LEGE Nr

LEGE Nr. 85 din 20 martie 2001

privind ratificarea Acordului dintre România şi Australia pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi a Protocolului anexat, semnate la Canberra la 2 februarie 2000

EMITENT: PARLAMENTUL

PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 150 din 27 martie 2001

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

ARTICOL UNIC

Se ratifică Acordul dintre România şi Australia pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi Protocolul anexat, semnate la Canberra la 2 februarie 2000.

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 15 ianuarie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 20 februarie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALER DORNEANU

ACORD

între România şi Australia pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit

România şi Australia,

dorind să încheie un acord pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit,

au convenit după cum urmează:

ART. 1

Persoane vizate

Acest acord se va aplica persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

ART. 2

Impozite vizate

1. Acest acord se va aplica asupra următoarelor impozite pe venit existente:

a) în România:

(i) impozitul pe venitul persoanelor fizice;

(ii) impozitul pe profit;

(iii) impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare;

(iv) impozitul pe dividende; şi

(v) impozitul pe venitul agricol;

b) în Australia:

(i) impozitul pe venit; şi

(ii) impozitul pe închirierea resurselor în cadrul proiectelor de foraj marin legate de explorarea sau exploatarea resurselor petroliere,

stabilite în conformitate cu legea federală din Australia.

2. Acest acord se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau în esenţă similare care sunt stabilite în conformitate cu legislaţia din România sau în conformitate cu legea federală din Australia după data semnării acestui acord în plus sau în locul impozitelor existente. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări importante aduse în legislaţiile celor două state cu privire la impozitele la care acest acord se aplică într-o perioadă rezonabilă după efectuarea unor astfel de modificări.

ART. 3

Definiţii generale

1. În sensul acestui acord, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

a) termenul România înseamnă teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială şi spaţiul aerian de deasupra teritoriului şi mării teritoriale, asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, precum şi zona contiguă, platoul continental şi zona economică exclusivă, asupra cărora România exercită, în conformitate cu legislaţia sa şi potrivit normelor şi principiului dreptului internaţional, drepturi suverane şi jurisdicţie;

b) termenul Australia, când este folosit în sens geografic, exclude toate teritoriile externe, cu excepţia:

(i) teritoriului Insulei Norfolk;

(ii) teritoriului Insulei Christmas;

(iii) teritoriului Insulelor Cocos (Keeling);

(iv) teritoriului Insulelor Ashmore şi Cartier;

(v) teritoriului Insulei Heard şi Insulelor McDonald; şi

(vi) teritoriului Insulelor Coral Sea,

şi include orice zonă adiacentă limitelor teritoriale ale Australiei (inclusiv teritoriile menţionate în acest subparagraf) asupra cărora există în vigoare în prezent, în conformitate cu dreptul internaţional, o lege a Australiei referitoare la explorarea sau exploatarea oricăror resurse naturale existente pe fundul mării şi în subsolul platoului continental;

c) termenul stat contractant înseamnă România sau Australia, după cum cere contextul;

d) termenul persoană include o persoană fizică, o societate sau orice asociere de persoane;

e) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată ca o societate sau ca o persoană juridică în scopul impozitării;

f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă o întreprindere exploatată de un rezident al României sau o întreprindere exploatată de un rezident al Australiei, după cum cere contextul;

g) termenul impozit înseamnă impozit român sau impozit australian, după cum cere contextul, dar nu include orice penalizare sau dobândă percepută în conformitate cu legislaţia fiscală a oricărui stat contractant;

h) termenul impozit român înseamnă impozitul perceput de România, fiind impozit asupra căruia se aplică acest acord în conformitate cu art. 2;

i) termenul impozit australian înseamnă impozitul perceput de Australia, fiind impozit asupra căruia se aplică acest acord în conformitate cu art. 2;

j) termenul autoritate competentă înseamnă, în cazul României, ministrul finanţelor sau un reprezentant autorizat al acestuia şi, în cazul Australiei, comisarul pentru impozite sau un reprezentant autorizat al acestuia;

k) termenul transport internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă sau o aeronavă exploatată de o întreprindere care are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului în care nava sau aeronava este exploatată exclusiv într-un loc sau între locuri situate în celălalt stat contractant.

2. În ceea ce priveşte aplicarea acestui acord de un stat contractant, orice termen care nu este definit în prezentul acord va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acestui stat cu privire la impozitele la care acest acord se aplică, în vigoare la data aplicării.

ART. 4

Rezidenţa

1. În sensul acestui acord, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, potrivit legislaţiei fiscale a acelui stat, este rezident al acelui stat.

2. O persoană nu este rezidentă a unui stat contractant pentru scopurile acestui acord dacă aceasta este supusă impozitării în acel stat numai pentru veniturile din surse aflate în acel stat.

