LEGE Nr. 25 din 12 aprilie 1995
privind ratificarea Convenţiei dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Algeriene Democratice şi Populare pentru evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venit şi pe avere şi a Protocolului anexat, semnate la Alger la 28 iunie 1994
EMITENT: PARLAMENTUL ROMÂNIEI
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 69 din 14 aprilie 1995
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifică Convenţia dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Algeriene Democratice şi Populare pentru evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venit şi pe avere şi Protocolul anexat, semnate la Alger la 28 iunie 1994.
Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 16 martie 1995, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI
prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 27 martie 1995, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ADRIAN NĂSTASE
CONVENŢIE
între Guvernul României şi Guvernul Republicii Algeriene Democratice şi Populare pentru evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venit şi pe avere
Guvernul României şi Guvernul Republicii Algeriene Democratice şi Populare, dorind să încheie o convenţie pentru evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venit şi pe avere, au convenit următoarele:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unui stat contractant sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se va aplica impozitelor pe venit şi pe avere stabilite în numele unui stat contractant, colectivităţilor sale locale sau unităţilor sale administrativ-teritoriale, oricare ar fi sistemul de percepere.
2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe avere impozitele stabilite pe venitul total, pe averea totală sau pe elementele de venit sau de avere, inclusiv impozitele pe câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.
3. Impozitele existente, asupra cărora se aplică prezenta convenţie, sunt:
a) În cazul României:
(i) impozitul pe veniturile persoanelor fizice;
(ii) impozitul pe profit;
(iii) impozitul pe salarii;
(iv) impozitul pe dividende;
(v) impozitul pe venitul agricol al persoanelor fizice (denumite în continuare impozit român).
b) În cazul Algeriei:
(i) impozitul pe venitul global;
(ii) impozitul pe beneficiile societăţilor;
(iii) taxa pe activitatea profesională;
(iv) vărsământul forfetar;
(v) impozitul pe patrimoniu;
(vi) redevenţa şi impozitul pe rezultatele referitoare la activităţile de prospectare, cercetare, exploatare şi de transport prin canalizare a hidrocarburilor (denumite în continuare impozit algerian).
4. Convenţia se aplică, de asemenea, impozitelor de natură identică sau similară, care vor fi stabilite după data semnării convenţiei şi care se vor adăuga impozitelor existente sau care le vor înlocui. Autorităţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica reciproc modificările aduse legislaţiilor lor fiscale respective.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:
a) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă, după cum cere contextul, România sau Algeria;
b) termenul România înseamnă România şi, folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum şi zona economică exclusivă, asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, drepturile suverane şi jurisdicţia, în concordanţă cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele mării, pe fundul şi subsolul acestor ape;
c) termenul Algeria înseamnă Republica Algeriană Democratică şi Populară şi, folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul Algeriei, precum şi zona maritimă, fundul mării şi subsolul maritim limitrof mării teritoriale a Algeriei, asupra cărora Algeria exercită drepturile sale suverane şi jurisdicţia sa, în conformitate cu legislaţia naţională şi dreptul internaţional;
d) termenul persoană include persoanele fizice, societăţile şi alte asocieri de persoane, legal constituite în unul dintre cele două state contractante;
e) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice altă entitate care este considerată ca o persoană juridică, în scopul impozitării;
f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) expresia trafic internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă sau cu o aeronavă, exploatată de o întreprindere care are locul conducerii efective situat într-un stat contractant, cu excepţia cazului când nava sau aeronava nu este exploatată decât între locuri situate în celălalt stat contractant;
h) termenul naţionali înseamnă:
(a) toate persoanele fizice care posedă cetăţenia României sau naţionalitatea Algeriei;
(b) toate persoanele juridice, societăţile de persoane sau asociaţiile constituite în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;
i) expresia autoritate competentă înseamnă:
(i1) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat;
(i2) în cazul Algeriei, ministrul însărcinat cu finanţele sau reprezentantul său autorizat.
2. Pentru aplicarea acestei convenţii de către un stat contractant, orice expresie care nu este definită de prezenta convenţie are înţelesul pe care îl atribuie legislaţia acestui stat cu privire la impozitele la care se aplică convenţia, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită.
ART. 4
Rezident
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, potrivit legislaţiei acestui stat, este supusă impunerii în acest stat, urmare domiciliului sau rezidentei sale, locului conducerii sau a oricărui alt criteriu de natură similară.
