LEGE Nr. 366 din 19 septembrie 2003
pentru ratificarea Convenţiei dintre România şi Republica Azerbaidjan pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Baku la 29 octombrie 2002
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 687 din 30 septembrie 2003
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifică Convenţia dintre România şi Republica Azerbaidjan pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Baku la 29 octombrie 2002.
Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 25 iunie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TĂRĂCILĂ
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 2 septembrie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU
CONVENŢIE
între România şi Republica Azerbaidjan pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital
România şi Republica Azerbaidjan, dorind să încheie o convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, au convenit după cum urmează:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele unui stat contractant sau al unităţilor/subdiviziunilor sale administrativ-teritoriale ori al autorităţilor sale locale, indiferent de modul în care sunt percepute.
2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit ori de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, impozitele pe sumele totale ale salariilor plătite de întreprinderi, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.
3. Impozitele existente, asupra cărora se aplică convenţia, sunt în special:
a) în cazul României:
(i) impozitul pe profit;
(ii) impozitul pe venit;
(iii) impozitul pe teren;
(iv) impozitul pe clădiri,
denumite în continuare impozite româneşti;
b) în cazul Republicii Azerbaidjan:
(i) impozitul pe profitul persoanelor juridice;
(ii) impozitul pe venitul persoanelor fizice;
(iii) impozitul pe proprietate;
(iv) impozitul pe teren,
denumite în continuare impozite azere.
4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau în esenţă similare, care sunt stabilite după data semnării convenţiei, în plus sau în locul impozitelor existente. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări importante aduse în legislaţiile lor fiscale respective.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:
a) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă România sau Republica Azerbaidjan, după cum cere contextul;
b) termenul România înseamnă teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială şi spaţiul aerian de deasupra teritoriului şi mării teritoriale asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, precum şi zona contiguă, platoul continental şi zona economică exclusivă asupra cărora România îşi exercită, în conformitate cu legislaţia sa şi potrivit normelor şi principiilor dreptului internaţional, drepturi suverane şi jurisdicţie;
c) termenul Azerbaidjan înseamnă teritoriul Republicii Azerbaidjan, inclusiv sectorul aferent al Mării Caspice, asupra cărora Republica Azerbaidjan îşi exercită, în conformitate cu legislaţia sa naţională şi cu dreptul internaţional, drepturi suverane sau jurisdicţie;
d) termenul persoană include o persoană fizică, o societate, un parteneriat, o asociere şi orice altă asociere de persoane;
e) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată ca o persoană juridică în scopul impozitării;
f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) termenul naţional înseamnă:
(i) orice persoană fizică având cetăţenia unui stat contractant;
(ii) orice persoană juridică, parteneriat sau asociere având statutul în conformitate cu legislaţiile în vigoare într-un stat contractant;
h) expresia transport internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă sau aeronavă exploatată de o întreprindere a unui stat contractant, cu excepţia cazului în care nava sau aeronava este exploatată numai între locuri din celălalt stat contractant;
i) expresia autoritate competentă înseamnă:
(i) în cazul României, Ministerul Finanţelor Publice;
(ii) în cazul Azerbaidjan, Ministerul Finanţelor şi Ministerul Impozitelor.
2. În ceea ce priveşte aplicarea convenţiei în orice moment de un stat contractant, orice termen care nu este definit în convenţie va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are în acel moment în cadrul legislaţiei acelui stat cu privire la impozitele la care se aplică convenţia, orice înţeles pe care termenul îl are în cadrul legilor fiscale în vigoare în acest stat, prevalând înţelesul atribuit termenului respectiv de celelalte legi ale acelui stat.
ART. 4
Rezident
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care potrivit legislaţiei acelui stat este supusă impozitării în acel stat datorită domiciliului sau rezidenţei, sediului conducerii, locului înregistrării sau oricărui alt criteriu de natură similară şi include, de asemenea, acel stat şi orice unitate/subdiviziune administrativ-teritorială sau autoritate locală a acestuia. Totuşi această expresie nu include o persoană care este supusă impozitării în acel stat numai pentru faptul că realizează venituri sau capital din surse situate în acel stat.
2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său se determină după cum urmează:
a) aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă aceasta are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în ambele state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);
b) dacă statul în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici unul dintre state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă numai a statului al cărui naţional este;
d) dacă această persoană este naţional al ambelor state sau al nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, ea va fi considerată rezidentă numai a statului în care este înregistrată.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfăşoară, în întregime sau în parte, activitatea.