3. Atunci când, în conformitate cu prevederile precedente ale acestui articol, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, statutul său va fi determinat potrivit următoarelor reguli:

a) persoana va fi considerată rezidentă exclusiv a statului contractant în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa;

b) dacă dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în ambele state contractante sau nu dispune de nici o locuinţă în nici unul dintre ele, persoana va fi considerată rezidentă exclusiv a statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse; şi

c) în cazurile în care statutul persoanei nu poate fi determinat în conformitate cu subparagrafele a) şi b), autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.

4. Atunci când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, ea va fi considerată rezidentă exclusiv a statului contractant în care se află locul conducerii sale efective.

ART. 5

Sediu permanent

1. În sensul acestui acord, expresia sediu permanent, în legătură cu o întreprindere, înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfăşoară în întregime sau în parte activitatea.

2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:

a) un loc de conducere;

b) o sucursală;

c) un birou;

d) o uzină;

e) un atelier;

f) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale;

g) o fermă, o plantaţie sau un alt loc de desfăşurare a activităţilor agricole, de exploatare a păşunilor, de exploatare forestieră sau de cultivare a pământului; şi

h) un şantier de construcţii, un proiect de instalare sau montaj, care există pentru o perioadă mai mare de 9 luni.

3. O întreprindere nu se va considera că are un sediu permanent doar pentru:

a) folosirea de instalaţii exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau livrării de produse ori de mărfuri aparţinând întreprinderii; sau

b) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii exclusiv în scopul depozitării, expunerii ori livrării; sau

c) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii exclusiv în scopul prelucrării de către o altă întreprindere; sau

d) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul cumpărării de produse sau de mărfuri ori colectării de informaţii pentru întreprindere; sau

e) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul desfăşurării unor activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar pentru întreprindere, cum ar fi publicitatea ori cercetarea ştiinţifică; sau

f) vânzarea de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii, expuse în cadrul unui târg sau expoziţii nepermanente ori ocazionale, când produsele sau mărfurile sunt vândute în decurs de o lună de la închiderea târgului sau expoziţiei menţionate.

4. O întreprindere se va considera că are un sediu permanent într-un stat contractant şi că desfăşoară activitate de afaceri prin acel sediu permanent dacă:

a) desfăşoară activităţi de supraveghere în acel stat pentru o perioadă mai mare de 6 luni în legătură cu un şantier de construcţii sau cu un proiect de construcţii, instalare ori montaj, aflat în acel stat; sau

b) se foloseşte un volum mare de echipamente în acel stat de către întreprindere, pentru aceasta sau în cadrul unui contract cu întreprinderea, într-o perioadă mai mare de 6 luni.

5. O persoană, alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 6, care acţionează într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, va fi considerată ca fiind un sediu permanent al acelei întreprinderi în primul stat menţionat dacă:

a) are în acel stat şi exercită în mod obişnuit împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, cu excepţia cazului în care activităţile persoanei respective sunt limitate la cumpărarea de produse sau mărfuri pentru întreprindere; sau

b) în desfăşurarea activităţii persoana respectivă produce sau prelucrează pentru întreprindere în acel stat produse ori mărfuri aparţinând întreprinderii.

6. O întreprindere a unui stat contractant nu va fi considerată că are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai prin faptul că aceasta exercită activitate de afaceri în acel celălalt stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent şi această persoană acţionează în cadrul activităţii sale obişnuite de broker sau agent.

7. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care exercită activitate de afaceri în acel celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

8. Principiile stabilite în paragrafele precedente ale acestui articol se vor aplica în stabilirea situaţiei, pentru aplicarea prevederilor paragrafului 6 al art. 11 şi ale paragrafului 5 al art. 12, dacă există un sediu permanent în afara ambelor state contractante şi dacă o întreprindere care nu este o întreprindere a unui stat contractant are un sediu permanent într-un stat contractant.

ART. 6

Venituri din proprietăţi imobiliare

1. Veniturile din proprietăţi imobiliare pot fi impuse în statul contractant în care sunt situate proprietăţile.

2. Pentru scopurile acestui articol expresia proprietăţi imobiliare:

a) în cazul României înseamnă proprietăţile care, în conformitate cu legislaţia României, sunt considerate proprietăţi imobiliare şi va include în orice caz:

(i) accesoriile proprietăţii imobiliare;

(ii) inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi în exploatări forestiere;

(iii) drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară; şi

(iv) închirierea şi uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la plăţi variabile sau fixe fie ca o compensaţie, fie pentru exploatarea sau dreptul de explorare ori exploatare a depozitelor minerale, a puţurilor de petrol sau gaze naturale, a carierelor sau a altor locuri de extracţie ori de exploatare a resurselor naturale; şi

b) în cazul Australiei are înţelesul care este atribuit de legislaţia Australiei şi va include, de asemenea:

(i) închirierea de terenuri şi orice alte interese asupra terenurilor, îmbunătăţite sau nu; şi

(ii) dreptul la plăţi variabile sau fixe fie ca o compensaţie, fie pentru exploatarea sau dreptul de explorare ori exploatare a depozitelor minerale, a puţurilor de petrol sau gaze naturale, carierelor sau altor locuri de extracţie ori de exploatare a resurselor naturale.

