri este folosit pentru întreprindere numai în scopuri de publicitate, de furnizare de informaţii, de cercetări ştiinţifice sau activităţi analoage, care au caracter preparatoriu sau auxiliar.
4. O persoană - alta decât un agent care are un statut independent în sensul paragrafului 5 - activând în unul dintre statele contractante în contul unei întreprinderi din celălalt stat contractant se consideră sediu stabil al întreprinderii din primul stat contractant, dacă ea dispune în acest stat de puteri pe care le exercită în mod obişnuit, care ii permit sa încheie contracte în numele întreprinderii, cu condiţia ca activitatea acestei persoane sa nu fie limitată la cumpărarea de mărfuri pentru întreprindere.
5. Nu se consideră ca o întreprindere - inclusiv o companie de asigurări - a unuia dintre statele contractante are un sediu stabil în celălalt stat contractant numai prin faptul ca aceasta îşi exercită aici activitatea prin intermediul unui curtier, al unui comisionar general sau al oricărui alt intermediar cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul obişnuit al activităţii lor.
6. Faptul ca o societate rezidenta a unuia dintre statele contractante controlează sau este controlată de către o societate rezidenta a celuilalt stat contractant sau care exercită acolo activitatea sa (prin intermediul unui sediu stabil sau fără acesta) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din una dintre aceste societăţi un sediu stabil al celeilalte.
ART. 6
Venituri din bunuri imobile
1. Veniturile provenind din bunuri imobile, inclusiv veniturile din exploatările agricole şi forestiere, sunt impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sunt situate.
2. Expresia bunuri imobile este definită în conformitate cu legislaţia statului contractant în care sunt situate bunurile în discuţie. Expresia cuprinde, în orice caz, accesoriile, inventarul viu sau mort al exploatărilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dispoziţiile dreptului comun privind proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, surselor şi a altor bogăţii ale solului; navele, vapoarele şi aeronavele nu sunt considerate bunuri imobile.
3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplică veniturilor provenind din exploatare sau folosire directa, din închiriere sau arendare, precum şi din orice alta forma de exploatare de bunuri imobile.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi, precum şi veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesii libere.
ART. 7
Beneficiile întreprinderilor
1. Beneficiile unei întreprinderi a unuia dintre statele contractante nu sunt impozabile decât în acest stat, cu condiţia ca întreprinderea sa nu exercite activitatea sa în celălalt stat contractant prin intermediul unui sediu stabil situat în acel stat. Dacă întreprinderea exercită activitatea sa în acest fel, beneficiile întreprinderii sunt impozabile în celălalt stat, dar numai în măsura în care acestea sunt atribuibile acelui sediu stabil.
2. Când o întreprindere a unuia dintre statele contractante exercită activitatea sa în celălalt stat contractant prin intermediul unui sediu stabil situat acolo, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu stabil, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată exercitând activităţi identice sau analoage în condiţii identice sau analoage şi tratând cu toată independenta cu întreprinderea al cărui sediu stabil este.
3. La determinarea beneficiilor unui sediu stabil sunt admise la scădere cheltuielile destinate scopurilor urmărite de acest sediu stabil, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul contractant în care se află sediul stabil sau în alta parte.
4. În măsura în care în unul dintre statele contractante se obişnuieşte ca beneficiile unui sediu stabil sa fie determinate pe baza repartizării beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei părţi componente, nici o dispoziţie a paragrafului 2 nu împiedică acest stat contractant sa determine beneficiile impozabile potrivit cu repartiţia uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie totuşi sa fie de aşa natura încât rezultatul obţinut sa fie conform cu principiile conţinute în prezentul articol.
5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu stabil numai pentru faptul ca acest sediu stabil a cumpărat mărfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu stabil se determină în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afara de cazul când există motive valabile şi suficiente pentru a proceda altfel.
7. Când beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile prezentului articol nu împiedică aplicarea dispoziţiilor celorlalte articole pentru impozitarea acelor elemente de venit.
ART. 8
Întreprinderi de transport
1. Beneficiile provenind din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau aeronavelor nu sunt impozabile decât în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.
2. Dacă sediul conducerii efective a unei întreprinderi de navigaţie maritima se află la bordul unei nave, acesta se va considera ca se află în statul contractant în care este situat portul de înregistrare al navei sau, dacă nu există un atare port de înregistrare, în statul contractant în care cel care exploatează nava este rezident.
3. Beneficiile provenind din exploatarea în trafic internaţional a vehiculelor de transport feroviar sau rutier nu sunt impozabile decât în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.
4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, beneficiilor provenind din participarea la un grup, la o exploatare în comun sau la un organism internaţional de transporturi.