2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:
a) un loc de conducere;
b) o sucursală;
c) un birou;
d) o fabrică;
e) un atelier; şi
f) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră, o instalaţie, o structură, un bazin sau orice alt loc de explorare ori extracţie a resurselor naturale.
3. Expresia sediu permanent se consideră că include de asemenea:
a) un şantier de construcţii, un proiect de construcţii sau instalaţii, activităţile de supraveghere legate de acestea, dar numai atunci când un astfel de şantier, proiect sau activităţi continuă pentru mai mult de 12 luni;
b) prestarea de servicii, inclusiv servicii de consultanţă, de către o întreprindere prin intermediul salariaţilor săi sau al altor persoane angajate de întreprindere în acest scop, dar numai atunci când activităţile de această natură continuă (pentru acelaşi proiect sau pentru unul conex) pentru o perioadă sau perioade totalizând mai mult de 6 luni în orice perioadă de 12 luni.
4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se consideră că nu include:
a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării de produse ori mărfuri aparţinând întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării;
c) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;
d) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpărării de produse sau mărfuri ori al colectării de informaţii pentru întreprindere;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfăşurării pentru întreprindere a oricărei alte activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare de activităţi menţionate în subparagrafele a) - e), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri, ce rezultă din această combinare, să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.
5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoană, alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 6, acţionează în numele unei întreprinderi, are şi exercită în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, această întreprindere se consideră că are un sediu permanent în acel stat în privinţa oricăror activităţi pe care persoana le exercită pentru întreprindere, în afară de cazul în care activităţile unei astfel de persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4, care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelui paragraf.
Persoana care este împuternicită să negocieze toate elementele şi detaliile unui contract astfel încât să creeze obligaţii pentru întreprindere se consideră că exercită această împuternicire "în acel stat" chiar dacă contractul este semnat de o altă persoană din statul în care este situată întreprinderea.
6. O întreprindere nu se consideră că are un sediu permanent într-un stat contractant numai pentru faptul că aceasta îşi exercită activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite. Totuşi, dacă activităţile unui astfel de agent se desfăşoară în totalitate sau în parte pentru întreprindere, atunci el nu va fi considerat ca fiind un agent cu statut independent în scopul aplicării prevederilor acestui paragraf, cu excepţia situaţiilor în care se dovedeşte faptul că tranzacţiile care au loc între agent şi întreprindere au fost făcute în baza unor condiţii convenite, care ar fi stabilite între parteneri independenţi.
7. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant ori care îşi exercită activitatea de afaceri în celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri din proprietăţi imobiliare
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultură sau din exploatări forestiere) situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.
2. Expresia proprietăţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care sunt situate proprietăţile în cauză. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi exploatări forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea ori concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele şi aeronavele nu sunt considerate proprietăţi imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietăţi imobiliare utilizate pentru exercitarea profesiilor independente.
ART. 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul în care întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibilă:
a) acelui sediu permanent;
b) vânzării în celălalt stat de bunuri sau mărfuri identice ori similare cu cele vândute prin intermediul acelui sediu permanent;
c) altor activităţi de afaceri desfăşurate în celălalt stat, care sunt identice sau similare cu cele desfăşurate prin intermediul acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care acesta le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare, în condiţii identice ori similare şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea al cărei sediu permanent este.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile efectuate pentru scopurile urmărite de sediul permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare aferente, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află situat sediul permanent sau în altă parte, sub rezerva legislaţiei interne a acelui stat.
4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu împiedică acel stat contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie să fie totuşi aceea prin care rezultatul obţinut să fie în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol.
5. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul că acest sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent se determină în fiecare an prin aceeaşi metodă în afară de cazul în care există motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.
7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Transporturi maritime şi aeriene
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant, obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau aeronavelor, sunt impozabile numai în acel stat.
2. În vederea aplicării prevederilor acestui articol, profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau aeronavelor includ de asemenea:
a) profiturile ocazionale provenind din închirierea ca "navă nudă" a navelor sau aeronavelor exploatate în trafic internaţional;
b) profiturile obţinute din utilizarea, întreţinerea sau închirierea de containere în trafic internaţional (inclusiv remorci şi echipamente conexe pentru transportul containerelor), atunci când astfel de activităţi sunt legate de exploatarea în trafic internaţional a navelor sau aeronavelor.
3. Prevederile paragrafului 1 şi 2 se aplică, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transporturi.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Când:
a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,
şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale de condiţii acceptate ori impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care fără aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţă.