Navele şi aeronavele nu vor fi considerate proprietăţi imobiliare.

3. Orice drepturi sau interese la care se face referire în paragraful 2 vor fi considerate ca fiind situate acolo unde sunt situate terenul, depozitele minerale, puţurile de petrol sau gaze naturale, carierele sau resursele naturale, după caz, ori unde poate avea loc explorarea sau exploatarea.

4. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţii imobiliare.

5. Atunci când deţinerea în proprietate de acţiuni sau de alte drepturi de participare la capitalul unei societăţi dă dreptul proprietarului unor asemenea acţiuni sau drepturi de participare să folosească proprietăţile imobiliare deţinute de societate şi care sunt situate într-un stat contractant, veniturile din asemenea drepturi pot fi impuse în acel stat.

6. Prevederile paragrafelor 1, 3 şi 4 se vor aplica, de asemenea, veniturilor din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietăţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.

7. Prevederile paragrafului 5 se vor aplica, de asemenea, veniturilor unei întreprinderi obţinute dintr-un drept de folosinţă menţionat în acel paragraf şi se vor aplica, de asemenea, veniturilor dintr-un astfel de drept utilizat pentru exercitarea unei profesii independente.

ART. 7

Profiturile întreprinderii

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat, în afară de cazul în care întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai acea parte din ele care este atribuibilă acelui sediu permanent.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, atunci când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, în fiecare stat contractant se atribuie acelui sediu permanent profiturile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare în condiţii identice sau similare şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea al cărei sediu permanent este sau cu alte întreprinderi.

3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent vor fi admise la scădere cheltuielile întreprinderii, fiind cheltuieli efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent (inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate) şi care ar fi deductibile dacă sediul permanent ar fi o entitate independentă care a efectuat aceste cheltuieli, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul contractant în care se află situat sediul permanent sau în altă parte.

4. Nici un profit nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul că acest sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

5. Prevederile acestui articol nu vor afecta aplicarea oricărei legi a unui stat contractant în legătură cu determinarea obligaţiei fiscale a unei persoane în cazurile în care informaţiile de care dispune autoritatea competentă a acelui stat sunt inadecvate pentru determinarea profiturilor care urmează să fie atribuite unui sediu permanent, cu condiţia ca legea să fie aplicată, în măsura în care informaţiile de care dispune autoritatea competentă permit, în conformitate cu principiile acestui articol.

6. Atunci când profiturile includ elemente de venit sau câştiguri care sunt tratate separat în alte articole ale acestui acord, prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile acestui articol.

7. Prevederile acestui articol nu vor afecta aplicarea oricărei legi a unui stat contractant în legătură cu impozitul perceput asupra profiturilor din asigurări obţinute de nerezidenţi, cu condiţia ca, în cazul în care legislaţia specifică în vigoare în orice stat contractant la data semnării acestui acord este modificată altfel decât prin schimbări minore care nu afectează conţinutul său general, statele contractante să se consulte reciproc în scopul convenirii oricăror modificări ale acestui paragraf care se consideră necesare.

8. Când:

a) un rezident al unui stat contractant este beneficiarul îndreptăţit, fie direct, fie prin unul sau mai multe trusturi interpuse, al unei părţi din profiturile din afaceri ale unei întreprinderi exploatate în celălalt stat contractant de către administratorul unui trust care nu este tratat ca o societate în scopul impozitării; şi

b) în legătură cu acea întreprindere administratorul în cauză va avea, în conformitate cu principiile art. 5, un sediu permanent în acel celălalt stat,

întreprinderea exploatată de către administrator se va considera ca fiind o afacere exploatată în celălalt stat de către rezidentul respectiv printr-un sediu permanent situat în acel celălalt stat şi acea parte din profituri va fi atribuibilă acelui sediu permanent.

ART. 8

Nave şi aeronave

1. Profiturile unei întreprinderi, obţinute din exploatarea navelor sau aeronavelor, vor fi impozabile numai în statul contractant în care se află situat locul conducerii efective a întreprinderii.