ART. 9
Întreprinderi asociate
Atunci când:
1g o întreprindere a unuia dintre statele contractante participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la finanţarea unei întreprinderi a celuilalt stat contractant sau când
2g aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la finanţarea unei întreprinderi a unuia dintre statele contractante şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, şi când, într-un caz sau în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, beneficiile care, fără aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi şi impuse în consecinţa.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plătite de către o societate rezidenta a unuia dintre statele contractante unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat.
2. Totuşi, aceste dividende pot fi impuse în statul contractant al cărui rezident este societatea plătitoare de dividende, potrivit legislaţiei acestui stat, dacă persoana care încasează dividendele este beneficiarul efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 10 la suta din suma brută a dividendelor.
Dispoziţiile acestui paragraf nu limitează impunerea societăţii pentru beneficiile din care se plătesc dividende.
3. Termenul dividende folosit în prezentul articol indică veniturile provenind din acţiuni sau bunuri de folosinţa, părţi miniere, părţi de fondator sau alte părţi sociale, cu excepţia creanţelor, precum şi veniturile din alte părţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim ca şi veniturile din acţiuni, de către legislaţia fiscală a statului în care este rezidenta societatea distribuitoare.
Acest termen indică, de asemenea:
a) veniturile - chiar şi acelea atribuite sub forma de dobânzi- impozabile cu titlu de venituri din capitalul investit de asociaţi în societăţi, altele decât societăţile pe acţiuni, rezidente în Belgia;
b) beneficiile repartizate asociaţilor lor de societăţi mixte constituite în conformitate cu legislaţia româna.
4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică când beneficiarul dividendelor, rezident al unuia dintre statele contractante, exercită, în celălalt stat contractant al cărui rezident este societatea plătitoare a dividendelor, fie o activitate industrială sau comercială prin intermediul unui sediu stabil care este situat aici, fie o profesie libera cu ajutorul unei baze fixe care este situată aici şi de care se leagă efectiv participarea generatoare a dividendelor. În acest caz dividendele sunt impozabile în acest celălalt stat, în conformitate cu propria sa legislaţie.
5. Când o societate rezidenta a unuia dintre statele contractante realizează beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acest celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate rezidenţilor primului stat, decât în măsura în care participarea generatoare de dividende este legată efectiv de un sediu stabil sau de o bază fixa situată în acest celălalt stat, nici sa preleve vreun impozit cu titlu de impunere a beneficiilor nedistribuite, asupra beneficiilor nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite constau, în total sau în parte, din beneficii sau venituri provenind din celălalt stat.
ART. 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenind din unul dintre statele contractante şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat.
2. Totuşi, aceste dobânzi pot fi impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, însă dacă persoana care încasează dobânzile este beneficiarul efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 15 la suta din aceasta suma.
3. Prin excepţie de la dispoziţiile paragrafului 2, dobânzile plătite pe baza de împrumuturi nereprezentate în titluri la purtător, acordate sau garantate de unul dintre statele contractante sau de un organism public din acest celălalt stat, nu sunt impozabile decât în statul contractant al cărui rezident este beneficiarul efectiv.
4. Termenul dobânzi, folosit în prezentul articol, indică bunurile din creanţe de orice natura, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză de participare la beneficiile debitorului şi, în special, veniturile din fonduri publice şi din obligaţiuni de împrumut, inclusiv primele şi premiile decurgând din aceste titluri, precum şi orice alte venituri asimilate sau tratate în acelaşi mod ca veniturile din sume împrumutate, de legislaţia fiscală a statului din care provin veniturile; totuşi, termenul dobânzi nu cuprinde, în sensul prezentului articol, penalizările pentru plăţile cu întârziere şi nici dobânzile tratate ca dividende în baza art. 10 paragraful 3 alin. 2 a).
5. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică când beneficiarul dobânzilor, rezident al unuia dintre statele contractante, exercită, în celălalt stat contractant din care provin dobânzile, fie o activitate industrială sau comercială prin intermediul unui sediu stabil care este situat acolo, fie o profesie libera prin mijlocirea unei baze fixe care este situată acolo şi de care sunt legate efectiv creanţele generatoare de dobânzi.
În aceasta situaţie sunt aplicabile, după caz, dispoziţiile art. 7 sau ale art. 15.
6. Dobânzile sunt considerate ca provenind din unul dintre statele contractante când debitorul este chiar acest stat, o subdiviziune administrativ-teritorială, o colectivitate locală sau un rezident al acelui stat. Totuşi, când debitorul dobânzilor, fie ca este sau nu rezident al unuia dintre statele contractante, are în unul dintre statele contractante un sediu stabil în legătura cu care a fost contractat împrumutul generator de dobânzi şi care suportă plata lor, aceste dobânzi sunt considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul stabil.