2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat - şi impune în consecinţă - profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în celălalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celălalt stat va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea unei astfel de modificări se va ţine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi, dacă este necesar, autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.
2. Totuşi aceste dividende sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar, dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este un rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi:
a) 5% din suma brută a dividendelor, dacă beneficiarul efectiv este o societate care deţine în mod direct cel puţin 25% din capitalul societăţii plătitoare de dividende;
b) 10% din suma brută a dividendelor, în toate celelalte cazuri.
Prezentul paragraf nu afectează impunerea societăţii cu privire la profiturile din care se plătesc dividendele.
3. Termenul dividende, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile provenind din acţiuni, din părţi de fondator sau alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţă, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte părţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de către legislaţia statului în care este rezidentă societatea distribuitoare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant, în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfăşoară în celălalt stat profesii independente, printr-o bază fixă situată acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.
5. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate, cu excepţia cazului în care asemenea dividende sunt plătite unui rezident al celuilalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent sau de o bază fixă situată în celălalt stat, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale acesteia, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă, în întregime ori în parte, profituri sau venituri provenind din celălalt stat.
ART. 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.
2. Totuşi aceste dobânzi sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar, dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este un rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 8% din suma brută a dobânzilor.
3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel stat dacă sunt obţinute şi deţinute efectiv de Guvernul celuilalt stat contractant, de o unitate/subdiviziune administrativ-teritorială sau de o autoritate locală a acestuia ori de orice agenţie sau unitate bancară ori instituţie a acelui Guvern, unităţi/subdiviziuni administrativ-teritoriale sau autorităţi locale ori dacă creanţele unui rezident al celuilalt stat contractant sunt garantate, asigurate sau finanţate de o instituţie financiară aparţinând în întregime Guvernului celuilalt stat contractant.
4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile din titluri de creanţă de orice natură, însoţite sau nu de garanţii ipotecare ori de o clauză de participare la profilurile debitorului, şi în special veniturile din efecte publice şi veniturile din titluri de creanţă sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanţă sau obligaţiuni. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfăşoară în celălalt stat profesii independente, printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.
6. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este un rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste dobânzi se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.
7. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care s-ar fi convenit între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la ultima sumă menţionată. În acest caz partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi deţinute efectiv de un rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.
2. Totuşi aceste redevenţe sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar, dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor este un rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a redevenţelor.
3. Termenul redevenţe, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă plăţi de orice fel primite pentru folosirea sau concesionarea oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra programelor de calculator, filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio ori de televiziune, transmisiunilor de orice fel destinate publicului, pentru orice patent, marcă de comerţ, desen sau model, plan, formulă secretă sau procedeu de fabricaţie ori pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industriei, comercial sau ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfăşoară în celălalt stat profesii independente, printr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul ori proprietatea pentru care se plătesc redevenţele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.
5. Redevenţele se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este un rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legată obligaţia de a plăti redevenţele şi aceste redevenţe sunt suportate de un asemenea sediu permanent ori bază fixă, aceste redevenţe se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.
6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul ori informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la ultima sumă menţionată. În acest caz partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 13
Câştiguri de capital
1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăţilor imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6, şi situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.
2. Câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţii mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietăţii mobiliare ţinând de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) ori a unei asemenea baze fixe, sunt impozabile în celălalt stat.
3. Câştigurile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din înstrăinarea navelor sau aeronavelor exploatate în trafic internaţional ori a proprietăţilor mobiliare necesare exploatării unor asemenea nave sau aeronave sunt impozabile numai în acel stat.
4. Câştigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea acţiunilor sau a altor participări la capitalul unei societăţi ale cărei active sunt formate direct sau indirect, în totalitate ori în principal, din proprietăţi imobiliare situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.
5. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricăror proprietăţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1, 2, 3 şi 4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.
ART. 14
Profesii independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activităţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acest stat, în afară de cazul în care acesta are o bază fixă în mod obişnuit la dispoziţia sa în celălalt stat contractant în scopul exercitării activităţilor sale. Dacă dispune de o astfel de bază fixă, venitul este impozabil în celălalt stat, dar numai acea parte din venit care este atribuibilă acelei baze fixe.
2. Expresia profesii independente cuprinde în special activităţile independente cu caracter ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist, contabil şi auditor.