2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este un rezident al ambelor state contractante, atunci statutul său este determinat după cum urmează:
a) această persoană este considerată ca un rezident al statului contractant în care dispune de o locuinţă permanentă; dacă aceasta dispune de o locuinţă permanentă în ambele state contractante, ea va fi considerată ca un rezident al statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sunt cele mai strânse (centrul intereselor vitale);
b) dacă statul contractant în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuinţă permanentă în nici unul dintre statele contractante, ea va fi considerată ca un rezident al statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau dacă ea nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul dintre ele, ea va fi considerată ca un rezident al statului contractant a cărui naţionalitate o posedă;
d) dacă această persoană posedă naţionalitatea ambelor state contractante sau nu posedă naţionalitatea nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este un rezident al ambelor state contractante, ea va fi considerată ca un rezident al statului contractant în care se află locul conducerii efective.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care o întreprindere desfăşoară, în întregime sau în parte, activitatea sa.
2. Expresia sediu permanent include, îndeosebi:
a) un loc de conducere;
b) o sucursală;
c) un birou;
d) o uzină;
e) un atelier;
f) un magazin de vânzări;
g) o plantaţie, o fermă sau o vie;
h) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale;
i) un şantier de construcţii sau de montaj sau activităţile de supraveghere exercitate acolo, dar numai când acest şantier sau aceste activităţi durează o perioadă mai mare de 6 luni;
j) furnizarea de servicii, inclusiv serviciile de consultanţă exercitate de o întreprindere prin salariaţii săi sau alt personal angajat de întreprindere în acest scop, dar numai atunci când activităţile de această natură durează (pentru acelaşi proiect sau pentru un proiect conex), pe teritoriul ţării, o perioadă sau perioade reprezentând în total mai mult de 6 luni în orice perioadă de 12 luni.
3. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, se consideră că nu există un sediu permanent dacă:
a) se folosesc instalaţii numai în scopul depozitării sau expunerii mărfurilor aparţinând întreprinderii;
b) mărfurile aparţinând întreprinderii sunt menţinute exclusiv în scopul depozitării sau expunerii;
c) mărfurile aparţinând întreprinderii sunt menţinute exclusiv în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;
d) un loc fix de afaceri este folosit exclusiv în scopul cumpărării de mărfuri sau colectării de informaţii pentru întreprindere;
e) un loc fix de afaceri este folosit exclusiv în scopul desfăşurării, pentru întreprindere, a oricărei alte activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar;
f) mărfurile aparţinând întreprinderii, expuse în cadrul unui târg sau expoziţii temporare ocazionale, sunt vândute de întreprindere cu ocazia târgului sau a expoziţiei menţionate;
g) un loc fix de afaceri este folosit exclusiv pentru orice combinare de activităţi menţionate în subparagrafele a) - f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri, ce rezultă din această combinare, să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.
4. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoană - alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7 - acţionează într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, această întreprindere este considerată ca având un sediu permanent în primul stat menţionat, dacă persoana:
a) dispune în acest stat de împuternicirea pe care o exercită, în mod obişnuit, de a încheia contracte în numele întreprinderii, cu condiţia ca activitatea acestei persoane să nu fie limitată la cumpărarea de mărfuri pentru respectiva întreprindere; sau
b) nedispunând de această împuternicire, ea păstrează în mod obişnuit în primul stat un stoc de mărfuri din care prelevă în mod regulat mărfuri, în scopul livrării în numele întreprinderii.
5. O întreprindere nu este considerată că are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai prin faptul că aceasta exercită activitatea sa de afaceri în acel stat printr-un broker, un agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.
6. Faptul că o societate, care este un rezident al unui stat contractant, controlează sau este controlată de o societate care este un rezident al celuilalt stat contractant, sau care îşi exercită activitatea sa de afaceri în acel celălalt stat contractant (printr-un sediu permanent sau în alt mod), nu este suficient prin el însuşi să facă una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri din proprietăţi imobiliare
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv veniturile din exploatări agricole sau forestiere), situate în celălalt stat contractant, sunt impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sunt situate.
2. Expresia proprietăţi imobiliare are înţelesul care îi este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate; expresia include, în orice caz, toate accesoriile proprietăţii imobiliare, echipamentul şi inventarul viu utilizat în exploatări agricole şi exploatări forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale. Navele şi aeronavele nu sunt considerate proprietăţi imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din proprietăţile imobiliare ale unei întreprinderi, precum şi veniturilor din proprietăţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.
ART. 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul în care întreprinderea îşi exercită activitatea de afaceri în celălalt stat contractant, printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii sunt impozabile în celălalt stat contractant, dar numai în măsura în care sunt atribuibile acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant îşi exercită activitatea în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă, exercitând activităţi identice sau similare, în condiţii identice sau similare, şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea al cărei sediu permanent este.