7. Dacă, urmare a relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau pe care şi unul şi celălalt le întreţin cu terţe persoane, suma dobânzilor, ţinând cont de creanţa pentru care ele sunt plătite, depăşeşte pe aceea asupra căreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol nu se aplică decât la aceasta din urma suma. În acest caz, partea excedentară a dobânzilor rămâne impozabilă în conformitate cu legislaţia fiecărui stat contractant şi ţinând cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind din unul dintre statele contractante şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat.
2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, însă dacă persoana care încasează redevenţele este beneficiarul efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 10 la suta din suma lor brută.
3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol indică remuneraţiile de orice natura plătite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv filmele cinematografice şi filmele sau benzile de televiziune sau de radiodifuziune, a unui brevet de invenţie, a unei mărci de fabrica sau de comerţ, a unui desen sau a unui model, a unui plan, a unei formule sau a unui procedeu secret, ca şi pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific neconstituind un bun imobil arătat la art. 6 şi pentru informaţiile legate de o experienţă dobândită în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică când beneficiarul redevenţelor, rezident al unuia dintre statele contractante, exercită, în celălalt stat contractant din care provin redevenţele, fie o activitate industrială sau comercială prin intermediul unui sediu stabil care este situat acolo, fie o profesie libera prin mijlocirea unei baze fixe care este situat acolo, de care este legat efectiv dreptul sau bunul generator de redevenţe. În aceasta situaţie sunt aplicabile, după caz, dispoziţiile art. 7 sau ale art. 15.
5. Redevenţele sunt considerate ca provenind din unul dintre statele contractante când debitorul este chiar acest stat, o subdiviziune administrativ-teritorială, o colectivitate locală sau un rezident al acelui stat. Cu toate acestea, când debitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezident al unuia dintre statele contractante, are în unul dintre statele contractante un sediu stabil pentru care a fost încheiat contractul care da loc plăţii redevenţelor şi care suportă sarcina acestora, redevenţelor sunt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul stabil.
6. Dacă, urmare a relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau pe care unul sau celălalt le întreţin cu terţe persoane, suma redevenţelor plătite, ţinând cont de prestarea pentru care ele sunt vărsate, depăşeşte suma normala asupra căreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor asemenea relaţii, dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică decât la aceasta din urma suma. În acest caz, partea excedentară a redevenţelor rămâne impozabilă în conformitate cu legislaţia fiecărui stat contractant şi ţinând cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
ART. 13
Comisioane
1. Comisioanele provenind din unul dintre statele contractante şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat.
2. Totuşi, aceste comisioane pot fi impuse în statul contractant de unde provin, potrivit legislaţiei acestui stat, însă dacă persoana care încasează comisioanele este beneficiarul efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 5 la suta din suma lor brută.
3. Termenul comisioane folosit în prezentul articol indică remuneraţiile plătite oricărei persoane pentru serviciile pe care le-a prestat în calitate de intermediar; acest termen nu cuprinde remuneraţiile plătite cu titlu de venituri din activităţi independente menţionate la art. 15 sau venituri din profesii dependente menţionate la art. 16.
4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul de comisioane, rezident al unuia dintre statele contractante, exercită în celălalt stat contractant de unde provin comisioanele fie o activitate industrială sau comercială prin intermediul unui sediu stabil care este situat acolo, fie o profesie libera prin mijlocirea unei baze fixe care este situat acolo şi de care sunt legate efectiv comisioanele. În aceasta situaţie sunt aplicabile, după caz, dispoziţiile art. 7 sau ale art. 15.
5. Comisioanele sunt considerate ca provenind din unul dintre statele contractante dacă plătitorul este chiar acest stat, o subdiviziune administrativ - teritorială, o colectivitate locală sau un rezident al acestui stat. Totuşi, dacă debitorul comisioanelor, fie ca este sau nu rezident al unuia dintre statele contractante, are în unul dintre statele contractante un sediu stabil în legătura cu care a fost contractată obligaţia de a plati comisioanele şi care suportă sarcina plăţii acestora, comisioanele sunt considerate ca provin din statul contractant unde este situat sediul stabil.
6. Dacă, urmare a relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau pe care unul şi celălalt le întreţin cu terţe persoane, suma comisioanelor, ţinând seama de serviciile pentru care ele sunt plătite, depăşeşte suma normala asupra căreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor atari relaţii, dispoziţiile prezentului articol nu se aplică decât la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentară a comisioanelor rămâne impozabilă conform legislaţiei fiecăruia dintre statele contractante şi ţinând cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
7. Când un rezident al unuia dintre statele contractante care primeşte comisioane provenind din celălalt stat contractant solicită, pentru un an de impunere sau un an financiar determinat, impozitul care poate fi stabilit asupra acestor comisioane în statul contractant de unde ele provin poate fi calculat ca şi cum acel rezident ar fi avut un sediu stabil în acest stat şi ca şi cum comisioanele ar fi fost impozabile în conformitate cu art. 7, cu titlu de beneficii imputabile acestui sediu stabil.