3. Independent de prevederile paragrafului 1, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activităţi cu caracter independent sunt impozabile în celălalt stat contractant, dacă persoana fizică este prezentă în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade ce depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni începând sau sfârşind în anul fiscal vizat, chiar dacă nu dispune de o bază fixă pentru exercitarea unor astfel de servicii sau de activităţi.
ART. 15
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19 şi 21, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul în care activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este astfel exercitată, remuneraţiile primite sunt impozabile în celălalt stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacă:
a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni începând sau sfârşind în anul fiscal vizat; şi
b) remuneraţiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat; şi
c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează îl/o are în celălalt stat.
3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile primite pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional de o întreprindere a unui stat contractant sunt impozabile în acel stat.
ART. 16
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
Remuneraţiile şi alte plăţi similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau al oricărui organ similar al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.
ART. 17
Artişti şi sportivi
1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau televiziune, ori ca interpret muzical sau ca sportiv, din activităţile lui personale desfăşurate în această calitate în celălalt stat contractant, sunt impozabile în celălalt stat.
2. Când veniturile în legătură cu activităţile personale desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv, în această calitate, nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, sunt impozabile în statul contractant în care sunt exercitate activităţile artistului de spectacol sau ale sportivului.
3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activităţile menţionate la paragraful 1, în cadrul schimburilor culturale sau sportive aprobate de guvernele statelor contractante, şi care nu sunt exercitate în scopul de a obţine profituri sunt scutite de impozit în statul contractant în care sunt desfăşurate aceste activităţi.
ART. 18
Pensii şi anuităţi
1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile, anuităţile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariată desfăşurată în trecut sunt impozabile numai în acel stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1 al acestui articol, plăţile făcute în baza legislaţiei referitoare la asigurările sociale a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.
3. Termenul anuitate înseamnă o sumă determinată plătibilă în mod periodic, la scadenţe fixe, în timpul vieţii sau în timpul unei perioade specificate ori determinabile, în virtutea unui angajament, cu obligaţia de a face în schimb plăţile pentru deplină şi corespunzătoare recompensare în bani sau în echivalent bănesc.
ART. 19
Funcţii publice
1. a) Salariile şi alte remuneraţii similare, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant sau de o unitate/subdiviziune administrativ-teritorială ori de o autoritate locală a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau unităţi/subdiviziuni ori autorităţi sunt impozabile numai în acel stat.
b) Totuşi asemenea salarii şi alte remuneraţii similare sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizică este rezidentă a acelui stat şi:
(i) este un naţional al acelui stat; sau
(ii) nu a devenit rezidentă a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.
2. a) Orice pensii plătite de sau din fonduri create de un stat contractant sau de o unitate/subdiviziune administrativ-teritorială ori de o autoritate locală a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau unităţi/subdiviziuni ori autorităţi sunt impozabile numai în acel stat.
b) Totuşi aceste pensii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă persoana fizică este rezidentă şi naţional al acelui stat.
3. Prevederile art. 15, 16, 17 şi 18 se aplică salariilor şi altor remuneraţii similare şi pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant sau de o unitate/subdiviziune administrativ-teritorială ori de o autoritate locală a acestuia.
ART. 20
Studenţi şi practicanţi
Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educare sau pregătire un student ori un practicant care este sau a fost imediat anterior venirii sale într-un stat contractant un rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat menţionat numai în scopul educării sau pregătirii sale nu sunt impozabile în acel stat, cu condiţia ca astfel de sume să provină din surse situate în afara acelui stat.
ART. 21
Profesori şi cercetători
1. O persoană fizică care este sau a fost rezidentă a unui stat contractant imediat înainte de sosirea sa în celălalt stat contractant şi care, la invitaţia unei universităţi, colegiu, şcoli sau a altei instituţii educaţionale similare non-profit care este recunoscută de Guvernul celuilalt stat contractant, este prezentă în celălalt stat, pentru o perioadă care nu depăşeşte 2 ani de la data primei sale sosiri în celălalt stat contractant, numai în scopul de a preda sau de a cerceta ori pentru ambele la o astfel de instituţie educaţională este scutită de impozit în celălalt stat contractant pentru remuneraţia primită pentru predare sau cercetare.
2. Prevederile paragrafului 1 al acestui articol nu se aplică venitului din cercetare, dacă asemenea cercetare nu este întreprinsă în interes public, ci în interesul obţinerii unui câştig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.
ART. 22
Alte venituri
1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii, sunt impozabile numai în acel stat.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplică veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietăţile imobiliare, astfel cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, dacă beneficiarul unor asemenea venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau desfăşoară în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care venitul este plătit este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.