3. Pentru determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise la scădere cheltuielile efectiv efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administraţie, efectuate fie în statul în care se află situat sediul permanent, fie în altă parte. Nici o deducere nu este admisă pentru sumele care ar fi, după caz, plătite de întreprindere ca redevenţe, onorarii sau alte plăţi similare sub formă de licenţă de exploatare, brevete sau alte drepturi, cum ar fi comisioanele (altele decât rambursarea cheltuielilor reale efectuate) pentru serviciile prestate sau pentru activitatea de conducere sau, în afara cazului unei întreprinderi bancare, sub forma dobânzilor pentru sume împrumutate sediului permanent.
De asemenea, la determinarea profiturilor unui sediu permanent nu se iau în considerare, printre cheltuielile sediului întreprinderii sau ale oricărui alt sediu permanent al său, redevenţele, onorariile sau alte plăţi similare sub formă de licenţe de exploatare, brevete sau alte drepturi sau comisioane (altele decât rambursarea cheltuielilor reale efectuate), pentru servicii prestate sau pentru o activitate de conducere sau, în afara cazului unei întreprinderi bancare, sub forma dobânzilor la sumele împrumutate întreprinderii sau unuia dintre celelalte sedii ale sale.
4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte să se determine profiturile atribuibile unui sediu permanent pe baza repartizării profiturilor totale ale întreprinderii în diversele sale părţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 al prezentului articol nu împiedică acel stat contractant să determine profiturile impozabile în conformitate cu repartiţia uzuală. Metoda de repartizare adoptată trebuie totuşi să fie aceea prin care rezultatul obţinut să fie în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol.
5. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent pentru simplul fapt că acest sediu permanent a cumpărat mărfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profiturile care se atribuie unui sediu permanent sunt determinate în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul când există motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.
7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, atunci prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Transport internaţional
1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau a aeronavelor nu sunt impozabile decât în statul contractant în care se află locul conducerii efective a întreprinderii.
2. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se află la bordul unei nave, atunci acesta este considerat a fi situat în statul contractant în care se află portul de înregistrare a navei sau, dacă nu există un astfel de port de înregistrare, în statul contractant în care cel care exploatează nava este un rezident.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la un organism internaţional de transporturi.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Când:
a) o întreprindere a unui stat contractant participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau
b) aceleaşi persoane participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi când, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile, care fără aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţă.
2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat şi impune în consecinţă, profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în acel celălalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi fost obţinute de întreprinderea primului stat contractant menţionat, dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci celălalt stat procedează la modificarea corespunzătoare a nivelului impozitului stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea unei astfel de modificări se ţine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi, dacă este necesar, autorităţile competente ale statelor contractante se consultă reciproc.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plătite de o societate care este un rezident al unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat contractant.
2. Totuşi aceste dividende sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant în care societatea plătitoare de dividende este un rezident şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă primitorul dividendelor este beneficiarul efectiv al acestora, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 15% din suma brută a dividendelor.
Prezentul paragraf nu afectează impunerea societăţii în ce priveşte profiturile din care se plătesc dividendele.
3. Termenul dividende, folosit în acest articol, înseamnă veniturile provenind din acţiuni şi din drepturile de folosinţă, din părţi miniere, din părţi de fondator sau alte drepturi în afara titlurilor de creanţă, precum şi veniturile din alte părţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni, de către legislaţia fiscală a statului a cărui societate distribuitoare este un rezident.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică atunci când beneficiarul efectiv al dividendelor, rezident al unui stat contractant, desfăşoară în celălalt stat contractant, în care societatea plătitoare de dividende este un rezident, fie o activitate industrială sau comercială printr-un sediu permanent situat acolo, fie desfăşoară în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, şi când participarea generatoare de dividende este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie sunt aplicabile prevederile art. 7 sau ale art. 14, după caz.
5. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor, plătite de acea societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al acelui celălalt stat sau când participarea generatoare de dividende este efectiv legată de un sediu permanent sau o bază fixă situată în acest celălalt stat, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă, în întregime sau în parte, profituri sau venituri provenind din acest celălalt stat contractant.
ART. 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat.
2. Totuşi aceste dobânzi sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă primitorul dobânzilor este beneficiarul efectiv al acestora, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 15% din suma brută ale dobânzilor.