2. Independent de prevederile paragrafului 1, astfel de profituri pot fi impuse în celălalt stat contractant în măsura în care acestea sunt profituri obţinute direct sau indirect din exploatarea navelor sau aeronavelor exclusiv între locuri situate în acel celălalt stat.

3. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se află la bordul unei nave, atunci acesta se va considera ca fiind situat în statul contractant în care se află portul de înregistrare a navei sau, dacă nu există un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 se vor aplica inclusiv profiturilor din exploatarea navelor sau aeronavelor, obţinute din participarea la un pool sau la un alt aranjament de împărţire a profiturilor.

5. Pentru scopurile acestui articol profiturile obţinute din transportul cu nave sau aeronave de pasageri, animale vii, poştă, produse sau mărfuri încărcate într-un stat contractant pentru a fi descărcate într-un loc în acel stat vor fi tratate ca profituri din exploatarea navelor sau aeronavelor exclusiv între locuri situate în acel stat.

ART. 9

Întreprinderi asociate

1. Când:

a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant

şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare prin condiţii care diferă de cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente tratând cu toată independenţa una cu cealaltă, atunci profiturile, care fără aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţă.

2. Prevederile paragrafului 1 nu vor afecta aplicarea oricărei legi a unui stat contractant în legătură cu determinarea obligaţiei fiscale a unei persoane, inclusiv stabilirea acesteia în cazurile în care informaţiile de care dispune autoritatea competentă a acelui stat sunt inadecvate pentru determinarea venitului ce urmează să fie atribuit unei întreprinderi, cu condiţia ca legea respectivă să fie aplicată, în măsura în care este posibil, în conformitate cu principiile acestui articol.

3. Atunci când profiturile pentru care o întreprindere a unui stat contractant a fost supusă impozitării în acel stat sunt incluse, de asemenea, în virtutea paragrafului 1 sau 2, în profiturile unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi sunt supuse impozitării în acel celălalt stat, iar profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii acelui celuilalt stat dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente tratând cu toată independenţa una cu cealaltă, primul stat menţionat va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri în primul stat menţionat. La efectuarea unei astfel de modificări se va ţine seama de celelalte prevederi ale acestui acord, sens în care autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc, dacă este necesar.

ART. 10

Dividende

1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă, în scopurile impunerii, a unui stat contractant, fiind dividende la care un rezident al celuilalt stat contractant este îndreptăţit în mod profitabil, pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuşi aceste dividende pot fi impuse, de asemenea, în statul contractant în care este rezidentă în scopurile impunerii societatea plătitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depăşi:

a) 5% din suma brută a dividendelor, în măsura în care dividendele sunt plătite din profituri care au suportat cota obişnuită de impozit la nivelul societăţii când aceste dividende sunt plătite unei societăţi (alta decât o asociere de persoane) care deţine în mod direct cel puţin 10% din capitalul societăţii plătitoare de dividende; şi

b) 15% din suma brută a dividendelor în toate celelalte cazuri,

cu condiţia ca, în cazul în care legislaţia specifică din orice stat contractant la data semnării acestui acord este modificată altfel decât prin schimbări minore care nu-i afectează conţinutul său general, statele contractante să se consulte reciproc în scopul convenirii oricăror modificări ale acestui paragraf care se consideră necesare.

3. În sensul paragrafului 2, profiturile au suportat cota obişnuită de impozit la nivelul companiei:

a) în România, când au fost supuse impozitului pe profit; şi

b) în Australia, în măsura în care dividendele au fost impuse la nivelul societăţii în întregime, în conformitate cu legislaţia sa fiscală.

4. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnă veniturile provenite din acţiuni şi alte venituri asimilate veniturilor din acţiuni de legislaţia fiscală a statului contractant în care este rezidentă în scopurile impunerii societatea distribuitoare a dividendelor.

5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul îndreptăţit în mod profitabil la dividende, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă printr-un sediu permanent situat acolo sau desfăşoară în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, după caz.

6. Dividendele plătite de o societate rezidentă a unui stat contractant, fiind dividende la care o persoană care nu este rezidentă a celuilalt stat contractant este îndreptăţită în mod profitabil, vor fi scutite de impozit în acel celălalt stat, cu excepţia cazului în care deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este legată efectiv de un sediu permanent sau bază fixă situată în acel celălalt stat. Acest paragraf nu se va aplica dividendelor plătite de orice societate care este rezidentă a Australiei, în scopul impunerii în Australia, şi care este, de asemenea, rezidentă a României, în scopul impunerii în România.

ART. 11

Dobânzi

1. Dobânzile provenite dintr-un stat contractant, fiind dobânzi la care un rezident al celuilalt stat contractant este îndreptăţit în mod profitabil, pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuşi aceste dobânzi pot fi impuse, de asemenea, în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a dobânzilor.