3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, care nu sunt tratate în articolele precedente ale prezentei convenţii şi care provin din celălalt stat contractant, sunt, de asemenea, impozabile în celălalt stat.
ART. 23
Capital
1. Capitalul reprezentat de proprietăţile imobiliare la care se face referire la art. 6, deţinute de un rezident al unui stat contractant şi situate în celălalt stat contractant, este impozabil în celălalt stat.
2. Capitalul reprezentat de proprietăţi mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau de proprietăţi mobiliare aparţinând unei baze fixe pe care un rezident al unui stat contractant o are în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente este impozabil în celălalt stat.
3. Capitalul constituit din nave şi aeronave exploatate în trafic internaţional de o întreprindere a unui stat contractant şi din proprietăţi mobiliare necesare exploatării unor asemenea nave şi aeronave este impozabil numai în acel stat.
4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.
ART. 24
Metode de eliminare a dublei impuneri
S-a convenit ca dubla impunere să fie evitată, după cum urmează:
a) în cazul României:
Când un rezident al României realizează venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile acestei convenţii, sunt impozitate în Azerbaidjan, România va acorda:
(i) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în Azerbaidjan;
(ii) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe capital plătit în Azerbaidjan.
Totuşi această deducere nu va putea depăşi în nici un caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă, după caz, venitului sau capitalului care poate fi impozitat în Azerbaidjan;
b) în cazul Azerbaidjan:
Când un rezident al Azerbaidjan realizează venituri sau deţine capital, care, în conformitate cu prevederile acestei convenţii, sunt impozitate în România, impozitul pe acest venit plătit în România va fi dedus din impozitul colectat de la această persoană în Azerbaidjan în legătură cu astfel de venituri sau capital.
Totuşi această deducere nu va putea depăşi suma impozitului calculat pentru astfel de venituri sau capital în conformitate cu legislaţia şi cu normele fiscale din Azerbaidjan.
ART. 25
Nediscriminarea
1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant la nici o impozitare sau obligaţie legată de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea şi obligaţiile legate de aceasta la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie, în special în ceea ce priveşte rezidenţa. Această prevedere, independent de prevederile art. 1, se aplică, de asemenea, persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
2. Apatrizii care sunt rezidenţi ai unui stat contractant nu vor fi supuşi în nici unul dintre statele contractante vreunei impozitări sau obligaţii legate de aceasta, diferită ori mai împovărătoare decât impozitarea şi obligaţiile legate de aceasta la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii statului respectiv aflaţi în aceeaşi situaţie, în special în ceea ce priveşte rezidenţa.
3. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în celălalt stat contractant decât impozitarea stabilită întreprinderilor celuilalt stat, care desfăşoară aceleaşi activităţi. Această prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant vreo deducere personală, înlesnire sau reducere în ceea ce priveşte impozitarea pe considerente legate de statutul civil sau de responsabilităţile familiale pe care le acordă rezidenţilor săi.
4. Cu excepţia cazului în care se aplică prevederile paragrafului 1 al art. 9, ale paragrafului 7 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redevenţele şi alte plăţi făcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei astfel de întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stal menţionat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant faţă de un rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinării capitalului impozabil al unei astfel de întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost contractate faţă de un rezident al primului stat menţionat.
5. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parţial deţinut sau controlat în mod direct ori indirect de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat menţionat vreunei impozitări sau obligaţii legate de aceasta, care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea şi obligaţiile legate de aceasta la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.
6. Prevederile acestui articol se aplică numai impozitelor care sunt vizate de prezenta convenţie.
ART. 26
Procedura amiabilă
1. Când o persoană consideră că datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultă ori va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acelor state, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă situaţia sa se încadrează în prevederile paragrafului 1 al art. 25, acelui stat contractant al cărui naţional este. Cazul trebuie prezentat în 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă o impunere contrară prevederilor convenţiei.
2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu convenţia. Orice înţelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioadele de prescripţie prevăzute în legislaţia internă a statelor contractante.
3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării ori aplicării convenţiei. De asemenea, acestea se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenţie.
4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, inclusiv în cadrul unei comisii mixte, formată din acestea sau din reprezentanţii lor, în scopul realizării unei înţelegeri în sensul paragrafelor precedente.