3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel stat, dacă:
a) debitorul dobânzilor este guvernul acelui stat contractant, o colectivitate locală ori una dintre unităţile administrativ-teritoriale ale acestuia; sau
b) dobânzile sunt plătite guvernului celuilalt stat contractant sau uneia dintre colectivităţile sale locale, sau uneia dintre unităţile sale administrativ-teritoriale, ori instituţiilor sau organismelor (inclusiv instituţiilor financiare şi bancare) aparţinând în întregime acestui stat contractant, sau uneia dintre colectivităţile sale locale sau uneia dintre unităţile sale administrativ-teritoriale; sau
c) dobânzile sunt plătite altor instituţii sau organisme (inclusiv instituţiilor financiare şi bancare) pentru finanţarea acordată de acestea în cadrul acordurilor încheiate între guvernele statelor contractante.
4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile din titluri de creanţă de orice natură, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză de participare la profiturile debitorului, şi, în special, veniturile din efecte publice, titluri de creanţă sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de acestea. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi, în sensul prezentului articol.
5. Prevederile paragrafelor 1, 2 şi 3 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, rezident al unui stat contractant, desfăşoară în celălalt stat contractant, din care provin dobânzile, fie o activitate industrială sau comercială, printr-un sediu permanent situat acolo, fie prestează în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau o bază fixă.
În această situaţie sunt aplicabile prevederile art. 7 sau ale art. 14, după caz.
6. Dobânzile sunt considerate ca provenind dintr-un stat contractant când plătitorul este însuşi acel stat, o colectivitate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acestui stat contractant.
Totuşi când debitorul dobânzilor, fie că este sau nu un rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă pentru care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi care suportă plata acestor dobânzi, acestea vor fi considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.
7. Când, datorită relaţiilor speciale existente între debitorul şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi alte persoane, suma dobânzilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care s-ar fi convenit între debitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol nu se aplică decât la această ultimă sumă. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă, potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant şi ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat.
2. Totuşi aceste redevenţe sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat contractant, dar dacă primitorul redevenţelor este beneficiarul efectiv al acestora, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 15% din suma brută a redevenţelor.
3. Termenul redevenţe, folosit în prezentul articol, înseamnă plăţi de orice natură plătite pentru folosirea sau concesionarea oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf şi filmelor şi înregistrărilor pentru orice formă de transmisiuni radiofonice sau de televiziune, oricărui patent, marcă de fabricaţie sau de comerţ, desen sau model, plan, formulă secretă sau procedeu secret, precum şi pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific şi pentru informaţii referitoare la experienţa dobândită în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară în celălalt stat contractant din care provin redevenţele, fie o activitate industrială sau comercială printr-un sediu permanent situat acolo, fie prestează profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 14, după caz.
5. Redevenţele sunt considerate ca provenind dintr-un stat contractant atunci când debitorul este acel stat însuşi, o colectivitate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acestui stat. Totuşi, când debitorul redevenţelor, fie că este sau nu un rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legată obligaţia de a plăti redevenţele, şi aceste redevenţe sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste redevenţe sunt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.
6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi alte persoane, suma redevenţelor, având în vedere prestaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între debitor şi beneficiarul efectiv, în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol nu se aplică decât la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămâne impozabilă, potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant şi ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 13
Câştiguri din capital
1. Câştigurile pe care un rezident al unui stat contractant le realizează din înstrăinarea proprietăţilor imobiliare vizate la art. 6, situate în celălalt stat contractant, sunt impozabile în acest celălalt stat.
2. Câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţii mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietăţii mobiliare ţinând de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe sunt impozabile în acest celălalt stat.
3. Câştigurile provenind din înstrăinarea navelor sau aeronavelor, exploatate în trafic internaţional, sau a proprietăţii mobiliare, necesare exploatării acestor nave sau aeronave, nu sunt impozabile decât în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
4. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricărei proprietăţi, altele decât cele vizate în paragrafele 1, 2 şi 3, nu sunt impozabile decât în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.
ART. 14
Profesii independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activităţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acest stat, în afară de cazul când rezidentul nu dispune în mod obişnuit, în celălalt stat contractant, de o bază fixă pentru exercitarea activităţilor sale. Dacă dispune de o astfel de bază fixă, veniturile sunt impuse în celălalt stat contractant, dar numai în măsura în care sunt atribuibile acelei baze fixe.
2. Expresia profesii independente cuprinde, în special, activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi activităţile independente ale medicilor, avocaţilor, inginerilor, arhitecţilor, dentiştilor şi contabililor.
ART. 15
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19, 20 şi 21, salariile şi alte remuneraţii similare, obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată, sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant, remuneraţiile primite pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile primite de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant nu sunt impozabile decât în primul stat, dacă:
a) beneficiarul este prezent în celălalt stat contractant pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal considerat; şi
b) remuneraţiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este un rezident al celuilalt stat contractant; şi
c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează o are în celălalt stat contractant.