3. Dobânzile provenite din investirea fondurilor oficiale de către guvernul unui stat contractant, de instituţiile sale monetare sau de o bancă îndeplinind funcţia de bancă centrală în acel stat vor fi scutite de impozit în celălalt stat contractant.

4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în acest articol, include dobânzi aferente efectelor publice, obligaţiunilor sau titlurilor de creanţă de orice natură, însoţite sau neînsoţite de garanţii ipotecare ori de o clauză de participare la profituri, dobânzi la orice alte creanţe şi orice alte venituri asimilate veniturilor din împrumuturi de legislaţia fiscală a statului contractant din care provine venitul.

5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul îndreptăţit în mod profitabil la dobânzi, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, după caz.

6. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant atunci când plătitorul este însuşi acel stat sau o subdiviziune politică, o autoritate locală sau o unitate administrativ-teritorială a acelui stat sau un rezident, în scopurile impunerii, al acelui stat. Totuşi, atunci când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant sau în afara ambelor state contractante un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportă de acel sediu permanent sau bază fixă, aceste dobânzi sunt considerate că provin din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

7. Atunci când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitorul de dobânzi şi beneficiarul îndreptăţit în mod profitabil la dobânzi sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor plătite, ţinându-se seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care s-ar fi convenit între plătitor şi beneficiarul îndreptăţit în mod profitabil la dobânzi în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile acestui articol se vor aplica numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz partea excedentară a plăţilor de dobândă va fi impozabilă potrivit legislaţiei fiscale a fiecărui stat contractant, dar ţinându-se seama de celelalte prevederi ale acestui acord.

ART. 12

Redevenţe

1. Redevenţele provenite dintr-un stat contractant, fiind redevenţe la care un rezident al celuilalt stat contractant este îndreptăţit în mod profitabil, pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuşi aceste redevenţe pot fi impuse, de asemenea, în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a redevenţelor.

3. Termenul redevenţe folosit în acest articol înseamnă plăţi sau credite periodice ori neperiodice, indiferent de descrierea lor sau de modul de calcul, în măsura în care sunt plătite ca o compensare pentru:

a) folosirea sau concesionarea oricărui drept de autor, patent, desen sau model, plan, oricărei formule secrete sau procedeu de fabricaţie, oricărei mărci de comerţ sau altei proprietăţi ori drept; sau

b) folosirea sau concesionarea oricărui echipament industrial, comercial sau ştiinţific; sau

c) furnizarea de cunoştinţe sau informaţii ştiinţifice, tehnice, industriale ori comerciale; sau

d) furnizarea oricărei asistenţe care este suplimentară şi subordonată şi este furnizată ca mijloc de punere în practică sau de folosire a oricărei proprietăţi sau oricărui drept menţionat în subparagraful a), oricărui echipament menţionat în subparagraful b) sau oricăror cunoştinţe ori informaţii menţionate în subparagraful c); sau

e) recepţia sau dreptul de a recepta imagini vizuale sau sunete ori ambele, transmise publicului prin:

(i) satelit; sau

(ii) cablu, fibre optice sau tehnologii similare; sau

f) folosirea sau dreptul de a folosi, în legătură cu transmisiile de televiziune sau radio, imagini vizuale sau sunete ori ambele, transmise prin:

(i) satelit; sau

(ii) cablu, fibre optice sau tehnologii similare; sau

g) folosirea sau concesionarea:

(i) filmelor de cinematograf; sau

(ii) filmelor sau benzilor video folosite pentru emisiunile de televiziune; sau

(iii) benzilor folosite pentru emisiunile de radio; sau

h) renunţarea totală sau parţială în ceea ce priveşte folosirea ori furnizarea oricărei proprietăţi sau oricărui drept menţionat în acest paragraf.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul îndreptăţit în mod profitabil la redevenţe, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar proprietatea sau dreptul în legătură cu care sunt plătite sau creditate redevenţele este efectiv legat de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, după caz.

5. Redevenţele se consideră că provin dintr-un stat contractant atunci când plătitorul este însuşi acel stat sau o subdiviziune politică, o autoritate locală sau o unitate administrativ-teritorială a acelui stat ori un rezident, în scopurile impunerii, al acelui stat. Totuşi, atunci când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant sau în afara ambelor state contractante un sediu permanent sau o bază fixă de care este legată obligaţia de a plăti redevenţele şi aceste redevenţe sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, aceste redevenţe sunt considerate că provin din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

6. Atunci când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitorul de redevenţe şi beneficiarul îndreptăţit în mod profitabil la redevenţe sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor plătite sau creditate, avându-se în vedere pentru ce sunt plătite sau creditate, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul îndreptăţit în mod profitabil la redevenţe în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile acestui articol se vor aplica numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz partea excedentară a redevenţelor plătite sau creditate va fi impozabilă potrivit legislaţiei fiscale a fiecărui stat contractant, dar ţinându-se seama de celelalte prevederi ale acestui acord.