ART. 14
Câştiguri în capital
1. Câştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sunt definite la art. 6 paragraful 2, sunt impozabile în statul contractant unde aceste bunuri sunt situate.
2. Câştigurile provenind din înstrăinarea de bunuri mobile făcând parte din activul unui sediu stabil pe care o întreprindere a unuia dintre statele contractante îl are în celălalt stat contractant sau de bunuri mobile constitutive ale unei baze fixe de care dispune un rezident al unuia dintre statele contractante în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii libere, inclusiv acele câştiguri provenind din înstrăinarea globală a acestui sediu stabil (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acestei baze fixe, sunt impozabile în acest celălalt stat.
Cu toate acestea, câştigurile provenind din înstrăinarea navelor, aeronavelor sau vehiculelor feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional, precum şi a bunurilor mobile afectate exploatării lor, nu sunt impozabile decât în statul contractant în care aceste bunuri sunt impozabile în virtutea art. 23 paragraful 3.
3. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricăror alte bunuri care nu fac parte din activul unui sediu stabil arătat la paragraful 2 alin. 1, inclusiv o participare într-o societate pe acţiuni, nu sunt impozabile decât în statul contractant al cărui rezident este cedentul.
ART. 15
Profesii libere
1. Veniturile pe care un rezident al unuia dintre statele contractante le obţine dintr-o profesie libera sau alte activităţi independente cu caracter analog nu sunt impozabile decât în acest stat.
Totuşi, aceste venituri sunt impozabile în celălalt stat contractant în următoarele cazuri:
1g dacă cel interesat dispune în mod obişnuit în celălalt stat contractant de o bază fixa pentru exercitarea activităţilor sale; în acest caz, numai partea din veniturile care sunt imputabile activităţilor exercitate prin intermediul acelei baze fixe este impozabilă în celălalt stat contractant;
2g dacă îşi exercită activităţile în celălalt stat contractant pe o perioadă sau perioade - inclusiv durata întreruperilor normale de lucru - care depăşesc în total 183 de zile în cursul unui an calendaristic.
2. Expresia profesii libere cuprinde, în special, activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi activităţile independente de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
ART. 16
Profesii dependente
1. Sub rezerva dispoziţiilor art. 17, 19, 20 şi 21, salariile, retribuţiile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unuia dintre statele contractante le primeşte pentru o activitate retribuită nu sunt impozabile decât în acest stat, cu condiţia ca activitatea sa nu fie exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea este exercitată în celălalt stat contractant, remuneraţiile primite cu acest titlu sunt impozabile în acel celălalt stat.
2. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unuia dintre state contractante le primeşte pentru o activitate retribuită exercitată în celălalt stat contractant nu sunt impozabile decât în primul stat contractant, dacă:
1g remuneraţiile se plătesc pentru activitatea exercitată în celălalt stat pe o perioadă sau perioade - inclusiv durata întreruperilor normale de lucru - care nu depăşesc în total 183 de zile în cursul anului calendaristic;
2g acestea sunt plătite de către o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezident al celuilalt stat; şi
3g sarcina de remunerare nu este suportată de către un sediu stabil sau de o bază fixa pe care persoana care angajează o are în celălalt stat.
3. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2, remuneraţiile pentru o activitate retribuită exercitată la bordul unei nave, aeronave sau vehicul feroviar sau rutier exploatate în trafic internaţional sunt impozabile în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.
ART. 17
Tantieme
1. Tantiemele, jetoanele de prezenta şi alte retribuţii similare pe care un rezident al unuia dintre statele contractante le primeşte în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau de supraveghere sau a unui organism similar al unei societăţi pe acţiuni rezidenta a celuilalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat.
2. Remuneraţiile pe care o persoană menţionata la paragraful 1 le primeşte de la societate în baza exercitării unei activităţi zilnice de conducere sau cu caracter tehnic sunt impozabile conform dispoziţiilor art. 16.
ART. 18
Artişti şi sportivi
1. Prin derogare de la dispoziţiile art. 15 şi 16, veniturile pe care artiştii de spectacole, cum sunt artişti de teatru, de cinema, de radio sau televiziune şi muzicienii, precum şi sportivii, le obţin din activităţile lor personale în aceasta calitate, sunt impozabile în statul contractant în care aceste activităţi sunt exercitate.
2. Când venitul din activităţile exercitate personal şi în aceasta calitate de un artist de spectacole sau de un sportiv este atribuit unei alte persoane decât artistul sau sportivul însuşi, el poate, prin derogare de la dispoziţiile art. 7, 15 şi 16, sa fie impus în statul contractant în care se desfăşoară activităţile artistului sau sportivului.
3. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2, veniturile din activităţi exercitate personal şi în aceasta calitate de un artist de spectacole sau de un sportiv care este rezident al unuia dintre statele contractante nu sunt impozabile decât în acest stat, când activităţile sunt exercitate în celălalt stat contractant în cadrul unui program de schimburi culturale sau sportive aprobat de statele contractante.
ART. 19
Pensii
1. Sub rezerva dispoziţiilor art. 20 paragraful 2, pensiile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unuia dintre statele contractante pentru o activitate anterioară nu sunt impozabile decât în acest stat.
2. Rentele sau pensiile de întreţinere şi celelalte plati de întreţinere provenind din unul dintre statele contractante şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant nu sunt impozabile decât în acest celălalt stat.
ART. 20
Remuneraţii şi pensii publice
1. a) Remuneraţiile, altele decât pensiile, plătite de unul dintre statele contractante sau de una dintre subdiviziunile sale administrativ-teritoriale sau colectivităţi locale unei persoane fizice pentru servicii prestate acestui stat sau acestei subdiviziuni sau colectivităţi, nu sunt impozabile decât în acest stat.
b) Totuşi, aceste remuneraţii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acest stat şi dacă primitorul remuneraţiei este rezident al acestui stat care:
(i) posedă naţionalitatea acelui stat, sau
(ii) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.
2. a) Pensiile plătite de către unul dintre statele contractante sau de una dintre subdiviziunile sale administrativ-teritoriale sau colectivităţi locale, fie direct, fie prin prelevarea din fondurile pe care le-a constituit, unei persoane fizice, pentru serviciile prestate acestui stat sau acestei subdiviziuni sau colectivităţi, nu sunt impozabile decât în acest stat.
b) Totuşi, aceste pensii nu sunt impozabile decât în celălalt stat contractant, dacă beneficiarul este rezident al acestui stat şi dacă posedă naţionalitatea acestuia.
3. Dispoziţiile art. 16, 17 şi 19 se aplică remuneraţiilor sau pensiilor plătite pentru servicii prestate în cadrul unei activităţi industriale sau comerciale exercitate de unul dintre statele contractante sau de una dintre subdiviziunile sale administrativ-teritoriale sau colectivităţi locale.
ART. 21
Profesori, studenţi şi stagiari
1. Orice remuneraţii ale profesorilor şi altor membri ai personalului didactic, rezidenţi ai unuia dintre statele contractante, care locuiesc temporar în celălalt stat contractant pentru a preda sau pentru a întreprinde cercetări ştiinţifice pe o perioadă care nu depăşeşte 2 ani, la o universitate sau la o altă instituţie de învăţământ recunoscută oficial, nu sunt impozabile decât în primul stat.
2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu se aplică remuneraţiilor primite pentru o activitate de cercetări, dacă aceste lucrări sunt întreprinse, în principal, în interesul personal al uneia sau mai multor persoane.
3. O persoană fizică care imediat înaintea plecării sale în unul dintre statele contractante este rezidenta a celuilalt stat contractant şi este prezenta temporar în primul stat contractant pentru o perioadă care nu depăşeşte 5 ani, numai în calitate de student într-o universitate sau în alta instituţie de învăţământ recunoscută oficial de acest prim stat, este scutită de impozit în primul stat:
a) pentru orice suma pe care aceasta persoana o primeşte din surse situate în celălalt stat contractant pentru a acoperi cheltuielile de întreţinere, de studii sau de formare;
b) pentru remuneraţiile primite în schimbul serviciilor personale prestate în primul stat contractant, în vederea completării resurselor sale destinate pentru a face fata cheltuielilor sus-citate, cu condiţia ca aceste sume sa nu depăşească, într-un an calendaristic, 100.000 franci belgieni sau echivalentul acestei sume în moneda românească.
4. O persoană fizică care imediat înaintea plecării sale în unul dintre statele contractante este rezidenta a celuilalt stat contractant şi este prezenta temporar în primul stat contractant pentru o perioadă care nu depăşeşte 3 ani, numai în calitate de stagiar, aceasta denumire cuprinzând în egala măsura şi persoanele în curs de perfecţionare profesională, este scutită de impozit în primul stat:
a) pentru orice suma pe care aceasta persoana o primeşte din celălalt stat contractant pentru a acoperi cheltuielile de întreţinere, de studii sau de formare;
b) pentru remuneraţiile primite în schimbul serviciilor personale prestate în primul stat contractant şi care nu depăşesc, pe an calendaristic, 150.000 franci belgieni sau echivalentul acestei sume în moneda românească, cu condiţia ca aceste servicii sa fie conexe sau accesorii studiilor sau formării acestei persoane.