3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile primite pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave sau aeronave, exploatată în trafic internaţional, sunt impozabile în statul contractant în care se află locul conducerii efective a întreprinderii.
ART. 16
Tantieme
Tantiemele, jetoanele de prezenţă şi alte plăţi similare, pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau de supraveghere al unei societăţi care este un rezident al celuilalt stat contractant, sunt impozabile în acest celălalt stat contractant.
ART. 17
Artişti şi sportivi
1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile, pe care un rezident al unui stat contractant le obţine din activităţi personale exercitate în celălalt stat contractant ca artişti de spectacol, cum sunt: artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune ori ca interpreţi muzicali, sau ca sportivi, sunt impozabile în acest celălalt stat contractant.
2. Când veniturile din activităţile personale, desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în această calitate, nu revin artistului de spectacol sau sportivului însuşi, ci unei alte persoane, aceste venituri sunt impozabile, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, în statul contractant în care sunt exercitate activităţile artistului de spectacol sau ale sportivului.
3. Independent de prevederile paragrafului 1, veniturile obţinute din activităţi desfăşurate de artişti de spectacole sau de sportivi, care sunt rezidenţi în unul dintre statele contractante, sunt impozabile numai în acest stat, atunci când activităţile sunt desfăşurate în celălalt stat contractant în cadrul unui program de schimburi culturale sau sportive, aprobate de statele contractante.
ART. 18
Pensii
Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii similare, plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariată desfăşurată în trecut, nu sunt impozabile decât în acest stat contractant.
ART. 19
Funcţii publice
1. a) Remuneraţiile, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant sau de una dintre colectivităţile sale locale, sau de unităţi administrativ-teritoriale unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, sau acestei colectivităţi locale sau unităţi administrativ-teritoriale, sunt impozabile numai în acest stat contractant.
b) Totuşi aceste remuneraţii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acest stat şi persoana fizică este un rezident al acestui stat contractant, care:
(i) posedă fie cetăţenia României, fie naţionalitatea Algeriei;
sau
(ii) nu a devenit un rezident al acelui stat contractant numai în scopul prestării serviciilor.
2. a) Pensiile plătite de un stat contractant sau de o colectivitate locală, ori de o unitate administrativ-teritorială a acestuia fie direct, fie din prelevări de fonduri pe care le-a constituit, unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, colectivităţi sau unităţi administrativ-teritoriale sunt impozabile numai în acest stat.
b) Totuşi aceste pensii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă persoana fizică este un rezident al acestui stat şi posedă fie cetăţenia României, fie naţionalitatea Algeriei.
3. Prevederile art. 15, 16 şi 18 se aplică remuneraţiilor şi pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate industrială sau comercială, desfăşurată de un stat contractant sau de una dintre colectivităţile sale locale, sau de unităţile sale administrativ-teritoriale.
ART. 20
Studenţi şi practicanţi
1. Sumele pe care un student sau un practicant, inclusiv oricare persoană în curs de perfecţionare profesională, care este sau a fost imediat înainte un rezident al unui stat contractant şi care este prezent în celălalt stat contractant numai în scopul educării sau pregătirii sale pentru o perioadă de 7 ani, le primeşte pentru acoperirea cheltuielilor sale privind întreţinerea, educarea sau pregătirea sa, nu sunt impozabile în acest celălalt stat contractant, cu condiţia ca ele să provină din surse situate în afara acestui celălalt stat contractant.
2. Persoanele vizate la paragraful 1, care exercită o activitate remunerată în celălalt stat contractant în vederea completării resurselor financiare necesare întreţinerii şi pentru acoperirea cheltuielilor de studiu sau de pregătire, nu sunt supuse impozitării, atunci când veniturile anuale respective nu depăşesc 4.000 dolari S.U.A. sau echivalentul în moneda naţională.
ART. 21
Profesori
1. Remuneraţiile primite pentru predare de către profesori şi alţi membri ai personalului din învăţământ, rezidenţi ai unui stat contractant, care predau la o universitate sau la orice altă instituţie de învăţământ a celuilalt stat contractant, urmare acordurilor de cooperare încheiate între cele două state, sunt impozabile în primul stat contractant, numai pentru o perioadă de prezenţă în statul în care predau, care nu depăşeşte 2 ani, după această perioadă remuneraţiile fiind impozabile numai în celălalt stat contractant.