ART. 13

Venituri, profituri sau câştiguri din înstrăinarea proprietăţilor

1. Veniturile, profiturile sau câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăţilor imobiliare situate în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Veniturile, profiturile sau câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţilor, altele decât proprietăţile imobiliare, făcând parte din activul de afaceri al unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau ţinând de o bază fixă de care dispune un rezident al primului stat menţionat în acel celălalt stat pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv veniturile, profiturile sau câştigurile provenite din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau bază fixă, pot fi impuse în acel celălalt stat.

3. Veniturile, profiturile sau câştigurile provenite din înstrăinarea navelor ori aeronavelor exploatate în trafic internaţional sau a proprietăţilor (altele decât proprietăţile imobiliare) necesare în vederea exploatării acestor nave sau aeronave vor fi impozabile numai în statul contractant în care se află situat locul conducerii efective a întreprinderii care înstrăinează aceste nave sau aeronave ori alte proprietăţi.

4. Veniturile, profiturile sau câştigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea oricăror acţiuni sau a altor participări într-o societate ori a unei participări de orice natură într-un parteneriat, trust sau altă entitate, când valoarea activelor unei astfel de entităţi, deţinute în mod direct sau indirect (inclusiv prin una sau mai multe entităţi interpuse, cum ar fi, de exemplu, printr-un lanţ de societăţi), este în principal atribuibilă proprietăţii imobiliare situate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

5. Prevederile acestui acord nu afectează aplicarea legislaţiei unui stat contractant în legătură cu impunerea câştigurilor de natura capitalului obţinute din înstrăinarea proprietăţilor, altele decât cele cărora li se aplică paragrafele precedente ale acestui articol.

6. În acest articol termenul proprietăţi imobiliare are acelaşi înţeles pe care îl are în art. 6.

7. Pentru scopurile acestui articol amplasarea proprietăţilor imobiliare va fi determinată în conformitate cu prevederile paragrafului 3 al art. 6.

ART. 14

Profesii independente

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unor servicii profesionale sau a altor activităţi independente cu un caracter similar vor fi impozabile numai în acel stat, dacă nu dispune în mod obişnuit în celălalt stat contractant de o bază fixă pentru exercitarea activităţilor sale. Dacă dispune de o astfel de bază fixă, veniturile pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai partea care este atribuibilă activităţilor exercitate prin acea bază fixă.

2. Expresia servicii profesionale cuprinde serviciile prestate în exercitarea unei activităţi independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi în exercitarea independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.

ART. 15

Profesii dependente

1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18 şi 19, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de o persoană fizică rezidentă a unui stat contractant pentru o activitate salariată vor fi impozabile numai în acel stat, în afară de cazul în care activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant, remuneraţiile primite pentru această activitate pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de o persoană fizică rezidentă a unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat menţionat, dacă:

a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni care începe ori se termină în anul fiscal vizat al celuilalt stat; şi

b) remuneraţiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat; şi

c) remuneraţiile nu sunt deductibile în determinarea profiturilor impozabile ale unui sediu permanent sau baze fixe pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol remuneraţiile pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional pot fi impuse în statul contractant în care se află locul conducerii efective a întreprinderii.

ART. 16

Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie

Remuneraţiile şi alte plăţi similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

ART. 17

Artişti şi sportivi

1. Independent de prevederile art. 14 şi 15 veniturile obţinute de artişti (cum sunt: artiştii de teatru, de film, de radio sau televiziune şi interpreţii muzicali) şi sportivi din activitatea lor personală în această calitate pot fi impuse în statul contractant în care aceste activităţi sunt exercitate.

2. Atunci când veniturile în legătură cu activităţile personale desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în această calitate nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activităţile artistului de spectacol sau ale sportivului.

3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2 veniturile obţinute din activităţile menţionate la paragraful 1 în cadrul schimburilor culturale sau sportive, convenite de guvernele celor două state contractante şi care nu sunt exercitate în scopul de a obţine profituri, vor fi scutite de impozit în statul contractant în care sunt exercitate aceste activităţi.

ART. 18

Pensii şi anuităţi

1. Pensiile (inclusiv pensiile publice) şi anuităţile plătite unui rezident al unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat.