ART. 27
Schimb de informaţii
1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicării prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiilor interne ale statelor contractante, referitoare la impozitele vizate de convenţie, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară acesteia. Schimbul de informaţii nu este limitat de art. 1. Orice informaţie obţinută de un stat contractant va fi tratată ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută în baza legislaţiei interne a acelui stat şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv instanţelor judecătoreşti şi organelor administrative) însărcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmărirea impozitelor sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele vizate de convenţie. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti sau în deciziile judiciare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua măsuri administrative contrare legislaţiei şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute în baza legislaţiei sau în cadrul practicii administrative obişnuite a acelui sau a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional ori un procedeu de fabricaţie sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice (ordre public).
ART. 28
Asistenţa administrativă reciprocă
1. În vederea aplicării prevederilor acestui articol:
a) termenii stat solicitant şi stat solicitat înseamnă un stat contractant care solicită asistenţă administrativă în probleme fiscale şi, respectiv, celălalt stat contractant căruia i se solicită să furnizeze o astfel de asistenţă;
b) termenul creanţă fiscală înseamnă orice sumă de impozit, precum şi dobânda aferentă, amenzile administrative conexe şi costurile legate de recuperare, care sunt datorate şi încă neplătite.
2. Asistenţa reciprocă va include recuperarea creanţelor fiscale şi transmiterea de documente.
3. La cererea statului solicitant, statul solicitat va lua măsurile necesare pentru recuperarea creanţelor fiscale ale primului stat menţionat ca şi cum ar fi creanţele sale fiscale.
4. În cazul în care nu se convine altfel între statele respective, prevederile paragrafului 3 se aplică numai creanţelor fiscale care fac obiectul unui instrument care permite executarea lor silită în statul solicitant şi care nu sunt contestate.
5. Statul solicitat poate permite amânarea plăţii sau plata în rate, dacă legislaţia sau practica sa administrativă îi permite să facă acest lucru în circumstanţe similare, dar va informa în prealabil statul solicitant.
6. La cererea statului solicitant, statul solicitat se va folosi de documentaţia corespunzătoare la acordarea unei astfel de asistenţe, pentru transmiterea documentelor în ordinea prevăzută de legislaţia internă.
7. Dacă cererea de asistenţă este consimţită, statul solicitat va informa cât mai curând posibil statul solicitant în legătură cu măsurile întreprinse şi cu rezultatul asistenţei, iar dacă cererea este respinsă, despre această decizie şi motivul respingerii.
8. Prevederile acestui articol nu vor fi interpretate ca impunând statului solicitat obligaţiile de mai jos:
a) de a lua măsuri contrare legislaţiei şi practicii sale administrative sau legislaţiei şi practicii administrative ale statului solicitant;
b) de a lua măsuri pe care le consideră contrare ordinii publice (ordre public) sau intereselor sale esenţiale;
c) de a acorda asistenţă administrativă, dacă consideră că impozitarea din statul solicitant este contrară principiilor de impozitare general acceptate sau prevederilor prezentei convenţii;
d) de a acorda asistenţă, dacă aplicarea acestui articol ar conduce la discriminare între un naţional al statului solicitat şi naţionalii statului solicitant.
ART. 29
Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare
Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 30
Intrarea în vigoare
1. Statele contractante se vor informa reciproc, în scris, prin intermediul canalelor diplomatice, asupra îndeplinirii procedurilor legale interne necesare.
2. Prezenta convenţie va intra în vigoare la 30 de zile de la data primirii ultimei notificări şi prevederile sale vor produce efecte în ambele state contractante:
a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă la venitul plătit, în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenţia a intrat în vigoare;
b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit sau pe capital plătite, în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenţia a intrat în vigoare.
ART. 31
Denunţarea
Prezenta convenţie va rămâne în vigoare pe o perioadă nedeterminată. Fiecare stat contractant poate denunţa convenţia după o perioadă de 5 ani de la data la care convenţia a produs efecte, cu condiţia remiterii pe căi diplomatice, cu cel puţin 6 luni înainte, a unei note de denunţare scrise. În această situaţie prezenta convenţie va înceta să aibă efect în ambele state contractante:
a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă la venitul realizat, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare;
b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit sau pe capital realizate, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare.
Drept care, subsemnaţii autorizaţi în bună şi cuvenită formă, au semnat prezenta convenţie.
Semnată la Baku la 29 octombrie 2002, în două exemplare originale în limbile română, azeră şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe textul în limba engleză va prevala.
Pentru România,
Cristian Diaconescu,
secretar de stat
Ministerul Afacerilor Externe
Pentru Republica Azerbaidjan,
Fazil Mamedov,
ministrul industriilor