2. Această prevedere este, de asemenea, aplicabilă remuneraţiilor pe care o persoană fizică, rezidentă a unui stat contractant, le primeşte pentru activităţi de cercetare ştiinţifică exercitate în celălalt stat contractant, dacă aceste activităţi nu sunt întreprinse, în principal, în vederea realizării unui avantaj particular de care să beneficieze o întreprindere sau o persoană ci, în mod contrar, în interes public.
ART. 22
Alte venituri
1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii, nu sunt impozabile decât în celălalt stat contractant.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplică asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietăţile imobiliare, aşa cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, atunci când primitorul unor astfel de venituri, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară în celălalt stat contractant fie o activitate industrială sau comercială, printr-un sediu permanent situat acolo, fie exercită în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, şi când dreptul sau proprietatea în legătură cu care venitul este plătit este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie sunt aplicabile prevederile art. 7 sau ale art. 14, după caz.
ART. 23
Averea
1. Averea reprezentată de proprietăţi imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6, pe care le posedă un rezident al unui stat contractant şi care sunt situate în celălalt stat contractant, este impozabilă în acest celălalt stat contractant.
2. Averea reprezentată de proprietăţile mobiliare, care fac parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant, sau de bunuri mobiliare aparţinând unei baze fixe, de care un rezident al unui stat contractant dispune în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, este impozabilă în acest celălalt stat contractant.
3. Averea constituită din nave şi aeronave exploatate în trafic internaţional, precum şi din proprietăţile mobiliare ţinând de exploatarea unor asemenea nave sau aeronave este impozabilă numai în statul contractant în care se află locul conducerii efective a întreprinderii.
4. Toate celelalte elemente de avere ale unui rezident al unui stat contractant nu sunt impozabile decât în acest stat contractant.
ART. 24
Metode pentru eliminarea dublei impuneri
1. În cazul României, dubla impunere se evită după cum urmează:
a) când un rezident al României realizează venituri sau deţine avere, care, potrivit prevederilor acestei convenţii, sunt impozabile în Algeria, atunci România scuteşte de impozit aceste venituri sau această avere, sub rezerva prevederilor subparagrafului b), dar poate, pentru determinarea sumei impozitului pentru restul de venit sau de avere al rezidentului, să aplice aceleaşi cote de impunere ca şi când veniturile sau elementele de avere n-ar fi fost scutite de impozit;
b) când un rezident al României realizează elementele de venit care, potrivit prevederilor art. 10, 11, 12 sunt impozabile în Algeria, atunci România acordă la impozitul ce-l percepe pe venitul acestui rezident o deducere în sumă egală cu impozitul plătit în Algeria. Această deducere nu poate totuşi să depăşească partea de impozit calculat înainte de deducere, corespunzătoare acestor elemente de venit primite din Algeria.
2. În cazul Algeriei, dubla impunere se evită după cum urmează:
a) când un rezident al Algeriei primeşte venituri sau posedă avere care, potrivit prevederilor prezentei convenţii, sunt impozabile în România, Algeria deduce:
(i) din impozitul pe care îl percepe asupra veniturilor rezidentului o sumă egală cu impozitul pe venitul plătit în România;
(ii) din impozitul pe care îl percepe pe avere acestui rezident o sumă egală cu impozitul pe avere, plătit în România.
b) În acelaşi timp, suma dedusă în unul sau în celălalt caz, nu poate să depăşească partea din impozitul pe venit sau din impozitul pe avere calculat înainte de deducere, corespunzătoare, după caz, venitului sau averii impozabile în România.
ART. 25
Nediscriminarea
1. Naţionalii unui stat contractant nu sunt supuşi în celălalt stat contractant la nici o impozitare sau obligaţie legată de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât aceea la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii acestui celălalt stat contractant aflaţi în aceeaşi situaţie.
2. Impunerea unui sediu permanent, pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant, nu va fi stabilită în acest celălalt stat contractant în condiţii mai puţin favorabile decât impunerea stabilită întreprinderilor acestui celălalt stat contractant care desfăşoară aceleaşi activităţi. Această prevedere nu poate fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidentului celuilalt stat contractant deducerile personale, înlesnirile şi reducerile în ce priveşte impunerea, pe considerente privind situaţia ori responsabilităţile familiale pe care le acordă rezidenţilor săi.
3. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parţial deţinut sau controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu sunt supuse în primul stat menţionat la nici o impunere sau obligaţie legată de aceasta, care să fie diferită sau mai împovărătoare decât aceea la care sunt sau ar putea fi supuse celelalte întreprinderi similare ale primului stat contractant menţionat.