ART. 22
Alte venituri
1. Elementele de venit ale unui rezident al unuia dintre statele contractante, ori de unde ar proveni acestea, despre care nu se tratează în articolele precedente ale prezentei convenţii, nu sunt impozabil decât în acest stat.
2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu se vor aplica dacă beneficiarul venitului, rezident al unuia dintre statele contractante, desfăşoară, în celălalt stat contractant, fie o activitate industrială sau comercială prin intermediul unui sediu stabil care este situat acolo, fie o profesie libera cu ajutorul unei baze fixe care este situată acolo şi dacă dreptul sau bunul generator de venit este legat efectiv de acestea. În aceasta situaţie sunt aplicabile, după caz, dispoziţiile art. 7 sau ale art. 15.
ART. 23
Impunerea averii
1. Averea constituită din bunuri imobile, aşa cum sunt definite la art. 6 paragraful 2, este impozabilă în statul contractant unde aceste bunuri sunt situate.
2. Averea constituită din bunuri mobile făcând parte din activul unui sediu stabil al unei întreprinderi sau din bunuri mobile constitutive ale unei baze fixe servind la exercitarea unei profesii libere este impozabilă în statul contractant unde este situat sediul stabil sau baza fixa.
3. Navele, aeronavele şi vehiculele feroviare şi rutiere exploatate în trafic internaţional, precum şi bunurile mobile afectate exploatării lor, nu sunt impozabile decât în statul contractant unde este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.
4. Toate celelalte elemente ale averii unui rezident al unuia dintre statele contractante - inclusiv o participare la o societate pe acţiuni - nu sunt impozabile decât în acest stat.
ART. 24
Dispoziţii privind evitarea dublei impuneri
1. În ce priveşte România, dubla impunere este evitată după cum urmează:
1g impozitul plătit de un rezident român asupra veniturilor impozabile în Belgia, în aplicarea prezentei convenţii, se va scădea din suma impozitului român exigibilă în conformitate cu legislaţia fiscală româna.
2g Beneficiile vărsate de întreprinderile de stat române la bugetul statului sunt considerate ca impozit român.
2. În ce priveşte Belgia, dubla impunere este evitată după cum urmează:
1g Când un rezident al Belgiei primeşte venituri nearătate la pct. 2g şi 3g de mai jos sau posedă elemente de avere care sunt impozabile în România în conformitate cu dispoziţiile convenţiei, Belgia scuteşte de impozit aceste venituri sau aceste elemente de avere, dar ea poate, pentru calcularea sumei impozitelor sale asupra restului venitului sau averii acestui rezident, sa aplice aceeaşi cotă ca şi cum veniturile sau elementele de avere în chestiune nu ar fi fost scutite.
2g În ce priveşte dividendele impozabile în conformitate cu art. 10 paragraful 2 şi nescutite de impozitul belgian în baza pct. 3g de mai jos, dobânzile impozabile în conformitate cu art. 11 paragraful 2 sau 7 şi redevenţele impozabile în conformitate cu art. 12 paragraful 2 sau 6, cotitatea forfetară pentru impozitul străin prevăzută de legislaţia belgiană este supusă, în condiţiile şi cu cotele prevăzute de aceasta legislaţie, impozitului belgian aferent acelor venituri.
3g Când o societate rezidenta în Belgia are în proprietate acţiuni sau părţi dintr-o societate rezidenta în România şi este supusă în acest stat impozitului pe beneficiile societăţilor mixte, dividendele care sunt plătite prin aceasta din urma societate şi care sunt impozabile în România, conform art. 10 paragraful 2, sunt scutite de impozitul pe societăţi în Belgia, în măsura în care aceasta scutire ar fi acordată dacă cele două societăţi erau rezidente ale Belgiei.
4g Când, în conformitate cu legislaţia belgiană, pierderile suferite de o întreprindere belgiană într-un sediu stabil situat în România au fost efectiv scăzute din beneficiile acestei întreprinderi pentru impunerea sa în Belgia, scutirea prevăzută la pct. 1g nu se aplică în Belgia beneficiilor altor perioade impozabile care sunt imputabile acestui sediu, în măsura în care aceste beneficii au fost, de asemenea, scutite de impozit în România, în scopul compensării lor cu pierderile menţionate.
ART. 25
Nediscriminarea
1. Naţionalii unuia dintre statele contractante, fie ca sunt sau nu rezidenţi ai unuia dintre statele contractante, nu sunt supuşi în celălalt stat contractant nici unei impozitări sau obligaţii legate de impunere, diferită sau mai împovărătoare decât aceea la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii acelui celălalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie.