2. Termenul anuitate înseamnă o sumă determinată, plătibilă în mod periodic la scadenţe fixe în timpul vieţii sau într-o perioadă specificată ori determinabilă, în virtutea unui angajament de efectuare a plăţilor în schimbul unei compensări corespunzătoare şi depline, făcută în bani sau evaluabilă în bani.

3. Orice pensie alimentară sau altă plată pentru întreţinere care provine dintr-un stat contractant şi este plătită unui rezident al celuilalt stat contractant va fi impozabilă numai în primul stat menţionat.

ART. 19

Funcţii publice

1. Remuneraţiile, altele decât pensiile sau anuităţile, plătite de un stat contractant sau de o subdiviziune politică, autoritate locală ori unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate în îndeplinirea unei funcţii publice, vor fi impozabile numai în acel stat. Totuşi aceste remuneraţii vor fi impozabile numai în celălalt stat contractant dacă serviciile sunt prestate în acel celălalt stat şi persoana fizică este rezidentă a acelui stat şi:

a) are cetăţenia acelui stat; sau

b) nu a devenit rezidentă a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica remuneraţiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de comerţ sau de afaceri desfăşurată de un stat contractant sau de o subdiviziune politică, autoritate locală ori unitate administrativ-teritorială a acestui stat. În acest caz se vor aplica prevederile art. 15 sau 16, după caz.

ART. 20

Studenţi

Când un student, care este un rezident al unui stat contractant sau care a fost rezident al acelui stat imediat înainte de sosirea sa în celălalt stat contractant şi care este prezent în acel celălalt stat numai în scopul educării pentru o perioadă ce nu depăşeşte 7 ani, primeşte plăţi din surse situate în afara acelui celălalt stat în scopul întreţinerii sau educării sale, acele plăţi vor fi scutite de impozit în acel celălalt stat.

ART. 21

Venituri nemenţionate expres

1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant care nu sunt menţionate în mod expres în articolele precedente ale acestui acord vor fi impozabile numai în acel stat.

2. Totuşi orice astfel de venituri obţinute de un rezident al unui stat contractant din surse din celălalt stat contractant pot fi impuse, de asemenea, în acel celălalt stat.

3. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica veniturilor, altele decât veniturile din proprietăţi imobiliare, astfel cum au fost definite în paragraful 2 al art. 6, obţinute de un rezident al unui stat contractant, atunci când acele venituri sunt efectiv legate de un sediu permanent sau bază fixă situată în celălalt stat contractant. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, după caz.

ART. 22

Sursa venitului

1. Veniturile, profiturile sau câştigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant, care, în conformitate cu unul sau mai multe paragrafe ale art. 6 - 8, 10 - 19 şi 21, pot fi impuse în celălalt stat contractant, vor fi considerate venituri din surse aflate în acel celălalt stat, pentru scopurile legislaţiei fiscale a acelui celălalt stat.

2. Veniturile, profiturile sau câştigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant, care, în conformitate cu unul sau mai multe paragrafe ale art. 6 - 8, 10 - 19 şi 21, pot fi impuse în celălalt stat contractant, vor fi considerate venituri din surse aflate în acel celălalt stat, pentru scopurile art. 23 şi ale legislaţiei fiscale a primului stat contractant menţionat.

ART. 23

Metode de eliminare a dublei impuneri

1. În cazul României dubla impunere va fi eliminată după cum urmează:

a) sub rezerva subparagrafului b), când un rezident al României realizează venituri, profituri sau câştiguri care, conform prevederilor acestui acord, sunt impozabile în Australia, atunci România va scuti de impozit aceste venituri, profituri sau câştiguri. Totuşi România poate lua în considerare, în calculul impozitului asupra venitului rămas al rezidentului respectiv, veniturile, profiturile sau câştigurile scutite; şi

b) atunci când un rezident al României realizează elemente de venit care, potrivit prevederilor art. 10, 11 şi 12, pot fi impuse în Australia, România va acorda ca deducere din impozitul pe venit al acelui rezident o sumă egală cu impozitul plătit în Australia. Totuşi această deducere nu va depăşi acea parte a impozitului, calculată înainte de deducere, care este atribuibilă acelui venit realizat din Australia.

2. În cazul Australiei dubla impunere va fi eliminată după cum urmează:

a) sub rezerva prevederilor legislaţiei australiene, în vigoare la un moment dat, în legătură cu acordarea unui credit faţă de impozitul australian pentru impozitul plătit într-o ţară, alta decât Australia (care nu va afecta principiile generale ale acestui articol), impozitul român plătit în conformitate cu legislaţia din România şi în conformitate cu acest acord, fie în mod direct, fie prin deducere, în legătură cu venitul obţinut de un rezident al Australiei din surse situate în România, va fi recunoscut ca un credit faţă de impozitul australian datorat în legătură cu acest venit; şi

b) atunci când o societate rezidentă a României şi care nu este rezidentă, în scopurile impunerii, a Australiei plăteşte dividende unei societăţi rezidente a Australiei şi care controlează în mod direct sau indirect nu mai puţin de 10% din numărul de voturi ale primei societăţi menţionate, creditul la care se face referire la subparagraful a) va include impozitul român plătit de prima companie menţionată pentru partea din profituri din care sunt plătite dividendele.