4. Cu excepţia cazului când sunt aplicabile prevederile art. 9, ale paragrafului 7 al art. 11, ale paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redevenţele şi alte plăţi făcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt deductibile, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat contractant menţionat. În mod similar, datoriile unei întreprinderi a unui stat contractant faţă de un rezident al celuilalt stat contractant sunt deductibile, în vederea determinării averii impozabile a acestei întreprinderi, ca şi când ar fi fost contractate faţă de un rezident al primului stat contractant menţionat.
5. Prevederile prezentului articol se aplică, independent de prevederile art. 2, impozitelor de orice fel şi natură.
ART. 26
Procedura amiabilă
1. Când o persoană consideră că, datorită măsurilor luate de către unul sau de ambele state contractante, rezultă sau va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentei convenţii, aceasta poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acestor state, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă situaţia sa se încadrează în prevederile paragrafului 1 al art. 25, acelui stat contractant a cărui cetăţenie, în cazul României, sau naţionalitate, în cazul Algeriei, o posedă.
2. Autoritatea competentă se străduieşte, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu prevederile convenţiei. Înţelegerea realizată se aplică indiferent de termenele prevăzute de legislaţia internă a statelor contractante.
3. Autorităţile competente ale statelor contractante se străduiesc să rezolve pe calea înţelegerii amiabile dificultăţile sau dubiile rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării prevederilor acestei convenţii. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru evitarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenţie.
4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, în scopul realizării unei înţelegeri, în sensul paragrafelor precedente. Când, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare necesar un schimb oral de opinii, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanţi ai autorităţilor competente ale statelor contractante.
ART. 27
Schimbul de informaţii
1. Autorităţile competente ale statelor contractante fac schimb de informaţii necesare pentru aplicarea prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiei interne a statelor contractante privitoare la impozitele vizate de convenţie, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară prevederilor convenţiei. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinută de un stat contractant este tratată ca secret, în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută conform prevederilor legislaţiei interne a acelui stat, şi nu va fi dezvăluită decât persoanelor sau autorităţilor (inclusiv la instanţe judecătoreşti şi organe administrative) însărcinate cu stabilirea sau încasarea impozitelor care fac obiectul convenţiei, aplicarea, urmărirea sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la aceste impozite. Aceste persoane sau autorităţi nu folosesc această informaţie decât pentru aceste scopuri. Ele pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti sau deciziile judiciare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu pot, în nici un caz, să fie interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii sale administrative sau aceleia a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a sa sau a aceleia a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu comercial, sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.
3. Atunci când un stat contractant solicită informaţii în conformitate cu prezentul articol, celălalt stat contractant se străduieşte să obţină informaţiile referitoare la această solicitare în acelaşi mod ca şi când propriile impozite ar fi în cauză, dacă acest celălalt stat contractant nu are nevoie, în acelaşi moment, de aceste informaţii.
ART. 28
Agenţi diplomatici şi funcţionari consulari
Prevederile prezentei convenţii nu afectează privilegiile fiscale de care beneficiază agenţii diplomatici sau funcţionarii consulari, în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 29
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va fi ratificată şi instrumentele de ratificare vor fi schimbate cât mai curând posibil.
2. Convenţia va intra în vigoare în a 30-a zi după data schimbului instrumentelor de ratificare şi prevederile sale se vor aplica:
a) în ce priveşte impozitul reţinut la sursă, la venitul realizat la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului imediat următor anului în cursul căruia vor fi schimbate instrumentele de ratificare;
b) în ce priveşte celelalte impozite percepute pentru anii fiscali, începând cu sau după prima zi a lunii ianuarie a anului imediat următor anului în cursul căruia vor fi schimbate instrumentele de ratificare.
ART. 30
Denunţarea
Prezenta convenţie rămâne în vigoare atât timp cât nu va fi denunţată de un stat contractant. Fiecare stat contractant poate să denunţe convenţia pe canale diplomatice, cu un preaviz minim de 6 luni înainte de sfârşitul fiecărui an calendaristic şi după o perioadă de 5 ani următori datei la care convenţia a intrat în vigoare. În acest caz convenţia îşi va înceta aplicabilitatea:
a) în ce priveşte impozitul reţinut la sursă, la venitul realizat sau de plătit cel târziu la 31 decembrie a anului în care s-a făcut denunţarea;
b) în ce priveşte celelalte impozite, pentru perioadele impozabile care se sfârşesc cel târziu la 31 decembrie a anului în care s-a făcut denunţarea.
Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă în acest sens, au semnat prezenta convenţie.
Semnată la Alger la 28 iunie 1994, în două exemplare originale în limbile română, arabă şi franceză, toate cele trei texte fiind egal autentice.