2. Impozitarea unui sediu stabil pe care o întreprindere a unuia dintre statele contractante îl are în celălalt stat contractant nu se va stabili în acest stat celălalt în condiţii mai puţin favorabile ca impunerea întreprinderilor acestui celălalt stat care desfăşoară aceeaşi activitate.
Aceasta dispoziţie nu poate fi interpretată ca obligând unul dintre statele contractante sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant deduceri personale, scăderi şi reduceri de impozit, în funcţie de situaţia sau de sarcinile familiale pe care le acordă propriilor săi rezidenţi.
3. Ca excepţie, în cazul aplicării art. 9, 11 paragraful 7 şi 12 paragraful 6, dobânzile, redevenţele şi alte cheltuieli plătite de o întreprindere a unuia dintre statele contractante unui rezident din celălalt stat contractant sunt deductibile, pentru determinarea beneficiilor impozabile ale acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii în care ar fi fost plătite unui rezident al primului stat.
De asemenea, datoriile unei întreprinderi a unuia dintre statele contractante fata de un rezident al celuilalt stat contractant sunt deductibile, pentru determinarea averii impozabile a acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost contractate fata de un rezident al primului stat.
4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este în totalitate sau în parte, direct sau indirect, deţinut sau controlat de unul sau mai multi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu sunt supuse în primul stat contractant nici unei impozitări sau obligaţii legate de impunere, diferită sau mai împovărătoare decât acelea la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi de aceeaşi natură din acest prim stat.
5. Nici o dispoziţie a prezentului articol nu poate fi interpretată ca impiedicind Belgia:
a) sa impună cu cota prevăzută de legislaţia belgiană suma totală a beneficiilor unui sediu stabil belgian al unei societăţi rezidente în România sau a unei asociaţii având sediul de conducere efectivă în România, înţelegându-se prin aceasta ca sus-citată cota nu poate depăşi cota maxima aplicabilă beneficiilor societăţilor rezidente în Belgia;
b) de a preleva precomptul mobiliar asupra dividendelor aferente unei participări legate efectiv de un sediu stabil sau de o bază fixa de care dispune în Belgia o societate rezidenta a României sau o asociaţie având sediul de conducere efectivă în România şi care este impozabilă ca persoana juridică în Belgia.
6. Termenul impozitare indică în prezentul articol impozitele de orice natura sau denumire.
ART. 26
Procedura amiabilă
1. Când un rezident al unuia dintre statele contractante apreciază ca măsurile luate de unul dintre statele contractante sau de fiecare dintre cele două state ii atrag sau ii vor atrage o impunere neconformă cu prezenta convenţie, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia naţională a acestor state, sa adreseze, autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este, o cerere scrisă şi motivată de revizuire a acestei impuneri. Pentru a fi admisă, respectiva cerere trebuie sa fie prezentată într-un termen de 3 ani începând de la prima notificare a măsurii care antrenează o impunere neconformă cu convenţia.
2. Autoritatea competenta vizată la paragraful 1 se straduieste, dacă reclamaţia ii pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsura sa dea o soluţie satisfăcătoare, sa rezolve problema pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări neconforme cu convenţia.
3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui, pe calea înţelegerii amiabile, sa rezolve dificultăţile sau sa înlăture dubiile la care poate da loc aplicarea convenţiei.
4. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor pune de acord în legătura cu măsurile administrative necesare executării dispoziţiilor convenţiei şi, în special, cu justificările ce trebuie produse de rezidenţii fiecăruia dintre state pentru a beneficia în celălalt stat de scutirile sau reducerile de impozit prevăzute în aceasta convenţie.
ART. 27
Schimb de informaţii
1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor schimba informaţiile necesare pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii şi pe cele ale legilor interne ale statelor contractante relative la impozitele vizate de convenţie, în măsura în care impozitarea pe care ele o prevăd este conforma cu convenţia.
Orice informaţie astfel obţinută va fi ţinuta secret şi nu va putea fi comunicată în afara contribuabilului sau mandatarului sau decât persoanelor sau autorităţilor însărcinate cu stabilirea sau încasarea impozitelor vizate de prezenta convenţie sau cu examinarea reclamaţiilor şi acţiunilor relative la acestea, ca şi autorităţilor judiciare, în vederea urmăririi penale.
2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu pot fi în nici un caz interpretate ca impunând unuia dintre statele contractante obligaţia:
1g de a lua măsuri administrative derogatorii de la propria sa legislaţie sau de la practica sa administrativă sau a celor ale celuilalt stat contractant;
2g de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute pe baza propriei sate legislaţii sau în cadrul practicii sale administrative normale sau a acelora ale celuilalt stat contractant;
3g de a transmite informaţii care ar divulga un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu comercial sau informaţii a căror comunicare ar fi contrară ordinii publice.