ART. 24

Procedura amiabilă

1. Atunci când un rezident al unui stat contractant consideră că, datorită măsurilor luate de autoritatea competentă a unuia sau ambelor state contractante, rezultă sau va rezulta pentru el o impozitare care nu este conformă cu prevederile acestui acord, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acestor state contractante, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă o impunere care este contrară prevederilor acestui acord.

2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu acest acord. Soluţia astfel convenită va fi aplicată indiferent de perioada de prescripţie prevăzută în legislaţia internă a statelor contractante.

3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve împreună orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a aplicării acestui acord.

4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul punerii în practică a prevederilor acestui acord.

ART. 25

Schimb de informaţii

1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare în vederea aplicării prevederilor acestui acord sau ale legislaţiei interne a statelor contractante referitoare la impozitele vizate de acest acord, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară prevederilor acordului. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinută de autoritatea competentă a unui stat contractant va fi tratată ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută conform prevederilor legislaţiei interne a acelui stat şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv la instanţe judecătoreşti şi organe administrative) însărcinate cu stabilirea sau cu încasarea, aplicarea ori urmărirea sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul acestui acord şi vor fi folosite numai pentru aceste scopuri. Aceste persoane sau autorităţi pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti sau în deciziile judiciare.

2. În nici un caz prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate astfel încât să impună autorităţii competente a unui stat contractant obligaţia:

a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui stat contractant sau a celuilalt stat contractant; sau

b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui stat contractant sau a celuilalt stat contractant; sau

c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret de afaceri, industrial, comercial sau profesional, un procedeu de fabricaţie sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

ART. 26

Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare

Prevederile acestui acord nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea fie a regulilor generale ale dreptului internaţional, fie a prevederilor acordurilor speciale.

ART. 27

Intrarea în vigoare

Ambele state contractante se vor informa reciproc, în scris, cu privire la îndeplinirea procedurilor legale şi constituţionale cerute pentru intrarea în vigoare a acestui acord. Acest acord va intra în vigoare la data ultimei notificări şi prevederile sale se vor aplica:

a) în România:

- în ceea ce priveşte impozitele pe venit, profituri şi câştiguri, pentru perioada de impunere începând cu data de 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care acordul intră în vigoare;

b) în Australia:

(i) în ceea ce priveşte impozitul reţinut prin stopaj la sursă pe venitul obţinut de un nerezident, pentru venitul realizat la sau după data de 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care acordul intră în vigoare;

(ii) în ceea ce priveşte alte impozite australiene, pentru veniturile, profiturile sau câştigurile în orice an fiscal începând la sau după data de 1 iulie a anului calendaristic imediat următor anului în care acordul intră în vigoare.

ART. 28

Denunţarea

Acest acord va rămâne în vigoare o perioadă nedeterminată, dar fiecare stat contractant poate să remită celuilalt stat contractant, pe canale diplomatice, o notă de denunţare în scris la sau înainte de data de 30 iunie a oricărui an calendaristic, începând după expirarea a 5 ani de la data la care acordul a intrat în vigoare, şi în acest caz acest acord va înceta să aibă efecte:

a) în România:

b) în Australia:

Drept care subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă, au semnat acest acord.

Întocmit la Canberra la 2 februarie 2000, în două exemplare originale, fiecare în limbile română şi engleză, ambele texte fiind egal autentice.

Pentru România,

Manuela Vulpe,

ambasador

Pentru Australia,

Rod Kemp,

ministru trezorier adjunct

PROTOCOL

România şi Australia au convenit la semnarea Acordului dintre ele pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit asupra următoarei clauze care este parte integrantă din acord:

Dacă într-un acord pentru evitarea dublei impuneri încheiat ulterior între Australia şi un stat terţ se include un articol privind nediscriminarea, Australia va informa imediat, în scris, pe canale diplomatice România şi va intra în negocieri cu România pentru a se acorda şi României acelaşi tratament acordat statului terţ.

Drept care subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă, au semnat acest protocol.

Întocmit la Canberra la 2 februarie 2000, în două exemplare originale, fiecare în limbile română şi engleză, ambele texte fiind egal autentice.

Pentru România,

Manuela Vulpe,

ambasador

Pentru Australia,

Rod Kemp,

ministru trezorier adjunct