Pentru Guvernul României,
Ministrul comerţului,
Cristian Ionescu
Pentru Guvernul
Republicii Algeriene
Democratice şi Populare,
Ministrul comerţului,
Sassi Aziza
PROTOCOL
La data semnării Convenţiei dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Algeriene Democratice şi Populare pentru evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venit şi pe avere, subsemnaţii au convenit asupra prevederilor referitoare la asistenţa la încasări, care fac parte integrantă din convenţie.
1. Statele contractante convin să-şi acorde reciproc asistenţă şi ajutor la încasarea, potrivit regulilor proprii din legislaţia lor sau reglementărilor respective, a impozitelor ce fac obiectul prezentei convenţii, precum şi a majorărilor de drepturi, drepturilor suplimentare şi penalităţilor de întârziere, dobânzilor şi cheltuielilor aferente acestor impozite, atunci când aceste sume sunt în mod definitiv datorate potrivit legilor şi reglementărilor statului contractant solicitant.
2. La cererea statului contractant solicitant, statul contractant solicitat procedează la încasarea creanţelor fiscale ale acestui stat, potrivit legislaţiei şi practicii administrative aplicabile încasării propriilor creanţe, în măsura în care prezenta convenţie nu prevede altfel.
3. Prevederile paragrafelor precedente nu se aplică decât creanţelor fiscale care fac obiectul unui titlu ce permite urmărirea încasării în statul contractant solicitant.
4. Statul contractant solicitat nu va fi obligat să dea curs la solicitare, dacă statul contractant solicitant nu a epuizat, pe teritoriul său, toate posibilităţile de încasare a creanţei sale fiscale.
5. Asistenţa acordată în vederea încasării creanţelor fiscale de la o persoană decedată sau cât priveşte succesiunea este limitată la valoarea succesiunii, urmând ca acea creanţă să fie încasată din succesiune sau de la beneficiarul acesteia.
6. Solicitarea de asistenţă la încasare a unei creanţe fiscale este însoţită de:
a) o atestare precizând că acea creanţă fiscală se referă la un impozit care face obiectul convenţiei;
b) o copie oficială a titlului, care să permită executarea în statul contractant solicitant;
c) orice alt document solicitat pentru încasare; şi
d) dacă este cazul, de o copie conformă cu decizia finală referitoare la cazul respectiv, provenind de la un organ administrativ sau de la un tribunal.
7. Titlul ce permite executarea în statul contractant solicitant este, dacă este cazul şi în conformitate cu dispoziţiile în vigoare în statul contractant solicitat, admis, omologat, completat sau înlocuit într-un termen cât mai scurt după data primirii solicitării de asistenţă, printr-un titlu ce permite executarea în statul contractant solicitat.
8. Problemele cu privire la termenul de prescripţie a creanţei fiscale sunt reglementate în mod exclusiv de legislaţia internă a celor două state contractante. Solicitarea de asistenţă conţine informaţii în legătură cu acest termen.
9. Documentele de încasare completate de statul contractant solicitat, în urma unei cereri de asistenţă şi care, potrivit legislaţiei acestui stat, ar avea ca efect suspendarea sau întreruperea termenului de prescripţie, au acelaşi efect în ce priveşte legislaţia statului contractant solicitant. Statul contractant solicitat informează statul contractant solicitant asupra măsurilor întreprinse în acest scop.
10. Creanţa fiscală, pentru încasarea căreia este acordată asistenţă, beneficiază de aceleaşi garanţii şi privilegii ca şi creanţele de aceeaşi natură în statul contractant solicitat.
11. Atunci când o creanţă fiscală a unui stat contractant face obiectul unui recurs şi când garanţiile prevăzute de legislaţia acestui stat contractant nu au putut fi obţinute, autorităţile fiscale ale acestui stat pot, pentru salvgardarea drepturilor sale, să solicite autorităţilor fiscale ale celuilalt stat contractant să ia măsuri asiguratorii pe care legislaţia sau reglementarea acestuia le autorizează. Dacă acesta estimează că impunerea nu a fost stabilită în conformitate cu dispoziţiile convenţiei, acest celălalt stat contractant solicită, fără termen, reunirea comisiei la care se face referire la art. 26.
12. Autorităţile competente ale celor două state contractante vor conveni pentru fixarea modalităţilor de transfer al sumelor încasate de către statul contractant solicitat în contul statului contractant solicitant.
Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă în acest sens, au semnat acest protocol.
Semnat la Alger la 28 iunie 1994, în două exemplare originale în limbile română, arabă şi franceză, cele trei texte fiind egal autentice.
Pentru Guvernul României,
Ministrul comerţului,
Cristian Ionescu
Pentru Guvernul
Republicii Algeriene
Democratice şi Populare,
Ministrul comerţului,
Sassi Aziza