ART. 23
Asistenţa la încasări
1. Statele contractante se angajează să-şi acorde reciproc ajutor şi asistenţa, în scopul de a notifica şi încasa, în principal, majorări, suplimentari, dobânzi, cheltuieli şi amenzi fără caracter penal, la impozitele prevăzute la art. 2.
2. La cererea autorităţii competente a unuia dintre statele contractante, autoritatea competenta a celuilalt stat contractant asigură, potrivit dispoziţiilor legale şi reglementărilor aplicabile în momentul notificării şi încasării mentionatelor impozite ale acestui din urma stat, notificarea şi încasarea creanţelor fiscale prevăzute la paragraful 1, care sunt exigibile în primul stat. Aceste creanţe nu se bucură de nici un privilegiu în statul solicitat, iar acesta nu este obligat sa aplice mijloacele de execuţie care nu sunt autorizate de dispoziţiile legale sau regulamentare ale statului solicitant.
3. Cererile prevăzute la paragraful 2 sunt întărite de o copie oficială a titlului executoriu, însoţită, dacă este cazul, de o copie oficială a deciziilor administrative sau judiciare care au dobândit autoritatea de lucru judecat.
4. În ce priveşte creanţele fiscale care sunt susceptibile de recurs, autoritatea competenta a unuia dintre statele contractante poate, pentru apărarea drepturilor sale, sa ceara autorităţii competente a celuilalt stat contractant sa ia măsurile asiguratorii prevăzute de legislaţia acestuia; dispoziţiile paragrafelor 1 la 3 sunt aplicabile "mutatis mutandis" acestor măsuri.
5. Articolul 27 paragraful 1 alin. 2 se aplică, de asemenea, oricărei informaţii aduse la cunoştinţa autorităţii competente a statului solicitat în executarea prezentului articol.
ART. 29
Diverse
1. Dispoziţiile prezentei convenţii nu limitează impunerea unei societăţi rezidente a Belgiei, în conformitate cu legislaţia belgiană, în caz de răscumpărare a acţiunilor proprii sau părţi ori cu ocazia partajului activului sau social.
2. Dispoziţiile prezentei convenţii nu afectează privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice şi ale posturilor consulare, fie în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional, fie a dispoziţiilor din acorduri speciale.
3. Prezenta convenţie nu se aplică organizaţiilor internaţionale, organelor sau funcţionarilor lor, nici persoanelor care sunt membri ai unei misiuni diplomatice sau ai unui post consular ale unui stat terţ, dacă se găsesc pe teritoriul unuia dintre statele contractante şi nu sunt trataţi ca rezidenţi ai unuia sau ai celuilalt stat contractant în materia impozitelor pe venit şi pe avere.
4. Autorităţile competente ale statelor contractante vor comunica direct între ele, în vederea aplicării prezentei convenţii.
ART. 30
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va fi ratificată şi instrumentele de ratificare vor fi schimbate la Bruxelles, cât mai curând posibil.
2. Prezenta convenţie va intra în vigoare în cea de-a 15 zi următoare celei în care s-au schimbat instrumentele de ratificare şi se va aplica:
a) impozitelor datorate la sursa asupra veniturilor atribuite sau susceptibile de plata cu începere de la 1 ianuarie al anului în care s-au schimbat instrumentele de ratificare;
b) altor impozite stabilite asupra veniturilor pentru perioadele impozabile care au luat sfârşit la 31 decembrie al anului acestui schimb.
ART. 31
Denunţarea
Prezenta convenţie va rămâne în vigoare pe o durată nedeterminată. Totuşi, începând din cel de-al cincilea an următor celui în cursul căruia aceasta a intrat în vigoare, fiecare dintre statele contractante va putea, printr-un preaviz minim de 6 luni, notificat pe calea diplomatică, sa o denunţe pentru finele anului calendaristic. În acest caz, convenţia va înceta sa se aplice:
a) impozitelor datorate la sursa asupra veniturilor atribuite sau susceptibile de plata, cu începere de la 1 ianuarie ce urmează imediat anului de denunţare;
b) altor impozite stabilite asupra veniturilor pe care perioadele impozabile, începând cu 1 ianuarie al anului care urmează imediat celui de denunţare.
Drept care, împuterniciţii celor două state au semnat prezenta convenţie şi au aplicat sigiliile lor.
Făcută în Bucureşti la 14 octombrie 1976 exemplar, în dublu exemplar, în limbile româna, franceza şi neerlandeză, cele trei texte având aceeaşi valabilitate. Textul în limba franceza va fi de referinţa în caz de divergenţa între texte.
Pentru guvernul
Republicii Socialiste România
Ministrul finanţelor,
Florea Dumitrescu
Pentru guvernul
Regatului Belgiei
Ministrul afacerilor externe,
Renaat Van Elslande